Interviul

Motivațional
Milică Adriana
Dura Raluca
Crișan Raluca

Blanariu Alice
 OBIECTIVE:

În urma acestei prezentări vom ști:

 care este importanța conceptelor precum

AMBIVALENȚĂ/REZISTENȚĂ/CONFLICT în
cadrul interviului motivațional,
 care sunt caracteristicile și principiile interviului
motivațional,
 să identificăm stadiile schimbării,
 care sunt fazele interviului motivațional și cum să le
aplicăm.
 AGENDA

 AMBIVALENȚĂ/REZISTENȚĂ/CONFLICT

 CARACTERISTICILE ȘI PRINCIPIILE
INTERVIULUI MOTIVAȚIONAL

 STADIILE SCHIMBĂRII

 FAZELE INTERVIULUI MOTIVAȚIONAL

 AMBIVALENȚA
Motivaţii simultane orientate în direcţii diferite

 Dorinţa de a obţine starea sau senzaţia oferită de

comportamentul respectiv şi de a evita efectele
secundare,
 Dorinţa de schimbare / teama de eşec,
 Dorinţa de socializare / teama de a pierde controlul.
 AMBIVALENȚĂ/REZISTENȚĂ
Discursul de rezistenţă Discursul de schimbare

Avantajele stării de fapt/prezente Dezavantajele stării de fapt/prezente

Dezavantajele schimbării Avantajele schimbării
Intenţia de a nu se schimba Intenţia de a se schimba
Pesimism legat de schimbare Optimism legat de schimbare
 CONFLICT ȘI AMBIVALENȚĂ
4 variante de conflicte

apropiere – apropiere
evitare – evitare
apropiere – evitare
dublă apropiere - evitare
 INTERVIUL MOTIVAȚIONAL
O formă concretă de a ajuta individul să recunoască
și să se ocupe de problemele potențiale sau prezente în
vederea schimbării:

Rezolvarea ambivalenței Relații de sprijin și ajutor

Individ liber și capabil Motivații intrinseci
 INTERVIUL MOTIVAȚIONAL

Stil COLABORATIV de conversație care are ca

obiectiv ÎNTĂRIREA PROPRIEI MOTIVAȚII
și implicări în REALIZAREA schimbării.
INTERVIUL MOTIVAȚIONAL - CARACTERISTICI

 STILUL GENERAL ESTE UNUL AL GHIDĂRII

 CÂND SE UTILIZEAZĂ UN STIL DIRECTIV

PERSOANA ACTUALIZEAZĂ ARGUMENTE
OPUSE
INTERVIUL MOTIVAȚIONAL - CARACTERISTICI

o ÎNVĂȚARE vs. EXPLOATARE

o METODĂ DE COMUNICARE vs. SET DE TEHNICI

o CENTRAT PE EXPLOATAREA ȘI REZOLVAREA

AMBIVALENȚEI

o STIMULAREA MOTIVAȚIEI INTRNSECI

INTERVIUL MOTIVAȚIONAL vs. CONSILIERE

CONFRUNTARE
EDUCARE
AUTORITATE

COLABORARE
EVOCARE
AUTONOMIE
 PRINCIPII GENERALE

EMPATIE DISCREPANȚĂ REZISTENȚĂ AUTOSUFICIENȚĂ

 Interviul
Motivațional

STADIILE
SCHIMBĂRII
 NIVELUL DE PREGĂTIRE PENTRU
SCHIMBARE

Pe scala de mai jos, care punct reprezintă cel mai bine

nivelul dvs. de pregatire pentru…..?

1 4 7 10
Nu sunt deloc Ma gândesc Îmi planific În mod activ ...
gata să ... să…. Și promit să
 Modelul Stadiilor Schimbării
Precontemplare
Creşterea conştientizării necesităţii de schimbare

Contemplare
Motivare şi creşterea încrederii în
abilitatea de schimbare

Recădere Pregătire
Creşterea abilităţilor de coping Negocierea unui plan

Menţinere Acţiune
Încurajarea rezolvării de probleme în mod activ Reafirmarea angajamentului şi follow-up

Ieșire permanentă
 PRECONTEMPLAREA
Sarcini Scopuri Strategii
- întrebari deschise (Din faptul
- creșterea că ești aici presupun că sunt
conștientizării cu - să ia serios în câteva lucruri despre care ți-ar
plăcea să vorbești cu un consilier.
privire la necesitatea considerare schimbarea Despre ce ți-ar placea să
schimbării și comportamentului vorbești?)
respectiv - întrebari evocatoare (Ce vă
preocuparea față de face să credeți că asta ar fi o
comportamentul actual; problema ?; Ce credeţi că se va
întâmpla dacă nu schimbaţi ceva?
- ascultarea reflexivă
- conturarea - rezumarea și oferirea de
feedback
posibilității de - oferirea unui meniu de
schimbare. opțiuni
- insuflarea speranței și
explorarea barierelor
- balanța decizională.
 CONTEMPLAREA
-

STRATEGII
SARCINI

SCOPURI
rapoa
rtele:
comp
arare
nivel
cons
um C
–
nivel
cons
um,
-
ascul
tarea
atent
ă,
rezu
mare
a,
oferir
ea de
feedb
ack.
 PREGĂTIREA

●
creșterea angajamentului
Sarcini ●
dezvoltarea unui plan de schimbare.

●
plan de acțiune care să fie implementat în
Scopuri viitorul apropiat.

●
evaluari realiste a dificultăților viitoare,
Strategii ●

●
elaborarea unui plan - nevoie de ajutor suplimentar,
meniu de opțiuni posibile.
 ACȚIUNEA

Sarcini Scopuri Strategii

realizarea cu succes
implementarea
a schimbării
strategiilor pentru
comportamentului
schimbare;
actual.
revizuirea planului,
stabilirea unui nou
dacă este cazul;
model de
sustinerea
comportament pentru
angajamentului în
o perioada semnificativă
pofida dificultatilor .
de timp.
ascultare atentă și afirmarea
comportamentelor clienților
revizuirea parților din plan
reafirmarea hotărârilor
clientului
creșterea autoeficacității
clienților – prin centrarea pe
activitatea reușită
sprijinirea clienților în
realizarea unei atribuiri
intrinseci a reușitei.
 MENȚINEREA
Scop
S usținerea schimbării
o oportunitatede-a
Stabilirea unui
●
recaderea ca pe de a

Sarcini
●
●

lungulși nu
învata timpului
ca pe un și de-a
esec

Strategii
nou model de
lungul parcursului
reluarea unei serii total,
de situații
sau
●

innoirea
diferite.unui nou plan alunecărilor
Evitarea mai eficient,
comportament.
inițiind alta încercare de schimbare.
și recaderilor.
 Modelul Stadiilor Schimbării
Precontemplare
Creşterea conştientizării necesităţii de schimbare

Contemplare
Motivare şi creşterea încrederii în
abilitatea de schimbare

Recădere Pregătire
Creşterea abilităţilor de coping Negocierea unui plan

Menţinere Acţiune
Încurajarea rezolvării de probleme în mod activ Reafirmarea angajamentului şi follow-up

Ieșire permanentă
 Interviul
Motivațional

FAZELE INTERVIULUI
MOTIVAȚIONAL
 Faza I –
CONSTRUIREA
MOTIVAȚIEI PENTRU
SCHIMBARE
 TIPURI DE CLIENȚI

Grup D
• Grup A
• IMPORTANȚA IMPORTANȚĂ
SCĂZUTĂ, ÎNCREDERE CRESCUTĂ,
SCĂZUTĂ ÎNCREDERE
CRESCUTĂ
• Aceste persoane ca fiind
importantă și nici nu percep Aceste persoane percep
schimbarea nu cred că pot ca este important să se
reuși în realizarea acestei schimbe si de asemenea
schimbări dacă ar încerca cred că pot reuși

Grup C
IMPORTANȚĂ
CRESCUTĂ,
ÎNCREDERE SCĂZUTĂ
Aceste persoane își
exprimă dorința de a se
schimba însă problema
este încrederea scăzută
ca ar putea reuși dacă ar
încerca.
CAPCANE DE EVITAT

ÎNTREBA
PĂRTINIRII RE-
RĂSPUNS

EXPER
TULUI

CENTR
ETICHETĂRII ĂRII
PREMA
ÎNVINOVĂȚIRII
TURE
 INTERVIUL MOTIVAȚIONAL

STIMULARE DISCURS
5 METODE DESPRE SCHIMBARE
(SUSŢINERE
INIȚIALE
REZUMA
RE

AFIRMARE (PROVOCAREA
AFIRMAŢIILOR
AUTOMOTIVATOARE)

ASCULTARE
REFLEXIVĂ
ÎNTREBĂRI
DESCHISE
 ÎNTREBĂRI DESCHISE

Mi-ar plăcea sa înțeleg cum vezi tu lucrurile.

Ce te aduce aici? Care a fost problema?
Care sunt preocupările tale în legatură cu acest
tratament?
Cum te pot ajuta eu în legatură cu asta?
 ASCULTARE REFLEXIVĂ
Componente:

• ascultarea non verbala

Contact vizual
Facies
Postură
Manifestarea atenției
• gândirea reflexivă
• elaborarea reflecțiilor
• menținerea ascultării reflexive – repetiția,
parafrazarea,
repetarea frazei, restituirea unei senzații
• integrarea strategiilor
 PROVOCAREA AFIRMAȚIILOR
AUTOMOTIVATOARE

• CLIENTUL prezintă motivele pentru schimbare.

• CONSILIERUL ajuta la:
 exprimarea de către client a acestor afirmații
automotivatoare
 afirmarea directă și sprijinirea clientului în timpul
procesului de consiliere
 reîntărirea explorării deschise sub forma unor
declarații de apreciere și înțelegere
 afirmare puncte tari și eforturile clientului.
 REZUMARE

Scurte, ajută la continuarea elaborării clientului

DE
COLECTARE
Clarificare teme discutate anterior și clarificarea ambivalenței persoanei

Marchează și anunță schimbarea de la o focalizare la alta

DE
LEGATURĂ

DE
TRANZIȚIE
DISCURSUL DESPRE SCHIMBARE
Recunoașterea
dezavantajelor status
Quo (recunoașterea
problemelor) - Cred
ca este o problema mai
mare decât credeam

1.Exprimarea intenției 1. Exprimarea

de schimbare –Cu optimismului cu
siguranță nu vreau sa privire la schimbare
continui sa merg pe (auto eficacitate) - Cred
drumul pe care am fost. că as putea face acest
Trebuie să fac ceva. lucru dacă mă hotărăsc.

1.Recunoașterea
avantajelor
schimbării –
Probabil m-as simți
mult mai bine
 METODE PENTRU EVOCAREA
DISCURSULUI PENTRU SCHIMBARE

1. Adresare întrebări evocatoare

2. Utilizarea scalei de importanță
3. Explorare balanța decizională
4. Elaborarea
5. Utilizarea extremelor
6. A privi înapoi
7. A privi înainte
8. Explorarea scopurilor și valorilor
 1. ÎNTREBĂRI EVOCATOARE

• Metoda directă cu rol de a stimula propriile idei, percepții și

experiențe ale persoanei care sunt conforme cu abilitatea de
schimbare.

• Recunoaşterea problemei:
 In ce fel credeti ca dvs sau alte persoane sunt afectate de
faptul ca fumati ?
• Exprimarea preocupării:
 Ce credeţi că se va întâmpla dacă nu schimbaţi ceva?
• Intenţia de schimbare:
 Faptul că sunteţi aici înseamnă că într-o oarecare măsură
consideraţi că a venit momentul să faceţi ceva...
• Optimism
 Ce credeţi că va funcţiona dacă decideţi să faceţi o schimbare?
 2. UTILIZAREA SCALEI DE IMPORTANȚĂ

Scala pentru a provoca perspectivele și încrederea

clientului, stimulează discursul de schimbare.

De ce esti la …. Si nu la 0 ?”
“Ce ar presupune din partea dumneavoastra sa treceti de la
……la….. (un nr mai mare) ?”
3. EXPLORARE BALANȚĂ DECIZIONALĂ

Comportament
actual
Schimbare
 4. ELABORAREA

Moduri de a provoca elaborarea o data ce a apărut

motivul pentru schimbarea:

A solicita clarificări: În ce fel? Cât de mult?

Cand?
A solicita un exemplu
A solicita o descriere a ultimei dăți cand a apărut
A întreba Si mai ce? în cadrul subiectului de
schimbare
 5. UTILIZAREA EXTREMELOR

Se poate solicita clienţilor să descrie puncte extreme

ale preocupărilor lor, care îşi imaginează că sunt
consecinţele cele mai negative.

Ce vă preocupă cel mai mult?

Care sunt cele mai bune lucruri pe care vi le puteti
imagina daca realizati o schimbare?
Care credeţi că sunt cele mai rele lucruri care vi s-ar
putea întâmpla dacă continuaţi să vă comportaţi în felul în
care aţi ajuns să vă comportaţi până acum?
 6. A PRIVI ÎNAPOI

• Uneori este util să i se amintească clientului

perioada dinainte de a apare problema și să se
compare cu situația prezentă

Va amintiți o perioadă în care lucrurile

mergeau bine pentru dumneavoastră?
Ce s-a schimbat?

Cum erau lucrurile înainte să începeți să

consumați alcool?
 7. A PRIVI ÎNAINTE

• A ajuta clienţii să-şi imagineze o viitoare schimbare

este o altă formă de a provoca afirmaţii
automotivatoare.

Dacă decideţi să vă schimbaţi, care sunt speranţele dvs.

pentru viitor?
Cum v-ar plăcea să stea lucrurile?
Înţeleg că vă simţiţi cu adevărat frustrat în aceste momente.
Cum v-ar plăcea să se schimbe lucrurile?
Care sunt opţiunile pe care le aveţi acum? Ce v-ar plăcea să
faceţi?
Care sunt cele mai bune rezultate pe care vi le-aţi putea
imagina dacă duceţi la capăt schimbarea?
 8. ANALIZA OBIECTIVELOR

Obiectivul acestei analize este de a

descoperi felul în care
comportamentul problemă este
incoerent sau în dezacord cu
valorile şi obiectivele importante
ale clientului. Atunci când valorile sau
obiectivele cele mai apreciate sau
centrale au fost definite, puteţi
întreba cum se încadrează problema
discutată în această situaţie.
 9. PARADOXUL

• Consilierul își asumă subtil rolul de „nici o

problemă” în conflictul clientului și încearcă să
provoace partea opusă – comentariile de
recunoaștere a problemei, expresia preocupării,
intenția de schimbare şi optimismul.

 Permiteți-mi să vă spun ceva care mă preocupă cu

adevărat. Un program ca acesta necesită multă motivație
și efort. Nu vrem să începem să lucrăm cu cineva până
când această persoană nu este sigură că are nevoie de
schimbare și, sincer, nu cred că este cazul dvs. u sunt
sigur că sunteți suficient motivat.
 Nu sunt sigur că dvs. credeți că ați putea să vă schimbați
chiar dacă ați vrea.
CAPCANE ALE INCREDERII:
CREȘTEREA ÎNCREDERII

o DE AICI PREIAU EU, MULȚUMESC – implică

asumarea responsabilității pentru partea pot a
argumentării pentru încredere, lasand persoana sa apere
partea nu pot

o STAI LINIȘTIT, VEI FI BINE – este o altă forma de a

lua partea pot invitand la lupta nu pot, ba poți

o TRISTEȚE IN DOI – implicarea și împărtășirea

percepției persoanei de neajutorare, clientul trebuie sa fie
capabil să împrumute
 PROVOCAREA ȘI ÎNTĂRIREA
DISCURSULUI DESPRE SCHIMBARE

 Întrebari evocatoare  Reformularea

 Scala încrederii  Schimbarea ipotetică
 Trecerea în revista a  A răspunde la discursul
succeselor din trecut despre încredere
 Puncte tari și surse de  Schimbarea radicală
sprijin personale
 Brainstorming
 Oferire de sfaturi și
 INTERVIUL MOTIVAȚIONAL
BEHAIVING
Metod
e
ÎNTREBĂRI ASCULTARE SUSȚINER
AFIRMARE REZUMARE
DESCHISE REFLEXIVĂ E

Principii generale

EXPRIMAREA DEZVOLTAREA REDIRECȚIONAR STIMULARE AUTO-

EMPATIEI DISCREPANȚEI EA REZISTENȚEI EFICIENȚĂ

Caracteristici

COLABORARE EVOCARE AUTONOMIE

BEING
MILLER and ROLLNICK, 2002
 Faza II –
ÎNTĂRIREA
ANGAJAMENTULUI
PENTRU
SCHIMBARE
 RECUNOȘTEREA PREGĂTIRII
În faza a II-a a interviului motivațional, persoana
este dispusă și capabilă să își asume limita
pregătirii. În acest moment, terapeutul are sarcina
principală de a-și ajuta clientul să își confirme și să
își justifice hotărârea luată. Dacă această inițiere
nu este realizată, este posibil ca persoana consiliată
să înceapă să folosească strategii defensive pentru
diminuarea disconfortului (raționalizare,
minimalizare, negare, uitare, proiectare etc.).
 SEMNE CARE INDICĂ SCHIMBAREA

• Scăderea rezistenței clientului;

• Clientul pune mai puține întrebări despre problema sa;
• Clientul este mult mai calm, mai relaxat;
• Clientul face mai multe afirmații pro-schimbare (cred că este ceva
serios, aceasta mă îngrijorează, trebuie să fac ceva în acest sens, sunt
sigur că o să reușesc etc.);
• Clientul pune mai multe întrebări despre schimbare;
• Clientul vorbește mai mult despre cum va fi viața sa în viitor, precum
și despre avantajele schimbării.

Întodeauna, semnele pregătirii pentru schimbare apar gradual și subtil.

 RISCURILE FAZEI II

• Riscurile ambivalenței

Chiar dacă clientul este decis să se schimbe, nu înseamnă că ambivalența lui a

dispărut. De fapt, aceasta va fi o prezență cvasipermanentă, numai că intensitatea
conflictului motivațional este mult mai scăzută acum. O persoană fostă
toxicodependentă va trebui să ,,lupte” cu ambivalența sa multă vreme după ce a
renunțat la consumul de droguri. De asemenea, a lua o decizie nu este ceva brusc și
definitiv. Majoritatea deciziilor se iau treptat, pas cu pas, înaintarea făcându-se cu
ezitări și îndoieli (,,este oare bine că am ajuns pe acest drum?“). De multe ori,
terapeutul trebuie să mai folosească strategii de lucru cu ambivalența chiar și în
această etapă, a pregătirii pentru acțiune.
 • Supraprescriere

Un alt pericol în faza II este de a prescrie un plan care este inacceptabil pentru
client. Poate exista tendința de a spune ,,Acum că sunteți pregătit pentru
schimbare, iată ce trebuie să faceți“. Aceasta tulbură tonul colaborativ al
interviului motivațional și dă curs riscului de a strica progresul care a fost
realizat. Nu are niciun sens în a provoca atent dezvoltare motivației pentru
schimbare doar pentru a oferi un plan de schimbare care este inacceptabil.
Uneori pot apărea dificultăți chiar și adresând ceea ce pare a fi o simplă
sugestie. Clientul răspunde ,,Da, dar asta nu va merge pentru că...” și va
adopta un rol pasiv pentru al unui personaj care așteaptă să i se ofere soluții –
aceasta este o ,,reîncarnare” a capcanei expertului. Accentul pe responsabilitate
și alegere personală din Faza I se extinde în Faza II la negocierea strategiilor
de schimbare.
 • Ineficienta direcționare

Dacă în faza anterioară a interviului motivațional o întrebare de

genul ,,Ce pot să fac?” putea fi întâmpinat printr-o simplă reflectare:
,,Înțeleg că ești îngrijorat în privința a ceea ce poți să faci”, acum o
astfel de abordare s-ar putea să nu fie cea mai indicată. Deși prescrierea
unui plan de schimbare nu este soluția ideală, nici lăsarea clientului fără
o minimă direcționare nu se recomandă. Varianta optimă este oferirea de
alternative și discutarea fiecăreia, astfel încât persoana să o aleagă pe
cea pe care o consideră cea mai potrivită, fie să își construiască alta, dar
pornind de la niște potențiale alternative ce au rolul de a ușura munca de
realizare a unui plan de acțiune.
 INIȚIEREA FAZEI II

Tranziția spre faza a II-a a interviului motivațional se face prin intermediul unei
sintetizări (recapitulări) a situației curente a clientului. Aceasta trebuie să
cuprindă cât mai multe elemente posibile:
• O sinteză a percepției problemei de către client;
• O trecere în revistă a ambivalenței motivaționale, inclusiv a
elementelor ce au rămas atractive din perspectiva clientului;
• O recapitulare a intenției și planurilor de schimbare a clientului;
• Propria părere a terapeutului despre situația clientului, accentuându-
se pe punctele care converg cu îngrijorările acestuia.

Logica acestei sinteze este a pune împreună cât mai multe motive pentru care
schimbarea este necesară, simultan cu exprimarea elementelor de ambivalență
și rezistență, prezente încă la client.
 OFERIREA DE INFORMȚII ȘI SFATURI

De obicei, în timpul acestei faze, clientul cere terapeutului idei și

informații care să-l ajute în efortul său de schimbare. Terapeutul însă
nu trebuie să fie foarte nerăbdător să-și ofere sugestiile. Este bine să
ceară mai întâi mai multe informații de la client, pentru că acesta este
cel care știe cel mai bine care este strategia optimă pentru schimbarea
sa. El îi poate spune ceva de genul:
• ,,Aș fi fericit să-ți dau câteva idei, dar nu știu exact ce ți s-ar
potrivi și, apoi, tu ești expertul pentru tine”
• ,,Nu sunt foarte convins că vrei sfaturile mele. Și apoi, poate ai
deja niște planuri”
• ,,Desigur că am să-ți spun ce gândesc, dacă tu vrei întradevăr să
știi. Dar nu vreau să crezi că eu ți-aș impune ceva”.
 OFERIREA DE INFORMȚII ȘI SFATURI
După ce clientul sugerează el însuși câteva idei despre propria
schimbare, terapeutul poate oferi câteva sugestii, dar într-o manieră
impersonală:
• ,,Nu știu dacă îți va fi de folos ceea ce am să-ți spun, dar o să-ți
ofer o soluție care a funcționat pentru alții în situații similare”;
• ,,Am să-ți dau o idee, dar tu ești cel care va decide dacă să o
folosești sau nu”;
• ,,Ceea ce pot să-ți spun este opinia mea personală, dar tu ești cel
care va hotărî dacă să o folosești sau nu”;
• ,,O să-ți descriu câteva posibilități și tu o vei alege pe cea pe care o
consideri mai potrivită”.
 NEGOCIEREA UNUI PLAN DE
SCHIMBARE

Dezvoltarea în detaliu a acestui proces presupune:

1. Stabilirea scopurilor;
2. Luarea în opțiune a variantelor de schimbare;
3. Alegerea unui plan;
4. Stimularea angajamentului.
• Stabilirea scopurilor

Motivația pentru schimbare este o rezultantă a discrepanței dintre

scopurile de viață ale unei persoane și situația ei prezentă. Prin
urmare, un prim pas în construirea schimbării este stabilirea unor
scopuri care să orienteze transformarea personală.
O modalitate de a evalua scopurile este discutarea consecințelor
acestuia. Un client poate avea față de ele îngrijorări neexprimate.
Iată câteva posibile întrebări:
 ,,Cum se va schimba viața ta dacă vei face acest lucru?”
 ,,Deci aceasta este ținta ta. Ce crezi tu că s-ar putea să nu
funcționeze în această situație?”
 ,,Dacă vei atinge ceea ce ți-ai propus, ce se va întâmpla nou în
viața ta?”
• Luarea în opțiune a variantelor de schimbare

Odată ce scopurile au fost clar definite, următorul pas îl

constituie alegerea variantelor de acțiune. Acestea, ca și
scopurile, vor fi analizate în detaliu, pentru a vedea care
sunt cele mai indicate pentru situația concretă a clientului.
Odată ce oamenii sunt dispuși, capabili și pregătiți pentru
schimbare, adesea merg înainte și fac acest lucru singuri.
• Alegerea unui plan

Discuția despre variantele de acțiune conduce direct la

negocierea unui plan de schimbare. Este util ca acest plan să
fie descris în detaliu, pe o foaie de hârtie, în aceasta
stipulându-se următoarele:
Cele mai importante motive pentru care schimbarea este
necesară;
Scopurile personale;
Modalitățile prin care vreau să-mi realizez scopurile;
Persoanele care mă vor ajuta să mă schimb;
Rezultatele scontante.
• Stimularea angajamentului

În mod ideal, această rezumare a planului vă aduce în

punctul angajamentului. Căutați aprobarea clientului și
consimțământul acestuia cu privire la plan. Cea mai
simplă cale de a realiza acest angajament este de a-l
solicita. Întrebarea de bază este: ,,Asta este ceea ce
dorești?”. Răspunsul pe care îl speri este ,,Da”.
Pentru a ajunge la ,,Da” ar putea fi nevoie de câțiva pași în
plus. Clientul poate dori să îmbunătățească planul pe care
l-ați descris. Dacă răspunsul pe care îl primiți indică un
nivel scăzut de angajare (de exemplu ,,Cred că da” sau
,,Mă voi gândi la asta”) încă mai aveți ceva de lucru.
 MENȚINEREA SCHIMBĂRII ȘI
PREVENIREA RECIDIVELOR
Interviul motivațional își încheie cumva misiunea sa (motivarea pentru
schimbare și angajarea în acțiune) odată cu intrarea persoanei în faza de
menținere. Deși strategiile specifice acestuia pot și vor mai fi folosite în
continuare, totuși, de la etapa menținerii, abordarea terapeutică depinde
foarte mult de viziunea terapeutului asupra necesităților clientului.
Acum este momentul în care se poate lucra asupra prevenirii recăderilor,
căci recăderea este o etapă firească în ciclul oricărei schimbări. Psihicul nostru
evoluează sinusoidal, adică după achiziția unor noi comportamente urmează
perioade de reîntoarcere la comportamentele mai vechi, aceasta regresie
nefăcând decât să lase timp pentru a ne acomoda cu schimbarea.