Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nunta sau cununia este acea taină în care, prin rugăciunile şi binecuvântarea
preotului, se pogoară asupra mirilor harul dumnezeiesc care întăreşte şi
sfinţeşte libera lor unire pentru ajutor reciproc şi naştere de copii. Cei care ne-
au lăsat rânduielile pentru această Sfântă Taină, cât şi învăţătura creştină
despre cum trebuie să ne purtăm în familie sunt Părinţii Bisericii, care au
acordat o atenţie deosebită acestei teme în scrierile şi predicile lor.
În memoria preacucernicului părinte lector dr. Constantin Mihoc, paroh al
Comunităţii Ortodoxe Române din Berlin şi lector la Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Bucureşti, care s-a mutat la Domnul în ziua de 4 august 2009, în
jurul orei 22:00, pe şantierul viitoarei biserici ortodoxe din capitala Germaniei,
şi despre care a relatat şi situl ortodoxia.md, în una din ştirile sale anterioare,
redăm în cele ce urmează ultimul interviu pe această temă pe care l-a acordat
în cadrul emisiunii „Convorbirile Trinitas”, a Televiziunii TRINITAS TV.
Părinte profesor, cei familiarizaţi cu literatura teologică vă cunosc
preocupările teologice profunde în jurul temei familiei. De unde
preocuparea aceasta specială pentru familie, pentru valorile ei, pentru
bunul ei mers?
Eu însumi provin dintr-o familie numeroasă. Sunt cel de-al 8-lea copil, între cei
10 ai părinţilor mei. Este o preocupare nu numai a mea, personală, ci poate o
preocupare a familiei mele întregi, pentru că noi înşine trebuie să ducem mai
departe acest semnal lăsat de părinţii noştri, în legătură cu familia, cu sfinţenia
familiei, cu copiii, cu educaţia lor. Anul trecut am avut o întâlnire de familie cu
toţi fraţii, nepoţii şi strănepoţii, în total 179 de persoane.
Putem spune că rădăcina tuturor preocupărilor de mai târziu se concretizează
în experienţa pe care aţi avut-o în sânul propriei familii.
Sigur că da. Îmi aduc acum aminte că Sfântul Vasile cel Mare, deşi nu a scris
o carte pe această temă, aproape peste tot, în scrierile lui, aflăm date despre
familie, nu atât despre familia personală. Doar în trei Scrisori de ale lui apar
ceva date despre unele persoane din familia proprie şi chiar despre unele care
i-au făcut necazuri, dar a vorbit despre familie în general, despre familia
creştină în special, despre copii şi educaţia lor. Probabil că această preocupare
îi venea Sfântului Vasile cel Mare din faptul că s-a născut într-o familie
numeroasă, deşi tema lui de bază pe care o găsim aproape în toate scrierile lui
este cea a fecioriei.