Germinația semințelor

Germinația este procesul prin care dintr-o sămânţă, în condiții de umiditate și căldură, se
dezvoltă o nouă plantă. Prin acest proces, din embrion se dezvoltă mici plantule care-şi continuă
creşterea şi dezvoltarea până la planta adultă.

Etapele germinaţiei. În timpul germinaţiei se produc următoarele procese:

1. hidratarea (seminţele puse în sol se umflă prin îmbibarea cu apă, ceea ce va duce la crăparea
tegumentului seminţei);
2. ieşirea rădăciniţei, care fixează sămânţa în sol şi începe să absoarbă apa;
3. tulpiniţa începe să crească rapid şi ridică cotiledoanele la suprafaţa solului;
4. muguraşul embrionului formează primele frunze, care încep fotosinteza;
5. cotiledoanele cad.

Până la formarea primelor frunze, dezvoltarea embrionului este posibilă datorită rezervelor
nutritive depozitate în seminţe (cotiledoane).
Din seminţe se vor forma noi plante numai dacă acestea vor avea condiţii corespunzătoare
încolţirii:
-umiditate – necesară pentru ca seminţele să se poată umfla şi pentru a putea fi folosite
substanţele de rezervă din cotiledoane;
-oxigen – seminţele au nevoie de oxigen pentru că respiră intens în timpul germinaţiei;
-temperatură – fiecare specie de plantă are o anumită temperatură optimă de încolţire;
-lumină – este necesară pentru ca plantele să poată realiza fotosinteza, odată cu formarea
primelor frunze.

Creșterea și dezvoltarea plantelor

De-a lungul vieţii, toate organismele vii trec prin mai multe etape: naştere, creştere,
dezvoltare și reproducere. Toate aceste etape constituie ciclul de viaţă.
La plante, ciclul de viaţă este format din toate etapele parcurse de la germinarea seminţei
până la formarea de noi seminţe, din care se vor forma alte plante. Din momentul în care
seminţele au germinat, planta începe să crească şi să se dezvolte.
Creşterea este un proces cantitativ ireversibil. Este reprezentat de sporirea numărului de
cellule. Dezvoltarea este un proces fiziologic complex constând în modificări calitative ale
plantei.
 În funcţie de durata perioadei lor de dezvoltare şi de numărul de înfloriri şi fructificări,
plantele se pot grupa în:
Plante anuale (ciclul de viaţă de un an) – Ciclul lor de viaţă începe primăvara şi se
încheie în acelaşi an, în vară sau în toamnă. Înfloresc şi fructifică o singură dată.
Exemple: fasolea, porumbul etc.
Plante bianuale (ciclul de viaţă de doi ani) – În primul an, planta formează rădăcini,
tulpini şi frunze. În anul următor, produce flori, fructe și seminţe, apoi moare.
Exemple: varza, ceapa etc.
Plante perene (ciclul de viaţă de mai mulţi ani) – Înfloresc şi fructifică de mai multe ori
pe parcursul perioadei de maturitate. Tulpina şi rădăcina cresc continuu, până la moartea lor.
Exemple: zmeurul, vița-de-vie, mărul, stejarul etc.