Descriere ZnO

Oxidul de zinc este un material folosit în diverse

domenii încă din antichitate. Ca o dovadă a
îndelungatei utilizări a acestui material stă replica
lui Jasad Bhasma, aplicată în medicina indiană acum mii
de ani. Utilizarea oxidului de zinc sub formă de
pigment alb datează din anul 1844, iar ca accelerator
pentru producerea cauciucurilor din 1919, ajungând în
prezent la o producție mondială de un milion de tone
pentru o gamă foarte largă de utilizări. [2]; [29]
Obținerea oxidului de zinc se realizează cu
ajutorul sulfatului de zinc, folosit ca precursor, care
în reacție cu hidroxidul de sodiu dă naștere
hidroxidului de zinc, sulfatului de sodiu si apei ca
produși de reacție. Oxidul de zinc va crește, ca urmare
a acestei reacții, când zincul si formația OH vor
atinge solubilitatea critică. [12]
Din punct de vedere structural, oxidul de zinc
prezintă două forme cristalografice: hexagonală și
cubică; prima fiind stabilă în condiții atmosferice
normale, urmând ca la creșterea presiunii structura să
se transforme în cea cubică. În structura hexagonală
ionii de zinc sunt așezați tetraedric, înconjurați de
patru ioni oxigen (Fig. 2.a) și în ceea ce privește
structura cubică ionii de zinc sunt dispuși octaedric
fiecare ion metalic fiind înconjurat de șase ioni de
oxigen (Fig. 2b).
 Fig. 2 Structurile celulei elementare ale rețelei
cristaline de ZnO hexagonală (a) și cubică (b) [29]

Altă caracteristică a structurii cristaline o

reprezintă apariția suprafețelor polare, proprietate ce
conferă fețelor cristalului comportament diferit din
punct de vedere al energiilor de suprafață și
caracteristicilor de abraziune. Prezența acestor
suprafețe explică apariția tensiunilor electrice la
încercari de compresie aplicate stucturii. [2]; [29]

În ceea ce privește proprietățile oxidului de zinc

putem preciza slaba solubilitate in apa pură, ușurința
prelucrarii acestuia, conductivitate electrică bună,
biocompatibilitatea, precum și caracteristici optice
favorabile utilizării acestuia in lasere ultraviolete,
celule solare și filme transparente. Principalele
caracteristici ale acestui oxid sunt lățimea de bandă
de aproximativ 3,37eV și energia de legare ridicată de
60meV care permit utilizarea materialului pentru
fabricarea dispozitivelor optoelectronice precum diode,
lasere, senzori, celule și tranzistoare; aceste
caracteristici fiind cercetate încă din 1935. [2]; [3];
[10]; [12]; [14]

Totuși acest material prezintă și unele dezavantaje

cum ar fi instabilitatea chimică în mediul apos
explicată prin reacțiile (1) și (2):

ZnO + 2H+aq → Zn2+ + H2O

(1)

ZnO + H2O → Zn(OH)2

(2)
Tot în categoria dezavantajelor intră și toxicitatea,
care deși este redusă asupra ființei umane atinge
valori ridicate, în special pentru ecosistemele
acvatice, fiind afectate și alte medii. [2]; [12]

În zilele noastre interesul crescut al

cercetătorilor pentru acest material se datorează
posibilității obținerii de nanostructuri variate
folosite în domenii diverse și cu rezultate
semnificative. [3]; [15]