Ciclul Anual al Speciilor pomicole

Speciile pomicole au o longevitate mare, de la 3-5 ani căpşunul, până la 80-100 de ani nucul şi
castanul, perioadă în care trebuie să rodească constant în fiecare an, dacă sunt bine îngrijite.
Fructificarea se instalează în al doilea an la căpşun şi în cel mult 7-8 ani la nuc. 

În ciclul biologic, de la formare şi până la uscarea naturală, pomii parcurg mai multe perioade de
vârstă. Perioada de tinereţe durează 2-3 ani la piersic, merii şi perii altoiţi pe portaltoi vegetativi
de vigoare slabă, 3-5 ani la prun, cais, vişin, 4-6 ani la cireş, măr şi păr altoiţi pe portaltoi franc,
6-8 ani la nuc şi castan. În această perioadă, pomii cresc viguros, îşi dezvoltă sistemul radicular,
iar coroana îşi desăvârşeşte elementele de schelet.

Apare acum un nou fenomen şi anume alternanţa de rodire, adică după un an cu recolte mari apar
unul sau doi ani fără producţie sau cu fructificare slabă. Cauza fenomenului este imposibilitatea
pomului de a diferenţia muguri de rod pentru anul următor atunci când este supraîncărcat cu
fructe. Absenţa sau slaba diferenţiere este cauzată de insuficienţa substanţelor plastice şi de
existenţa în organele anuale a unor hormoni care blochează inducţia florală, hormoni care se
formează în seminţele tinere. Cele mai importante lucrări din această perioadă de vârstă sunt
tăierile de rodire, numărul încărcăturii de fructe, apărarea recoltei împotriva brumelor şi
îngheţurilor târzii, tratamentele fitosanitare, fertilizarea, irigarea etc.

In timpul unui an, speciile pomicole trec prin doua stari distincte: starea de repaus relativ si
starea de vegetatie.

Starea de repaus relativ

Tine de la caderea frunzelor pana primavara la dezmugurit. În aceasta perioada functiile

fiziologice continua, dar in ritm mult mai lent, cu exceptia fotosintezei si cresterea organelor
aeriene care sisteaza, deci se opresc complet.

Unele procese biochimice, cum sunt hidrolizele, se desfasoara intens pentru cresterea
concentratiei sucului cellular care confera rezistenta la ger diferitelor organe. Radacinile nu au
repaos profund, ele pot creste si iarna daca temperatura solului nu scade sub 2 grade Celsius.

Starea de repaus este mai lunga la mar, gutui si unele soiuri de par si foarte scurta la cais, piersic,
migdal, corcodus, acestea din urma devin sensibile la ger inca din luna februarie.

In starea de repaus relative se executa numeroase lucrari de ingrijire in livada: taierile de rodire si
de intretinere a coroanei, tratamente fitosanitare de iarna, plantarea pomilor in zile relative calde,
fertilizarea organica si chimica, lucrarea solului, protejarea de rozatoare.
Starea de vegetatie

Tine de la umflarea mugurilor si pana la caderea frunzelor, adica 7-8 luni. In acest interval
cresterea organelor