Tehnici pentru o construcție mai eficientă a realității familiale

Punctul critic în/Problema critică pentru a înțelege povestea familiei este o conversație
respectuoasă în care membrii familiei sunt rugați să ia în considerare credințele și ideile lor
despre problema. Terapeutul trebuie să aibă la îndemână o serie de alternative care pot fi oferite
familiei pentru a vedea dacă o analiză a acestor idei ar putea oferi noi posibilități. În măsura în
care este posibil, familia trebuie
să participe la crearea unei noi povești. Consider relevant următorul caz ca și exemplu:
D-na F este deranjată de refuzul soțului ei de a vorbi despre probleme, iar domnul F
este deranjat de
discuția constantă/ vorbirea constantă a soției sale. Amândoi presupun tot ce e mai rău
în legătură cu acest lucru. Doamna .F îl consideră pe domnul F ca fiind o persoană rezervată,
care restricționează /limitează, pe când acesta din urmă o consideră pe doamna F ca fiind o
persoană exigentă/ dificilă/ care critică.
După ce a descoperit că domnul F este din Vestul Mijlociu Al Statelor Unite și că
doamna F este italiancă la origine și stabilită în New York, terapeutul subliniază faptul că
acestea sunt diferențe etnice și regionale care trebuie să fie înțelese, mai degrabă decât urâte,
și amintește cuplului faptul că Domnului F i-a plăcut inițial energia doamnei F și bineînțeles
Doamnei F i-a plăcut calmul domnului F la început. Apoi cuplul a fost angajat într-o discuție
despre modul în ar putea transforma aceste diferențe în avantajul lor.

Set de tratamente/ Kit de tratamente

Studiile și munca clinică sugerează că așa-numitul Pachete/kit de tratament, care

conțin
o combinație de tehnici livrate într-o secvența specificată, sunt eficiente pe populațiile
de pacienți vizate. Aceste pachete includ o utilizarea prescrisă a diferitelor tehnici din
strategiile majore prezentate în acest capitol. Multe din aceste pachete/kit-uri au manuale ce
includ o listare abstractă a strategiilor și tehnicilor indicând obiectivelor generale (medierea și
finalul) ale tratamentului pentru familiile vizate, cu o justificare pentru calendarul și
secvențierea tehnicilor de intervenție. Multe din cercetările din psihoterapie sunt axate pe
investigarea pachetelor de tratament așa cum sunt ele aplicate la tulburări specificate.
 Indicații pentru utilizare diferențiala a strategiilor de bază
Stagiarii/Participanții terapiei de familie sunt adesea nesiguri în ceea ce privește
circumstanțele în care diferite strategii și tehnici urmează să fie utilizate.
Scriitorii materialelor destinate psihologiei clinice de multe ori nu precizează situațiile
în care strategiile și tehnicile lor/ pe care ei le-au propus sunt indicate. Cercetările clinice care
compară o tehnică de terapie cu o altă tehnică indică faptul că în mare nici o tehnică nu este în
mod clar superioară. Rămâne ca cercetările viitoare să clarifice aplicarea diferențiată și
eficacitatea tehnicilor.
În interimare, deciziile clinice cu privire la puterea/forța/calitatea strategiilor în
intervenția de familie trebuie să fie făcute în fiecare caz și în fiecare sesiune. Pentru a alege o
strategie, terapeutul trebuie să ia în considerare atât motivația cât și stilul de familie/familial.
Familiile care se bucură atunci când discută și analizează, de exemplu, pot prefera un model
dinamic, întrucât/în schimb familiile orientate spre acțiune ar putea dori teme specifice și un
model comportamental.
Multe, dacă nu chiar majoritatea, familiilor își doresc unele/câteva intervenții
educaționale- familiile își doresc și au nevoie de informație. De asemenea, terapeutul trebuie să
ia în considerare rapiditatea/viteza. De exemplu, familiile care au o motivație scăzută au nevoie
mai repede de o intervenție, astfel tehnicile de terapie succinte/scurte sunt adesea primele care
sunt încercate.
Multor familii aparent cu motivație scăzută le crește motivația atunci când văd rezultate
și încep să aibă încredere în terapeut. Terapeutul ar trebui să își amintească întotdeauna
următoarea regulă de bază: Mai întâi, încercați cel mai simplu lucru. De obicei, cel mai simplu
lucru este o explicație a problemei și unele sugestii pentru a face mai bine. Înainte ca terapeutul
să ofere o discuție elaborată asupra problematici și anume: De ce un cuplu a devenit mai distant?
este util să prescrie 15 minute de discuție cu partenerul în fiecare noapte și să vedem ceea ce
se întâmplă. Uneori este tot ceea ce ai nevoie. Dacă nu, terapeutul va aduna o mulțime de
informații, observând modul în care cuplul a evitat sau a sabotat sarcina.
Problemele de diagnostic ale pacienților au început/încep atunci când se ia în
considerare recomandările pentru tipul de tehnici de terapie de familie pentru a fi utilizate. De
exemplu, pacienții cu boli mintale grave, cum ar fi: schizofrenia sau tulburarea bipolară, atât ei
cât și familiile lor ar trebui să primească psiho-educație în ceea ce privește boala și cum să-i
facă față.
 Ceea ce familia își dorește este un aspect important. Cu toate acestea cel mai critic lucru,
este sensul bolii, pe care membrii familiei l-au auzit, înțeles, și respectat și că /dar și că
terapeutul consideră că problema este rezolvabilă sau cel puțin se poate face mai ușor de
suportat. Unele strategii de terapie de familie au primit sprijin de cercetare pentru eficacitatea
lor, în timp ce altele au fost în centrul atenției/s-a pus accentul foarte puțin de orice cercetare.
Deoarece multe din cercetările legate de terapie au găsit un efect diferențial redus pentru diferite
strategii și tehnici de tratament, noi credem că elementele comune ale diferitelor strategii sunt
cele mai importante. Aceste elemente includ o evaluare atentă, accentul pus pe ceea ce s-a
negociat de către terapeut, o justificare/dozare rezonabilă pentru începerea terapiei, generarea
de speranța că intervenția va fi de ajutor și orientarea către un scop. Din acest punct de vedere,
abordarea organizată a terapeutului de familiei este mai importantă decât strategiile și tehnicile
specifice. O utilizare/aplicare clinică a acestei noțiune este că terapeutul de familie nu ar trebui
să fie eclectic în strategiile în momentul în care trece în mod constant de la un set de strategii
la altul.
Un accent clar pe problemele centrale ale familiei cu o combinație a unui set limitat de
strategii este, probabil, mai eficientă, mai puțin confuz familiei, și mai eficient decât este o
abordare mai puțin concentrată. Acest lucru este congruent cu faptul că rezultatele negative în
terapia de familie sunt asociate cu lipsa de structurare și ghidarea de sesiuni timpurii a
terapeutului precum și cu utilizarea unor confruntări frontale cu un material înalt cu încărcătură
emoțională mare la începutul tratamentului (Gurman și Kniskern 1978).
Implicații clinice practice
S-a observat cu înțelepciune că un terapeut, la fel ca și un artist, petrece ani de practică
laborioasă achiziționând și îmbunătăți tehnici. O dată dobândite, aceste tehnici devin relativ
invizibile. Pe parcursul ultimelor trei decenii, Terapia de familie a înregistrat o cantitate mare
de rezultate ale cercetărilor, din care multe manuale au fost scrie. „Manualele încearcă cu atenție
să descrie tratamente și terapeuți sunt învățați să acționeze așa cum manualele descriu că ar
trebui să fie. Și totuși, cu această atenție la rigoarea științifică, cercetătorii au observat că aceeași
tehnică în mâinile unui „pro“ și un „novice“ (în ciuda anilor de practică) poate să aibă efecte
destul de diferite asupra pacienților“ (M. Weissman)