Oxidul de zinc este un material folosit în diverse
domenii încă din antichitate. Ca o dovadă a îndelungatei utilizări a acestui material stă replica lui Jasad Bhasma, aplicată în medicina indiană acum mii de ani. Utilizarea oxidului de zinc sub formă de pigment alb datează din anul 1844, iar ca accelerator pentru producerea cauciucurilor din 1919, ajungând în prezent la o producție mondială de un milion de tone pentru o gamă foarte largă de utilizări. [2]; [29] Obținerea oxidului de zinc se realizează cu ajutorul sulfatului de zinc, folosit ca precursor, care în reacție cu hidroxidul de sodiu dă naștere hidroxidului de zinc, sulfatului de sodiu si apei ca produși de reacție. Oxidul de zinc va crește, ca urmare a acestei reacții, când zincul si formația OH vor atinge solubilitatea critică. [12] Din punct de vedere structural, oxidul de zinc prezintă două forme cristalografice: hexagonală și cubică; prima fiind stabilă în condiții atmosferice normale, urmând ca la creșterea presiunii structura să se transforme în cea cubică. În structura hexagonală ionii de zinc sunt așezați tetraedric, înconjurați de patru ioni oxigen (Fig. 2.a) și în ceea ce privește structura cubică ionii de zinc sunt dispuși octaedric fiecare ion metalic fiind înconjurat de șase ioni de oxigen (Fig. 2b). Fig. 2 Structurile celulei elementare ale rețelei cristaline de ZnO hexagonală (a) și cubică (b) [29]
Altă caracteristică a structurii cristaline o
reprezintă apariția suprafețelor polare, proprietate ce conferă fețelor cristalului comportament diferit din punct de vedere al energiilor de suprafață și caracteristicilor de abraziune. Prezența acestor suprafețe explică apariția tensiunilor electrice la încercari de compresie aplicate stucturii. [2]; [29]
În ceea ce privește proprietățile oxidului de zinc
putem preciza slaba solubilitate in apa pură, ușurința prelucrarii acestuia, conductivitate electrică bună, biocompatibilitatea, precum și caracteristici optice favorabile utilizării acestuia in lasere ultraviolete, celule solare și filme transparente. Principalele caracteristici ale acestui oxid sunt lățimea de bandă de aproximativ 3,37eV și energia de legare ridicată de 60meV care permit utilizarea materialului pentru fabricarea dispozitivelor optoelectronice precum diode, lasere, senzori, celule și tranzistoare; aceste caracteristici fiind cercetate încă din 1935. [2]; [3]; [10]; [12]; [14]
Totuși acest material prezintă și unele dezavantaje
cum ar fi instabilitatea chimică în mediul apos explicată prin reacțiile (1) și (2):
ZnO + 2H+aq → Zn2+ + H2O
(1)
ZnO + H2O → Zn(OH)2
(2) Tot în categoria dezavantajelor intră și toxicitatea, care deși este redusă asupra ființei umane atinge valori ridicate, în special pentru ecosistemele acvatice, fiind afectate și alte medii. [2]; [12]
În zilele noastre interesul crescut al
cercetătorilor pentru acest material se datorează posibilității obținerii de nanostructuri variate folosite în domenii diverse și cu rezultate semnificative. [3]; [15]