Aronia

Conform datelor ICDP Pitești, rezultă faptul că producția medie la specia aronia, de 7.000 kg/ha la
densitatea de 2.286 plante/ha, se realizează cu un cost de producție de 1,92 lei/kg. Prin valorificarea
producției la un preț de piață intern, estimat la 3,0 lei/kg, se realizează un profit anual net de 6.363 lei/ha
și o rată a profitului anual net de 47%.

Înmulţirea scoruşului negru se face prin butaşi lemnificaţi, lungi de 15– 20 cm, recoltaţi toamna din
tulpinile rămase de la recoltarea fructelor, sau prin marcotaj

Plantarea se face de regulă toamna, după intrarea în repausul vegetativ, în teren pregătit după regulile
amintite la tehnologiile celorlalte specii pomicole. Distanţele de plantare sunt de 2,5 – 3 m/1 – 1,5 m la
scoruşul negru. Lucrările de întreţinere a solului sunt de asemenea asemănătoare cu cele aplicate la
celelalte specii de arbuşti fructiferi. Tăierile de întreţinere se efectuează periodic pentru a menţine acel
echilibru între lemnul tânăr şi cel bătrân pe tufe (pomi) şi eliminarea ramurilor debile sau uscate.
Recoltarea scoruşelor se face manual la coacerea deplină care are loc la începutul toamnei. Păstrarea
fructelor până la consum sau prelucrare industrială se face în spaţii adăpostite, fără condiţii speciale
pentru un timp mai scurt, iar pentru păstrare mai îndelungată fructele se păstrează în condiţii de frig.
Scoruşele negre se pot prelucra sub formă de gem, dulceaţă, marmeladă, jeleu, lichior, suc concentrat
pentru colorarea diferitelor băuturi.

Goji

Soc negru

Producția medie la specia soc, de 8.000/ha la densitatea de 952 plante/ha, se rezlizează cu un cost de
producție de 1,49 lei/kg. Prin valorificarea producției la un preț de piață intern, estimat la 2,2 lei/kg, se
realizează un profit anual net de 4.786 lei/ha și o rată a profitului anual net de 40%.

Înmulţirea socului se face prin drajoni, butaşi, sau despărţirea tufelor.

Plantarea la locul definitiv se face toamna sau primăvara la distanţe de 4 – 5m/3 – 4 m, în
funcţie de vigoarea soiului şi de forma de conducere a tufelor. Plantele se pot conduce cu mai multe
tulpini, sau cu o singură tulpină scurtă. Se recomandă asocierea în cultură a mai multor soiuri sau
biotipuri pentru asigurarea polenizării şi formării fructelor. Lucrările de întreţinere a culturii de soc sunt
asemănătoare celor aplicate la cultura celorlalte specii de arbuşti fructiferi. Cel mai des întâlnit dăunător
al culturii de soc îl reprezintă afidele, care se combat prin stropiri cu insecticide-aficide. O cultură de soc
trăieşte 12 – 15 ani, după care apare fenomenul declinului, iar plantele trebuie regenerate prin tăieri din
zona coletului.
 Trandafirul de petale

Trandafirul de dulceaţă poate fi amplasat pe terenuri cu fertilitate medie, permeabile, pe soluri

plane sau cu pante mecanizabile de până la 15%, pe soluri ce nu sunt pretabile pentru alte specii de arbuști
fructiferi.
Pregătirea terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor de trandafiri în funcţie de orografia terenului
constă în defrişarea vegetaţiei existente, nivelarea fertilizarea şi arătura adâncă.
Pe terenurile cu pantă lină până la 15% şi pe cele deja terasate se execută o arătură adâncă de 28-
30 cm.
Producția medie la specia trandafir de petale, de 1.800 kg/ha la densitatea de 3.333 plante/ha, se
realizează cu un cost de producție de 7,57 lei/kg.
Prin valorificarea producției la un preț de piață intern, estimat la 12,0 lei/kg, se realizează un profit
anual net de 6.694 lei/ha și o rată a profitului anual net de 49%.

Butaşii înrădăcinaţi sau drajonii se plantează toamna sau primăvara în teren pregătit iniţial, la
distanţe de 2,5 – 3 m/0,8 – 1 m. Pentru plantare rădăcinile se fasonează, se mocirlesc, iar tulpina
(tulpiniţele) se scurtează la 2– 4 ochi. După plantarea de toamnă în special, muşuroirea este obligatorie
pentru a feri plantele de îngheţ.
O tufă de trandafir trebuie să aibă permanent 7 –10 tulpini, producţiile normale încep după 4 ani
de la plantare. Anual, se aplică în primăvară tăieri de întreţinere a tulpinilor care se scurtează, se răresc şi
se înlocuiesc treptat cu altele mai tinere.
Cultura nu necesită tratamente fitosanitare în afară de unii ani în care se observă atacuri masive
de afide pe vârfurile lăstarilor tineri, caz în care se aplică stropiri cu un insecticid-aficid.