Schimbător de căldură cu manta şi agitator- În corpul cilindric 1, prevăzut cu mantaua 2, se aduce lichidul care

trebuie încălzit. Dacă încălzirea se face cu abur (cazul cel mai uzual), acesta este introdus în partea superioară şi
circulă prin spaţiul dintre corp şi manta. La contactul cu suprafaţa mai rece a corpului, aburul condensează şi căldura
de condensare se transmite prin pereţii corpului lichidului din interior.

Schimbătorul de căldură cu serpentină este construit din recipientul 1 în care se află montată serpentina 2,
confecţionată dintr-o ţeava din oţel, cupru, alamă etc. Unul din lichide circulă prin recipient, iar celălalt prin
serpentină. Când se urmăreşte răcirea lichidului din recipient, agentul de răcire se introduce prin partea inferioară a
serpentinei.

Schimbătorul de căldură tip „ţeavă în ţeavă”Se construieşte prin legarea în serie şi în paralel a unor elemente
identice compuse din două ţevi coaxiale. Aparatul, deşi are suprafeţe mici de schimb de căldură, datorită secţiunilor
mici de curgere a celor două fluide, permite realizarea unor viteze mari de curgere şi, implicit a unor coeficienţi mari
de transfer de căldură. El se foloseşte mai ales când cele două fluide dau depuneri de cruste, deoarece se poate
demonta şi curăţi uşor.

În cazul transmiterii căldurii între două fluide cu coeficienţi individuali de transfer de căldură foarte diferiţi (de
exemplu, abur-aer sau alt gaz) se folosesc schimbătoare de căldură cu suprafeţe extinse sau cu aripioare. Atunci
când coeficienţii individuali de transfer de căldură ai celor două fluide între care se face schimbul de căldură diferă
mult ca valoare, cum ar fi, de exemplu, în cazul încălzirii unor gaze cu abur, transferul de căldură poate fi îmbunătăţit
prin mărirea suprafeţei de transfer de căldură de partea fluidului cu coeficientul individual de transfer de căldură mai
mic. Acest lucru se realizează în cazul schimbătoarelor de căldură cu aripioare longitudinale (fIg.IV.17a) sau cu
aripioare transversale (fîg.IV.17b) cu care sunt prevăzute ţevile. Prezenţa aripioarelor micşorează rezistenţa la
transferul de căldură de partea ţevii cu suprafaţa extinsă. Fluidul mai cald, cu coeficientul individual de transfer de
căldură mai mare, circulă prin interiorul ţevilor, iar al doilea fluid trece printre aripioare, a căror suprafaţă este mult
mai mare (supra-faţă extinsă). Drept schimbătoare de căldură cu suprafeţe extinse pot fi considerate caloriferele,
chiulasele motoarelor răcite cu aer, radiatoarele de la automobile etc.

Evaporatoare cu circulatie fortata:

Avantaje : incarcare termica mare,valoare mare a lui K ;functionare stabilizata,datorita

independentei circuitului de sarcina termica;prevenirea depunerii de cruste;posibilittaea de
prelucrare a solutiei cristalizante.Dezavantaje:consum mare de putere;stationare
prelungita a solutiei in evaporator;costuri ridicate de investitii si exploatare.

EVAPORATOARE CU EVAPORATOARECU FASCICUL TUBULAR CU FILM ASCENDENT

AVANTAJE:Constructie compacta;Timp de stationare redus;Conditii bune de transfer
termic;Cost redus.DEZAVANTAJE:Dificultatea curatirii si inlocuirii tevilor;Greutati in
reglarea functionarii (zestre mica de solutie); Sensibilitate la neuniformitatea alimentarii cu
solutie;Deformatii termice care compromit imbinarea teava – placa tubulara; Intensitate
redusa a transferului termic la ∆T mici sau la P scazute.
EVAPORATOARE CENTRIFUGALE Folosesc forta centrifuga pentru a forma pelicula de lichid care este supus
evaporarii pe un tambur rotativ; o Se asigura un transfer termic foarte bun, in special in lichide cu viscozitate
ridicata; o au avantajul obtinerii cu usurinta a stratului subtire, chiar in cazul lichidelor foarte viscoase;
Evaporatoare cu circulaţia naturală a soluţiei.Un astfel de aparat este evaporatorul Wiegand, prezentat schematic în
figura IV.23. Soluţia diluată se introduce prin racordul 1, de unde trece în ţevile camerei de încălzire 2, unde se
produce vaporizarea parţială a lichidului rezultând un amestec soluţie-vapori, a cărei densitate este mai mica decât
densitatea soluţiei în tubul de recirculare 3. Amestecul de lichid şi vapori trece în camera de vaporizare 5 în care are
loc separarea vaporilor, care sunt evacuaţi prin partea superioară. O parte din soluţia rezultată în camera de vaporizare
este scoasă în exterior ca produs finit, restul fiind recirculat spre camera de încălzire. Evaporatoarele cu circulatie
naturala a solutiei au urmatoarele avantaje principale:circulatia buna a solutiei ;productivitatea buna;montare si
demontare usoare; cost relative redus.

Evaporatoare cu circulaţia forţată a soluţiei. Viteza soluţiei în camera de încălzire are o influenţă importantă asupra
intensităţii transferului de căldură. Prin mărirea vitezei soluţiei, se intensifică transferul de căldură. În acest scop,
soluţia este transportată prin camera de încălzire cu o pompă. Viteza soluţiei în ţevi este cuprinsă între 1-4 m/s, dar
nu poate fi mai mică decât 2,5 m/s pentru soluţiile care au tendinţa de a depune crustă pe suprafaţa de încălzire. În
figura IV.24a este prezentat, schematic, un evaporator cu circulaţia forţată, la care camera de vaporizare este situată
deasupra camerei de încălzire, iar în figura IV.24b este prezentat un evaporator cu camera de vaporizare exterioară
camerei de încălzire. În aceste evaporatoare soluţia diluată se amestecă cu o parte din soluţia concentrată şi se
trimite cu o pompă în ţevile camerei de încălzire în care dizolvantul se transformă parţial în vapori. Separarea
vaporilor de soluţie se face în camera de vaporizare din care vaporii sunt eliminaţi printr-un racord din partea
superioară. Din soluţia concentrată, o parte este recirculată cu pompa, iar o altă parte este scoasă din camera de
vaporizare ca produs finit. Curgerea în film subţire asigură valori foarte ridicate ale coeficienţilor de transfer de
căldură, motiv pentru care această tehnică este aplicata şi în cazul evaporatoarelor. Transferul de căldură foarte
intens permite realizarea evaporării într-un timp foarte scurt, care este necesară în cazul concentrării unor soluţii ce
conţin componente termodegradabile (cum sunt cele din industria medicamentelor, alimentară şi cosmetică).

Evaporatoare cu film subţire.În aceste evaporatoare, soluţia curge sub forma unui film subţire (peliculă) pe
suprafaţa exterioară sau interioară a unor ţevi încălzite. Curgerea soluţiei în film subţire poate fi determinată de
gravitaţie, ca în cazul evaporatoarelor cu film descendent, sau de antrenare a lichidului de către vaporii secundari,
cum este în cazul evaporatoarelor cu film ascendent.

Evaporatorul cu film descendent.În acest evaporator, soluţia diluată este introdusă pe la partea superioară a ţevilor
şi se scurge în ţevi, prin deversare, sub forma unei pelicule. Principala dificultate a acestor evaporatoare este
asigurarea unei repartiţii uniforme a lichidului la deversarea în ţevi. Datorită intensităţii ridicate a evaporării, este
suficientă o singură trecere a soluţiei prin evaporator, pentru a se atinge concentraţia finală dorită.

Evaporatorul cu film ascendent este construit dintr-un fascicul de ţevi verticale montate într-o manta prin care
circulă aburul primar. Ţevile au diametrul interior în jur de 50 mm, şi lungimea de până la 8 m. Deasupra fasciculului
de ţevi se află camera de vaporizare în care se separă vaporii de soluţia concentrată. Soluţia diluată este alimentată
în interiorul ţevilor pe la partea inferioară şi umple 1/4-1/3 din înălţimea ţevilor (fig. IV.26). Prin fierberea soluţiei în
ţevi, se formează bule de vapori ale căror diametru creşte odată cu deplasarea lor spre suprafaţa liberă a soluţiei,
astfel încât la ieşirea din soluţie vaporii formează un jet continuu care se deplasează prin ţevi cu viteză mare,
cuprinsă între 25-30 m/s. Aceşti vapori antrenează soluţia, în sens ascendent, sub forma unei pelicule care acoperă
suprafaţa interioară a ţevilor.

Evaporatoare cu film centrifugale.Distribuţia soluţiei sub forma unui film subţire pe suprafaţa încălzită duce la o
evaporare intensă a solventului, ceea ce face ca durata procesului de concentrare să fie foarte scurtă, de ordinul
zecimilor sau sutimilor de secundă. Filmul de soluţie se realizează prin antrenarea soluţiei de către vapori secundari
prin acţiunea forţei centrifuge sau a unui dispozitiv mecanic de agitare. Soluţia diluată este alimentată deasupra
trunchiului de con al tamburului acţionat şi datorită forţei centrifuge se distribuie sub forma unui film ascendent.
Aburul de încălzire este alimentat dedesubtul trunchiului de con. Condensul format este proiectat pe suprafaţa
laterală a tamburului şi, de aici, ajunge în partea inferioară de unde este evacuat. Soluţia concentrată deversează
peste marginile trunchiului de con şi ajunge în partea inferioară a carcasei, de unde este eliminată în exterior.