Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,,Cu cat un copil vede si intelege mai mult, cu atat mai mult vrea el sa vada si sa inteleaga mai
mult.’’ Jean Piaget
Deoarece fircare copil este diferit si traieste intr-un context familial si social aparte, exista
diferente in modul de manifestare al acestuia.\
Integrarea copilului presupune atat cunoasterea particularitatilor generale cat si individuale,
atat de catre parinti , cadru didactic, cat si persoanele din apropierea acestora, cu care
interactioneaza.
Ce presupune cunoasterea copilului de catre cadrul didactic?
Presupune o activitate sistematica si continua prin care cadrul didactic culege date referitoare la
particularitatile de varsta si individuale ale copilului.Imbinand diferite metode si instrumente de
cercetare, aceasta prelucreaza datele obtinute in vederea configurarii profilului psihologic al
copilului.In functie de aceste rezultate, stabileste strategiile educationale la nivelul posibilitatilor
reale ale copilului, in vederea realizarii unui program individualizat.In sens larg, obiectul
cunoasterii psihopedagogice este constituit de personalitatea copilului.
Ce presupune cunoasterea copilului de catre parinte?
This website uses cookies to ensure you get the best experience on our website. Learn
more
Got it!
Inform
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie
atica
Psihol
Istorie Literatura Matematica
ogie
Psihologie
Index » educatie » Psihologie
» Tehinici proiective
Tehinici proiective
Se vor face doua cursuri de teorie in care se prezinta proiectia, ce este tehnica proiectiva etc.
dupa care se va trece la teste proiective.
1. Testul arborelui;
3. Testul familiei
5. Fabulele DUS;
Chevalier, (1993), Dictionar de simboluri, vol. I, II, III, Ed. Artemis, Bucuresti.
Sammuels, (2005), Dictionar critic al psihologiei anaice Jungiene, Ed. Humanitas, Bucuresti.
15.10.
NOTIUNEA DE PROIECTIE
Freud utilizeaza proiectia pentru a explica diferite tulburari psihopatologice cum sunt fobiile
sau paranoia, din perspectiva psihanalitica, afirmand ca proiectia este o operatie prin care subiectul
expulzeaza din sine si localizeaza in altul anumite calitati, sentimente si dorinte, chiar si obiecte pe care
nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi.
- conceptul de transfer,
- conceptul de identificare,
- conceptul de mecanism de aparare.
III. Proiectia ca mecanism de aparare: Se gaseste in paranoia, fobie, gelozia proiectiva (care
este diferita de gelozia normala sau de delirul de gelozie paranoic).
- de familie,
- de cuplu,
- de prietenie,
- medic-pacient,
- profesor-student.
Orice intalnire intersubiectiva cu celalalt, mai ales daca este incarcata emotional, activeaza
mecanismul proiectiei.
1) Un exemplu este cand esti indragostit: proiectezi asupra celuilalt anumite insusiri idealizate
care formeaza un fel de halou in jurul persoanei iubite. Este o alegere narcisica a obiectului, in functie
de propriile noastre atribute acordate in mod eronat celuilalt. Cand il alegem pe celalalt, relatia depinde
de relatiile noastre cu parintii.
2) Alt exemplu: un baiat cu o mama dominanta va alege si va avea ca sotie o feeie dominaoare.
4) In relatiile de cuplu, gelozia: adesea devii gelos cand tu insati, in fondul interior ai acea
tendinta – vrei sa-l inseli pe partener insa nu faci asta, ci il acuzi, il banuiesti de infidelitate pe partener.
Oamenii aleg o profesie proiectand asupra ei tendintele personale pe care spera sa le fructifice
u macar sa le socializeze in rolul profesional respectiv.
Ex: Cei cu tendinte agresive isi aleg meserii cum sunt: chirurg, macelar, criminalist.
Ex: Rolul de profesor poate fi exercitat datorita faptului ca exista o tendinta de minare.
3. PROIECTIA IN BOALA SAU TULBURAREA MENTALA
Ideea deliranta este o compota foarte solida, irationala, impenetrabila la argumente si foarte
incarcata afectiv, la care subiectul adera cu toata fiinta lui.
Ex: Individului i se pare si crede ca medicul este de fapt cel de la securitate. Daca mai apare si
o femeie de servici atunci „si ea comploteaza cu securistul de medic”.
3.2. FOBIA
Ex: Micul Hans si foba lui fata de cal si cocos. In acest caz, copilul a transferat imaginea despre
tata asupra animalului.
Proiectia este unul din mecanismele de baza care face posibila manipularea oamenilor si
trasferul lor in mase de manevre politice oportuniste.
Cand intr-ungrp lucrurile merg prost, vina este proiectata asupra unei victime, a unui subgrup-
victima sau a unui grup rival.
Ex: In mitologie apar fiinte foarte umanizate, bune sau rele. Apar fenomene de neinteles,
amenintatoare fiind umanizate pentru ca oamenii sa le poata intelege. Asupra demonilor se proiecteaza
atitudini, atribute negative iar asupra zeilor – pozitive.
FACTORI AI PROIECTIEI
Cu cat traim o emotie mai puternic, indiferent de natura ei si cu cat avem o trebuinta mai
frustrata, cu atat proiectam mai multrespectiv tndem sa subiectivizam mai mult o situatie subiectiva.
Ex: Pentru o persoana furioasa lumea devine un loc al urii iar oamenii cu care vine in contact
devin fie n posibil agresor, fie o potentiala victima.
Ex: O persoana insetata, aflata in desert, va proiecta fantasme legate de oaze cu apa.
Cu cat un stimul sau o situatie este mai vaga, mai neclara, ambigua sau slab structurata, cu
atat vom percepe acea situatie mai mult in functie de propriile noastre scheme interioare.
Acest factor sta la baza tehnicilor proiective pentru ca in tehnicile proiective stimulii sunt neclari.
Orice factor care ameninta integritatea sau forta Eului, duce, stimuleaza fenomenul proiectiei,
adica deformarea realitatii.
In bolile mentale severe si in schizofrenie care este o tulburare mentala care duce la pierderea
simtului realitatii prin distorsionari perceptuale, pri iluzie si halucinatie, distorsionari cognitive, idei
delirante, bolnavul poate vedea in celalalt un demon. Schizofrenicul are un Eu destructurat, slab, care
se lasa invadat de antasmele inconstiente incarcate afectiv si nu mai poate asigura sau restabili un
raport obiectiv cu realitatea.
TEHNICILE PROIECTIVE
Cand o persoana proiecteaza imaginile proiectiilor ei, isi traeaza de fapt preocuparile, obsesiile,
viata sa interioara care adesea este inconstienta. In acest fel au aparut tehnicile proiective.
Tehnicile proiective se folosesc aproximativ din 1930 si reprezinta niste situatii (sau stimuli)
mai slab structurate, neclare, ambigue, care au rolul de a provoca si a capta proiectiile individului.
Ex: Subiectul i se arata niste pete de cerneala si apoiste intrebat ce vede sau ce este acolo.
Astfel persoana isi dezvaluie fara sa stie anumite coordonate ale personalitatii sale si ofera psihologului
o serie de informatii greu sau imposibil de obtinut din alte surse.
1. Sunt niste sarcini ambigue sau slab structurate care permit o mare libertate de raspuns.
Inca de la aparitie, tehnicile proiective au starnit vii controverse printre practicieni, multi
dintre acestia, sustinand ca acestea nu merita sa fie numite testepentru ca nu satisfac cerintele
fundamentale ale unui test: fidelitatea, validitatea, standardizarea.
La testul petelor de cerneala, un subiect, vazand o plansa, da un raspuns de genul: „Aici vad o
persoana cu bratele ridicate”. Raspunsul poate fi interpretat ca: ajutor, dezarmare, speranta, adoratie,
rugaciune etc. Asadar, acelasi aspuns interpretat poate duce la raspunsuri diferite intre psihologi, numai
ca interpretarea raspunsului nu se face doar dupa un singur raspuns sau test.
Fidelitatea inter-examinator este slaba cand maiute examinari ajung la concluzii diferite.
Argumente sunt:
Ex: La intrebarea „Cat fac 2 + 2 ?”, un elev raspunde „4, pentru ca este numarul meu preferat”.
Orice tehnica proiectiva poate fi adusa la standardele unui test obiectiv daca i se calculeaza
proprietatile psihometrice. La Rorschach s-au calculat datele psihometrice timp de 30 de ani si a putut
fi standardizat. Problema este ca pentru a calcula proprietatile psihometrice pentru tehnicile proiective,
dureaza foarte mult.
CLASIFICAREA LIMBAJELOR
Terhnicile care pot folosi acest limbaj pleaca de la ideea ca afland cum percepe un om realitatea,
respectiv o situatie-stimul, putem deduce anumite lucruri despre personalitatea lui.
Modul in care oamenii reactioneaza la anumite cuvinte dezvaluie o serie de preocupari, obsesii
sau complexe.
Modul in care desenezi un arbore, silueta unei persoane, exprima anumite lucruri care tin de
imaginea de sine, relatia cu lumea si starile sale emotionale.
Testul Arborelui,
Testul Familiei.
Se prezinta sub forma unor imagini cu personaje. Subiectul trebuie sa faca povesti despre ele.
In aceste povesti subiectul isi exprima dorintele, trebuintele lui, dorintele si modul de a percepe relatiile
personale.
Fabulele DÜSS.
Modul in care reactionam la stres, situatia frustranta, releva starea de spirit a subietului sau
mecanismele prin care el incearca sa faca fata stresului si vietii in general.
Este vorba despre niste imagini in care este o masina care a trecut prin apa si a stropit persoana.
Subiectul trebuie sa spuna, sa completeze, inchipuindu-si ca la stropit pe el, ce ar spune el in aceasta
situatie.
Tehnicile proiective permit, spre deosebire de testele obiective, o viziune mai aprofundata si mai
personalizata despre subiect. Cel mai adesea, prin tehnicile proiective vedem fantasmele, obsesiile,
dorintele si conflictele inconstiente. Subiectul nu stie ce exspirma pentru ca nu are de unde.
Aceste tehnici sunt mai greu de trisat in practica. Fiind niste situatii opace, pentru subiect este
mult mai greu sa-si faca o imagine favorabila pentru ca nu stie unde tintesc. Ele sunt sarcini
nestructurate sau slab structurate.
Multe din tehnicile proiective nu sunt standardizate, au reguli de aplicare, scorare si interpretare
mai putin clare. De multe ori se face apel la intuitia psihologului.
Multe tehnici proiective necesita timp si efort mare de invatare, o practica indelungata.
*Despre examen:
22.10.
PROIECTIA
(continuare)
Pentru Carl Gustav Jung, proiectia reprezinta transferarea in exterior, intr-un obiect a unui
proces subiectiv intemeiat pe identificarea arhaica subiect-obiect, momentul din filogeneza in care lumea
interioara nu era precis delimitata de cea din exterior.
Ponderea proiectiei este atat de mare incat nu vom putea niciodata afla cum arata in Sinele
lumii deoarece, in demersul cunoasterii transformam procesul fizic intr-unul psihic. Astfel, tot ceea ce
este necunoscut, orice vid, este umplut prin proiectie. Ceea ce se crede ca se recunoaste in materie
este de fapt proiectia datelor inconstientului subiectului cunoscator.
Jung remarca existenta unei proiectii pasive care este porma patologica a proiectiei, dar si a
multor proiectii normale neintentionate sau intamplatoare si a unei proiectii active, ca parte
componenta, esentiala a empatiei.
Comparativ, daca proiectia este un proces de dezasimilare a obiectului din subiect prin
expulzarea unui continut subiectiv, pe obiect, introiectia este un proces de asimilare, o asimilare a
obiectului in subiect.
Ex: Daca un subiect a avut parinti cu tendinte agresive, el poate face proiectie la un profesor
care are atitudini agresive si scapa de continuturile dureroase, insa, valorile lui pozitive interne, pot fi
calde si nu agresive si nu pot fi constientizate decat prin psihoterapie.
La origine, exista o identitate arhaica intre subiect si obiect, care se sprijina pe procesul de
proiectie.
In sens restrans, proiectia desemneaza necesitatea dizolvarii acestei identitati cu obiectul cand
starea de neadecvare este deja observata si apare disfunctionala pentru persoana.
IN TEHNICILE PROIECTIVE
Leopold Bellak gaseste necesara redefinirea conceptului de proiectie in sens freudian, in
termenii procesului distorsionarii aperceptive si a teoriei gestaltiste a invatarii. Gasind termenii
de proiectie si de perceptie ca fiind irelevanti, Bellak propune pe cel de aperceptie prin care
intelegem procesul prin care noile experiente sunt asimilate celor vechi si transformate prin acestea.
Astfel, in viziunea lui Bellak, proiectia reprezinta extrema distorsiune cognitiva in care anumite
aspecte ale vmasei aperceptive controleaza intr-atat perceptia actuala incat afecteaza intr-un grad mare
aspectul adaptativ al cognitiei.
2) Constientul intervine dar mult mai putin si este denumit sensibilizare – discriminarile
de tip aperceptiv sunt mai fine; se refera la emotii sustinute de o tensiune reala; partial, raspunsul
subiectului este o satisfacere a unei trebuinte.
3) Proiectia simpla denumita transfer prin invatare – ex: in situatia in care persoana a avut
experiente negative cu mai multe persoane, in prezent, indiferent de persoana implicata, subiectul va
proiecta asupra ei sentimentele generate de experientele anterioare; Constientul nu mai face distinctia
intre real si subiectiv .
Pentru Abt, definirea proiectiei intervine in functie de nivelele de anxietate carora subiectul
poate sau nu sa faca fata. „ Aperceptia, in general are rolul de a permite individului sa mentina in el
o stare de anxietate” (Abt). Cand situatia exterioara devine tot mai putin structurata, anxietatea are
tendinta de a creste. Subiectul nu mai poate uza de mecanismele de aparare obisnuite si atunci
intervine proiectia pentru a realiza adaptarea la situatia noua.
La Melanie Klein proiectia are sensuri mai nuantate, legate de identificarea proiectiva
conform careia o parte din Sine este atribuita unui obiect. Astfel, o parte a Eului, o stare psihica este
perceputa ca aflandu-se in alta persoana si renegata.
Un alt sens al proiectiei este proiectia obiectului intern. De exemplu la copil, absenta mamei
este perceputa ca o prezenta activa in stomac a unui obiect rau care provoaca foamea. Prin tipat nsi
planset, obiectul ajunge sa fie perceput ca expulzat din corpul copilului, in exterior. Astfel, obiectul pare
ceva mai putin terifiant. Externalizarea conflictului este proiectia prin care conflictul intern sau relatia
interna este proiectata in exterior.
Cuplul proiectie-introiectie joaca un rol important in geneza binomului subiect-obiect sau Eu-
NonEu. Atunci cand copilul exclude obiectele din blocul sau perceptiv care formeaza lumea sa externa
pana atunci unitara, opune pentru prima oara un Eu, lumii externe. Obiectul exclus nu mai apartine
lumii externe ci trairilor subiective. Astfel, realizeaza prima sa proiectie – proiectia primitiva, Eul
resorbind o parte din lumea externa (care este introiectia primitiva).
Ce se proiecteaza:
c) obiectul – Eul-placere originar introiecteaza tot ceea ce este bun si proiecteaza tot
ceea ce este rau.
Modul de realizare al proiectiei este de tip simbolic, prin reproducerea in imagini simbolice a
continutului intrapsihic. Expresia este un proces psihic asociat proiectiei, reprezentand forma externa
de manifestare si instrumentul prin care este vehiculat continutul proiectat. Expresia este deci
purtatoarea sensului simbolic astfel incat proiectiadesemneaza sensuri iar expresia le vehiculeaza.
Procesul expresiei este de tip superior, constient, intelectual si este purtator al continutului
proiectat.
1. Legea agkutinarii imaginilor – crearea de noi imagini prin reglarea celor vechi.
Etapa a III-a – Etapa simbolica in care schema se transforma prin proiectie intr-o structura
mentala cu semnificatie simbolica.
Simbolul este o expresie a unei conditii care nu poate fi la fel de bine exprimata in alt mod.
Este o deschidere in imagine a unei stari psihice interioare. Este manifestarea naturala a unei conditii
psihice intangibile, forma primara in care se exprima Inconstientul, prin care acesta asjunge in
Inconstientul in Constiinta.
Simbolul are intotdeauna o natura extrem de complexa, fiind alcatuit din date proprii tuturor
functiilor psihice. El nu este nici rational, nici irational. Are o latura accesibila actiunii dar si una care
scapa acesteia, fiind constituit nu doar din date de natura rationala, ci si din date irationale venite din
pura perceptie externa sau interna.
Procesul de formare al simbolului este definitoriu pentru fiinta umana si este definit
de Jung ca functie transcendenta. „Inteleg prin functie nu o functie fundamentala, ci una complexa,
compusa din alte functii, iar prin transcendent, nu o calitate metafizica ei, ci faptul ca aceasta functie
opereaza o trecere de o atitudine la alta. Materia prima prelucrata de teza si antiteza, care ne uneste
contrariile in procesul ei formativ este simbolul viu” (Jung).
O proiectie pe materialul Rorschach sau pe imaginile TAT, un desen realizat de subiect, nu sunt
imagini distorsionate ale unui eveniment real pe care individul nu indrazneste sa le exprime deschis, ci
sunt dimpotriva, forma cea mai bunma posibil de exprimare a sentimentelor, atitudinilor, conflictelor
care nu pot fi formulate rational.
Exista cel putin 3 fatete de sens care pot fi descifrate in simbolul inconttient:
Fateta a II-a: Intelesul colectiv care exprima aspecte care tin de Inconstientul colectiv,
precum experientele rasei si moduri de gandire mostenite odata cu structura creierului, ce pot fi
amplificate cu referiri la mituri, folclor, religie, alte modele simbolice prin care s-a exprimat omenirea.
Fateta a III-a: Intelesul general al simbolului care reprezinta implicarea oricarei perceptii
pe care individul o poate discerne, indiferent de formarea sa psihologica. Aceasta fateta apare in poezie,
drama, pictura, ca forma de manifestare creatoare.
CARACTERISTICILE FANTASMEI
DIN PERSPECTIVA PSIHANALITICA
3) Fantasma nu este iluzorie. Este o realitate psihica de profunzime dar distincta de realitatea
obiectiva.
CARACTERISTICILE FANTASMEI
1) Fantasma este un complex de reprezentari cel mai adesea sub forma imaginilor carora nu le
corespunde o realitate externa. Ea exprima in structura ei situatia de ansamblu a psihismului in
momentul prezent si include intr-o forma metaforica atat elemente constiente constelate de situatia
actuala cat si pozitia Constientului.
- halucinatia,
- delirul.
In ordine creativa si evolutiva fantasmele sunt prin sinteza operata in expresivitatea creativa.
29.10.
DRAW A PERSON
DAP
Testul DAP este rezultatul mai multor clinicieni din S.U.A., cum sunt Bender, Buck, Hammer,
Jolles, Levy, McHovers impreuna cu Urban. Acestia au dorit sa elaboreze o tehnica expresiva prin
care sa putem descrie personalitatea individului analizand desenele acestuia.
Ca tehnica proiectiva, Testul omului pleaca de la principiul ca in desenul unei siluete umane,
subiectii proiecteaza modul in care se percep pe ei insisi cu tot cu problemele sau conflictele specifice
care tin de imaginea de sine.
2. Aplicarea
3. Interpretarea
Intrebari care ne pot ajuta sa descriem unele caracteristici ale personajului desenat:
- Ce esxpresie are figura sau postura lui? De tristete sau bucurie? Este inchis sau deschis?
- Personajul este desenat in mod realist sau contine elemente bizare, absurde?
- Cine a fost desenat primul? Barbatul sau femeia? (in functie de sexul subiectului).
Daca raspundem la aceste intrebari, raspunsurile ne pot oferi chiar de la inceput unele informatii
despre imaginea de sine, despre rolurile cu care se identifica individul, despre starea lui de spirit, despre
atitudinea lui fata de sexul opus, despre maturitatea lui sexuala.
Criterii generale:
- Siluetele desenate in miscare, care executa o anumita actiune, sugereaza o fire dinamica,
activa;
- Persoana desenata din profil sau din spate exprima dorinta de disimulare, ascundere.
Valorizarea este pusa in evidenta de detaliile grafice ale siluetei desenate. De exemplu, daca un
subiect deseneaza persoana de acelasi sex cu lux de amanunte iar persoana de sex opus este desenata
superficial, aceasta indica existenta unor tendinte narcisice si o lipsa de interes, chiar ostilitate fata de
sexul opus.
Fetele deseneaza in general siluete cu par lung, cu o vestimentatie specific feminina, sunt atente
la conturarea detaliilor capului, fetei, buzelor, ochilor, parului, eventual impodobesc silueta cu diverse
elemente decorative (cercei, bijuterii etc.).
Baietii exprima in general elemente care tin de masculinitate: masivitate, par scurt,
imbracaminte masculina, brate, picioare solide.
- Devine important, intereseaza in schimb, atunci cand aceste elemente considerate normale se
inverseaza, lipsesc sau sunt exagerate.
Ex: Accentuarea detaliilor sexuale – sanii, buzele, organele sexuale, parul – indica dorinte
erotice intense sau tendinte de exhibitionism sexual.
Uneori, hasurarea excesiva poate insemna nevoia de a ascunde sau de a camufla anumite
aspecte conflictuale din imaginea de sine.
Ex:
Cu cat personalitatea subiectului este mai deteriorata sau marcata de conflicte, Eul sau este mai
primitiv, slab, cu atat se constata mai des prezenta acestor semne de bizarerie sau irealism.
Bizarerii:
- organe vizibile,
Sunt relevante pentru ca ele constituie ceva din lumea interioara a persoanei.
Ex: Un barbat poate desena la inceput o silueta masculina impozabila si agresiva, care acopera
toata suprafata – un cowboy cu o pusca in mana – si apoi deseneaza o silueta feminina de dimensiuni
reduse, pe care o trateaza neglijent din punct de vedere grafic. Aceasta indica faptul ca subiectul
devalorizeaza sexul feminin si ca incearca sa se identifice cu rolul masculin agresiv si dominator.
Ex: prezenta unei siluete masculine cu servieta sugereaza importanta rolului si a statutului
profesional din viata subiectului. In acest caz se poate intreba persoana care deseneaza: „Ce-ti exprima
persoana din desen?”, „Ce fel de om este?”. Aceasta ancheta poate oferi date proiective importante
despre starea de spirit a persoanei sau despre problemele care o framanta.
Dupa Urban:
Persoanele desenate in zona superioara a paginii pot sugera faptul ca subiectul se simte fara o
baza de ancorare in realitate, fie are dorinta de putere, expansiune.
Cand desenul este executat in josul paginii, aceasta sugereaza ca subiectul se simte nesigur si
neadaptat (la grupul din care face parte).
Ocuparea preferentiala a spatiului din stanga indica retragerea in trecut, replierea spre sine,
pozitia pasiva de spectator (nu se implica).
Daca desenul este plasat clar pe partea dreapta a paginii, aceasta sugereaza orientarea
subiectului spre lume, viitor.
Desenele mari, care acopera aproape toata pagina, indica megalomanie, centrare pe sine,
entuziasm.
Se iau in considerare atat modul in care sunt executate diferitele detalii corporale, eventual
accesoriile lor (daca sunt) si aspectele suplimentare care participa la expresivitatea siluetei umane, care
pot trada anumite tendinte ale subiectului ca de exemplu: un personaj care este desenat inclinat
sugereaza dezechilibru afectiv, un personaj desenat din profil sugereaza tendinta de a disimula.
3.3.1. Capul
Capul este sediul gandurilor, emotiilor, conceptiei despre sine si lume si al controlului
organismului. Este sediul constiintei, dirijeaza adaptarea individului in mediul fizic si social.
Fata este principalul element al expresivitatii emotionale si are un rol esential in recunoasterea
atitudinii sau dispozitiei. Subiectii care sunt evazivi si rezistenti la testare sau care au deficiente mentale,
deprimante, se limiteaza la conturul fetei fara ochi, gura, urechi, nas, etc.
Capul desenat mare fata de restul corpului poate indica o valorizare mai mare si acordarea
unei atitudini sporite proceselor mentale dar si control emotional. De asemeni, in functie de caz, poate
sugera si migrene sau cefalee.
Capul mic poate sugera dorinta subiectului de a nega controlul asupra impulsurilor lui (nu vrea,
refuza sa se controleze).
Gura este organul de asimilare a hranei dar si din punct de vedere simbolic, a experientelor.
Gura stramba sau cu colturi in jos exprima dezgust sau depresie, dezamagire fata de lume.
Buzele exprima sexualitate sau erotism. Daca apare o pipa sau tigara, acestea pot fi
interpretate ca simboluri falice. Tot in acest context, daca persoana care deseneaza este un barbat,
atunci aceasta tine sa evidentieze masculinitate.
Ochii mari, cu gene fine, cu o expresivitate erotica evidenta sugereaza dorinta de afisare
a feminitatii la nivel social.
Ochii goi, fara pupile, sugereaza imaturitate afectiva sau blocaj emotional.
Parul este un element decorativ, mai ales la femei, dar este si un reziduu al blanii. Este asociat
imediat cu partea animalica a omului, legata de instincte – instinctul sexual si cel agresiv.
Parul abundent, innegrit, foarte hasurat, adesea in dezordine, indica preocupari sexuale
si anxietate fata de sexualitate. Poate fi si agresivitate necontrolata.
O coafura ingrijita, cocheta, aranjata, sprancenele desenate fin - apar in special la femei
si sugereaza dorinta de a placea si de a-si exprima feminitatea.
Pilozitatea faciala sugereaza dorinta subiectului de a-si scoate in evidenta masculinitatea sau
maturitatea traduse in sentimente de nesiguranta, slabiciune, in zona capului. Poate indica probleme
afective.
05.11.
DRAW A PERSON
DAP
Urechile:
- daca sunt omise nu este important, este important daca sunt accentuate.
Nasul:
- daca desenul este deseanat de un subiect feminin si nasul este mic, aceasta simbolizeaza
feminitate.
Barbia:
Umenii:
- daca sunt rigizi si patrati, aceasta sugereaza o oarecare rigiditate in exprimarea impulsurilor.
- Atentie! Daca se vad organele interne aceasta denota o lipsa de analiza grafica.
Sanii:
Burta:
Linia taliei:
3.3.2. Gatul:
Gatul face legatura intre centrul de control – capul, si restul corpului care este partea executiva
dar si sediul impulsurilor vitale.
La nivel simbolic are functie de comunicare intre minte si corp, adica intre gandire si emotii,
planificare si emotii, intre inconstient si constiinta.
Daca este strangulat cu gulerul, cravata, colierul, etc. aceasta sugereaza blocarea impulsurilor,
inhibitii afective, control atent al emotiilor.
3.3.3. Trunchiul:
Trunchiul este zona organelor vitale, este o expresie a fortei si a stabilitatii persoanei.
Bratele si mainile asigura manipularea obiectelor din mediu pentru satisfacerea trebuintelor
organismului.
Absenta bratelor sugereaza prezenta unui sentiment de amputare sau de retragere din lume;
poate fi si un sentiment de culpabilitate fata de sexualitate sau chiar masturbare.
Degetele:
Daca degetele sunt ca niste gheare sau sunt ascutite, aceasta indica agresivitate.
3.3.5. Picioarele:
Sapca sau palaria reprezinta simbolul masculinitatii si dorinta de afirmare sociala. Daca apar,
indica dorinta de afirmare sociala.
Cravata:
Simbolizeaza controlul, exprimarea impulsurilor, simbolul falic (la barbati), apare mai des la
barbati.
Daca apare la femei, aceasta sugereaza dorinta de identificare cu rolul sexual masculin.
Nasturii:
Manusi:
Buzunare:
Bijuteriile:
Daca apar, aceasta sugereaza tendinte agresive sau dominatoare care incearca sa compenseze
sentimentele lor de slabiciune sau de incertitudine fata de rolul sexual.
TESTUL FAMILIEI
Testul familiei a fost publicat de Louis Corman sub denumirea de testul familiei in practica
medico-pedagogica, in 1967.
Testul desenarii familiei implica interpretari ale tuturor figurilor desenate dar si a
amplasamentului acestora, a relatiilor dintre erou, parinte si frati.
Fazele anchetei
Ancheta se desfasoara sub forma unei convorbiri care curinde urmatoarele faze:
Faza 1: Incurajarea copilului, indiferent de valoarea desenului. Ii putem spune: „Este bine. Mai
descrie-mi aceasta familie”. Daca subiectul nu zice nimic, atunci intrebam: „Unde sunt ei?”, „Ce fac?”,
„Descrie-mi toate personajele incepand cu primul pe care l-ai desenat.” Pentru fiecare personaj se
intreaba numele, rolul in familie, sexul, varsta.
Faza 2: Se incearca sa se afle care sunt preferintele afective ale unora pentru ceilalti.
Faza 3: Se pun intrebarile: „Care este cel mai simpatic dintre toti?”, „Care este cel mai putin
simpatic?”, „Care este cel mai fericit?”, „Care este cel mai putin fericit?”
In final, copilul este intrebat: „Tu pe cine preferi din toata familia?”, „De ce?”
Ex1: „Tata propune o plimbare cu masina dar nu are loc pentru toti. Cine crezi ca ramane
acasa?”
Se intreaba: „Se presupune ca si tu faci parte din familie. Cine vei fi tu?”
Daca subiectul ezita, spunem: „Ne jucam ca si tu faci parte din aceasta familie. Cine vei fi tu?”
Daca respectivul copil si-a desenat propria famile este suficient sa i se ceara doar identificarea.
Continuam cu: „Ce alt personaj ai dori sa fi dintre cei din familia ta?”
La finalul probei, copilul este intrebat daca este multumit de desen. Apoi este intrebat daca ar
trebui sa mai faca odata acel desen, ce ar face?
Datele din interpretare se compara cu situatia relatiilor dintre membrii familiei copilului.
Interpretarea:
- structurile de ansamblu.
1) Nivelul grafic,
3) Nivelul continutului.
Analiza la nivelul grafic se refera la modul de desenare a liniilor, calitatea si forta acestora si la
zonele de plasare.
Introduce ipoteza diferentei dintre situatia in care copilul, renuntand la imaginatie si fantezie,
ne prezinta propria sa familie, prezentand in desen ordinea ierarhica a varstelor si importantei
(personajelor) si situatia cand interventia factorilor interiori (subiectivi) il va conduce pe copil la
proiectarea dorintelor in desen.
Se cere compararea intre familia reala a copilului si familia din desen conform atitudinii generale
de nivelul controlului si de prevalenta Principiului Placerii, versus Principiul Realitatii.
- detalii supraadaugate,
- in mod extrem de exprimarea devalorizarii este bararea sau taierea personajului dupa ce a
fost desenat,
- putem vedea si daca si-a schimbat numele real fata de celelalte personaje care si-au pastrat
numele.
3) Deplasarea:
- poate interveni prin compararea intre situatia reala din familie, a copilului si ceea ce a
desenat el;
- in cazul unei regresii, personajele pot fi reprezentate ca si copii foarte mici, bebe, sub forma
unor personaje dubluri sau a unor personaje foarte asemanatoare ca varsta;
- reactiile agresive,
- reactiile depresive,
12.11.
TESTUL ARBORELUI
ISTORIC:
In 1928, Emile Junker cere copiilor sa deseneze arbori si incearca prima data o interpretare
empirica in cadrul efortului de a stabili instrumente pentru orientarea profesionala.
Schliebe, in 1934, studiaza exprimarea afectelor prin desene succesive de arbori. Subiectului i
se cere sa deseneze un arbore oarecare, un arbore inghetat, un arbore vesel, un arbore apeland la
ajutor, unul in suferinta si in final un arbore mort.
In 1947, discipolul lui Goodenough, Buck, introduce ideea desenarii succesive a unei case, a
unui pom si a unei persoane (Testul HTP – Home Tree Person).
In 1949, elvetianul Carl Koch, in urma unui studiu sistematic si statistic, introduce testul
arborelui standardizat ca administrare, cotare si interpretare a indicilor.
Testul a fost rapid utilizat si in Franta unde Renè Stora aprofundeaza cercetarile lui Koch, mai
ales in ce priveste aplicarea testului pentru copii. Ea a analizat un studiu comparativ cu norme de
interpretare. Practicieni si cercetatori au fost: Dolto, Canard si Davido.
Koch considera arborele ca are o valoare foarte mare simbolica. Studiul sau se refera la date
din cultura diverselor popoare, demonstrand ca simbolul arborelui este foarte vechi si raspandit in toate
culturile omenirii. Arborele este purtatorul in principal al simbolului omului, al verticalitatii, al cresterii
si fecunditatii, al puterii si misterului. Desenarea unui arbore va purta proiectia continuturilor
inconstiente ale imaginii de sine in toate dimensiunile ei, structurala, relatia dintre nivelurile psihismului
dar mai poarta si un grad de organizare a acestor instante cum sunt defensele atitudinii sau in fata
alteritatii, a vietii si a mortii.
INSTRUCTAJ:
„Desenati un arbore fructifer cat de bine puteti. Puteti folosi intreaga pagina.”
Se folosesc ca materiale foi A4, creion si o guma de sters. Atentie la masa pe care deseneaza
pentru ca nu trebuie sa fie moale ca sa nu se rupa hartia.
- ce sterge,
- cum sterge,
- ce accentueaza,
- unde insista,
- ce verbalizeaza si cum,
NIVELURI DE ANALIZA:
Desenele comporta doua niveluri de analiza:
1. Nivelul formal.
Este cel centrat pe indici cu rol de semn sau simptom. Specialitatea acestor indici se releva de
fapt in planul analizei corelative contextuale.
Koch si discipolii sai aplica testul arborelui la copii si realizeaza studii statistice pentru diferiti
indici si tabele de frecventa pentru 58 de indici, in functie de varsta subiectului.
Stora standardizeaza analiza formala a indicilor pe baza unor fise care coteaza 177 caracteristici
grupate in 15 rubrici:
b. solul,
c. radacinile,
d. simetria,
e. crucea,
f. pozitia pe pagina,
g. forma coroanei,
i. trunchiul,
j. inaltimea totala,
k. inaltimea coroanei,
l. largimea coroanei,
n. trasaturile dominante,
o. trasaturile suplimentare.
Stora indica semnificatii pentru fiecare din caracteristici precum si frecventa lor la copii, pe baza
unor studii experimentale realizate pe copii cu varsta intre 4 si 15 ani. Diferentiaza sem,nificatiile acestor
indici pentru fiecaqre nivel de varsta si pentru fiecare din cele doua sexe.
- Exprima furie?
Copacul creste in doua directii: ascendent si descendent. Traieste in lumina si prin lumina dar
si in intunericul pamantului si prin pamant, adica in doua moduri de a fi intr-unul singur.
Radacina este un copac intors, subteran, este cea mai durabila parte a copacului.
Copacul isi poate pierde ramurile dar radacina rezista. Se hraneste din pamant, se intinde in
pamant. Fara ea, copacul nu s-ar sustine. Radacina este inchisa in pamant, este viata invizibila, este
inchisa in pamantul care hraneste toti copacii – inconstientul colectiv.
Baza copacului este aproape de radacina si este legata de aparitia pe lume, reprezentand
simbolic intrarea in viata.
Aparitia unor ierburi, neregularitati la baza trunchiului este legata de traumatisme la momentul
nasterii.
Linia solului care separa aerul de pamant este linia care separa deseori doua tipuri de existente
– doua moduri de a fi, o viata dubla.
Trunchiul suporta reprezentarea Eului stabil si ale transferului de a vedea drumul propriu, al
devenirii proprii pana in momentul desenarii. Conduce ascendent de la baza spre varful copacului. In
natura, aceasta forma se intalneste la pomii fructiferi, uneori la par, dar niciodata la mar. Marul este
prototipul pomului fructifer fiind cel mai frecvent desenat. Trunchiul reprezinta elementul median si
mentine echilibrul intre partea stanga si cea dreapta, avand functie de sustinere a coroanei. El este
centrul, elementul vertical, purtator substantial, durabil, stabil.
Directiile centripete sau centrifuge ale ramurilor, bogatia in legatura cu gradul de coordonare si
organizare sunt indici majori pentru coroana si ramuri.
Prin trunchi putem vedea expresia primitiva, instinctuala si dominatia pulsionala care pot ajunge
la zonele superioare constiente. Realitatea este invadata de aceste forte primitive care nu sunt decat in
mica masura transferate catre intelect.
Coroana, in special extremitatile ei, formeaza zona de contact cu mediul de relatie reciproca
interior-exterior, de asimilatie, respiratie.
Prin expresia grafica a coroanei obtinem informatii despre modul de relationare si gradul de
insertie al subiectului in mediu.
Accesoriile reprezinta nevoi de reprezentare in contactul si interrelatiile cu ceilalti.
Premisa teoretica consta in faptul ca inaltimea copacului contine istoria de viata a subiectului.
Inaltimea arborelui desenat (H)este calculata in milimetri, de la baza desenului pana la punctul
cel mai de sus. Aceasta dimensiune se imparte la varsta desenatorului (V) si se obtine in acest fel
indicele.
Se masoara din nou inaltimea in mm. De la baza desenului pana in punctul unde apare scorbura
sau ciotul. Aceasta este „h” si se va imparti la indice, ceea ce inseamna ca rezultatul = varsta la care s-
a produs in viata subiectului o trauma, un eveniment perturbator, distorsionant.
Ex:
subiect 40 de ani,
120 : 40 = index 3.
Linia stanga a trunchiului (a barbatului) este intrerupta la o distanta de 12,9 mm. De la baza
desenului. Aceasta distanta se imparte la index.
12,9 : 3 = 4,3, adica 4 ani si 3 luni, ceea ce inseamna ca la aceasta varsta s-a produs o trauma
in viata subiectului – la aceasta varsta murise mama subiectului.
19.11.
NOTAREA:
Se noteaza pentru fiecare grup tematic de itemi valoarea afectiva a raspunsului respectiv prin
semnele: +, – , 0.
Se insumeaza in cadrul fiecarui grup tematic de itemi, numarul itemilor cu aceeasi valoare
afectiva, rezultand 3 sume care se transforma in procente pentru fiecare grup tematic de itemi. Se
procedeaza intocmai pentru fiecare grup tematic de itemi.
Exemplu:
NIVELUL GLOBAL:
NIVELUL ANALITIC:
ITEMII:
Sub influenta acestei cercetari si a metodei psihanalitice a asocierii verbale descoperita de Freud, C.G.
Jung inventeaza in 1904, la Zurich, un test de asociatii de cuvinte care va fi considerat primul test
proiectiv.
Jung observa ca exista anumiti indici care scot in evidenta blocajul subiectului in asociere –
rezistenta. Se inregistreaza timpul.
Ex. de indici:
Daca subiectul nu este constient, aceasta inseamna ca in interiorul psihismului subiectului exista
formatiuni care strang informatiile si care activate pot duce la blocaje.
Jung lucreaza initial cu o lista de 400 de cuvinte pentru a avea o lista cat mai mare, a oferi un
camp de stimuli cat mai mare, ulterior reducand lista la 100 de cuvinte.
Prima etapa:
Experimentatorul citeste lista de cuvinte-stimuli. Subiectul trebuie sa raspunda cat mai repede
la fiecare stimul printr-un singur cuvant indus. Se cronometreaza timpul de reactie al subiectului, de la
ultima silaba rostita de psiholog, pana la prima silaba rostita de subiect.
Important este ca subiectul sa raspunda cu primul cuvant care ii vine in minte. Se cronometreaza
timpul in sutimi de secunda. Se face o pauza de 15 minute.
A doua etapa:
Subiectul trebuie sa incerce sa repete, sa-si aduca aminte cuvintele prin care a raspuns initial
cuvantului-stimul.
- raspunde cu alt cuvant, care este falsa reproducere = se noteaza cuvantul nou.
Dupa ce se face calculul, vor ramane cateva cuvinte (5-7 maxim din 100) pe care se asociaza
din nou cu subiectul, in etapa a treia.
Intereseaza indicatorii de complexe. Acestia scot in evidenta o tulburare a functionarii
constiintei. Aceste tulburari se datoreaza faptului ca ceva din cuvantul-stimul, desi a fost clar auzit de
constiinta, s-a lovit de ceva din inconstient.
1. inconstientul matriceal – in care este un nucleu formativ, cu care venim pe lume, in care
exista arhetipuri. Arhetipul = o tendinta formativa a psihicului, ceea ce face ca un anumit lichid sa se
cristalizeze intr-o forma mereu aceeasi, este o virtualitate pura. De exemplu arhetipul matern.
2. inconstientul personal – ex. complexul matern. Arhetipul matern merge spre experienta
persoanei, dupa care ajunge la complexul matern.
NOTATIA:
Se acorda 1 punct:
1. Pentru T.R. prelungit (care este deasupra mediei probabile medianei).
Se calculeaza T.R. mediu, adica se aduna toti T.R. si se face media.
2. Se poate calcula si abaterea standard. Daca un indice depaseste
abaterea standard cu 2 unitati, atunci avem timpul de reactie prelungit.
3. Pentru nonreactie. Atunci cand se depasesc 30 de secunde, inseamna
ca subiectul este blocat.
4. Pentru falsa reproducere.
Se deseneaza un tabel.
In modul de analiza a experimentuli asociativ verbal intervine cea de-a treia etapa., etapa de
context, asociativa.
Dupa ce-am gasit cuvintele-cheie se aduna punctele si ajungem sa avem 4-5 cuvinte. Acestea
sunt cuvintele pe care trebuie facuta asociatie si pe care se face si psihoterapie.
Jung: „In experimentul asociativ verbal poate fi folosit ca poarta regala de intrare, poarta care
este visul, in psihism”.
26.11.
T. A. T.
VARIANTA T.A.T. ELABORATA DE MURRAY
Initial, Murray a lucrat la asta proba ipreuna cu Morgan, acesta din urma renuntand la cercetari.
Prima forma este publicatain 1935, iar in 1938, Murray integreaza toate rezultatele cerectarilor
sale intr-o teorie asupra personalitatii, lucrarea fiind intitulata Explorari ale personalitatii. Forma
definitiva a TAT apare in 1943.
Murray, ca medic si biochimist, prima lui conexiune cu psihanaliza o face cu Jung, cu care isi
incepe psihoterapia analitica, dar isi termina analiza in SUA cu Alexander. Testul lui Murray poarta
amprenta acestei duble formari. El a utilizat foarte multe teste in evaluarea subiectilor. Astfel sunt:
metoda discutiilor libere; metoda autobiografica; metoda asocierilor libere; chestionarele de
personaitate; testul Rorschach; testul Rosenzweig; teste privind nivelul de aspratie; teste de valori.
Dupa aceasta, Murray a facut sinteze interpretative pentru fiecare subiect. Ajunge la concluzia
ca elementul motivational pare a fi elementul cheie al personalitatii umane.
- motivatiile;
- factorii interni;
Motivatiile
Sunt 9 tipuri de motivatie:
1. Trebuinte de dominare:
- trebuinta de agresiune;
- trebuinta de umilire;
- trebuinta de supunere.
3. Trebuinte sexuale:
- trebuinta de exprimare;
- trebuinta de senzatii;
- trebuinta de joc.
Aceste trebuinte sunt prezente la toti oamenii, dar nu sunt puse in valoare in egala masura,
unele sunt complementare, altele sunt opuse si de aceea se spune ca avem o dinamica a lor.
Factorii interni
Factorii interni sunt instante psihice care intervin, alaturi de trebuinte, in declansarea
comportamentului.
Factorii interni:
4. Supraeu-l in conflict:
- crize de constiinta;
- sentimente de culpabilitate;
- stari depresive.
Trasaturile generale
Trasaturile generale sunt stari interne si emotii traite de subiect. Aceste stari interne si emotii
traite de subiect sunt:
2. Creativitatea
4. Emotivitatea
9. Intensitatea efortului
In urma datelor recoltate, Murray reuseste sa elaboreze aceasta teorie considerata neortodoxa,
fara repere in psihologia momentului istoric respectiv.
Murray sustine ca persoana proiecteaza, atribuie impulsurile care il tulbura unui element din
exterior. El construieste TAT pentru evaluarea temerilor, gandurilor, sentimentelor subiectului.
Administrare:
TAT se aplica de 2 ori, in 2 etape in care sunt prezentate cate 10 imagini.
Administrare psihanaitica:
Se urmareste sa se construiasca istorioare care sa prezinte situatia existenta si deznodamantul.
Povestirea trebuie sa aiba intre 150 si 300 de cuvinte si este mai bine daca este mai lunga.
Simpla descriere a planselor denota faptul ca subiectul fuge de sarcina. In astfel de situatii,
examinatorul trebuie sa insiste ca subiectul sa creeze o povestire, fara sa sugereze anumite elemente
sau sa-i spuna sa povesteasca.
Analiza continutului
Analiza continutului are 5 aspecte.
Se urmaresc motivatia, factorii interni si trasaturile generale ale eroului, cand se intampla sa
identificam un conflict intern.
1. Personajul de care subiectul este cel mai interesat in descrierea fizica si psihica, personajul
cel mai nuantat din punde vedere psihologic.
2. Eroul poate fi personajul care seamana cel mai mult ca varsta, sex si caracter cu subiectul.
3. Personajul care joaca rolul central in desfasurarea actiunii dramatice. De obicei, eroul este
unul din personajele prezente in imagine. Uneori este posibila spargerea eroului in mai multi eroi, acestia
reprezentand tendinte conflictuale slab integraten psihologia subiectului.
Daca subiectul se identificacu eroul, inseamna ca eroul identificat este unul si acelasi cu
subiectul.
Actiunile reprezinta motivatiile eroului. Este vorba de trebuinte profunde, latente, care sunt
sursa comportamentului manifest. Cand apare o astfel de variabila Murray o coteaza pe o scala de la 1
la 5 din punct de vedere al: intensitatii, duratei, repetitivitatii, importantei sale, in mersul povestirii.
Se identifica personajul care este obiectul actiunii dupa sex,varsta, figura, daca este o figura
parentala sau pe pozitie de egalitate.
Interpretare:
Interpretarea se face in termenii starii interne a eroului si a relatiilor pe care le stabileste acesta
cu celelalte personaje. Se face o ierarhizare a motivatiilor.
Aceste forte sau presiuni externe se pot determina pornindu-se de la actiunile altor personaje
din povestire, actiunile lor cotandu-se pe o scala de la 1 la 5 in functie de urmatoarele motivatii ale
acestor personaje: alfiliere, agresivitate, pericol fizic, dominanta, respingerea eroului, lipsa sau
pierderea a ceva care face bine eroului sau de care are nevoie.
Se noteaza care tipuri de presiuni sunt favorabile sau nefavorabile eroului si daca provin de la
personaje de acelasi sex sau diferit.
Tema este constituita de o unitate dramatica a fiecarei povestiri. Fiecare povestire ar trebui sa
aiba o tema, dar sunt si povestiri care au mai multe teme.
Se face o analiza a temelor mai frecvente, a celor exceptionale prin intensitate, unicitate si rol
psihologic.
V. Interese si sentimente
Se analizeaza interrelatiile eroului cu celelalte personaje: daca este izolat, daca are relatii
pozitive sau negative, cu figuri paternale sau personaje de aceeasi varsta, sex sau de sex diferit.
Se realizeaza si o analiza de tip formal, unde accentul se pune integritatea povestirii (daca are
inceput, cuprins si incheiere). In final se realizeaza interpretarea ca sinteza, adica:
3. Nu este de asteptat ca proiectia sa fie directa in toate povestirile. In 30% din povestiri
pot fi elemente impersonale.
Cand exista o departare intre cele doua continuturi, aceasta poate fi interpretata in termen
dificultate sau imposibilitate a subiectului la nivel conflictual si de fixatie.
Relatia subiect-obiect trebuie sa fie bine stabilita pentru ca subiectul sa poata proiecta asupra
imaginii. Cand imaginea de sine este perturbata, apar in povestiri instrumente sparte, bizarerii in
perceperea personajelor si false perceperi.
Exemple:
Plansa Povestirea subiectului in marginea plansei:
prezentata:
1. „Un copil care viseaza sa devina un mare muzician,
asemenea idolilor sai, si sa starneasca ropote de
aplauze.”
2. „Ea doreste sa plece acasa sa invete la oras mai mult
decat ii ofera scoala de la sat.”
4. „Aici e o scena de despartire. Barbatul din imagine vrea
sa plece in alt oras deoarece are o cariera stralucita si a
obtinut un job important in domeniul finantelor.”
Se pot identifica:
La prezentarea
plansei:
1, 2, 4. Trebuinta de autoafirmare:
- ambitia,
- nevoia de reusita,
- nevoia de dezvoltare.
Subiectii instabili afectiv reactioneaza afectiv foarte mult la stimulii plansellor prin critici si prin
accentul pus pe emotiile personajelor. Acestia exclama frecvent si au chiar si tulburari de dispozitie –
plang. Plansul apare mai frecvent la depresivi sau la persoanele demonstrative – isterice.
Exemplu:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
14. „Aici este un om care intra pe fereastra
prin efractie. Intra undeva unde n-ar
trebui. Nu-mi place sa fac genul asta de
povestiri. Sper ca o sa-l prinda. Asta e
tot. Cand ma gandesc la lucruri de
genul asta, ma deprima”
Se identifica:
La prezentarea
plansei:
14. - Starea afectiva,
- Discursul imatur.
Se exprima prin inhibarea ideilor, prin naratiuni si finaluri nefericite dar si prin fantasme pozitive
– iubirea, afectivitatea, fericirea.
Depresivul chiar plange si isi arata disperarea. La acesta apare tema pacatului si a culpabilitatii
(atunci cand sentimentul de vinovatie este extrem de puternic).
Exemplul 1:
Plansa Povestirea subiectului in marginea plansei:
prezentata:
13B Subiectul: „El este foarte suparat, probabil
suparat ca a facut ceva rau. Nu-si
poate afla odihna. Ar vrea sa nu fi
trait la modul cum a trait. El va fi
pedepsit pe lumea asta precum si pe
ailalta.”
Examinatorul: „Dar cum a trait?”
Se identifica:
La prezentarea
plansei:
15. - Tema pacatului,
- Tristetea generala.
Depresivul, in general ofera povestiri foarte sarace, scurte, ceea ce inseamna ca examinatorul
trebuie sa puna multe intrebari ca acesta sa poata proiecta.
Exemplul 2:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
15. Subiectul: „Este o fantoma care se
uita la niste morminte.”
(Observatie: subiectul
vrea sa dea plansa
inapoi.)
Examinatorul: „De ce?”
Examinatorul: „Imagineaza-ti.”
Se poate observa ca examinatorului ii este foarte greu sa ajunga la o concluzie. Faptul ca s-a
ajuns la raspunsul „un copil” nu inseamna ca se poate trage o concluzie. Pentru a concluziona,
examinatorul trebuie sa se uite la raspunsurile subiectului la toate plansele.
Exemplul 1:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
15. „Imaginea unui subiect uman, se pare la
varsta a treia, mai precis intre varsta de
62 - 65 de ani, usor aplecat, cu bratele
intinse simetric in fata, se vede o
simetrie bilaterala. Bratele pleaca din
linia de mijloc a corpului spre ce as
considera, consider, nu sunt sigur, spre
un mormant. Unele patrate, altele
rotunde, arantate uneori cu gust.”
Se identifica:
La prezentarea
plansei:
15. Subiectul face doar o simpla povestire, ceea ce
inseamna ca se apara de situatia de testare, se
ascunde.
Exemplul 2:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea plansei:
5. „Nu pot pune in legatura camera cu usa asta.
Cred ca ea se uita in camera dar este o enigma
pentru mine daca e asa sau nu. E o femeie care
si-a pierdut sotul si se uita in camera regretand
ca ii lipseste. Totusi, de ce lumina e aprinsa?
Poate ca nu lipseste. Nu pot sa-mi dau seama.
Si-apoi, ce reprezinta rochia ei? Mi-e imposibil
sa ma hotarasc. De fapt luati-o de aici, am
obosit.”
Se identifica:
La prezentarea
plansei:
5. Tema pierderii, regretul, atitudinea defensiva.
INTELECTUALIZAREA OBSESIV-COMPULSIVULUI
Exemplul 1:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
15. „Este vorba de un eretic mondial care a
fost excomunicat. Eroul de aici a facut
la teologie multe discipline ecleziastice
prementorii.”
4. „E povestea unui conflict intre a-ti urma
instinctul, as spune mai bine – pasiunea
– suna mai bine ca instinctul. Sunt
multe argumente in psihologie ce
inseamna instinctelele. Ele au multe
conotatii”
2. TENDINTELE AGRESIVE
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in
marginea plansei:
7BM. „Doi chirurgi care au taiat un
pacient si se uita la el cum
moare.”
9BM. „Detinuti care au evadat, apoi
au torturat o batranica si au
fugit cu pensia.”
3BM. „Copilul sufera deoarece
parintii lui au fost sfartecati
intr-o explozie.”
sau
3. TENDINTELE PARANOIDE
Paranoidul este suspicios, intreprinzator. Este sigur ca este persecutat. Astfel apar teme de
suspiciune, spionaj, atac din spate. Paranoizii sunt foarte suspiciosi in situatia de testare. In povestirile
lor exista puternice accente moralizatoare.
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
8BM. „El studiaza sa nu dea de bucluc.
Majoritatea tinerilor care nu studiaza si
fac ce vor ei ajung la penitenciar. Asa le
trebuie.”
7BM. „De ce-mi aratati mie planse cu doi
barbati? Ma credeti homosexual? Va stiu
eu pe voi.”
14. „Un om a fost internat intr-un spital de
nervi de catre rude care ii vor raul.”
4. TENDINTELE SCHIZOFRENICE
Exemple:
Plansa prezentata: Povestirea subiectului in marginea
plansei:
14. „Omul acesta este un castelan inchis
intr-un turn intunecat in care exista o
singura fereastra la care el se duce in
fiecare dimineata si se uita la oameni si
la civilizatia de afara.”
18BM. „Aici e un om care are senzatia ca
cineva il insfaca, ca merge pe strada si
o persoana necunoscuta isi pune
degetele jupuite in jurul gatului si
incearca sa-l socheze. Apoi el s-a
infundat in asfalt si a fost gasit mort
dimineata de un jurist.”
1. „Baiatul e chinuit de mama lui care nu a
fost satisfacuta sexual in noaptea
trecuta si acum e nervoasa.”
11. „Asta e o situatie imaginara care
sugereaza un conflict religios de care eu
nu sunt ingrijorat.”
sau
sau
sau
sau
03.12.
8
TESTUL SZONDI
Testul Szondi este o proba care se bazeaza pe reactia afectiva a subiectilor in fata unor
fotografii. Aceste fotografii sunt ale unor bolnavi psihici.
Autorul testului – Leopold Szondi – a elaborat acest test pentru a avea o dovada empirica
experimentala a teoriei pe care el a elaborat-o in psihiatrie si pe care a numit-o teoria pulsionala a
destinului.
Szondi a incercat sa introduca notiunea de destin in cadrul stiintelor umane si medicale, afirmand
ca destinul unei persoane reprezinta de fapt o serie de alegeri personale pe care respectiva persoana le
face in principalele sectoare ale vietii:
- alegerea in iubire,
- alegerea profesiei,
- alegerea prietenilor,
- sinucidere masochista (ex: caderea de la etaj, aruncarea in fata masinii sau a trenului).
Aceste alegeri sunt predeterminate genetic prin inconsrtientul familial care contine o serie de
gene ce caracterizeaza un arbore genealogic. Aceste gene care predispun alegerile noastre se exprima
la nivel psihologic printr-o serie de trebuinte, pulsiuni. Cunoscand care este intensitatea si modul de
manifestare ale acestor pulsiuni, putem deduce nu numai anumite trasaturi de personalitate ale
subiectului, ci si la ce alegeri este predispus.
Testul Szondi masoara intensitatea si modul in care tind sa se exprime aceste pulsiuni. Conceptul
de pulsiune a fost preluat de la Freud.
Testul contine 48 de fotografii reprezentand o serie de 8 boli mintale alese in asa fel incat sa
corespunda fiecare unei anumite trebuinte pe care o masoara testul.
Setul de 48 de fotografii este structurat in 6 serii echivalente, in fiecare serie fiind cate 8
fotografii.
STRUCTURA FOTOGRAFIILOR:
APLICAREA SI INSTRUCTAJUL
Instructaj preliminar: „O sa-si arat niste personaje si o sa te rog sa-mi spi care dintre personaje
iti plac si care nu-ti plac”.
Daca subiectul a inteles, i se pun pe masa primele fotografii din seria I si este intrebat: „care
sunt doua personaje care iti plac cel mai mult” sau „alege doua personaje care iti plac cel mai mult”.
Dupa ce subiectul a fafut alegerile i se prezinta a doua serie de fotografii pana la ultima serie si
se completeaza tabelul.
Ex:
Serii S1 A1 S2 A2
I s, e p, d hy, k h, m
II
III
IV
V
VI
Ex:
Profil de fatada
Vectori S P Sch C
Factori h s e hy k p d m
Simpatice x x x x x x x
x x
x x
Antipatice x x x x x
x x x x
x x
x
Coduri + - - 0 - - 0 +
!
Codul „+”:
Se acorda „+” cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri simpatice dar maxim
una antipatica sau niciuna.
Semnul „+” arata ca subiectul isi accepta, asi recunoaste acea trebuinta in forma ei naturala,
neschimbata. Aceasta trebuinta incearca sa se exprime in comportament la modul natural.
Aceste persoane sunt comunicative, simt nevoia de a-si exprima afectiunea fata de ceilalti, tind
sa fie sociabile.
Atunci cand avem mai mult de trei alegeri, acea trebuinta se considera frustrata si se pune un
semn de exclamare langa semnul „+”, la cinci alegeri – doua semne de exclamare, la sase alegeri – trei
semne de exclamare.
Daca o persoana are un „!” la „h+”, inseamna ca este o persoana a carei trebuinta de
senzualitate este frustrata.
Codul „-”:
Se acorda „-” cand pe o anumita trebuinta avem cel putin doua alegeri antipatice, dar cel mult
una simpatica sau niciuna.
Reactia „-” inseamna ca subiectul isi neaga sau respimge acea trebuinta in forma ei naturala.
Ex: O persoana care ati respinge trebuinta „s” se manifesta invers de semnificatia generala a
trebuintei. In loc sa fie activa ea tinde sa fie pasiva, dominanta, asi indreapta vagresivitatea
spre sine, adopta un comportament contrar sau masochist.
Daca avem mai multe alegeri cu „-” pe o trebuinta, se pune un „!”, adica persoana isi cenzureaza,
inhiba impulsurile agresive si le indreapta catre propria persoana.
Codul „±”:
Codul „±” este reactia ambivalenta. Se acorda „±” daca pe o trebuinta avem cel putin doua
alegeri simpatitece si cel putin doua alegeri antipatice.
Reactia „±” arata ca subiectul este nehotarat, indecis fata de acea trebuinta („sa o accept, sa o
reprim sau sa o neg?”; „sa o las sa se exprime in forma ei naturala sau in alta forma?”).
Ex: „e„±” = „sa-mi controlez furia sau sa o las sa se acumuleze?” Astfel de persoane oscileaza frecvent
intre sentimente de furie urmate de sentimente de culpabilitate.
„h„±” = „sa-mi accept impulsurile erotice senzuale sau sa le resping?” Aceasta situatie apare
frecvent la adolescentii care isi reprima acea energie pentru ca nu stiu sa o gestioneze.
Ex: „d0” = reactiile „0” arata ca trebuinta este descarcata printr-un anumit comportament sau
simptom. Reactia „0” nu ne spune cum s-a descarcat trebuinta (natural sau printr-un simptom).
Ex: „e0” = apare cand te-ai certat cu cineva, la epileptici dupa o criza, in mod nevrotic, la o criza de
astm, la o criza de cap sau la o exema care iti apare peste noapte.
„m0” = subiectul iti descarca trebuinta prin comportamente orale mai des (consum de dulciuri,
alcool, fumat, droguri sau vorbit excesiv). De obicei cei cu „m0” sunt persoane imature.
Profilul se face intotdeauna in combinatie. Nu se tine cont de o singura trebuinta luata separat.
Chinezii nicodată nu suferă de Dureri de Articulații,
Politica de confidentialitate
Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate
Psihologie
Sociologie
TIPURI DE MEMORIE
IMPACTUL PSIHOLOGIC AL
PENSIONARII
TIPIC SI ATIPIC IN DEZVOLTARE
Decidentul individual. Psihologia
politica a liderilor lumii
CREATIVITATEA
STARILE CONSTIINTEI
Personalitatea -o constructie
sociala
Senzatiile gustative
Eul in cognitia sociala
Definitia deficientelor de limbaj
Chinezii nicodată
nu suferă de Dureri de Articulații, deoarece
zilnic folosesc..
Nu mai suferi de
varice! Poți scăpa de ele fără să irosești
bani…
Bicarbonatul
elimină grăsimea abdominală într-o
săptămână! Metodă pentru acasă