Comunistii dezvoltarii personale

comunistii1M-am uitat la el in timp ce isi cauta cuvintele. Se vedea ca este sub imperiul
gandurilor si ca mare parte dintre ele sunt toxice. Avea parul ravasit, ochii ii fugeau in toate
directiile doar ca sa se opreasca intr-un loc fix pentru minute bune.

Cand credeai ca mintea lui s-a blocat, continua sa vorbeasca. Imi spunea de apasarea pe care o
simte, de presiunea de la birou, de orele petrecute acolo, de noile parteneriate.

Si intr-un final mi-a decretat solemn:

“Vreau mai mult echilibru! Vreau sa stau mai mult timp acasa. Vreau sa fac mai mult
sport! Vreau sa fumez mai putin. Sa mananc mai sanatos. Vreau o pauza sa ma
odihnesc.“

Pana la urma era imaginea antreprenorului clasic. Muncea intre 12 si 16 ore pe zi, de
luni pana duminica. Isi lua rareori concediu, avea o iubita cu care planuia sa se casatoreasca
si sa faca un copil “peste cativa ani”.

Vedea propria companie precum propriul copil, investise foarte multa energie in el. Si acum…
pur si simplu obosise, desi lucrurile aratau mai bine ca oricand.

Ce mi se pare amuzant: cand cineva trage ca MIG-ul la propria companie si se vede ca este
entuziasmat, ca ii face placere, cei apropiati ii spun “Te invidiez!“ ”Ti-ai gasit vocatia!” sau
“Esti fenomen, nu inteleg cum poti!“. Cand aceeasi persoana are sincope, pierde energie, cei
apropiati ii spun “Cauta sa fii mai echilibrat putin!”

Si de aici se naste o vina specifica antreprenorilor, in special (dar si carieristilor). Vina

proiectata de ceilalti ca muncesti prea mult timp si petreci prea putin cu familia, ca iti iei prea
putine zile libere, ca sari mesele, ca nu ai grija de corpul tau.

Cand ai energia sus, ca antreprenor – nu ii bagi in seama.

Cand ai energia jos – incepi sa iti pui intrebari.

Ne intoarcem la tabloul de mai sus. Prietenul meu cu parul ravasit, care cauta solutii cu
ochii.

“Vreau mai mult echilibru!“

Am respirat adanc si l-am intrebat:

“De cand nu iti mai place ce faci?“

In mod normal in sedinta aia de coaching ar fi mers 1001 de intrebari legate de echilibrul pe
care il voia “clientul”. “Cum poti obtine echilibrul asta?” sau “Cum arata o persoana
echilibrata?” sau “Ce inseamna echilibru pentru tine?”. Intrebari care sunt mai “logice” si mai
de bun simt.

Cu singurul amendament ca eu nu cred in echilibru. Nu exista! Cand spui ca vrei echilibru,

spui de fapt ca dezechilibrul care iti placea la un moment dat nu iti mai place. Si ca ai pierdut

1
“entuziasmul” cumva, pe parcurs. Nicidecum nu inseamna ca vrei cu adevarat echilibru, ci ca
vrei inapoi dezechilibrul care te implinea initial.

“De cand nu iti mai place ce faci?“

“Nu inteleg” – mi-a raspuns, surprins.

Am tras aer in piept si am continuat eu, apasand pe fiecare cuvant in parte.

“Din ce mi-ai spus, intotdeauna ai fost conectat la afacerea ta. Intotdeauna ai fost
>dezechilibrat<, intotdeauna ai muncit mult, dar inainte nu te deranja asata.

Ba dimpotriva, iti placea viata ta, iti placea relatia ta, iti placea compania ta, iti placea ce
faceai. Chiar foarte mult. Si daca inainte erai dezechilibrat si nu cautai echilibrul, inseamna ca
nu echilibrul este solutia.“

A ramas in continuare pe ganduri. Dupa secunde bune in care a analizat cuvintele mele, a
inghitit in sec si mi-a spus:

“De cand am fuzionat si acum suntem mai multi parteneri, mai multe capete si nicio viziune.
Simt ca nu ma mai reprezinta ce fac.“

Cea mai simpla metoda ca sa fii profund dezechilibrat

Spuneam ca eu, personal, nu cred in echilibru. Cel putin nu in modul in care este prezentat –
mai ales pe piata de dezvoltare personala. Exista foarte multe teorii. Una dintre ele, spre
exemplu, spune ca exista patru axe (numite de multe ori si cele patru inteligente):

Axa emotionala (aici intra in special partea de relationare si comunicare)

Axa fizica (aici intra partea de nutritie, sport, sanatate fizica)
Axa mentala (aici intra partea materiala, a posesiunilor, dar si a cunostintelor si expertizei)
Axa spirituala (aici intra partea de contributie, de semnificatii, iubire neconditionata)

Ca sa obtii echilibru pe ele, trebuie sa dedici timp si energie pe fiecare in parte. Sa iti propui
obiective pe toate planurile.

In Jurnalul Generalului (mai multe detalii despre el ai daca apesi >aici<) – am si eu o astfel de
diagrama prin care, cel care completeaza agenda, isi poate determina prioritatile si “energia”
pe diverse planuri. In cazul meu – sunt trei arii (similare axelor de mai sus):

Kama (care tine de experimentare sociala si senzoriala)

Artha (care tine de bogatie, cariera si cunsotinte)
Dharma (care tine de contributie si spiritualitate)

Fiecare dintre cele trei arii se duc mai departe in 9 planuri:

Control emotional (raportat la cine esti, ce faci, vreu – sau persoanele din jurul tau)
Distractie/Experimentare (prin simturi – experiente, hobby-uri, senzorial, social, erotism,
seductie)
Sanatate (vitalitate, fitness, miscare, sport, nutritie)

2
 Aspect exterior (ceea ce afisezi, aspect fizic, imbracaminte, lux, stil)
Bani / Material (Prosperitate materiala, bogatie, financiar)
Cunoastere (inteleg, plan mental, expertiza, profesie)
MIsiune personala (vocatie)
Contributie (ce oferi celorlalti in mod dezinterest – din preaplinul a ceea ce ai, stii si esti)
Iubire (sau “cei iubiti” – timp autentic si emotii autentice petrecute cu persoanele care
inseamna ceva pentru tine)

Problema care apare cu uneltele de genul asta – este ca se promoveaza ideea de ECHILIBRU
intre axe si planuri. Se si spune – “vezi unde ai note mici si cauta sa iti pui obiective, astfel
incat sa te echilibrezi”.

Cea mai rapida cale sa fii profund dezechilibrat este sa iti propui sa mentii un echilibru
intre axe si planuri. Doar incearca – si o sa vezi efectul destul de repede. O sa te simti fara
“directie”, fara scop, alergand sa umpli golurile, in loc sa iti umpli viata cu ceva care are sens
si semnificatie pentru tine.

Oamenii care indeamna pe ceilalti la “echilibru” ca si dogma sunt ceea ce eu numesc

“comunistii dezvoltarii personale”: vor egalitate intre diversele arii ale vietii. Dand resurse
tuturor planurilor, nu faci altceva decat sa imputinezi resursele ariei care “te implineste” de
fapt.

Suntem „programati” sa fim dezechilibrati (in sensul bun)

In opozitie cu acest “comunism” al resurselor interioara exista ceea ce eu numesc

“dezechilibru asumat”. Cititorii de pe ConstruimImperii.Ro sau cei care folosesc agenda
Jurnalul Generalului cunosc prea bine termenul.

Nu esti mai putin in viata daca stai peste program la birou ca sa raspunzi la emailuri, asa cum
nu esti mai in viata daca stai cu prietenii la un pahar de vin, ca sa respecti eternul dicton “Nu
trai in viitor, traieste clipa – este singura care conteaza!”.

Cand o sa incetam cu “dogma” prin care impunem altora cum sa isi traiasca viata? Fiecare
dintre noi este dezechilibrat, mai mult sau mai putin. Asta inseamna ca are un plan care este
mai important decat celelalte si este dispus sa aloce mai multa energie acolo.

Pentru tineri – dezechilibrul vine pe social si experimentare in special, pentru ca acolo au

“foame”. Sunt interesati de seductie, sexualitate, relationare,- dar si diverse activitati specifice
varstei. Este normal si este o crima sa ii spui sa se “echilibreze” dupa modul in care vezi tu ca
ar trebui sa isi traiasca viata.

Pentru adulti – dezechilibrul vine de obicei pe zona de cariera, bani sau familie. Vor sa
castige mai multi bani, sa aiba o casa, o masina, o familie, copii. Este normal.

Pentru varstnici – iar este normal sa intre pe zona “spirituala”, pe masura ce se apropie de
marele “final”. Este normal sa vrea sa petreaca mai mult timp cu cei apropiati, oricat ar enerva
cu insistentele lor pe copiii lor, care nu au timp, pentru ca sunt la varsta la care isi fac “un rost
in viata”. Sau pe nepoti, care sunt interesati sa isi satisfaca hormonii care pocnesc in ei
precum popcorn-ul, cand il pui pe foc.

3
Echilibrul autentic este dat de “dezechilibrul asumat” intr-o anumita directie. Acel
dezechilibru este de cele mai multe ori ales in functie de “importanta” pe care o are pentru
tine si de placerea pe care o simti.

O persoana care prin dezechilibrul pe care il are intr-o directie care il implineste are
entuziasm, foame, energie – chit ca pierde 20 de ore la birou muncind pentru un vis, este cu
mult mai echilibrat decat tine, cel care il critici pentru asta. Pentru ca nu cantitatea face
diferenta.

Daca acorzi timp si energie “matematic” pe fiecare plan al vietii tale, dar nu simti nicio
placere, inseamna ca esti mai dezechilibrat decat nebunul care traieste clocotind si
exagerand constant in ceea ce face.

Ironia este ca in momentul in care iti alegi “dezechilibrul asumat”, pe urma o sa poti sa te
ocupi si de celelalte aspecte ale vietii tale, astfel incat sa te implineasca. Daca prioritatea ta
este cariera, intalnirea cu iubita ta, seara, cu un pahar de vin in fata, o sa fie dementiala.
Pentru ca esti implinit. Timpul petrecut cu copilul tau o sa fie ca cireasa de pe tort. O sa te
duci inclusiv la sala si o sa ai grija ce mananci – si o sa iti iei si o vacanta intr-o tara exotica,
atunci cand simti nevoia.

De ce?
pentru ca stii ca iti aduc energie in cariera, unde este prioritatea ta numarul 1. Si fiecare
activitate pe care o faci din planurile secundare te ajuta sa ai in continuare entuziasm, foame,
energie.

Nu cantitatea de timp conteaza, ci autenticitatea acelor momente.

Si cand simti ca traiesti cu adevarat prin dezechilibrul tau nebun, atunci o sa fii implinit pe
toate planurile. Nu cand incerci sa umpli golurile din viata ta, in mod artificial, in numele unui
echilibru mitologic, dar pe care nimeni nu il traieste.

Cu drag,
Daniel Zarnescu

PS – Dezechilibrul meu a avut multe nume de-a lungul timpului. In momentul de fata
dezechilibrul meu se numeste „ConstruimImperii” si ceea ce am construit in jurul aceste
comunitati.

Care este dezechilibrul ala nebun care te implineste pe tine? Lasa-mi un raspuns mai jos
si hai sa visam frumos.