EMILIA CORBU

Dedic această carte celor „din spatele frontului”

Prof. univ. dr. Ştefan Olteanu implicat în
începerea cercetărilor, familiei mele,
muncitorilor de pe şantierul arheologic
Vlădeni-Popina Blagodeasca.

VLĂDENI-
POPINA BLAGODEASCA
Volumul I

www.cimec.ro
Desene: Emilia Corbu
Fotografii: Emilia Corbu
Tehnoredactare: Emilia Corbu
Coperta: Ilinca Damian
Rezumat în limba engleză: Stoica Radu-Ionuţ

© Emilia Corbu, 2013

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CORBU, EMILIA
Vlădeni-Popina Blogodeasca / Emilia Corbu. - Brăila: Editura Istros a
Muzeului Brăilei, 2013
ISBN 978-606-654-059-9
Vol. I.: Așezarea medieval-timpurie (secolele IX-XI). – 2013.-
Bibliogr. – ISBN 978-606-654-057-5

902(498-35 Ialomița)

Coperta: Marcă de olar (Cal cu călăreţ)- desen: Florica Dincă.

www.cimec.ro
 MUZEUL JUDEŢEAN IALOMIŢA
SERIA SITURI ARHEOLOGICE
IV

EMILIA CORBU

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA
Volumul I

AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE
(Secolele IX-XI)

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA
I
Early Middle-Age Settlement
(9th-11th A.C.)

MUZEUL BRĂILEI EDITURA ISTROS

BRĂILA, 2013

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 CUPRINS

Introducere .................................................................................................................. 7
Capitolul I. Premisele cercetărilor de la Vlădeni-Popina Blagodeasca …............. 9
Cadrul natural. Floră și faună. Istoria locului ............................................................... 13
O problemă de geografie istorică. Albia majoră a Dunării............................................ 16
Capitolul II. Complexe arheologice cercetate .......................................................... 25
II.1. Stratigrafia aşezării. Metoda de cercetare ............................................................. 25
II.2. Prezenţa antropică pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca ................................ 27
II.3. Complexe arheologice ........................................................................................... 28
a) Locuinţele adâncite ....................................................................................... 28
b) Locuinţele de suprafaţă ................................................................................ 49
II.4. Cuptoarele menajere ............................................................................................. 51
II.5. Gropile de bucate .................................................................................................. 68
II.6. Gropile de cult ....................................................................................................... 88
II.7. Gropi cu funcţionalitate neprecizată ..................................................................... 93
II.8. Sistemul defensiv ………...........……………............………..…………..…...... 95
II.8 1. Palisada ……………………………….................…………...…….….…........ 97
II.8.2. Şanţul de apărare ......………………………………………............…....…….. 103
Capitolul III. Inventarul ............................................................................................ 109
III.1. Ceramica .......................................................................................................... 109
Ceramica nisipoasă ........................................................................................... 109
Ceramica cenuşie .............................................................................................. 111
Ceramica lucrată cu mâna ................................................................................. 118
Ceramica smălţuită .......................................................................................... 124
III.2. Obiecte de uz casnic din lut ................................................................................. 125
III.3. Obiecte de uz casnic din os .................................................................................. 126
III.4. Piese din metal ..................................................................................................... 127

www.cimec.ro
III.5. Piese de uz casnic din piatră ................................................................................ 139
III.6. Diverse ................................................................................................................. 139
III.7. Ceramica din alte epoci istorice ........................................................................... 140
Capitolul IV. Evoluţia aşezării din perspectivă arheologică şi istorică ................. 147
IV.1. Niveluri și faze ................................................................................................... 147
IV.2. Relaţia dintre aşezarea de la Vlădeni-Popina Blagodeasca şi evenimentele
istorice din secolele VIII-XI ......................................................................................... 151
IV.3. Date noi despre localizarea Onglosului ............................................................... 154
IV.4. Atribuirea etnică a aşezării de la Vlădeni-Popina Blagodeasca .......................... 159
Capitolul V. Cercetări pluridisciplinare în aşezarea medieval-timpurie de la
Vlădeni – Popina Blagodeasca ................................................................................... 167
V.1. Ridicarea topografică şi ortofotoplanul ................................................................ 167
V.2. Datarea arheomagnetică (Dr. Călin Şuteu) ........................................................... 168
V.3. Rezultatele analizelor carpologice (Dr. Maria Constantinescu) ........................... 174
V.4. Rezultatele determinărilor paleofaunistice (Dr. Dragoş Moise) .......................... 174
V.5. Analize paleofaunistice pe materialul osteologic prelucrat
(Dr. Adrian Bălăşescu) ................................................................................................. 176
V.6. Studiu antropologic al scheletului descoperit în groapa de cult nr. 1
(Drd. Vasile Gabriel) .................................................................................................... 177
Rezumat (lb. Engleză)................................................................................................... 189
Cuprins (lb. Engleză) .................................................................................................... 223
Bibliografie generală .................................................................................................... 225
Materiale explicative
• Lista Tabele explicative .................................................................................... 233
• Lista inventarului metalic rezultat în urma prelucrării primare ........................ 233
• Lista planşelor ................................................................................................... 235
• Lista figurilor .................................................................................................... 237
• Lista anexelor..................................................................................................... 239
PLANŞE ....................................................................................................................... 267
FIGURI ......................................................................................................................... 333
ANEXE ......................................................................................................................... 371

www.cimec.ro
 INTRODUCERE

Cercetările arheologice desfăşurate pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca (com.

Vlădeni, jud. Ialomiţa) între anii 2000-2012 au dus la descoperirea şi analizarea unei
aşezări medieval-timpurii importante.
A publica un prim volum monografic când cercetările se află în curs este un risc,
întrucât descoperirile viitoare pot modifica opiniile de azi. Dar a publica parţial doar în
rapoarte arheologice un volum important de informaţie este o lipsă de profesionalism. A lăsa
neîndreptate greşelile strecurate de-a lungul anilor în rapoartele arheologice solicitate într-
un interval prea scurt de la finele campaniilor de săpături, fapt ce duce fie la o informaţie
incompletă, fie la o concluzie greşită, este o neglijenţă. Intre risc, lipsă de profesionalism şi
neglijenţă, preferăm riscul.
Publicarea acestui volum se impunea şi din alt motiv, al corectării unui dezechilibru.
Stadiul actual al cercetării arheologice medieval-timpurii indică un dezechilibru între
periegheze şi cercetări sistematice. Doar în sudul României au fost repertoriate peste 200 de
aşezări, în majoritate covârşitoare, rurale. In biblioteci există însă doar cinci monografii
arheologice şi o singură lucrare de sinteză pentru acest teritoriu. Este inutil să mai arăt că din
cele cinci lucrări, trei se referă la cetăţi bizantine care au, în virtutea istoriei lor, un specific
aparte. Publicarea celor aproape 60 de complexe arheologice cercetate integral vor aduce
astfel, sperăm, un plus de informaţie necesar studierii acestei epoci la nordul Dunării.
Obiectivele lucrării sunt specifice unei monografii arheologice. Ne vom referi la
cadrul natural al aşezării atât la cel istoric cât şi contemporan, atât de diferit de epoca în care
aşezarea a evoluat.
Apoi, am considerat necesar să spunem câteva lucruri despre istoria scrisă a locului în
lumina primelor atestări documentare.
Complexele arheologice cercetate integral adică locuinţe adâncite, gropi de bucate,
cuptoare menajere sunt descrise în detaliu, în conformitate cu vocabular arheologic.

www.cimec.ro
 Am destinat câte un capitol stratigrafiei şi evoluţiei aşezării cât şi cercetărilor
interdisciplinare care întregesc demersul arheologic. Nu lipsesc nici datele referitoare la
istoricul cercetărilor, dar nici studiile speciale dedicate fie unor anumite categorii ceramice,
fie unor evenimente, fie unor aspecte specifice istoriei şi arheologiei medieval-timpurii.
Începutul cercetărilor arheologice se datorează domnului prof. univ. dr. Ştefan
Olteanu sub coordonarea căruia săpăturile au debutat în anul 2000.
De asemenea am beneficiat de sprijinul unor specialişti, cărora le adresez întreaga
mea consideraţie şi mă refer la domnii Dragoş Moise şi Adrian Bălăşescu care s-au ocupat
de cercetarea unei părţi a materialului paleofaunistic, la doamna Maria Constantinescu
autoarea analizelor carpologice şi nu în ultimul rând la domnul Călin Şuteu, autorul
determinărilor arheomagnetice.
Un cuvânt de mulţumire trebuie să adresez şi lucrătorilor, elevi dar şi adulţi din
comuna Vlădeni pentru răbdarea, silinţa şi ascultarea de care au dat dovadă.
Sperăm ca publicarea acestor rezultate să fie o contribuţie la arheologia Bărăganului
care se dovedeşte, iată, locuit din timpuri istorice şi nu populat în timpuri moderne, aşa cum
din lipsă de informaţie susţin unii etnografi până azi. Să nu uităm că în judeţul Ialomiţa se
află o serie de situri arheologice importante la nivel naţional cum ar fi Piscul Crăsani, Oraşul
de Floci, Dridu (aşezarea care a dat denumirea eponimă culturii medieval-timpurii - secolele
VIII-XI) din România. Aceste premise constituie un argument pentru lucrare de faţă.

Dr. Emilia Corbu

www.cimec.ro
 CAPITOLUL I
PREMISELE CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DE LA
VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

Unul din motivele pentru care arheologia nu este percepută la întreaga ei valoare este
şi acela că arheologii se axează în principal pe prezentarea şi descrierea complexelor
arheologice descoperite fără a le încadra unui context istoric concret.
Aspecte importante ale cercetării istorice cum ar fi motivele pentru care un sit este
prioritar şi un altul mai puţin important sunt date uitării, majoritatea axându-se doar pe
rezultatele concrete ale investigaţiilor de teren.
Or, unul dintre obiectivele arheologiei este nu doar acumularea de inventar arheologic
pentru o anumita epoca ci, mai ales, cunoaşterea unor date istorice absolut necesare
înţelegerii unui proces istoric, a unui eveniment, etc.
De aceea, în continuare voi prezenta premisele cercetării arheologice de la Vlădeni-
Popina Blagodeasca şi motivelor care ne-au determinat să deschidem săpături pe grindul
sudic.
Există trei categorii de premise care ne-au indicat posibilitatea existenţei acolo a unui sit
important:
1) Stadiul actual al cercetărilor arheologice din sudul României;
2) Localizarea geografică;
3) Contextul politic al perioadei.

I. Stadiul actual al cercetărilor

I. 1. Noutatea descoperirii
Deşi Ion Barnea publica în 1966 pe baza unei periegheze efectuată de Pamfil Polonic
în 1899 informaţia că pe măgura sud-estică s-ar fi găsit şi fragmente ceramice feudale-

www.cimec.ro
timpurii 1 totuşi vestigiile medieval-timpurii nu au fost inregistrate ca atare în LMI. In anul
2000, alertată de gradul avansat de degradare a stratului arheologic de la Popina Blagodeasca
şi fără a şti menţiunile lui I. Barnea, am efectuat periegheze mai amănunţite. Aşa a fost
descoperită aşezarea de pe grindul sudic. Nici la ora aceasta nu este menţionată în LMI şi
aceasta datorită lipsei de implicare a Direcţiei pentru Cultură Ialomiţa.
I. 2. Foarte puţine aşezări medieval-timpurii au fost cercetate sistematic.
În sudul României din peste 200 de situri doar două aşezări au fost cercetate integral
şi publicate, adică Bucov şi Dridu, cea de a doua denumind chiar cultura arheologică
medieval-timpurii. În monografia arheologică „Sudul României în Evul Mediu Timpuriu
(sec.VIII-XI). Repere Arheologice” 2, în care am analizat stadiul cercetărilor din ultimii 50 de
ani, am constatat o serie de carenţe datorate stadiului incomplet al cercetărilor, în
majoritatea siturilor.
II. Localizarea geografică.
1. Între două ape
Popina Blagodeasca se află la aproximativ 4 km de locul unde cel mai mare râu din sudul
României, Ialomiţa, se varsă în cel mai mare fluviu din Europa, Dunărea, în unghiul format
de cele două. In vechime, o astfel de localizare, avea o strategie ideală (fig.1). Capitalele
unor mari state erau localizate între două ape: Itil (in delta Volgăi), Sarkel (între Don şi
Doneţk), Pliska (râul Hazar şi afluenţii lui), iar Constantinopolul se afla practic între două
mări.
2. În apropierea unui vad de trecere a Dunării
În vechime, la aproximativ 3 km spre nord se afla un vad de trecere a Dunării. El este
consemnat pe hărţile istorice cum ar fi de pildă harta lui Reilly din 1789 (fig.2) şi Specht din
1791 (fig.3). Acest vad a fost colmatat prin 1960 cu ocazia lucrărilor de îndiguire a Bălţii
Ialomiţei 3. În lipsa podurilor, vadurile aveau o mare importanţă strategică, De pildă cetăţile
bizantine era localizate întotdeauna în apropierea unui vad de trecere a Dunării. Acest vad
poate corespunde de cealaltă parte a Dunării cu cetatea romano-bizantină de la Stânca-
Topalu, aflată la 15 km de Capidava spre Hârşova. Deşi acolo nu sunt menţionate vestigii

1
Ion Barnea, O cercetare arheologică pe Borcea, în „Revista Muzeelor”, 2, III, 1966, p. 158.
2
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice, Ed. Istros, Brăila,
2006.
3
Octavian Burlacu, Aspecte geografice din zona de confluenţă a Ialomiţei cu Dunărea, Lucrare pentru gradul
didactic I, Liceul „Mihai Eminescu” Buzău.

www.cimec.ro
medieval-timpurii, acest fapt nu este definitiv, întrucât nici la Popina Blagodeasca nu erau
menţionate vestigii ale epocii, dar săpăturile au scos la iveală o aşezare întreagă.
3. În vecinătatatea locului în care Ialomiţa se vărsa în Dunăre.
Studiile geografice arată că în trecut râul Ialomiţa se vărsa în Borcea lângă comuna
Vlădeni, unde pe marginea de est a comunei se poate observa vechea vale a Ialomiţei 4.
Această localizare este susţinută şi de menţiunile mai târzii cu privire la satul Balgodeşti aflat
în hotar cu Oraşul de Floci. Or, oraşul se afla pe malul stâng al Ialomiţei. Nu puteau avea
hotar comun dacă erau despărţite de râul Ialomiţa cum se află azi, Popina Blagodeasca faţă de
Oraş. Cu alte cuvinte Ialomiţa, se vărsa foarte aproape de Popina Blagodeasca, care se afla
pe malul stâng al râului.
Astăzi, gura de vărsare a Ialomiţei s-a deplasat cu circa 10 km nord la Piua Petrii.
Locul se află tot aproape de Popina Blagodeasca, care se află acum pe pe malul drept al
râului.
4. În vecinătatea Bălţii Ialomiţei
Balta este de fapt albia majoră a Dunării care poate avea o lăţime între 4-12 km şi
unde apa atingea în timpul inundaţiilor sezonierea adâncimea de -0,50-2 m. Flota bizantină
înainta pe albia minoră a Dunării, rămânând practic descoperite în faţa albiei majore
acoperită în mare parte de păduri şi ape. Astfel confruntarea bizantinilor cu populaţia de la
nordul Dunării era aproape imposibilă datorită bălţilor. Concluzia noastră este că regiunile de
Baltă erau în vechime un factor defensiv extraordinar. Aducem drept argument documentar
relatările lui Mauricius, un scriitor bizantin din sec. al VII-lea. El povesteşte despre
oamenii de la nordul Dunării care trăiau în păduri şi se ascundeau în ape respirând prin
tulpini de trestie. Aceste descrieri corespund de fapt regiunilor de baltă, adică albiei majore a
Dunării care de trei ori pe an era acoperită de apă pe kilometri întregi. Apele nu depăşeau 1-
1,5 m adâncime permiţând lupătorilor să se ascundă în ape, însă erau un obstacol serios
împotriva flotei unei flote regulate. Descrierea lui Mauricius este următoarea:
„Sînt iscusiţi şi în trecerea rîurilor, mai mult ca toţi, şi se împotrivesc cu tărie în apă: de
pildă, de multe ori unii dintre ei, cînd se află în locurile lor şi sînt luaţi pe neaşteptate de jur
împrejur, se cufundă în apă, apucă în gură trestii mari, crescute în apă şi goale peste tot,
care se întind pînă deasupra apei, şi stînd la fund, cu faţa în sus, răsuflă prin ele şi ajung de

4
Ibidem, p. 25.

www.cimec.ro
le ţin multe ceasuri, încît nici nu-i bănuieşti ; cu toate că văd întîmplător trestiile, cei
neştiutori le cred crescute în locurile acelea. Cei care se pricep la asta, cunosc trestiile după
tăietură şi aşezare ; ei le înţeapă cu ele gurile sau le smulg din gură şi-i scot afară, pentrucă
nu mai pot sta după aceea în apă” 5 .
Eşecul campaniei bizantine din 684 împotriva bulgarilor s-a datorat poate faptului că
noii veniţi se aflau dincolo de Baltă.
5. Localizarea pe un martor de eroziune
Este vorba de o popină de aproximativ 18 ha cu o formă foarte interesantă, aceea a
unei mâini cu cinci degete, cu un mamelon central având o altitudine de 14, 10 m înconjurat
de cinci grinduri cu altitudinea de 7 m (fig.4). Pe grindul sudic se află aşezarea medieval-
timpurie (fig.5).
Aşezările istorice preferau terasele, martorii de eroziune şi boturile de deal. Pe astfel
de martori de eroziune au fost descoperite chiar şi aşezări întărite.
6. Localizată la limita stepei eurasiatice
Din punct de vedere geografic, Popina Blagodeasca se află în Bărăgan, adică la limita
stepei eurasiatice. Această localizare geografică are o influenţă culturală imensă, deoarece se
află la periferia culturii de stepă marcată de nomadism şi valuri de migraţii şi graniţa culturii
provinciale-bizantine.

III. Contextul social-politic medieval-timpuriu este deosebit de complex şi nu

insistăm asupra lui. În Europa apar primele state medievale, iar In istoria românească sunt
menţionate primele formaţiuni prestatale româneşti conduse de Gelu, Glad, Menumorut, ca
să enumăr personalităţile cele mai importante.
Concluzia este că era o zonă de graniţă într-o perioadă istorică marcată de
migraţii.
Din punct de vedere politic, de organizare statală, zona la care ne referim era una de
graniţă. Dunărea a fost frontiera naturală preferată de Imperiul Roman, de Imperiul Bizantin
iar mai târziu de Imperiul Otoman. Primul Ţarat Bulgar (secolele VIII-X) nu deţinea flotă şi
nu intra în discuţie cu privire la controlul Dunării, dar nu excludem interesul lor în regiune.
Iar asimilarea Dunării ca graniţă bizantină o dovedeşte şi derularea migraţiei pecenegilor în

5
Mauricius, Arta militară, în „Fontes Historiae Daco-Romanae”, II, Ed. Academiei RSR, 1970, cap. XI, p. 557.

www.cimec.ro
Imperiul Bizantin, migraţie în timpul căreia au staţionat o perioadă în apropierea Bălţii
Ialomiţei. Prin urmare, aici s-au contopit interese bizantine, bulgare şi temporar pecenege.
Este important de ştiut caracterul culturii materiale din această aşezare.

IV. Starea de conservare a sitului

La tabloul premiselor favorabile care ne-au îndemnat să cercetăm acest sit se adaugă
şi un aspect mai puţin plăcut şi anume starea de degradare a sitului. Din acest motiv în anul
2000 au fost începute săpături de salvare. Din păcate, situaţia nu e rezolvată nici în prezent.
Lucrările agricole au distrus prin nivelare şi amestecare toate complexele arheologice de
suprafaţă. Au rămas doar cele adâncite, din care unele se delimitează imediat sub stratul
arabil.

CADRUL NATURAL. FLORĂ ŞI FAUNĂ. ISTORIA LOCULUI

În zilele noastre, Popina-Blagodeasca se află în plin câmp arabil, departe de aşezări

omeneşti, pe coordonatele de 43 grade latitudine estică şi 68 grade longitudine vestică. Cea
mai apropiată localitate la 4,5 km este comuna Vlădeni (fig.6). În vechime însă nu era aşa.
La doar doi kilometri spre nord, dincolo de râul Ialomiţa se afla comuna Chioara, iar
ruinele podului de lemn care traversa râul se văd şi acum (fig.7). De câte ori, sătenii din
Chioara mergeau şi luau pământ galben din popină, găseau diverse obiecte arheologice.
Cam la trei kilometri spre sud se afla satul Bobu. La aproape patru kilometri vest se
întindea comuna Brăiliţa. Toate aceste sate care vieţuiau de sute de ani au fost inundate în
1970, catastrofă provocată se pare de îndiguirea Bălţii Ialomiţei şi lucrările industriale de pe
traseul râului. Zona a devenit pustie şi a fost introdusă în circuit agricol. Popina a fost arată şi
în anul 2000 distrugerile stratului de cultură arheologică erau atât de mari încât fragmentele
ceramice se revărsau pe versanţi.
În vremurile istorice se pare că balta, adică albia majoră a Dunării, se întindea până la
poalele popinei, care din punct de vedere geografic este un martor de eroziune adică un
fragment dintr-o veche terasă din care au rămas mai multe popine înşirate pe aceeaşi direcţie
până în Baltă. Un document din 1599 menţionează Popina Blagodeasca ca limită de hotar a

www.cimec.ro
satului Blagodeşti precum şi vecinătăţile sale, toponime specifice de baltă, aşa cum voi arăta
mai jos.
O parte din aceste popine au fost locuite, aşa cum dovedesc cercetările de pe Popina
Lată, Popina cu Morminţi, Popina Săpată etc.
Digul aflat la circa un kilometru nord de popină, marca până nu demult limita până la
care ajungea pădurea, prezentă încă în amintirile bătrânilor din Chioara, strămutaţi în satul
Vlădeni.
Şi cu amintirile despre această pădure intrăm într-un subiect la fel de interesant, acela
al florei şi faunei locale. Caracteristic zonei este solul bălan sau brun-deschis de stepă. În
prezent câmpurile cultivate, care se întind pe zeci de hectare de jur-împrejur, nu mai lasă nici
o amintire despre situaţia istorică. Dar este de ajuns ca popina să nu mai fie arată câţiva ani
ploioşi şi vegetaţia de stepă să îşi reintre în drepturi şi bălăriile înalte din care nu se vedeau
calul şi călăreţul, aşa cum erau descrise de călători în 1830, să redevină o realitate, pe care am
trăit-o şi noi (fig.8). Ne făceam drum cu greu printre perdelele de ciulini înalte de doi metri
care apărau o vegetaţie bogată şi diversă, rânduită pe aproape trei etaje şi care atingeau pe
alocuri înălţimea de 1, 80 m. Un studiu geologic din 1955 menţionează că în zonă erau
înregistrate 242 de specii de plante, din care 229 ierboase şi doar 13 lemnoase 6. Toată această
încrengătură de plante sălbatice adăpostea o mulţime de rozătoare, insecte şi numeroase
păsări: prepeliţe, pitpalaci, prigorii, dumbrăvence, dar şi răpitoare (pajura de stepă, uliul alb).
Chiar şi azi, din pădurile învecinate îşi mai fac apariţia mamiferele mari: porci mistreţi,
căprioare, iepuri, veniţi din pădurile vecine. Pământul e plin de hârciogi, şoareci de câmp,
cârtiţe, reptile.
Istoria toponimului Blagodeasca

Pustietatea de azi nu se potriveşte deloc cu istoria plină de viaţă a locului. Un sat cu

numele de Blagodeşti este menţionat încă din 1508 într-un document prin care Mihnea
Voievod întărea lui Manea cu fraţii săi ocină în Blagodeşti jumătate de sat cu precizarea
„pentru că le este veche şi dreaptă ocină” 7 ceea ce presupune o vieţuire a satului încă din
secolul al XV-lea. Aflat în hotar cu Oraşul de Floci, Blagodeşti era un sat mare, cu mori la

6
I. Şerbănescu, Cercetări asupra vegetaţiei din sudul Câmpiei Române, în Dări de seamă ale şedinţelor
Comitetului geologic, apud. Octavian Burlacu, op. cit., p. 29.
7
DIR, B. Ț. Rom., I (1501-1525), Bucureşti, 1951, p. 45.

www.cimec.ro
apa Ialomiţei, o aşezare de al cărui nume se leagă şi ctitori de biserici în Oraş, aşa cum a fost
Hranite Blagodeascul. Felul în care acest sat de moşneni a intrat în marele domeniu feudal
este menţionat în peste 40 de documente de-a lungul secolelor XVI şi XVII 8. Nu avem date
despre cauzele care au dus la dispariţia satului, dar bănuim că destinul lui a fost legat de
evoluţia oraşului aflat în imediata apropiere.
Mai târziu însă, documentele arată că satul Chioara deţinea moşia Blagodeasca ceea
ce presupune o legătură, dacă nu de continutate, cel puţin istorică între cele două aşezări.
Legenda cu privire la întemeierea satului Chioara mai atrage atenţia şi prin altceva. Numele
satului se trage de la o femeie beteagă de un ochi care ţinea o cârciumă la un drum mare.
Posibil să fi fost o intersecţie de drumuri. Adică un drum care lega vadul de la Dunăre de
Oraşul de Floci aflat în direcţia nord-vest faţă de vad şi un drum care urma probabil traseului
digului de azi pentru satele aflate pe malul drept al râului Ialomiţa adică Bobu, Hagieni, Sf.
Vasile. Acesta trebuie să fi fost „drumul Cărărenilor” denumire ce venea de la satul Cărăreni
menţionat încă din timpul lui Mircea cel Bătrân în 1392 şi care avea unul din hotare la Balta
Săpatul, aflată în apropierea Gurii Ialomiţei, locul unde râul se vărsa în Dunăre 9. „Balta
Săpatul” este un toponim care ne ridică un semn de întrebare. Numele ne indică o intervenţie
antropică în mediul natural, un şanţ de apărare care nu putea fi decât şanţ cu val, aşa cum
erau cele din Dobrogea.
Prima menţiune a Popinei Blagodeasca datează din 1599 şi se află într-un document
în care voievodul Ştefan, întărea lui Mihaiu, mare portar şi lui Ioan, logofăt, ocină de baltă la
Blagodeşti şi jumătate de sat, partea cea mai veche, „începătura” precizând „semnele cele
bătrâne” 10. Şi primul hotar menţionat este movila sau gorganul, care nu poate fi altul decât
popina care va purta numele satului până în zilele noastre. Într-o regiune plană o popină este
un reper inconfundabil. În acelaşi document se precizează limitele moşiei satului ca fiind
mai multe bălţi şi iezere din care menţionăm Mocilna, Valea cu Papora, Iazerul cu trestii,
Răstocile lui Marco, Iazerul Preluianelor, Săltava, Piatra Gârlii, Zătonul.Toate aceste
toponime indică faptul că albia majoră a Dunării sau Balta, adică regiunea inundabilă, era
mult mai întinsă ca azi mergând mai aproape de Popina Blagodeasca, aşa cum am menţionat
mai sus. Spre această ipoteză ne conduce şi descrierea lăsată de harta lui Reilly unde la locul
8
Emilia Corbu, Blagodeşti - un vechi sat dispărut, în „Almanah Bisericesc”, 1999, Episcopia Sloboziei şi
Călăraşilor, p. 121.
9
DRH.B, I, p. 44 sq.
10
DIR, B, VI (1591-1600), Ed. Academiei RSR, 1953, p. 362, DRHB, XI, d. 350, p. 494.

www.cimec.ro
de vărsare a Ialomiţei în Dunăre se observă un vad. Pe aceeaşi hartă se observă o localitate cu
numele de „Blagodeani” iar aceasta pare să fie ultima menţiune din secolul al-XVIII-lea cu
privire la sat.
Harta lui Specht din 1791 este şi mai clară în această privinţă menţionând chiar
Popina ca atare. Pe această hartă nu mai apar decât satele aflate pe terasa înaltă (Vlădeni,
Kadabain etc). Oraşul de Floci este menţionat ca ruină, dar apare satul Oraşu pe malul
Ialomiţei şi care ştim că adăpostea ultimii orăşeni ai marii aşezări medievale. În apropierea
popinei se descrie o zonă inundabilă foarte întinsă, fapt care ne face să credem că satul
Blagodeşti a avut soarta Oraşului de Floci, fiind afectat de extinderea şi băltirea apelor. În
apropiere nu mai apare nici un drum, semn că zona era deja izolată.
Din cercetările noastre de teren şi de arhivă reiese că satul medieval nu s-a aflat pe
Popina Blagodeasca, care era însă inclusă în moşia satului (adică în acel teritoriu economic al
satelor) ci mai degrabă pe malul Ialomiţei. Dealtminteri nu cunosc sate medievale-târzii
aşezate pe martori de eroziune. Erau preferate terasa înaltă a Ialomiţei, boturile de deal, sau,
în zona la care ne referim, platoul înalt al Hagienilor. Luncile şi bălţile erau arondate moşiei
satului 11.

O PROBLEMĂ DE GEOGRAFIE ISTORICĂ.

ALBIA MAJORĂ A DUNĂRII

Dunărea istorică - obiectiv prioritar în cadrul cercetării rezervaţiilor

arheologice 12
Începem prin analizarea următorul paradox. Deşi fluviul Dunărea oferă cele mai
variate resurse de hrană, totuşi numărul siturilor localizate pe malul stâng este foarte mic.
Astfel că pe o lungime de 940,9 km de-a lungul a zece judeţe se află 265 de situri dintr-un
total de 1802 situri arheologice 13, adică doar 14,7%. O altă discordanţă este aceea că cele 265

11
Emilia Corbu, Habitatul medieval ialomiţean în lumina primelor atestări documentare (I), „Ialomiţa”, III,
Slobozia, 2000, p. 140-175; Habitatul medieval ialomiţean în lumina primelor atestări documentare (II),
Ialomiţa, IV, Slobozia, 2003-2004, p. 379- 412.
12
Acest studiu a fost prezentat la Conferinţa Internaţională „Patrimoniul muzeal de la Dunărea de Jos şi spaţiul
carpatic în context european”, ICEM, Tulcea, 10-12 aprilie, 2008.
13
Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis, din 16 iulie 2004, Anexă la Ordinul nr. 2314 al Ministerului
Culturii şi Cultelor, privind aprobarea listei Monumentelor Istorice, actualizată şi a Listei Monumentelor
Istorice dispărute, vol. I, II, III.

www.cimec.ro
de situri din diverse epoci istorice sunt grupate în jurul a doar 42 de localităţi actuale, ceea ce
ne indică o locuire restrânsă doar la anumite areale. Se observă, de asemenea, că distribuţia
locuirii este inegală. Un număr de 195 de situri din cele 265 se află localizate în doar trei
judeţe: Tulcea, Constanţa, Mehedinţi. Prin urmare doar 70 de situri se înşiruie de-a lungul a
şapte judeţe (fig.1/studii).
Această situaţie poate fi explicată prin faptul că Dunărea actuală nu respectă întocmai
traseul Dunării istorice datorită interacţionării, de-a lungul timpului, a trei categorii de
factori:
1) Factori naturali. Prin structura ei Dunărea are o albie minoră şi o albie majoră, o
regiune inundabilă, numită lunca sau balta (fig.9). Aceasta îi permite o anumită dinamică, ce
implică uneori adevărate modificări de traseu.
2) Fenomenul transgresiunilor marine are o oarecare influenţă asupra Dunării. Astfel
transgresiunea Razim din secolele VIII-X a dus la formarea cordoanelor litorale actuale. Un
studiu asupra secolelor respective ne arată că, deşi documentele menţionează un număr mare
de aşezări aflate de-a lungul Dunării, totuşi pe teren au fost evidenţiate puţine situri.
3) Factori antropici. Modificările din ultimii 50 de ani, precum îndiguiri, desecări
efectuate în albia majoră a Dunării au avut efecte ireversibile. Studiile de acum 100 de ani ne
indică o cu totul altă situaţie a aspectului geografic al Dunării.
I. Pentru a analiza prima categorie de factori, adică structura şi traseul Dunării am
apelat la descrierile şi analizele întocmite de Gr. Antipa şi alţi cercetători la începutul
secolului XX 14, când pentru prima dată statul român şi-a pus problema unui program naţional
de exploatare economică a regiunilor inundabile ale Dunării. La 22 februarie 1906, era
promulgată legea de punere în valoare a terenurilor inundabile şi pentru prima oară la ferma
de stat Spanţov se îndiguieşte o suprafaţă de 2000 ha teren băltos 15.
În 1910, Grigore Antipa publica volumul „Regiunea inundabilă a Dunării”, aducând
pentru prima oară în atenţia specialiştilor specificul acestor regiuni, precum şi cele mai bune
metode de valorificare a lor. Să nu uităm ca la acea dată, în Austria, Germania, Ungaria
marile râuri, precum şi regiuni inundabile ale Dunării, fuseseră deja îndiguite, iar experienţa

14
Ne referim la Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării, Ed. Carol Gobbl, 1910; Idem, Delta Dunării,
Socec, Bucureşti, 1914; N. I. Georgescu, Punerea în valoare a terenurilor inundabile din România, Bucureşti,
1925, precum şi la mulţi alţii din care menţionăm pe P. Popescu-Daia, N. Al. Lahovary, M. Cristea, P. St.
Veron, I. G. Vidraşcu, Al. Davidescu, E. Abason etc.
15
Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării, Ed. Carol Gobbl, 1910, p. 161.

www.cimec.ro
acumulată de acestea, precum şi erorile săvârşite, serveau într-un fel şi specialiştilor români.
La sfârşitul anului 1910 se înfiinţează Serviciul Special al Îmbunătăţirilor care se va ocupa
de lucrări de îndiguire nu doar pe Dunăre, ci şi în lunca marilor râuri. Revenind la lucrarea de
pionerat a lui Antipa, reţinem descrierea regiunii inundabile a Dunării care nu este altceva
decât, aşa cum am spus, albia majoră a acesteia. Considerăm că descrierile lui Antipa
corespund în cea mai mare măsură cu Dunărea istorică de aceea ne permitem să insistăm
asupra lor.
La începutul secolului XX, regiunea inundabilă ocupa o suprafaţă de 463 615 ha în
Dobrogea şi 429 187 ha în stânga Dunării 16. Se prezenta ca o fâşie a cărei lăţime varia de la
5-6 km până la 12 km. Adâncimea acestei albii majore faţă de nivelul Mării Negre era foarte
diferită astfel că erau regiuni în care balta avea o adâncime de -0,80 m (Galaţi –Gura
Prutului) până la –2 m (Măcin-Carcaliu, zona Marilor Lacuri) 17. Aceasta era despărţită de
câmp printr-un mal înalt de 10-15 m. Lunca sau albia majoră era acoperită de apă cam de trei
ori pe an în timpul creşterilor mari de primăvară (care durau din martie până în aprilie şi
uneori din februarie până în august), creşterile mici de toamnă şi zăporul (în iarnă). Aceste
creşteri erau diferite de la an la an şi pe baza unei statistici pe ultimii 30 de ani, Antipa
constată că erau ani când în baltă se puteau obţine recolte agricole şi ani în care totul era
acoperit de ape.
Regiunea inundabilă era împărţită la rândul ei în 15 regiuni, care grupau una sau mai
multe bălţi şi care erau diferite ca suprafaţă, dar şi din punctul de vedere al cotei malului
deasupra etiajului. Aceste regiuni erau: Bistreţ – Bechet, Bechet-Corabia, Corabia-Zimnicea,
Zimnicea- Giurgiu, Giurgiu-Olteniţa, Olteniţa-Călăraşi I şi Olteniţa-Călăraşi II, Domeniul
Brăilei I (cu bazinul Filipoiu şi Corotişca), Domeniul Brăilei II cu Dunărea Veche, Secţia IV,
Secţia V, Galaţi- Gura Prutului,Somova, Marile Lacuri, Insula Sf. Gheorghe, Insula Chilia
(fig.2/studii).
Observăm că există o corelaţie între traseul Dunării istorice aşa cum era descris de
Antipa şi situaţia siturilor arheologice. Judeţul Mehedinţi se află printre cele trei judeţe cu
numărul mare se situri. deoarece acolo lunca era îngustă şi limitată la punctele Balta Verde,
Gruia-Izvoarele, Gârla Mare, Salcia, Ostroavele Corbu şi Ostrovul Mare. Nu este o
coincidenţă că aceste puncte corespund cu situri arheologice. În judeţul Dolj, pe o lungime
16
Ibidem, p. 9-16.
17
Ibidem, p. 38-41, tabela 3.

www.cimec.ro
de 150 de km, siturile sunt foarte rare (de pildă în Lista Monumentelor sunt publicate doar
două) la o anumită distanţă de Dunăre şi nici unul pe linia Dunării. O explicaţie ar fi faptul că
în judeţul Dolj lunca era îngustă între Cetatea şi Calafat, după care urmau nisipurile de la
Ciuperceni, apoi urma o porţiune lată de 4 km şi chiar mai lată la Dessa şi Rastu. De la
Bistreţ până la Gura Jiului, lunca se lăţea la peste 10 km acoperind o suprafaţă de 20000 ha
cu bălţile Bistreţul, Cârna- Măceşul şi Nedeia. Cu alte cuvinte, în regiunea respectivă siturile
istorice aflate de-a lungul Dunării istorice se găsesc la peste 10 km de albia minoră a Dunării,
apreciată de multe ori ca fiind Dunărea actuală.
O zonă imensă de baltă se găsea şi în dreptul judeţelor actuale Călăraşi, Ialomiţa şi
Brăila. De la Gura Borcei până la Piua Petrei Dunărea se despărţea în două braţe cuprinzând
între ele Insula Borcea, o zonă inundabilă de 80125 ha separate de un canal transversal numit
Râul. De la Piua Petrei până la Brăila Dunărea se despărţea iar în două braţe care cuprindeau
între ele Insula Mare a Brăilei, o suprafaţă de 87642 ha. Şi în cazul acestor judeţe numărul
siturilor aflate de-a lungul Dunării actuale este foarte mic, deoarece regiunile inundabile
aveau o lăţime de câţiva kilometri pe malul stâng. De-a lungul timpului bălţile din aceste
regiuni erau şi mai extinse. Din harta lui Reilly din 1789 reiese că în Balta Ialomiţei existau
mai multe braţe ale Dunării, decât la începutul secolului XX.
II. Un al doilea factor care face ca Dunărea istorică să fie diferită de Dunărea actuală,
este fenomenul transgresiunilor marine. De pildă, transgresiunea Razim care a avut loc în
secolele VIII-X, a condus la formarea cordoanelor litorale actuale 18. Dar pentru acele secole
documentele istorice menţionează un număr foarte mare de localităţi aflate de-a lungul
Dunării. Exista chiar o provincie Paradunavon, ceea ce denotă o densitate de locuire în
această regiune. Cercetările arheologice dovedesc doar existenţa unor cetăţi localizate la
vaduri, în rest locuirea fiind sporadică. De la Baziaş până în zona Bălţii Ialomiţei, pe malul
stâng al Dunării, se află cam 9 situri datate în secolele VIII-X dintr-un total de 120 de situri.
În zona Bălţii Ialomiţei şi pe malul drept al Dunării sunt ceva mai numeroase. Locuirea este
însă intensă pe terasele râurilor care se varsă în Dunăre şi mai ales în zonele dintre râuri.
Dezacordul dintre izvoarele istorice scrise şi cercetările arheologice se poate explica doar
prin modificările de traseu pe care Dunărea le-a înregistrat de-a lungul timpului, care se mai
văd şi azi pe harta zonelor de divigare atât cât au putut fi cartografiate până în 1950. Pe o

18
Petre Coteţ, Geomorfologia României, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1973, p. 394-396.

www.cimec.ro
astfel de hartă din 1955 se poate vedea că şi Valea Jegăliei e o zonă de divigare considerată a
fi un vechi braţ al Dunării (fig.3/studii). Prin urmare existenţa mai multor aşezări medieval-
timpurii de-a lungul acestei văi nu este întâmplătoare. În acelaşi timp tot în documentele
medieval-timpurii sunt menţionate mlaştinile, localizate în imediata vecinătate a Dunării care
nu sunt altceva decât regiunea inundabilă.
Expediţiile bizantine care aveau loc din primăvară până în toamnă târziu, coincideau
cu creşterile periodice ale Dunării. Iar acele comunităţi de la nordul Dunării, numite
îndeobşte slave, care erau destul de numeroase şi despre care se spune că trăiau în mlaştini,
îşi aveau aşezările localizate pe malul albiei majore a Dunării, doar la câţiva kilometri de
albia minoră navigabilă pe care bizantinii puteau înainta. Această porţiune lată de câţiva
kilometri care despărţea vasele bizantine de aşezările localnicilor corespunde ca descriere cu
balta, adică era acoperită de păduri, mlaştini, smârcuri de apă, lacuri etc. Fireşte că, în această
zonă nu puteau fi aşezări stabile, dar era exploatată economic de populaţia locală, care ştia să
se deplaseze în timpul inundaţiilor şi să o utilizeze şi ca factor defensiv, întrucât confruntările
bizantinilor cu neamurile de la nordul Dunării, ulterior cu bulgarii, pecenegii ş.a aveau loc
tocmai în acest cadru mlăştinos, în care o armată regulată înainta greu, cu care bizantinii nu
erau familiarizaţi, dar în care aşa-zişii „slavi”, se simţeau la ei acasă. Autohtonii ştiau că apa
în regiunea inundabilă are în medie un metru adâncime. Aşa ne explicăm relatările lui
Mauricius conform cărora luptătorii localnici se ascundeau sub luciul apei şi respirau prin
trestii lungi 19.
În concluzie, albia majoră a Dunării, Balta sau lunca are o istorie scrisă pe care
trebuie să o privim cu toată seriozitatea dacă vrem să aflăm ce însemna Dunărea istorică.
Poate tocmai de acest aspect se leagă şi absenţa din izvoarele bizantine a unor descrieri
complete a ceea ce se află la nordul Dunării, mă refer la geografie, populaţie, densitate de
locuire etc. Asemenea descrieri există pentru Moldova şi Transilvania dar lipsesc pentru Ţara
Românească. De ce? Pentru că bizantinilor le era foarte greu să străbată Balta iar unele
expediţii s-au dovedit chiar periculoase, ca de pildă aceea care a atins râul Ilivakia 20.
III. A treia categorie de factori care au influenţat evoluţia Dunării sunt legaţi de
intervenţia omului, cu precădere în ultimii 60 de ani. În albia majoră a Dunării au fost
efectuate trei categorii de lucrări care au distrus-o iremediabil:
19
Mauricius, Arta militară, în ed. cit., XI, 7, p. 557.
20
Teofilact Simocata, Istorii, în „Fontes Historiae Daco-Romane”, II, 1970, VII, 5, p. 543.

www.cimec.ro
 a) îndiguirile;
b) construirea unor baraje sau a altor mari obiective industriale în vecinătate;
c) căile de transport feroviar şi rutier.
Aşa cum arătam încă din 1910 funcţiona un Serviciu Special al Îmbunătăţirilor
Funciare, care elabora proiecte şi executa lucrări de punere în valoare a regiunilor inundabile.
Până în 1910 statul îndiguise doar 7122 ha cu diguri de secţiuni slabe, duse până la înălţimea
apelor cele mai cunoscute. Cea mai mare suprafaţă de 3150 ha se afla la Luciu –Giurgeni
(jud. Ialomiţa) 21. Antipa şi mulţi ingineri ai vremii propuneau un program de exploatare care
să se bazeze pe o cunoaştere amănunţită a condiţiilor fizice, biologice, de climă, sol,
hidrografie, faună, floră şi considerau că exploatarea economică nu înseamnă neapărat
îndiguire. Din lucrările Comisiei Îndigurilor aflăm rapoarte ale diverşilor specialişti în
domeniu care propuneau soluţii cât mai adecvate zonei. În multe rapoarte se făcea trimitere la
urmările fatale produse de îndiguirea totală a Tisei în Ungaria. Datele economice arătau că
investiţia în ridicarea unor diguri insumersibile sunt mai mari decât beneficiul produs din
exploatarea agricolă a terenurilor astfel obţinute. Majoritatea pledau pentru transformarea lor
în pescării şi eventual ridicarea în anumite zone a unor diguri uşoare, submersibile. Erau
excluse de la îndiguire bălţile mari, permanente. Din motive de securitate erau propuse a fi
îndiguite insumersibil doar 120 000 ha şi doar terenuri care ar prezenta rentabilitate 22, ştiut
fiind faptul că în anumite zone erau şi ape sărate (Marile Lacuri). Situaţia era cu atât mai
delicată cu cât în aceeaşi perioadă, Bulgaria obţinuse de la Comisia Internaţională a Dunării
avizul de a-şi îndigui continuu şi insumersibil tot ţărmul bulgăresc de 320 km 23.
În concluzie până la al doilea război mondial, specialiştii români înclinau spre
conservarea albiei majore a Dunării şi exploatarea ei în regim natural cu puţine îndiguiri, iar
calculele economice indicau chiar o rentabilitate mai mare din pescării şi nu numai. Antipa
atrăgea atenţia că locuitorii din satele de pe baltă arată mai bine, sunt mai sănătoşi şi mai
bine hrăniţi decât cei din satele de câmpie, peştele fiind o hrană mai ieftină dar mai hrănitoare
decât cerealele. Indiguirea şi transformarea acestora în sate de câmpie nu ar fi dus decât la
afectarea nivelului de sănătate al populaţiei 24. Pentru combaterea malariei propunea

21
Indiguirile regiunei inundabile a Dunării, Dezbaterile Comisiunei Indiguirilor, Bucureşti, 1929, p. 22.
22
E. Abason, Memoriu cu privire la discuţiunile comisiunei technice. Observaţiuni, propuneri şi concluzii, în
Indiguirile regiunei inundabile..., p. 369.
23
I. Vardala, Note scrise şi prezentate în şedinţa de la 4 februarie 1929, în Indiguirile regiunei inundabile...., p. 96.
24
Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării, p. 228.

www.cimec.ro
popularea bălţilor cu specii de peşti care se hrănesc cu ţânţari. Un exemplu de intervenţie
greşită era distrugerea bălţii care fusese între Cernavodă şi Medgidia. Societatea Engleză
care construise calea ferată la sfârşitul secolului XIX procedase la obturarea acesteia.
Rezultatul fusese obţinerea unei mlaştini insalubre care necesita, atunci la începutul sec. XX
o intervenţie rapidă în vederea asanării.
După cel de-al doilea război mondial, în timpul regimului comunist, proiectele de
exploatare economică a bălţii au continuat, fără a mai respecta directivele trasate de grupul de
specialişti din perioada interbelică, de pildă îndiguirea Bălţii Borcea. Dintr-un raport publicat
în 1929 aflăm că îndiguirea acesteia nu era rentabilă deoarece zona dădea trei milioane de
peşte anual, fiind foarte productivă. Dacă era îndiguită, doar 2/3 din suprafaţa terenurilor
obţinute putea fi cultivată, aşa cum arătau rezultatele de la Luciu-Giurgeni. Ca să nu mai
punem la socoteală cheltuielile aferente ridicării digurilor, care cu greu ar fi putut fi
amortizate din producţia cerealieră. Ba mai mult se creau premisele unei „viituri
extraordinare” acumulată aici 25. Aceste lucruri nu au fost luate în calcul şi o mare parte a
Bălţii Ialomiţei a fost îndiguită şi asanată. Marile lucrări de îndiguire, desecare, asanare au
fost încheiate în 1969. Poate că nu este întâmplător că în 1970 au avut loc cele mai mari
inundaţii din timpul comunismului, inundaţii fără precedent în istorie şi care nu s-au mai
repetat de atunci încoace. În zona menţionată de noi a avut loc acea „viitură extraordinară” de
care se temeau inginerii interbelici, când apele Borcei s-au unit cu cele ale Ialomiţei şi au
măturat şapte sate dintre cele mai vechi atestate documentar în judeţul Ialomiţa, doar într-o
singură noapte.
Cert este că pe aproape tot parcursul Dunării s-a intervenit şi că a fost nevoie de
construirea canalului Dunăre-Marea Neagră, a cărei importanţă este esenţială, deoarece vine
să suplinească o albie majoră care, practic, a fost mutilată pe regiuni întregi.
Astăzi se poate spune că ştim cu siguranţă albia minoră a Dunării, dar nu mai avem
date clare a ceea ce a fost albia majoră a Dunării, ori Dunărea istorică.
Aşa cum arătam mai sus de-a lungul Dunării au fost construite şi mari obiective
energetice ca de pildă Sistemul Hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier” care este cea
mai mare hidrocentrală de pe Dunăre şi una dintre cele mai mari din Europa.Pentru
construirea acesteia valea Dunării de lângă Belgrad a fost transformată în lac de acumulare.

25
E. Abason, op. cit., p. 304-308.

www.cimec.ro
Pe teritoriul românesc au fost dezafectate cinci sate şi insula Ada-Kale. Nivelul apei în
amonte a crescut cu 35 de metri. Obiectivul a avut şi un impact asupra mediului, traseele de
înmulţire a mai multor specii de sturioni au fost întrerupte permanent 26.Şi exemplele unor
astfel de obiective pot continua.
Această discrepanţă dintre Dunărea actuală şi Dunărea istorică are următoarele
consecinţe importante asupra cercetării istorice:
a) Dificultatea identificării unor situri arheologice cu cele menţionate documentar.
b) Imposibilitatea evaluarii habitatului istoric de-a lungul Dunării.
Cum s-ar putea depăşi această carenţă de cercetare? In primul rând printr-un studiu
temeinic şi corelat de geografie istorică, în care datele oferite de documentele istorice să fie
completate cu studii de teren pe întregul traseu al Dunării, de-a lungul regiunilor
hidrografice în care Dunărea era împărţită la începutul secolului XX. Există studii de
geografie istorică, dar restrânse la anumite areale.
În al doilea rând prin includerea în aria de cercetare a habitatului danubian şi a acelor
situri aflate în prezent la o distanţă de până în 10 km de Dunăre, uneori în plin câmp. De
pildă pe Popina Blagodeasca, localizată azi la 4 km de braţul Borcea, se află o mare aşezare
medieval-timpurie. Popina este cuprinsă în zona îndiguită, iar în anii cu inundaţii mari este
practic înconjurată de ape. Prin urmare istoria acestei aşezări aflate azi în mijlocul unor
terenuri agricole şi fără surse de apă nu poate fi înţeleasă fără legatura ei cu Dunărea istorică.

Popina Blagodeasca şi albia majoră a Dunării

Din studiul de mai sus reiese că modificările de tramă ale Dunării sunt foarte mari. De
pildă, la 1791 braţul Borcea era foarte firav. In afară de el Dunărea mai avea braţul Gura
Savilor şi în acesta se vărsa Ialomiţa. Din dreptul Popinei, Ialomiţa mergea aproape paralel cu
o regiune inundabilă de grinduri şi bălţi. Toate aceste creşteri sau descreşteri ale unor cursuri
de apă, modificări de tramă, care ridică probleme cercetării istorice se petreceau într-o zonă
care astăzi nu mai există şi anume albia majoră a Dunării. Ele nu afectau decât în cazuri
excepţionale zonele în care se aflau vechile vetre de sat localizate în afara regiunilor
inundabile. Balta Ialomiţei avea trăsături pe care în zilele noastre nu le mai regăsim şi
anume: a) suprafaţa impresionantă; b) reţeaua de ape din interior; c) bogăţia şi varietatea

26
http://ro.wikipedia.org/wiki/Portile_de_Fier

www.cimec.ro
florei şi faunei; d) situaţia materială şi de sănătate mult mai bună a satelor de pe baltă
comparativ cu satele din câmpie 27; e) combaterea malariei prin metode ecologice cum ar fi
popularea cu insecte, păsări, peşti, care se hrănesc cu ţănţari, asanarea mlaştinilor, băltoacelor
etc.
Pe la 1900 de la Gura Borcei până la Piua Petrei, Dunărea se separa în două braţe
formând Insula Borcea, care avea o suprafaţă de 80125 ha şi era traversată, aşa cum arătam,
de un canal numit Râul. Toată această suprafaţă era împărţită în 25 de moşii din care doar
nouă erau ale statului 28. Tot acolo, în partea de jos a regiunii, se afla gârla mare numită
Săltava, menţionată şi în documentele medievale. Pe partea stângă a braţului Borcea, între
Piua Petrei şi Făcăieni, regiunea inundabilă era doar de 5296 ha 29. Acest aspect este deosebit
de important, deoarece ne explică de ce pe partea stângă a Bălţii Ialomiţei se aflau cele mai
vechi şi mari sate. La acest aspect se adaugă şi eficienţa economică a bălţii care era mult mai
mare prin exploatarea piscicolă decât prin cultivarea agricolă, aşa cum dovedeşte şi istoria.
Sigiliul Oraşului de Floci aflat la 7 km de Popina Blagodeasca era un peşte, iar carele de
peşte din Oraş ajungeau până la munte. In urmă cu 1000 de ani, Dunărea avea cele două albii
la fel ca şi la începutul secolului XX. (fig.10).

27
Gr. Antipa, Regiunea inundabilă a Dunării, Bucureşti, 1910, Ed. Carol Gobl, p. 228.
28
Ibidem, p.17.
29
Ibidem.

www.cimec.ro
 CAPITOLUL II
COMPLEXE ARHEOLOGICE CERCETATE

II.1. STRATIGRAFIA AŞEZĂRII. METODA DE CERCETARE

Cercetările arheologice sistematice au fost desfăşurate pe grindul sudic, unde

perieghezele semnalaseră o concentrare a materialelor arheologice medieval-timpurii.
Grindul avea o formă relativ ovală orientată NV-SE cu altitudinea de 7 m (nivel M.Baltică).
Cobora lent până la altitudinea de 5 m pe o suprafaţă de 8 ha (fig.10). Vârful grindului are
suprafaţa de 2,5 ha. Au fost trasate în total opt secţiuni din care trei de sondaj şi cinci pentru
investigarea şanţului de apărare. Acestora s-au adăugat 86 de casete de 4 x 4 m ( 16 m2 )
trasate pentru investigarea complexelor de locuire. A fost investigată o suprafaţă totală de
1812,5 m2, doar 10% din vârful grindului. Pe această suprafaţă mică au fost descoperite şi
cercetate integral peste 60 de complexe arheologice medieval-timpurii, fapt ce demonstrează
o intensitate de locuire comparabilă cu a aşezărilor mari şi importante.
Pe vârful grindului au fost trasate două secţiuni de sondaj, care se intersectau în cruce,
cu scopul investigării stratigrafiei aşezării. Secţiunea A (SA) orientată NV-SE avea
dimensiunile de 80 m L x 1,5 m l. Secţiunea B (SB) avea lungimea de 60 m x 1, 5 m şi era
orientată E-NE- V-SV. Între braţele celor două secţiuni am delimitat, pornind de la nord în
sensul invers acelor de ceasornic, sectoarele A, B, C, D. În cele patru sectoare am deschis
casete de 4 x 4m. În sectorul A au fost deschise 49 de casete. În sectorul B au fost deschise
34 de casete, iar în sectorul C trei casete. Casetele au fost numerotate în ordinea deschiderii
lor.
Pentru investigarea unor obiective specifice, cum ar fi şanţul de apărare au fost
deschise secţiunile D, E, F, G, H orientate ENE-VSV. SD avea 24 x 1,50 m. SE- 20 x 1,50 m.
SF era de 27 x 1,50 m. SG avea 30 x 1, 5m, SH avea 30 x 1,50 m. Secţiunea C a fost
efectuată pe un promontoriu paralel cu grindul sudic şi despărţit de acesta printr-o vale. Avea
dimensiunile de 20 x 2m şi era orientată NV-SE.

www.cimec.ro
 Stratigrafia aşezării medieval-timpurii de la Vlădeni-Popina Blagodeasca este relativ
simplă, datorită faptului că pe acest grind nu a mai existat o altă aşezare din alte epoci, ci
doar complexe izolate atât getice cât şi medievale-târzii.
Din punct de vedere arheologic se observă următoarele straturi şi nivele:
1) stratul arabil cu o grosime de aproximativ 10-15 cm în care se află resturi arheologice,
ceramică, elemente de construcţie provenite din complexe de suprafaţă medieval-
timpurii, dar şi materiale antice şi, mai rar, medieval-târzii. Aceste distrugeri se
datorează introducerii popinei în circuitul agricol în ultimii 60 de ani.
2) Stratul medieval-timpuriu se descrie în toate secţiunile şi casetele cercetate. Are o
grosime de 10-25 cm în zonele cu complexe arheologice şi este de culoare brun
deschisă, consistenţă afânată, compoziţie diversă de ceramică, oase, pigmenţi de
pământ galben. (Anexa I). Acest strat prezintă două nivele de locuire. În cadrul lor se
observă două faze doar în anumite zone, acolo unde se intersectează mai multe
complexe. Din punct de vedere stratigrafic, al culorii, texturii, consistenţei
sedimentelor, între cele două nivele sunt puţine deosebiri, acestea fiind vizibile doar
pe materialul arheologic conţinut şi acolo unde complexele se intersectează pe
grosimea şi stratificarea acestora. Legenda desenelor reflectă acest lucru.
Numărul redus al complexelor getice şi localizarea aleatorie ne face să reconsiderăm
existenţa unei aşezări getice pe grindul sudic. Aceasta se află probabil pe grindul vestic.
Este adevărat că în zona acestor complexe pe o lungime de câţiva metri se poate observa
o secvenţă stratigrafică brun-afânată spre gri, cu pietre, cioburi, pigmenţi de cenuşă, de
aproape 10 cm grosime sau chiar mai puţin.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre cele câteva gropi cu funcţionalitate neprecizată
medieval-târzii, descoperite sporadic pe suprafaţa popinei şi afectate grav de lucrările
agricole.
Numim nivel arheologic stratul de pământ cu anumite trăsături specifice de culoare,
consistenţă, textură şi compoziţie şi care se descrie stratigrafic în toate secţiunile şi
casetele cercetate şi în această definiţie se încadrează doar nivelurile medieval-timpurii.
3) Steril arheologic caracterizat de solul bălan sau brun-deschis de stepă. In literatura de
specialitate acesta este descris ca fiind prezent între -0,30 m-0,57 m, gălbui, slab-
cenuşiu, luto-nisipos, nestructurat, cu rare rădăcini ierboase, crotovine frecvente,

www.cimec.ro
 afânat, cu o trecere treptată 30. Din acest strat cu pământ galben pigmentat şi traversat
de galerii de rozătoare se delimitează sporadic complexe getice. Prezenţa aleatorie a
unor materiale arheologice, în special fragmente ceramice se poate datora şi galeriilor
nenumărate de rozătoare care au antrenat materiale din stratul arheologic.

II. 2. PREZENŢA ANTROPICĂ PE GRINDUL SUDIC AL POPINEI

BLAGODEASCA

În urma cercetărilor efectuate, a datelor stratigrafice analizate considerăm că pe

grindul sudic al Popinei Blagodeasca, vieţuirea s-a desfăşurat astfel, pornind de la prezent
spre trecut:
I. În prezent Popina Blagodeasca este introdusă în circuit agricol, situaţie în care se
află din timpul comunismului. Stratul arabil conţine material arheologic,
preponderent medieval-timpuriu, semn că au fost nivelate şi distruse niveluri
arheologice de locuire.
II. În epoca modernă, Popina Blagodeasca nu a fost locuită dar locuitorii satului
Chioara, în care era inclusă moşia Blagodeasca, vizitau Popina de unde luau
pământ galben pentru reparaţia locuinţelor de paiantă. Cu acest prilej, posibil să fi
cărat şi căruţe cu gunoaie menajere pe care le aruncau în terenul denivelat de
gropile vechilor vetre de locuire.
III. În evul mediu-târziu Popina Blagodeasca nu a fost locuită. Era hotar al teritoriul
economic al satului Blagodeşti. Posibil să fi fost folosită ca punct de observaţie.
Nu este exclusă prezenţa unor stâne de oi în perioadele de inundaţie ale Bălţii.
Posibil să fi fost depuse şi resturi menajere din sat, în gropile încă vizibile ale unor
bordeie. Aşa ne explicăm prezenţa unor depuneri diforme, de culoare brun-
negricoase şi textură grăunţoasă, în care apar şi materiale medievale-târzii.
IV. Epoca medieval-timpurie. Aşezare cu trei niveluri de locuire şi mai multe faze pe
care le vom dezvolta la capitolul destinat evoluţiei aşezării.
V. Morminte din primele secole ale erei creştine, mai precis din secolele II-III.
Emitem cu titlu de ipoteză existenţa unei necropole de incineraţie, aşa cum ne

30
C. Chiriţă, C. Păunescu, D. Teaci, Solurile României, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967, p. 82.

www.cimec.ro
 sugerează cele două morminte deja descoperite (unul de incineraţie şi un altul
sarmatic). Este posibil ca materialul ceramic antic foarte fragmentar şi prezent în
stratul arabil să provină de acolo. Cu siguranţă acest nivel a fost grav afectat de
nivelele de locuire din aşezarea medieval-timpurie, mai ales de nivelul bordeielor
dar şi al locuinţelor de suprafaţă. În gropile bordeielor dezafectate au fost aruncate
materialele provenite din aceste complexe distruse.
VI. Epoca getică (sec.IV-III) –puține complexe izolate, probabil periferia unei aşezări
aflate pe alt grind, distruse sau intersectate de nivelurile de locuire ulterioare.
Concluzionăm că grindul sudic al Popinei Blagodeasca a fost locuit cu precădere în evul
mediu-timpuriu. Aici a existat o parte din vatra unei mari aşezări. care s-a extins posibil şi
pe celelalte grinduri.

II. 3. COMPLEXE ARHEOLOGICE

a. LOCUINŢELE ADÂNCITE

Termenul încetăţenit în literatura de specialitate al locuiţelor construite parţial în

pământ este acela de bordeie, spre a le deosebi de locuinţele de suprafaţă, de aceea vom
utiliza acest termen şi în lucrarea de faţă. Sub aceeaşi denumire au fost publicate locuinţele
adâncite de la Bucov 31, Capidava, Dridu 32 dar şi din alte aşezări 33 şi care au analogii cu cele
cercetate la Vlădeni-Popina Blagodeasca. Denumirea de bordeie se potriveşte oarecum şi
aspectului pe care trebuie să îl fi avut iniţial acest tip de locuinţe. Cele mai recente propuneri
de reconstituire pe plan internaţional le înfăţişează cu acoperişuri foarte ample, incluzând şi o
manşetă adiacentă gropii, fixate de pământ ceea ce le dă aspectul unor colibe 34 (fig.12)
Pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca au fost cercetate până în prezent un număr de
14 locuinţe din care 12 bordeie şi două locuinţe de suprafaţă. Aparţin aceluiaşi nivel de
locuire şi probabil s-au succedat de-a lungul a două faze, dovadă că doar două (B8 şi B9 sunt
învecinate). Restul sunt dispuse, în planul aşezării, la distanţe relativ regulate de circa 10 m

31
Maria Comşa, Cultura materială veche-românească, Ed. Academiei RSR, 1978, p. 19.
32
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 19.
33
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu-Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice, Ed. Istros, 2006, p. 19.
34
Hungarian Archeology at the turn of millennium, Ministry of National Cultural Heritage, p.186-187, fig. 45-48.

www.cimec.ro
între ele, pe direcţia NV-SE. Se conturează existenţa a trei şiruri paralele de locuinţe: primul
cu B2, B3, B5, B11, al doilea cu B1, B7, B9, al treilea cu B4, B12.
Cu excepţia bordeiului 8 (B8) care are un plan relativ oval, restul aveau plan
patrulater cu colţurile rotunjite. Aveau o suprafaţă de circa 14-18 m2 . Adâncimea lor de la
actualul nivel al solului era cuprinsă între 1-1,30, iar de la nivelul medieval-timpuriu de -
0,60-0,90 m. Toate aveau instalaţii de încălzire. Trei aveau cuptoare din piatră în colţul de
sud-est (B1, B5, B7) Restul aveau cuptoare cotlonite în colţul nordic, nord-estic sau vestic. În
bordeiul nr.7 s-au găsit urmele unei podele de lemn din care se păstrau bucăţi destul de mari,
carbonizate.
În cazul bordeiului 4 s-a constatat prezenţa unei gropi de bucate săpată în colţul estic.
Acest lucru dovedeşte practica depozitării cerealelor în gropi special amenajate. În
consecinţă, considerăm că o parte din gropile de bucate de pe Popina Blagodeasca erau anexe
gospodăreşti ale bordeielor.
Considerăm că bordeiele aparţin primului nivel de locuire, faza a doua, de pe
parcursul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea.
În cazul a patru dintre ele (B7, B8, B9, B11) s-a constatat prezenţa unei mantale de
pământ galben, care ne face să bănuim o reamenajare a ariei de locuire efectuată de către
locuitorii din nivelul II. În patru dintre acestea (B4, B6, B7, B12) s-au observat urmele unor
incendii dovedite de bârne carbonizare, straturi de cenuşă, pereţi puternic înroşiţi. Faptul că
într-unul, şi anume B7, se constată urme de incendiu şi reamenajare, putem concluziona că
reamenajarea a fost necesară în condiţiile în care cel puţin o parte din bordeie au fost distruse
violent şi aria de locuire devastată.
Unul dintre ele (B6) pare să fi fost un bordei cu destinaţie specială şi anume o
gheţărie pentru păstrarea peştelui.
Locuinţele de suprafaţă din care doar una s-a păstrat şi cealaltă a fost distrusă de
lucrările agricole, aparţin ultimului nivel de locuire de pe Popina Blagodeasca, din a doua
jumătate a secolului al X-lea și începutul secolul al XI-lea. Au dimensiuni relativ mari şi
cuptor cu vatră în faţă.

www.cimec.ro
 Bordeiul nr. 1 ( SA, c 1 -11, casetele IV-VII )
Caracteristici constructive
Este orientat NE- SV şi are plan patrulater. Dimensiuni sunt de 3,70 x 3,50 m cu
podeaua la –1m de la nivelul actual. În colţul sud-estic se afla un cuptor din pietre legate cu
lut, răvăşit din vechime, pe o suprafaţă patrulateră de 0,90 x 0,70 m (PL. I).
Detritusul din groapa locuinţei era compus din straturi alternative de cenuşă,
fragmente mici de paiantă, zgură, lemn carbonizat. Aproape de podea cenuşa se afla în lentile
compacte, paianta era arsă puternic, se adăugau masse compacte de pământ galben de până
la 0,10 m grosime şi urme vagi de lemn carbonizat. Pe latura sud- vestică se afla o groapă de
formă neregulată şi cu diametrul de aproximativ 0,30 m, în care s-au găsit multe piese de uz
casnic.
Inventar
Inventarul acestei locuinţe este destul de divers. S-au găsit, în afară de ceramică, mai
multe piese de os, şapte împungătoare întregi sau parţiale, un mâner de os, podoabe, arcere
din cărămidă, cute din şist verde, greutăţi pentru plasa de pescuit din cărămidă, un pandantiv
de os etc.
Ceramica descoperită se încadrează în cele două categorii cunoscute: nisipoasă şi
cenuşie, la care se adaugă câteva fragmente de ceramică din pastă caolinoidă.
Ceramica nisipoasă conţine nisip de granulaţie medie şi paiete de mică. Predomină arderea
reducătoare, cu nuanţe de la cărămiziu la cenuşiu. În cantitate mică se află pasta cu
microprundişuri şi aspect rugos, fragmente cu ardere oxidantă, uniformă. Fragmentele
ceramice sunt decorate în următoarele variante: striuri suprapuse de fascicule de valuri şi pe
umăr cu linii scurte, oblice; valuri scurte, simple, adâncite; striuri orizontale suprapuse de
fascicule de striuri oblice; valuri ce formează ochiuri între ele; striuri adânci, neglijente;
striuri de aspectul unor caneluri sau biscuiţi; striuri fine; incizii unghiulare pe gât „cu
unghia”. Pe un fund de vas se află o marcă reprezentând o cruce înscrisă într-un pătrat.
Ceramica cenuşie se află în cantitate relativ mică şi este decorată cu linii lustruite în
reţea. Fragmentele aparţin unor vase mari şi unei oale cu toartă, gât înalt şi buză puţin
rotunjită. S-au mai găsit anse de ulcior şi cioburi de amforă piriformă.
Câteva fragmente din pastă caolinoidă erau răspândite chiar pe podea.

www.cimec.ro
 Ceramica din acest complex îşi găseşte analogii şi în alte aşezări din Muntenia cum
ar fi Bucureşti- Alba 35, Bragadiru 36, unde apare decorul din linii orizontale asociate cu linii
verticale. Analogii pentru ceramica nisipoasă striată sunt la Căscioarele – Suharna 37 în B2 şi
Căscioarele - Şuviţa Hotarului 38 în B3 şi B9.
Marca de olar cu cruce înscrisă în pătrat îşi află analogie la Băneasa 39 în B3, aşezare
datată în sec. X. Pe baza analogiilor de mai sus bordeiul nr.1 este datat în a doua jumătate a
secolului al IX-lea şi în prima jumătate a secolului al X-lea.

Bordeiul nr. 2 ( SA, c 19- 20, cas. VIII, Cas. IX )

Caracteristici constructive
Este orientat NE- SV, plan patrulater cu colţurile puţin rotunjite şi dimensiuni de 4 m
x 3,5 m şi podeaua din pământ galben nisipos, cu denivelări la -1m -1,14 m de la nivelul
actual al solului (PL. II). Instalaţia de încălzire a fost un cuptor în calup de lut cruţat, distrus
de cuptorul menajer nr. 1, care a intersectat întreaga locuinţă. Din cuptorul locuinţei aflat pe
mijlocul laturii de NE s-a mai găsit o lentilă compactă de arsură puternică şi cenuşă (dim.
1,20 x 1 m), ce apare la –0,67 m şi coboară până la nivelul podelei lângă un pinten de
pământ galben.
Detritusul aflat în groapa bordeiului consta din două categorii de sedimente. Prima,
aflată pe laturile bordeiului era compusă din pământ brun, afânat, cu chirpic, cenuşă, lentile
de pământ galben şi provenea din construcţia pereţilor. A doua, aflată mai spre centru era
compusă din pământ brun- cenuşos, cu resturi de cărbune provenită din construcţia
acoperişului. Pe aproape toată suprafaţa bordeiului, la diferite adâncimi, se aflau lentile de
pământ galben tare, provenite probabil de la un acoperiş lutuit. Se cuvine să facem o
observaţie valabilă şi pentru bordeiul nr. 1 şi anume prezenţa într-o cantitate neglijabilă a
bârnelor carbonizate. Doar în colţul vestic se observă în plan urmele unei bârne prăbuşite.

35
Panait I. Panait, Săpăturile de la Bucureştii-Noi. Sectorul Alba, CAB, I, 1963, p. 104, fig. 20 /1, fig. 20 /5,
fig. 21 /1.
36
Mioara Turcu, Cercetări arheologice la Bragadiru, în CAB, III, 1981, p. 39-40.
37
Valeriu Sîrbu, Paul Damian, Oana Damian, Emilian Alexandrescu, Stănică Pandrea, Elvira Safta, Alexandru
Niculescu, Aşezările din zona Căscioarele- Greaca- Prundu – mil. I î. Hr.- I d. Hr., Ed. Istros, Brăila 1996,
p. 326, fig. 147 / 1, 3, 5.
38
Ibidem, p. 323, fig. 145 /5, fig. 146 / 7.
39
Margareta Constantiniu, Panait I. Panait, O aşezare feudală- timpurie la Băneasa- sat, în CAB, II, 1968,
p. 105.

www.cimec.ro
 Inventar
În detritusul bordeiului se aflau fragmente ceramice neîntregibile, oase de animale,
zgură, fondanţi, o lupă de fier, fragmente de os prelucrat, gresii.
Fragmentele ceramice aparţin celor două categorii ceramice cunoscute: nisipoasă
(care este majoritară) şi cenuşie, în cantitate foarte mică.
Bordeiul a fost datat în sec. IX- X, spre sfârşitul perioadei, pe baza materialului
ceramic găsit în apropierea podelei, avându-se în vedere următoarelor elemente :
 Fragmente ceramice de la un borcan din pastă nisipoasă roşie- cărămizie, probabil cu
ocru, cu nisip de granulaţie medie, ardere oxidantă de bună calitate, decorată cu un val
neglijent;
 Prezenţa unor fragmente ceramice striate cu angobă cărămizie cu analogii în Dobrogea 40.
 Numărul foarte mic de fragmente ceramice din pastă caolinoidă cu nisip ca degresant 41 .
 Cantitatea mică de fragmente ceramice din pastă cenuşie. S-au găsit fragmente de la
aproximativ trei oale cu corp aproape globular, gât drept şi buză rotunjită, decorate cu linii
lustruite în reţea sau linii verticale. O situaţie asemănătoare întâlnim în nivelul II de la
Capidava, unde s-au descoperit doar 17 fragmente din această categorie 42.
 Cea mai târzie variantă decorativă constă în impresiuni pe gât şi are analogii la
Capidava în nivelul II 43.
 Se observă lipsa ceramicii de import, a ceramicii smălţuite, a formelor relativ noi, cum ar
fi străchini, castroane apărute atât la Capidava, Păcui sau Bucov.
Intersectări
A fost intersectar de cuptorul menajer nr. 1. Din acest motiv a fost cercetat în
proporţie de aprox. 85 % . La rândul său a intersectat un complex geto-dac.

40
Florescu, Gr. Florescu, R., Diaconu, P., Capidava, I, Bucureşti, 1967, p. 260; Radu Florescu descria prezenţa
unei olării comune din pastă roşie cu mult nisip decorată cu incizii şi valuri şi cu „şlem roşu”, şi în articolul
Date noi de la Capidava. În legătură cu cultura materială a zonei Dunării de Jos în perioada anterioară
campaniei lui Ioan Tzimisches, Apulum, VI, 1967, p. 264.
41
Maria Comşa, Ceramica din pastă caolinoidă şi unele probleme privind legătura teritoriului de la nord de
Dunăre cu Dobrogea în sec. IX-X, în Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, I, Călăraşi, 1985, p. 93-101.
Opinia autoarei este că există tendinţa să dispară odată cu revenirea bizantină, având o perioadă de mare
circulaţie în secolele IX- X, p. 101.
42
Grigore Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, op. cit., p. 169.
43
Ibidem, p. 168.

www.cimec.ro
 Bordeiul Dridu nr. 3 (Cas. B1)
Caracteristici constructive
Avea plan patrulater, orientat NE-SV şi dimensiuni de aproximativ 4,20 m x 3m .
Locuinţa a avut două zone. Una estică adâncită până la –0, 80 m, destul de îngustă, 1,50 m x
0, 60 m spre est şi o alta mult mai adâncită de 2,80 m x 3 m, în care se afla cuptorul cruţat în
lut şi gropiţa cenuşar ce cobora în trepte până la –1,50 m. Nu este exclusă o reamenajare a
podelei acestuia cu pământ galben, aşa cum se observă şi la alte bordeie intersectate de
cuptoare menajere (PL. III).
În colţul nordic se afla un un cuptor mic cruţat în pământ galben. Doar vârful calotei
era prăbuşit. Dimensiunile cuptorului erau: dm.transversal = 1, 20 m, dm. longitudinal = 0,
90 m. În interior calota avea înălţimea de 0, 40 m. A avut pe latura sudică o gură de acces
care se mai păstra pe 0,26 m. Foarte interesant la acest cuptor este faptul că nu s-a descoperit
o vatră propriu- zisă, ca la celelalte. În interiorul lui, de jur împrejurul se aflau bulgări cruţaţi
de pământ galben, iar lângă gură un tub cruţat în pământ galben, al cărui orificiu de
aproximativ 6 cm diametru era umplut cu cenuşă. În cuptor s-au găsit numeroase bucăţele
mici din lut, foarte bine arse, păstrând urmele unor orificii. Nu este exclus ca acestea să fi
provenit de la un grătar din lut. Tot în umplutură au apărut fragmente de la tuburi mici din lut
de aprox. 1,5 cm diametru. În colţul nordic cuptorul a avut un horn.
In faţa cuptorului se afla o groapă cenuşar de formă neregulată, cu diametrul
maxim de 1m şi cu adâncimea de –1, 59 m . În structura cuptorului s-au aflat şi pietre, nu
multe, dar unele destul de mari de 15 cm x 10 cm.
Detaliile constructive sugerează că este un cuptor de meşteşugar. În umplutura acestui
complex au mai fost descoperite un fragment de lupă de fier şi bucăţi de calcar utilizaţi ca
fondanţi.
Inventar
Materialul ceramic este neîntregibil dar variat şi constă în fragmente ceramice
provenite de la borcane lucrate din pastă nisipoasă, în majoritate covârşitoare. Se adaugă
ceramică cenuşie (aproximativ 40 fragmente mici şi medii). Din pastă nisipoasă s-au găsit
fragmente de la nouă borcane, judecând după numărul buzelor, calitatea pastei şi décor.
Sunt decorate cu striuri. Decorul în val în diferite variante se găseşte doar pe câte un singur
fragment. Majoritatea sunt arse până la negru. Predomină fragmentele ceramice din pastă de

www.cimec.ro
bună calitate cu nisip fin şi mică. În plan secundar sunt lucrate din pastă grosieră cu
microprundişuri sau chiar cu cioburi pisate, cu ardere slabă şi exfoliate. Se remarcă resturile
de la un borcan din pastă roşie-cărămizie, cu nisip, mică şi scoică, decorat cu striuri până
aproape de bază, cu valuri fine pe umăr, cu buza scurtă tăiată drept şi gâtul scurt, din care
unele angobate .
Din categoria ceramicii cenuşii s-au descoperit câteva torţi late, aplatizate în secţiune
şi fragmente ceramice decorate cu reţea de linii lustruite.
La fel de puţine sunt şi fragmentele rătăcite antice, atipice, de amforă provenind de la
trei exemplare neîntregibile, dintre care unul este din pastă cărămizie cu angobă gălbuie, un
altul este din pastă alburie cu nisip fin, din care se păstrează o toartă canelată şi un altul cu
ocru în pastă.
Inventarul ceramic şi descoperirile mărunte (săgeata de bronz cu trei muchii, fusaiola
aplatizată) indică datarea acestui bordei în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Săgeata pare
să aibă mai degrabă valoare monetară. Un depozit de săgeţi cu valoare monetară a fost
descoperit la Hradok în Slovacia şi datat în secolul al IX-lea 44.
În bordei au mai fost descoperite bucăţi din paiantă, oase de animale din care unele
arse şi fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu cioburi pisate, arsă slab, ce par a fi fost
lucrate cu mâna. Tot în acest complex au mai fost descoperite două fusaiole, una bitronconică
din pastă cenuşie şi o alta cilindridă lucrată rudimentar şi nearsă.
Intersectarea cu alte complexe
Pe partea mai înălţată a bordeiului s-a amenajat ulterior groapa cuptorului menajer nr.
2 iar vatra acestuia a fost cotlonită în spatele cuptorului din bordeiul dezafectat.
Latura de NE, era marcată de un şanţ de 4 m x 1 m şi adânc de - 0,75 m. Datele
tehnice sugerează că este vorba de un segment de palisadă intersectată de bordei.

Bordeiul nr. 4 (Cas. B7- B8)

Caracteristici constructive
Era orientat NV- SE cu colţurile rotunjite şi laturile de 4,40 x 3, 80 m. Podeaua se
afla la –1 m, din lut bătătorit, denivelată. În colţul de NV se afla cruţat un cuptor. Vatra era
rotundă, cu diametrul de 1,20 m şi grosimea de 5 cm, amenajată pe un pat de cioburi din

44
Important sites slaves en Slovaque, Veda, Editions de l`Academie Slovaque des Sciences, Bratislava, 1978.

www.cimec.ro
pastă caolinoidă. În colţul de SE se afla o treaptă de lut care marca, probabil, intrarea. Groapa
bordeiului avea pereţii înclinaţi şi conţinea multă paiantă, din care unele fragmente arse
până la vitrificare. Acestea coroborate cu straturile de cenuşă şi arsură aflate pe podea ne-au
condus la concluzia că bordeiul a fost incendiat (PL. IV).
Este singurul bordei care avea groapă de bucate săpată în colţul de NE al bordeiului
de la -0,97, adică nivelul podelei. Avea gura ovală cu o şănţuire laterală şi diametrul de 1,20
x 1 m. Avea formă bitronconică, de butoi cu diametrul maxim de -1,35 m. Adâncimea gropii
era de -1,30 m cu pete mari de arsură pe fund şi pereţi. Conţinea sediment brun, afânat,
omogen şi fragmente ceramice.
Materialul arheologic provenit din bordei constă din paiantă arsă, oase de animale,
fragmente ceramice. Acestea din urmă provin de la cinci categorii de pastă: nisipoasă,
cenuşie, caolinoidă, lucrată cu mâna. Se adaugă un material antic purtat.
Fragmentele din pastă nisipoasă constituie cam jumătate din cantitatea de material
ceramic (aproximativ 210 fragm.). În funcţie de calitatea pastei, se remarcă trei variante:
prima din pastă de bună calitate, bine omogenizată, cu nisip fin şi mică, ardere bună,
reducătoare, uniformă; a doua din pastă cu nisip şi microprundiş de granulaţie medie şi mică,
bine omogenizată cu angobă cărămizie; a treia din pastă cu nisip şi microprundiş de
granulaţie medie, rugoasă la pipăit, bine omogenizată, cu angobă cărămizie, ardere
neuniformă cu pete. Predomină decorul striat, la rândul lui cu mai multe variante: cu striuri
late, adânci, ca nişte caneluri aplicate pe o pastă rugoasă şi slab arsă; striuri înguste, fine;
striuri slab imprimate; registre de câte cinci striuri orizontale. Alte variante de décor prezente
destul de sporadic sunt: valuri formând ochiuri între ele; registre de valuri alternate cu striuri;
fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale.
Cele circa 50 de fragmente neîntregibile din pastă cenuşie reprezintă o cantitate
relativ mică în ansamblul descoperirilor. O parte din cioburi au pastă de bună calitate,
cimentoasă, bine arsă şi decorată cu incizii late orizontale sau cu linii lustruite în reţea. Tot
din aceeaşi categorie de pastă mai există cioburi negre la exterior, lustruite pe toată suprafaţa.
Altele au angobă galbenă- portocalie decorată cu linii lustruite în reţea. Sunt însă şi
fragmente care dovedesc o ardere slabă, exfoliate la exterior. Pe baza buzelor de vas păstrate
se poate spune că se încadrează în trei categorii: oale cu buza verticală şi înaltă, ulcior şi
strachină din pastă fină, cenuşie, lucrată la roata rapidă.

www.cimec.ro
 Cioburi din pastă caolinoidă a fost găsită în zona cuptorului şi sub vatra acestuia.
Provin de la vase din pastă albă sau roz cu décor striat sau din striuri alternate cu valuri.
Arderea este bună şi pe unul din cioburi este scrijelit un „X”.
Ceramica lucrată cu mâna.
În raportul campaniei 2003 am arătat că în jurul şi pe vatra locuinţei de suprafaţă la -
0, 38 m, au fost descoperite fragmente ceramice lucrate cu mâna, asupra cărora am fost
reticentă şi am considerat că au fost purtate de plug. Însă, am constatat că apar şi în bordei,
de la –0, 60- 0, 70 m până aproape de podea. În consecinţă considerăm că aceste fragmente
ceramice, destul de multe dealtfel (circa 120 din cele două complexe) aparţin culturii Dridu.
Cioburile sunt lucrate din pastă cu cioburi pisate şi uneori nisip, arsă slab cu nuanţe de brun-
cărămiziu şi miezul negru în spărtură. Altele sunt galben- cărămizii şi brune. Provin de la
vase cu buza verticală sau puţin lăţită din care una este decorată cu crestături scurte, oblice.
Materialul este neîntregibil. Ceramică lucrată cu mâna s-a descoperit în Muntenia la
45 46
Băneasa- sat şi Dridu . În Moldova şi Basarabia a fost descoperită în cantitate mult mai
mare şi este descrisă cu multe amănunte 47. Apare deasemenea şi în Transilvania 48. S-au găsit
peste o sută de fragmente de amfore din două categorii. Prima din pastă roşie- cărămizie, iar
a doua din pastă cărămizie cu angobă alb- gălbuie (destul de puţine fragmente). Unele
aparţin unor exemplare de amforă cu fund conic, umăr înălţat şi toarte ce pornesc imediat de
sub buză, de proveninenţă antică. Altele provin de la ulcioare amforoidale cu angobă
gălbuie, ardere slabă şi toarte mici rotunjite, medieval-timpurii.
Pe baza materialului ceramic bordeiul nr. 4 se încadrează cronologic în secolele VIII-
IX. Datarea arheomagnetică îl situează în prima jumătate a secolului al IX-lea.
Intersectarea cu alte complexe
Acest bordei a fost intersectat de patru complexe, dintre care două gropi de bucate
(GB 8, GB 9), de cuptorul menajer nr. 5, de locuinţa de suprafaţă nr. 1 din care se mai păstra
vatra. La rândul lui a intersectat un segment de palisadă (cas. B8, cas. B 11).

45
Margareta Constantiniu, Panait I. Panait, O aşezare feudală- timpurie la Băneasa- sat, CAB, II, 1968, p. 103,
fig. 25.
46
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Acad. RSR, Bucureşti, 1967, p. 89.
47
Gh. Postică, Românii din codrii Moldovei în Evul Mediu-Timpuriu, Ed. Universita, Chişinău, 1994, p. 19.
48
Călin Cosma, Vestul şi Nord-Vestul României în secolele VIII- X d. H., p. 99, pl. 281.

www.cimec.ro
 Este singurul bordei care are o situaţie topostratigrafică complexă, legată de alte cinci
complexe şi de aceea a fost propus pentru datarea arheomagnetică, ale cărei rezultate l-au
fixat cronologic în prima jumătate a secolului al IX-lea (fig.14).

Bordeiul nr. 5 ( Cas. A4-A9 )

Descriere
Are plan patrulater cu colţurile puţin rotunjite şi dimensiuni de 3 m x 3,50m x 3,50m
x 4m. Podeaua din pământ bătut se afla la -1m. În colţul sud-estic se afla un cuptor din pietre
legate cu lut. Cupola prăbuşită avea o formă ovală de 1,25 x 1m. Este orientat NE-SV. Pe
latura de NV, opusă cuptorului, se aflau două gropi de formă neregulată, din care una lungă
de aproximativ 1m. Tot acolo se afla o treaptă la - 0,78 m. La mijlocul laturilor lungi erau
două gropi de pari cu diametrul de 0,40 m şi adâncimea de 12 -22 cm (Pl.V).
Detalii stratigrafice şi de detritus.
S-a delimitat în plan la – 0,47 m -0,50 m ca o peliculă brună-maronie afânată, cu
lentile de pământ galben. Detritusul avea o sedimentare orizontală, din pelicule lungi de
pământ galben (-0,36m), pământ brun-maroniu pigmentat cu pământ galben, pietre, arsură,
cenuşă ( -0,58 m) etc. acoperită cu un sediment maroniu provenit, după unii cercetători, de
la structuri din lemn.
Inventar
Inventarul este sărac şi constă din numeroase fragmente ceramice, oase de animale,
pietre, nuclee de silex, gresii, un fragment de scoică, o fusaiolă.
Majoritatea fragmentelor ceramice din masa de detritus erau din pastă nisipoasă cu
decor striat în variante diferite: registre de striuri orizontale, striuri late ca nişte caneluri,
striuri fine pe tot corpul. Unele sunt din pastă de bună calitate cu angobă cărămizie. Pe podea
se aflau câteva fragmente din pastă cenuşie, decorată cu linii lustruite verticale, cioburi din
pastă cărămizie cu striuri fine, dar şi un ciob lucrat cu mâna din pastă cu cioburi pisate şi
angobă cărămizie. Fusaiola este din pastă cărămizie de bună calitate de formă sferică, turtită.
Intersectări
A fost intersectat în colţul NE de cuptorul menajer nr. 6.

www.cimec.ro
 Datare
Pe baza contextului stratigrafic şi al materialului ceramic propunem o încadrare
cronologică în prima jumătate a secolului al X-lea.

Bordeiul nr .6 (cas. A12- cas.A14)

Detalii constructive
Este un complex diferit de tot ce s-a cercetat până acum pe Popina Blagodeasca atât
prin formă şi dimensiuni cât şi prin inventar. Iniţial, am crezut că ne aflăm în faţa a două
bordeie, dar legatura dintre ele precum şi inventarul identic ne sugerează că ne aflăm în faţa
unui complex unic, compus din două încăperi, din care una adosată celeilalte. Le vom numi
încăperea nr. 1. şi încăperea nr. 2. A fost cercetat în proporţie de peste 90% . Complexul era
orientat NV-SE (Pl. VI).
Încăperea nr. 1
A fost cercetată parţial. Are o formă neregulată cu mai multe laturi, dintre care au
fost evidenţiate patru, cercetate pe suprafaţa de: 3 x 2x 2 x 1 m. În colţul nordic, delimitat de
două bârne, se afla un strat de arsură puternică, care continua şi pe peretele bordeiului, dar
nu am găsit nici un pat de ardere al vreunei instalaţii de încălzire. Din această încăpere provin
cinci bârne carbonizate, dintre care trei din zona de legătură dintre cele două încăperi, o
deschidere cu lăţimea de 0, 75 m (fig.15). Pe latura de SV se conturează o treaptă ce cobora
până la -0,66 m. Podeaua încăperii se află la -0,92 m .
În sedimentul acestei încăperi se află multă cenuşă grupată spre mijloc, paiantă, un
sediment brun, afânat, cenuşos.
Încăperea nr. 2
Are plan neregulat cu şapte laturi, din care s-a cercetat o suprafaţă de dimensiunile:
2,75 m x 1 m x 1 m x 1,75 m x 1 m x 2,25 m x 2,50 m. Dacă facem media acestora obţinem
însă valoarea de 27, 07 mp ceea ce înseamnă că această încăpere avea o suprafaţă mai mare
decât a oricărui bordei cercetat până acum. Încăperea cobora până la adâncimea de 2 m. În
mijlocul podelei se afla o groapă de 0, 75 x 0, 60 m care cobora până la - 2, 20 m, probabil
un stâlp de susţinere. De jur-împrejur se aflau trepte înguste la -1,40, -1,53, 1,75 m.
Sedimentul din încăpere era brun, foarte afânat cu foarte multă arsură de lemn, lemn
carbonizat, cenuşă.

www.cimec.ro
 Inventar
În acest bordei s-a descoperit o cantitate foarte mică de material ceramic, oase de
animale destul de puţine, pietre, un nucleu de silex. Această sărăcie este compensată de un
număr destul de mare de piese din fier, apărute în încăperea nr. 2 şi anume: trei aplice pentru
copite, dintre care două întregi, 2 cuţite fragmentare, un spin de cataramă, bara inferioară a
unei scăriţe de şa, o zăbală (?).
Fragmentele ceramice descoperite în stratul arabil aflat deasupra bordeiului, din
nivelul de umplere al acestuia până aproape de podea provin de la categorii ceramice
specifice evului mediu-timpuriu, adică nisipoasă şi cenuşie, smălţuită, dar şi mai târzii şi ne
referim aici la ceramica micacee, pictată cu humă şi la un fragment cenuşiu lucrat la roata
rapidă.
Fragmentele ceramice din complex se disting printr-o pastă foarte omogenă, având ca
ingredient nisip fin şi scoică pisată. Unele sunt arse reducător, altele au angobă cărămizie,
decorul este neglijent compus din striuri orizontale suprapuse de valuri. Câteva sunt din pastă
grosieră, rugoasă, cu concreţiuni de calcar.
Fragmentele din pastă cenuşie lustruită sunt extrem de puţine, doar cinci apar în
straturile inferioare ale bordeiului şi sunt foarte mici, exfoliate.
Din categoria ceramicii smălţuite, am găsit peste 20 de fragmente mici care apar la o
adâncime cuprinsă între 0,60 - 0,90 m. Majoritatea provin de la vase smălţuite pe interior şi
sunt de culoare verde-oliv dar şi cafeniu şi verde-smarald sau galben cu pete cafenii. Unele
sunt pictate. Două cioburi verde-smarald provin de la un castron cu suport şi altele de la o
farfurie cu marginea crestată. Tot din această categorie sunt şi două funduri de căni smălţuite
din pastă roşie. Cele mai multe analogii la avem la Dinogeţia pe nivelul din a doua jumătate a
49
sec. al XI-lea şi sec. XII . Pe buza unui ulcior smălţuit în interior se aflau semne
alfabetiforme. Vase cu semne alfabetiforme s-au mai descoperit la Dinogeţia 50, Castelu51,
Capidava 52. Pe multe dintre cioburile marcate cu litere şi provenind de la amfore sferoidale,
datate în sec.X-XI, apare semnul „M” la fel ca şi în cazul nostru.

49
Ibidem, p. 234-239.
50
Ibidem, p. 201, fig.130, p.245, fig.149/11, p.256, fig.157.
51
Adrian Rădulescu, Nicolae Harţuche, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, 1967, p. 126, pl. XXX.
52
Adrian Rădulescu, Un atestat străromânesc la Capidava, Pontica, III, 1970, p. 255-270, pl. III.

www.cimec.ro
 Ceramică smălţuită s-a descoperit şi la Capidava, mai ales în nivelul I şi este datată în
sec. X-XI. O datare chiar mai timpurie, de sec. VIII-IX a castroanele cu suport propune
Maria Comşa, pentru fragmentele descoperite la Bucov 53.
Pe baza acestui inventar ceramic, bordeiul a fost datat în sec.XI-XII, având în vedere
analogiile ceramicii smălţuite şi ceramicii din pastă cu multă mica.
Considerăm că destinaţia acestui complex a fost de gheţărie pentru conservarea
peştelui. La această concluzie ne-au condus următoarele date:
a) forma specifică a încăperii nr. 2, rotundă şi în trepte, precum şi adâncimea mare;
b) sedimentele cu foarte multă cenuşă vegetală şi lemn carbonizat;
c) inventarul foarte puţin, impropriu unei locuinţe;
d) calitatea deosebită a inventarului şi mai ales prezenţa aplicelor din fier, ceea ce presupune
eventuale incursiuni pe Dunărea îngheţată.
O locuinţă cu o destinaţie asemănătoare s-a descoperit la Capidava. Este vorba de
bordeiul nr. 8 aflat lângă o groapă mai adâncă cu un metru de la nivelul bordeielor
(aproximativ 2 m), cu dimensiuni de 2,50 x 7 m în umplutura căreia s-au găsit solzi de
peşte 54.
Intersectări
Prezenţa unor depuneri informe cu material menajer medieval-târziu a fost sesizată în
mai multe puncte de pe popină. Din categoria ceramicii pictate s-au găsit cioburi din pastă
fină, roşie, cu mică, provenite de la o oală lucrată la roata rapidă, cu gât drept şi înalt
decorată pe umăr cu registre de linii orizontale pictate cu humă albă. Acest decor apare d-
abia în secolul al XIII-lea şi merge până târziu, de aceea le separăm de complexul în sine.
Despre aceste depuneri târzii, neasociate nici unui complex, vom discuta în capitolul destinat
evoluţiei aşezării.

Bordeiul nr. 7 (Cas. A18)

Caracteristici constructive
Plan patrulater regulat, orientat NE-SV cu dimensiuni de 4,5 x 4 m şi adâncimea de
-1,30 m, de la nivelul actual al solului. În colţul estic se afla un cuptor din piatră, de formă
patrulateră cu dimensiuni de 1 x 1 m, înalt de 0,50 m (Pl. VII, fig.18).
53
Maria Comşa, Cultura materială veche românească, Bucureşti, 1978, p. 106, fig. 90.
54
Gr. Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, op. cit., p. 141.

www.cimec.ro
 Stratigrafie şi detalii de detritus
Pentru obţinerea unei situaţii cât mai clare a sedimentelor de detritus am împărţit
suprafaţa bordeiului în patru carouri, cu martori transversali. Măsura era necesară deoarece
acest complex a fost acoperit în bună parte cu o manta de pământ galben, poate de la o
reamenajare a ariei de locuire. Sedimentul era compus dintr-o cantitate impresionanta de
cenuşă, bârne carbonizate, arsură. Bârnele arse se aflau la o adâncime cuprinsă între - 1-1,30 m şi
se păstrau unele pe o lungime de 0,60 m cu grosimi diferite (fig.16). Pe podea se aflau
scânduri late de 0,30 m păstrate pe lungimi de până la 0, 40 m şi şase gropi de pari (fig.17).
Locuinţa a fost incendiată, iar puţinele materiale arheologice sugerează abandonarea
acesteia.
Inventarul bordeiului este destul de sărac şi constă din fragmente ceramice, oase de
animale, paiantă, o fusaiolă, lupe de fier, zgură, câteva piese din fier.
Din fragmentele ceramice descoperite nu s-a întregit nici un vas. Cele mai multe sunt
din pastă nisipoasă în variante diverse: 1) pastă de bună calitate omogenă cu nisip fin şi
scoică; 2) pastă omogenă cu degresant foarte fin şi calcar; 3) pastă rugoasă cu
microprundişuri; 4) pastă cu cioburi pisate şi puţin nisip, arsă reducător. Cele din pastă de
bună calitate din pastă omogenă sunt decorate cu valuri pe umăr şi striuri pe corp, valuri fine,
valuri pe striuri, striuri oblice pe orizontale.
Au apărut doar câteva cioburi din pastă cenuşie cu aspect cimentos decorate cu linii
lustruite în reţea. Din alte epoci au mai fost găsite câteva fragmente de amforă din pastă
cărămizie atipice şi câteva din pastă foarte fină, roşie, cu mică.
Acest bordei se datează în a doua jumătate a secolului al IX-lea- prima jumătate a
secolului al X-lea.
Intersectări
Bordeiul a fost intersectat de groapa de bucate nr. 14.

Bordeiul nr. 8 (Cas. A 24, c.1,4 - A26, c.2,3)

Detalii constructive
A avut un plan aproximativ oval cu diametrul maxim de 3,5 m, orientat NV-SE. Încă
de la -0,45 m s-a delimitat o pată dreptunghiulară de 3 x 2 m, de cenuşă, arsură şi pământ
galben. A fost evidenţiată podeaua lutuită aflată la -1,13 m şi vatra păstrată parţial (0,80 x

www.cimec.ro
0,50 m). Pe latura NE se afla o treaptă de lut cruţat (L=1,35m, l=0,35 m) corespunzătoare
unei intrări (Pl. VIII).
Inventarul era compus din fragmente ceramice, paiantă, pietre, oase de animale
fragmentare, greutate de lut pentru războiul de ţesut.
Fragmentele ceramice provin din următoarele categorii: ceramică nisipoasă, ceramică
cenuşie, ceramică lucrată cu mâna, importuri. Cele mai multe fragmente s-au găsit la
adâncimea cuprinsă între 0,40-0,55 m adică din nivelul corespunzător bordeiului dezafectat.
Cele 361 de fragmente ceramice din pastă nisipoasă de bună calitate, bine
omogenizată, au descris, în funcţie de compoziţia pastei (cantitatea de nisip şi alţi
degresanţi), mai multe variante: a) cu nisip fin, abia vizibil; b) cu microprundişuri şi cioburi
pisate, dar fiind bine omogenizată este doar aspră la pipăit; c) doar cu nisip şi cioburi pisate şi
predomină în sedimentele din adâncimea bordeiului (-0,80 m ). Arderea este de bună calitate
dar neuniformă, cu aspect pătat. De regulă sunt arse reducător. Vasele au fost lucrate la roata
de mână. Decorul este foarte variat: alveole trasate „cu unghia” pe gât şi corp striat; registre
de striuri orizontale pe corp; registre de valuri alternate cu striuri; valuri şi striuri oblice pe
striuri orizontale; val pe umăr şi corp striat; valuri fine în registre începând de pe umăr; valuri
largi pe umăr şi corp striat; striuri late; striuri fine; valuri largi pe umăr şi corp striat; valuri
formând ochiuri între ele; mănunchiuri de striuri scurte, oblice pe striuri orizontale.
Un fund de vas poartă o ştampilă de olar, o cruce gamată.
Materialul este neîntregibil. Diversitatea decorativă datează însă perioada când
bordeiul nu mai era funcţional.
Fragmentele din pastă cenuşie apar în tot detritusul din bordei, de la -0,40 m la -0, 90
m, în cantitate foarte mică, doar 26 exemplare. Majoritatea sunt lucrate din pastă cu aspect
cimentos, decorată cu linii lustruite în reţea. Un fragment provine de la o oală cu buză puţin
rotunjită, gât scurt, decorată cu incizii pe gât şi corp lustruit. Un altul provine de la un fund
de castron.
Au apărut şi 18 fragmente lucrate cu mâna dar din sedimentele de suprafaţă (0,40-
0,60 m), şi doar două din adâncime, unele decorate cu brâu alveolat.
Din categoria importurilor, se remarcă un fragment de buză dintr-un vas sferoidal,
din pastă galben-portocalie, şi un fragment pictat cu humă roşie, provenind de la un urcior,
dar apărut în sedimentul de suprafaţă

www.cimec.ro
 Cele 70 fragmentele ceramice din alte epoci istorice sunt aproape atipice, din pastă
roşie, cărămizie, uneori gălbui sau portocalii, cu mică în pastă, bine arse, unele provin de la
amfore (aşa cum arată două fragmente de toartă) dar şi ulcioare.
Propunem datarea complexului în prima jumătate a secolului al IX-lea pe baza contextului
topo-stratigrafic şi inventarului ceramic descoperit în special pe podea.
Intersectări
Distrus parţial de o fază ulterioară de locuire şi acoperit în bună parte de pământul
galben scos din două gropi de bucate aflate în imediata apropiere, una la -0,50 m şi alta la 3 m.

Bordeiul nr. 9 (Cas. A25- A27)

Caracteristici constructive
De la -0,40 m s-a conturat o pată mare caracterizată de sediment brun-maroniu, cu
cenuşă, pământ galben, arsură, paiantă.
În Cas. A25 se observă că a avut o formă patrulateră, cu colţurile rotunjite, cu
dimensiunile de 3, 70 x 3 m şi adâncimea de -0,92 m, orientat NV-SE (Pl. VIII). A avut un
cuptor în formă de potcoavă, cu diametrul de -0,85 m, apărut în colţul nord-vestic. Datorită
reamenajării ariei de locuire şi intersectării lui de cuptorul menajer nr.8, nu ne putem da
seama dacă acest cuptor cotlonit al bordeiului a fost refolosit şi în cadrul cuptorului menajer
ulterior. Dar ipoteza este posibilă.
Inventar
Situaţia stratigrafică deosebită a făcut ca în suprafaţa păstrată din complex să fie
descoperit un număr mic de fragmente ceramice (din categoriile nisipoasă, cenuşie, lucrată
cu mâna) şi fragmente de oase de animale.
S-au găsit un total de 34 de fragmente din pastă omogenă, în amestec fie cu cioburi
pisate fin şi arse reducător, fie cu nisip şi scoică. Sunt decorate cu valuri neglijente pe striuri
sau cu valuri formând ochiuri între ele.
Din categoria ceramicii cenuşii au apărut doar două fragmente la -0,80 m.
Au fost descoperite şi 10 fragmente lucrate cu mâna, concentrate între 0,50-0,60 m,
ceea ce nu le atribuie sigur acestui complex, dar nici nu le exclude.

www.cimec.ro
 Totuşi, s-au găsit 21 de fragmente ceramice din alte epoci istorice, din pastă roşie-
cărămizie, de bună calitate, cu aspect foarte diversificat, provenite de la amfore, ulcioare,
oale.
Propunem datarea în prima jumătate a secolului al IX-lea, pe baza contextului topo-
stratigrafic şi a inventarului ceramic.
Intersectări
Intersectat de cuptorului menajer nr.9, care i-a folosit o parte din groapă şi posibil şi
cuptorul. Acoperit de pământul rezultat de amenajarea în apropiere a gropilor de bucate
GB 17, GB 19, GB 21.Pe suprafaţa casetei A 25 a intersectat un bordei getic.

Bordei nr. 10 (Cas. A30- A35, A38)

Caracteristici constructive
S-a delimitat la -0,35-0,40 m. Era orientat NV-SE cu dimensiunile de 3,50 x 3,25 m
(Pl. IX). Avea podeaua din pământ bătut la – 1,02 m, pe care se afla un sediment de cenuşă
vegetală. Acest bordei se deosebeşte de toate celelalte prin cuptorul îngropat, aflat în colţul
vestic, o amenajare unică, din care se păstrau trei elemente după cum urmează:
1) o groapă de alimentare aproximativ rotundă de 1 m x 0,85 m şi adâncă de 1,75 m (de
la nivelul actual al solului) din care se alimenta focul. De la nivelul podelei
bordeiului avea doar 0,75 m.
2) o cameră de ardere care probabil în vechime fusese cotlonită, boltită până sub coş.
Era rotundă cu diametrul de 1,35 m şi adâncimea de 1,65 m de la nivelul actual al
solului. Faţă de nivelul podelei bordeiului avea adâncimea de doar 0,65 m. Groapa era
plină cu arsură, cenuşă, pământ ars, urme de lutuire ale pereţilor. Se lega de coş
printr-un canal lat de 0,60 m şi lung doar de 10 cm, ca o gâtuire.
3) un coş de evacuare a fumului care se prezenta ca o platformă ovală de 1 m x 0,75 m,
caracterizat de un strat fin de cenuşă. Avea două trepte, una la 0,95 m aproape de
nivelul podelei şi o alta la 0,75 m.
Acestora le lipseşte un ultim element aflat la nivelul podelei, care avea rolul de a iradia
căldura în interiorul casei, de a masca instalaţia de evacuare a fumului, de a acoperi groapa
de ardere şi probabil de a asigura tirajul. Acest al patrulea element era probabil o platformă
cruţată în pământ galben, ca o cameră de coacere. Existenţa lui este dovedită de o parte din

www.cimec.ro
detritusul gropii de ardere precum şi de pământul galben curat dispus în straturi orizontale şi
vizibil pe profilul vestic al locuinţei, deasupra gropii de ardere.
Asemenea cuptoare „îngropate” au mai fost descoperite în locuinţele de secol VIII-IX
cercetate într-o zonă rurală aflată la SE de centrul oraşului Pliska. Datarea acelor locuinţe s-a
făcut pe baza situaţiei stratigrafice, fiind tăiate de locuinţele cu cuptor construit şi a
inventarului ceramic care, deşi fragmentar, păstra o cantitate apreciabilă de ceramică
cenuşie 55.
Tipul de cuptor îngropat se regăseşte şi în tehnica de construcţie a cuptoarelor de olar
cercetate la Harkov, în satul Verhny, regiunea Seversky Doneţk, caracterizate de o cameră de
alimentare, o cameră de ardere şi o cameră de coacere toate săpate în pământ şi structurate pe
două niveluri, până la o adâncime de 1,65 m de la nivelul solului actual. Între camera de
ardere şi camera de coacere era platformă de pământ galben cu o grosime de până la 0, 55 m
cu perforaţii laterale 56.
În cazul de faţă această platformă foarte groasă de pământ galben lipseşte, de aceea îl
considerăm cuptorul îngropat al unei locuinţe.
Inventar
Inventarul era foarte sărac şi consta dintr-un număr restrâns de fragmente ceramice
neîntregibile provenite de la următoarele categorii: ceramica nisipoasă, ceramica cenuşie,
ceramica lucrată cu mâna. Sunt prezente aleatoriu fragmente ceramice din pastă roşie şi din
pastă cenuşie, lucrate la roata rapidă de factură mai târzie.
Ceramica din pastă nisipoasă prezentă în toate straturile complexului se găseşte în
cantitate foarte mică, doar 38 fragmente. Unele sunt din pastă foarte bună cu nisip fin, arsă
reducător uniform, decorată cu striuri oblice pe orizontale, registre de striuri, striuri verticale
pe orizontale. Altele conţin nisip de granulaţie medie, arse la roşu, decorate cu striuri.
Din ceramica cenuşie, foarte rară în toată epoca, au apărut doar 13 fragmente, dintre
care unele lucrate la roata rapidă şi de culoare neagră. Cele lucrate la roata de mână sunt de
culoare gri-cimentos, exfoliate, decorate cu linii lustruite în reţea.

55
Stanislav Ianko, Stanislav Dimitrov, Ein fruher haustypus in der siedlung sudostlich der inneren stadt von
Pliska, Post-Roman Towns, Trade and settlement in Europe and Bzyantium, vol. 2, ed. Joachim Henning,
p. 403-415.
56
B. B. Kopola, Saltovskoe Goicearhoe Proisvodstvo, in Stepi Evropi i Epohu Sredievekova, Doneţk, 2001, vol.
II, p. 219-232.

www.cimec.ro
 Din alte epoci istorice provin un număr de 27 fragmente atipice din pastă roşie-
cărămizie, dintre care unele cu angobă gălbuie şi coaste la interior, ca de amforă.
Alte 15 fragmente erau din pastă roşie, dintre care unele cu miezul negru în spărtură,
provenite de la oale cu fundul plat. S-au găsit 15 fragmente lucrate cu mâna, la adâncimea
cuprinsă între 0,65-0,80 m, decorate cu brâu alveolat, din pastă omogenă, cu pelicule de
calcar.Bordeiul nr. 10 a fost datat în sec. VIII-IX după analogiile tipului de cuptor îngropat.
Intersectări
Bordeiul a fost intersectat de o groapă informă al cărei fund a perforat puţin podeaua
bordeiului. Din aceasta provine cele câteva fragmente ceramice mai târzii.

Bordeiul nr. 11 (SH c.1-c.3-cas. a 48)

Dimensiuni şi orientare.
Are plan patrulater de 4,50 x 4 m, orientat NE-SV, cu podeaua de -1,38 m (Pl.X).
Intrarea se afla pe latura de SE şi cobora în trepte la -0,79, -1,15, -1,29. Pe podea se aflau
patru gropi de par, provenite probabil atât de la bordei cât şi de la cuptorul menajer care l-a
intersectat. Avea un cuptor cotlonit în colţul estic, oval, de 1,50 x 1,20 m, şi cu vatra la -1,13
m. Patul de ardere al vetrei, gros de 8 cm, rezultase în urma folosirii îndelungate, atât în
cadrul bordeiului cât şi al cuptorului menajer ulterior.
Detalii stratigrafice
S-a delimitat la -0,43 cm de la nivelul actual al solului, ca o serie de lentile de pământ
galben amestecat cu brun, paiantă şi material arheologic. În centru sedimentul era brun-
cenuşiu amestecat cu arsură şi paiantă. Situaţia stratigrafică inedită constă în aceea că această
locuinţă a fost suprapusă de cuptorul menajer nr. 9, care i-a folosit parţial groapa şi cuptorul.
Bordeiul se afla acoperit cu un strat gros de pământ galben, de 0,30-0,40 m, surprins pe
aproape toată suprafaţa între -0,90-1,20 m. În SH c.3, mantaua de pământ galben începe de la
-0,70 m. De-abia la -1,13 m se intra în sedimentul propriu-zis al locuinţei, care era brun-
maroniu, foarte afânat cu pelicule negricioase. Podeaua se afla la -1,30 -1,38 din pământ
bătut. Mantaua de pământ galben ne sugerează o reamenajare a spaţiului în vederea locuirii,
prilej cu care bordeiele din nivelul timpuriu de locuire au fost acoperite sau reamenajate ca
nişte cuptoare menajere.

www.cimec.ro
 Inventarul bordeiului a fost sărac. Am luat în studiu doar 112 fragmente apărute pe
fundul bordeiului între -1 m-1,40 m. Acestea aparţin următoarelor categorii ceramice:
nisipoasă, cenuşie, importuri şi ceramica lucrată cu mâna. Ceramica nisipoasă, doar 69
fragmente (62%) se evidenţiată prin pastă de foarte bună calitate cu nisip fin, bine
omogenizată, ardere reducătoare până la negru şi decorată cu striuri orizontale de diferite
grosimi, de la cele fine până la caneluri late. Secundar se află pasta cu nisip de granulaţie
medie, dar bine omogenizată şi de asemenea cu ardere reducătoare bună, deşi se constată şi
fragmente exfoliate. Ne atrage atenţia un fragment de tăviţă din pastă cu nisip de granulaţie
medie, lucrat cu mâna şi îndreptat la roata, cu ardere pătată, vas ce se încrie în orizonturile
timpurii ale culturii Dridu. Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar 5 fragmente (4%)
din pastă fină, ardere reducătoare bună decorate cu linii lustruite vertical. În fine, fragmentele
ceramice din alte epoci lucrate din pastă roşie, de bună calitate provin însă de la vase diferite,
amfore, oale etc. şi reprezintă 19% (21 fragmente). Având în vedere însă dimensiunile
complexului, răspândirea lor, faptul că unele atipice pot fi antice, nu pot contribui la datarea
complexului. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cele 17 fragmente lucrate cu mâna
(15%), deşi unele sunt de factură medieval-timpurie. Pot fi o dovadă însă a reamenajării ariei
de locuire.Pe baza inventarului şi a stratigrafiei propunem o datare de sec.VIII-IX d. Chr.

Bordeiul nr. 12 (SH c.6-c.8-Cas. A46)

Dimensiuni şi orientare
Plan pătrat de 4 x 4 m, orientat NE-SV. Podeaua se afla la -0,95 m (Pl.XI). . Cuptorul
era cotlonit parţial în colţul vestic şi se prelungea cu o vatră lutuită în faţă, spre interiorul
locuinţei. Vatra era rotundă cu diametrul de 1 m. Toată latura de NV a cuptorului era arsă,
arsură ce se întindea şi pe podea, ceea ce ne sugerează distrugerea acestei locuinţe prin
incendiu.
Detalii stratigrafice.
S-a delimitat la -0,30-0,35 m ca un sediment brun-maroniu, afânat, cu lentile de
pământ galben, cărămidă, chirpic, arsură, material arheologic divers. O groapă de doar –
0,60 m aflată pe colţul nordic ne sugerează consolidarea pereţilor locuinţei cu tălpici de lemn.
Inventarul constă din ceramică, fragmente de oase de animale, mici piese de uz casnic
de os sau piatră. Au fost găsite 632 de fragmente din mai multe categorii ceramice: din pastă

www.cimec.ro
nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi de import. O parte din acest material poate să aparţină
gropii care l-a intersectat, dintr-o fază ulterioară, dar departajarea este dificil de făcut, de
vreme ce groapa a fost săpată în chiar umplutura bordeiului. Prin analogie, celelalte gropi de
bucate sau cu funcţionalitate neprecizată erau aproape lipsite de inventar.
Din ceramică nisipoasă se aflau 380 de fragmente ceramice (60%) din pastă de mai
multe tipuri: a) din pastă cu nisip fin, abia vizibil, foarte omogenă, arsă reducător şi decorată
cu striuri de diferite grosimi; b) pastă cu nisip de granulaţie mică şi medie, vizibil, arsă
reducător, decorate cu striuri în diverse combinaţii, mănunchiuri de striuri oblice pe
orizontale, şi mănunchiuri de striuri încrucişându-se între ele, valuri alternate cu striuri; c)
pastă cu microprundişuri din care unul are decor „cu unghia” pe gât; d) pastă cu scoică; e)
pastă caolinoidă; f) cu nisip şi cioburi pisate. Variantele c,d,e sunt mai rare. Cele de la
nivelul de -0,70 m au depuneri mari de calcar, ce sugerează un bordei incendiat.
Cele circa 57 exemplare (11%) diin pastă fină cu rare concreţiuni de calcar, arsă
reducător cu nuanţe de cenuşiu cimentos sau aproape negru, erau decorate cu linii lustruite
vertical, în reţea sau în mănunchiuri oblice. Unele sunt arse oxidant de culoare cărămizie.
Provin de la vase diferite, identificate fiind oala cu toarte în bandă lată şi ulciorul.
Ceramica lucrată cu mâna, circa 38 fragmente (6%) este foarte puţină în ansamblul
complexului dar provine din apropierea podelei.
Se adaugă o serie de fragmente antice, dintre care cele mai importante sunt din pastă
roşie (105 ex. adică 17%) provenite de la vase diferite, în special amfore.Acestea apar mai
ales în straturile superioare, când în groapa dezafectată erau aruncate diverse resturi
menajere.
Trebuie să adaugăm prezenţa unor fragmente ceramice din pastă cenuşie, lucrate la
roata rapidă, provenite de la un vas cu fundul plat. Tot din alte epoci istorice sunt şi 17
fragmente din pastă micacee şi 13 smălţuite.
Intersectări
Aşa cum arătam, locuinţa a fost intersectată de o groapă mai târzie care i-a bulversat
oarecum stratigrafia, nemaiputându-se face o departajare între materialul provenit din diverse
secvenţe stratigrafice. Considerăm pe baza inventarului şi a stratigrafiei că bordeiul nr. 12 se
datează în secolul al X-lea.

www.cimec.ro
 b. LOCUINȚELE DE SUPRAFAȚĂ

Locuinţa de suprafaţă nr. 1 ( cas. B 7- cas. B8)

Acest complex a fost distrus în mare parte de lucrările agricole, evidenţierea lui
fiind posibilă pe baza unei vetre aflate la -0,30 m şi abundenţei materialul ceramic apărut pe
suprafaţa casetei B7 şi parţial în B 8 încă din stratul arabil. De la –0,30 m au apărut
fragmente de chirpic ars până la vitrificare, paiantă cu urme de nuiele subţiri în negativ,
pigmenţi de pământ galben, pietre de diferite mărimi. Acest strat continua până la –0,62 m,
unde se restrângea sub forma unei pelicule cenuşoase gri. În mijlocul acestui complex, la –
0,35 m se contura o vatră pe care se afla mult pământ ars, răspândit şi în jur. Vatra era
aproape rotundă cu axul longitudinal de 1, 25 m şi axul transversal de 1,20 m, grosimea de 2 cm.
Inventar
Inventarul constă în fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă caolinoidă,
ceramică cenuşie, un fragment cu smalţ verde, un fund inelar de castron din pastă portocalie
de bună calitate şi, aspect foarte interesant, cioburi lucrate cu mâna din pastă cărămizie
răspândite chiar pe vatră şi în apropierea ei.
Fragmentele ceramice din pastă nisipoasă, circa 120, erau diferite calitativ. Judecând
după calitatea pastei, arderii, decorului proveneau de la cinci borcane neîntregibile. De pildă,
unul era din pastă cu microprundişuri, rugoasă la pipăit, cu buza răsfrântă şi şănţuită, miezul
negru în spărtură, angobă cărămizie şi decorat cu valuri. Unele erau din pastă de bună
calitate, cu mică, decorate pe buză cu valuri şi angobă cărămizie, altele aveau linii oblice pe
umăr sau striuri late.
Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit circa 37 de fragmente medii şi mari,
provenind de la cinci vase neîntregibile, dintre care unele cu buza înaltă, rotunjită, cu angobă
gălbuie, exfoliată. Altele erau decorate cu linii în reţea sau cu caneluri late, orizontale. S-au
găsit doar câteva cioburi din humă alburie. Un ciob din pastă cu mică era pictat.
De asemenea s-au descoperit fragmente atipice de la cel puţin patru amfore
neîntregibile, de factură antică.
Au apărut deasemenea un număr mare de oase, dintre care o parte prelucrate, de pildă
un perforator asemănător celui găsit în bordeiul nr. 1. Pe baza contextului stratigrafic şi al
inventarului ceramic propunem datarea acestui complex în primii ani ai secolului al XI- lea.

www.cimec.ro
 Intersectări
Din punct de vedere stratigrafic locuinţa suprapune bordeiul nr. 4 şi cuptorul menajer
nr. 5, precum şi segmentul de palisadă nr. 2, dar şi groapa de bucate nr.9

Locuinţa de suprafaţă nr. 2 (Cas. A36-A37)

La doar -0,26 m de la suprafaţa actuală a solului a apărut o pată caracterizată de un
sediment brun, cenuşos, cu arsură şi paiantă.
Era orientată NE-SV şi avea dimensiunile de 5 m x 3,50 m. A avut podea din lut
galben bătătorit la -0,60 m de la nivelul actual al solului. Două gropi de pari cu diametrul de
0,30 m, se aflau aproximativ pe mijlocul laturilor lungi. Dintr-un par se mai păstra un
fragment lung de aproape 1m prăbuşit . În colţul sudic era un cuptor cu vatră în faţă (fig.19).
Vatra propriu-zisă era rotundă, cu diametrul de 1 m şi prezenta o refacere. Vatra din faţă
era de aprox. 0, 60 m. Intreaga construcţie a fost răvăşită de lucrările agricole. Inventarul
foarte sărac. Pe podea se mai păstrau grămezi de lipitură din paiantă (Pl.XII).
Din pastă nisipoasă cu scoică, arsă oxidant dar şi reducător, au fost găsite opt
fragmente. Din pastă cenuşie arsă în ambele variante, s-au găsit doar patru fragmente.
Au mai fost găsit două piese din metal ( o ramă de bronz şi un vârf de unealtă) şi
fragmente de oase dintre care unele aflate în curs de prelucrare..
Locuinţe de suprafaţă din paiantă au mai fost descoperite în Dobrogea şi Muntenia la
Independenţa-Ghiolul Petrii, Gura-Canliei, Castelu, Bucov, Radovanu, Căscioarele,
Bragadiru, Băneasa-sat, Şirna 57. S-a constatat că aveau suprafaţa mai mare decât bordeiele şi
în unele cazuri erau adâncite cu -0,20 m de la suprafaţa actuală a solului, cum este şi cazul
locuinţei de la Vlădeni. Cele mai apropiate analogii se află la Bucov atât în privinţa
dimensiunilor, sistemului constructiv cât şi a sistemului de încălzire reprezentat de o vatră
aflată în colţul locuinţei 58 şi unde sunt datate în secolul X.
Pe baza situaţiei stratigrafice, a detaliilor constructive ale complexului şi a
fragmentelor ceramice descoperite complexul se datează în sec. XI, dar nu este exclusă o
datare mai târzie.

57
Emilia Corbu, Sudul României în evul mediu-timpuriu. Repere arheologice (sec. VIII-XI), Ed. Istros, Brăila,
2006, p. 23.
58
Maria Comşa, Cultura materială veche românească. Aşezările de la Bucov, Ed. Academiei RSR, p. 27.

www.cimec.ro
 II.4. CUPTOARELE MENAJERE

Cunoscute din literatura de specialitate drept „cuptoare menajere în aer liber” sau
„cuptoare pentru copt”, aceste complexe arheologice dovedesc o serie de caracteristici
tipologice care le definesc ca un element important al culturii materiale medieval-timpurii.
Pe grindul sudic de la Vlădeni-Popina Blagodeasca au fost cercetate până în prezent
11 cuptoare menajere. Toate sunt compuse din groapă de acces şi vatră cotlonită în peretele
gropii de acces.
Groapa de acces este trapezoidală, ovală sau patrulateră cu o suprafaţă cuprinsă între
3,5 -6,5 m2. În cinci cazuri, groapa de acces a fost amenajată în gropile bordeielor dezafectate
(CM1, CM2, CM6, CM8, CM10). Gropile de acces erau orientate NE-SV în şapte cazuri, E-
V (două cazuri), NV-SE (un caz), N-S (un caz). Unele aveau groapa săpată cu una sau două
trepte şi cu podea lutuită. Pe fundul gropii de acces se aflau, în unele cazuri, gropi de pari de
la stâlpii de susţinere ai unui acoperiş uşor. Adâncimea gropilor de acces era cuprinsă între
0,82-0,92 m, ceea ce înseamnă că de la nivelul lor de săpare aveau 0,50-0,60 m adică exact
cât era nevoie să cotlonească vatra.
Vetrele săpate în peretele gropii de acces erau destul de mari, cu un diametru cuprins
între 1,10-1,80 m. În unele cazuri, pe lateral, erau întărite cu pietre. Erau rotunde, ovale sau
în formă de potcoavă. Aveau un pat de ardere foarte gros, de 7 cm, înregistrând în unele
cazuri refaceri succesive. În două cazuri s-a constatat că vatra era amenajată pe un pat de
fragmente ceramice din argilă de foarte bună calitate, cu putere mare de acumulare şi iradiere
a căldurii. Într-un caz s-a folosit ceramica cenuşie şi în celălalt, fragmente de amforă
recuperate din aşezarea getică. Calota cuptorului avea o înălţime probabilă de circa 0,50 m.
Gura de alimentare era foarte mică şi putea fi obturată cu o cărămidă romano-bizantină de
circa 28 x 25 cm, aşa cum am găsit în CM7.
Cuptoarele menajere erau dispuse regulat în planul aşezării şi aparţin celui de-al
doilea nivel de locuire, datat la sfârşitul secolului al IX-lea, şi pe tot parcursul secolului al X-
lea, cu excepţia ultimelor decenii.

Cuptorul menajer nr. 1 ( SA, c 19, Cas. IX)

Groapa de acces a fost amenajată în bordeiul nr. 2 şi prin urmare nu s-a păstrat foarte
bine. Avea orientare est- vest.

www.cimec.ro
 Vatra a fost cotlonită în peretele estic al gropii de acces. Avea formă aproximativ
rotundă, cu diametrul de 1,50 m (Pl.II). Cupola prăbuşită pe vatră avea o depunere de 0,30 m.
Detalii de detritus. Pe vatră se afla pământ ars şi zgură. În apropiere s-a găsit o lupă
de fier.
Inventar
Fragmentele ceramice descoperite provin de la cele două mari categorii cunoscute :
nisipoasă şi cenuşie. Se observă că pereţii sunt mai subţiri, mai bine arşi. Pasta conţine
uneori microprundişuri cu granulaţie mare sau cioburi pisate mărunt. Cele mai importante
elemente ar fi :
 Un borcan, din care se păstrează jumătatea superioară, din pastă bine omogenizată, cu
nisip de granulaţie mică, miezul ars până la negru, pereţii subţiri, aproape fără gât. Buza
este rotunjită, umărul puţin arcuit, corpul coboară aproape drept. Decorul cu striuri
orizontale porneşte imediat de sub gât. Analogii pentru asemenea vase sunt la Capidava
în nivelul I59 .
 Fragmente din partea superioară a unui borcan cu şănţuire pentru capac, din pastă
nisipoasă . Este ars reducător, buza este puternic răsfrântă formând un prag, gâtul scurt,
umărul puternic arcuit. Decorul cu striuri porneşte imediat de sub gât 60 .
 În fine, mai trebuie menţionate două fragmente de borcan din pastă cu nisip şi cioburi
pisate, cu buza scurtă rotunjită, cu gât scurt, decorate cu striuri neglijente.
 Fragmente de oală din pastă cenuşie cu angobă galben - cărămizie şi decor lustruit în
reţea . O asemenea olărie îşi găseşte analogii la Capidava în nivelul I.
 Ceramica cenuşie este în cantitate foarte mică. Se păstrează o buză de oală cu gâtul înalt
şi umărul puternic arcuit.
 A mai fost descoperită o greutate de lut pentru războiul de ţesut în formă de trunchi de
piramidă, apărută chiar în zona vetrei. Lungimea laturii este de 7,5 cm, latura de la
pătratul bazei de 5 cm şi latura de la pătratul superior de 3 cm. Colţurile sunt rotunjite. La
partea superioară are incizat semnul crucii. Urmele unor incizii se observă şi pe bază, dar
nu se pot distinge clar. În treimea superioară are o perforaţie circulară. O piesă aproape

59
Gr. Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, op. cit., p. 165.
60
Ibidem, p. 194.

www.cimec.ro
 identică a fost descoperită la Căscioarele, tot într-un cuptor, cu deosebirea că aceea are o
cruce în „X” 61. Tot în zona vetrei a mai apărut şi o lupă de fier.
 Nu lipsesc fragmente de amfore, atipice, destul de numeroase, din două categorii de
pastă. Prima conţine ocru, în timp ce cealaltă are pastă cu scoică pisată. Din păcate, nu
permit o încadrarea culturală, parte din ele fiind antice.
Pentru datarea cuptorului s-au luat în consideraţie atât fragmentele ceramice găsite pe
vatră şi în imediata sa apropiere, cât şi cele descoperite în SA, C. 19- 20 până la adâncimea
de - 0,65 m. Pe baza analogiilor existente, propunem o datare în a doua jumătate a secolului
al X-lea prima jumătate a secolului al XI-lea, cu precădere în prima parte a perioadei.
Acestei opinii i se adaugă şi un detaliu de construcţie. Ghenuţă Coman constată, într-un
studiu dedicat cuptoarelor din sudul Moldovei, că acele cuptoare fără vatră în faţă, cum este
şi cuptorul aflat în discuţie, aparţin unei etape mai târzii datate în secolul XI 62 . In situaţia
dată noi propunem datarea în a doua jumătate a secolului al X-lea.
Intersecţii
A intersectat parţial bordeiul nr. 2.

Cuptorul menajer nr. 2 (SB, c 17- Cas. A1)

Detalii constructive
Este orientat nord-sud. Groapa de acces aproximativ trapezoidală cu colţurile
rotunjite, dimensiuni de 2, 80 m x 1, 60 m şi adâncimea de -0, 80 m, coboară în trepte până
la –0,89 m. Vatra cotlonită în peretele nordic al gropii de acces este aproximativ ovală, cu
diametrul longitudinal de 1,80 m şi diametrul transversal de 1,60 m. Calota prăbuşită se mai
păstrează ca o depunere de aproximativ 0, 40 m din pământ puternic ars amestecat cu pietre
dispuse în grămezi mici (fig.20).
Inventar
În sedimentele gropii cuptorului s-au descoperit fragmente ceramice din pastă
nisipoasă, arsă reducător, decor striat, unele cu urme secundare de arsură. Decorurile sunt
foarte diverse: valuri formând ochiuri între ele, valuri pe umăr şi striuri pe corp, valuri peste
61
Valeriu Sîrbu, Paul Damian, Oana Damian, Emilian Alexandrescu, Stănică Pandrea, Elvira Safta, Alexandru
Niculescu, Aşezările din zona Căscioarele- Greaca- Prundu – mil. I î. Hr.- I d. Hr., Ed. Istros, Brăila 1996,
fig. 159 /3.
62
Ghenuţă Coman, Instalaţii pentru foc în aşezările culturii Dridu în sudul Moldovei, Danubius, IV, 1970,
p. 162.

www.cimec.ro
striuri. Este prezentă deasemenea ceramica cenuşie. Au apărut oase de animale, de pasăre,
precum şi coji de ouă chiar pe vatră.
Intersecţii
Groapa de acces a bordeiului a fost săpată în locuinţa adâncită nr. 3 (PL.III).
Se datează în a doua jumătate a secolului al X-lea, mai ales pe baza contextului
topostratigrafic.

Cuptorul menajer nr. 3 ( Cas. A2)

Detalii constructive
Groapa de acces a cuptorului este aproximativ dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite
şi cu dimensiunile de 3,60 m x 1, 80 m, orientată NE- SV şi adâncă de –0, 80 m (PL.XIII).
Spre deosebire de alte cuptoare, acesta a fost săpat într-un calup de lut cruţat în interiorul
gropii pe partea de nord.
Vatra are formă de potcoavă rotunjită şi este puternic arsă, foarte dură, cu un pat de
ardere gros de 4-6 cm, direct pe pământul galben, fără o altă amenajare.
Calota se mai păstrează ca o depunere de aproximativ 0,30 m. Partea superioară era
prăbuşită pe vatră, ca un sediment de pământ puternic înroşit cu o grosime de 8 – 10 cm.
Calota a fost întărită cu bucăţi de cărămidă şi pietre.
Inventar
În groapa acestui cuptor s-au găsit fragmente mici de paiantă, pietre, fragmente
calcar, material osteologic, cute fragmentare din şist verde şi o cantitate apreciabilă de
fragmente ceramice. Se distinge un fragment de borcan lucrat la roată din pastă cu scoică
pisată şi nisip. Are buza puternic răsfrântă, gâtul scurt, neprofilat, diametrul maxim în zona
umerilor. Sunt şi fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu angobă cărămizie. Alte câteva
fragmente de culoare roşie-cărămizie, cu ocru în pastă. Din ceramica cenuşie s-a găsit doar
un fragment.
Propunem o datare în secolele IX-X, mai ales în prima parte a intervalului.

www.cimec.ro
 Cuptorul nr. 4 ( Cas. A 4)
Detalii constructive
Este un cuptor mic orientat E-V ale cărei vestigii au apărut la –0, 50 m. Groapa de
acces era patrulateră, de 1,80 x 1,60 m, adâncită până la –0, 75 m. Pe latura sudică se afla un
prag din pământ galben. În faţa cuptorului, pe aproape toată suprafaţa gropii, podeaua era
lutuită cu lut amestecat cu paie, ale căror amprente se mai păstrau în negativ (Pl.XIV) .
Dimensiunile cuptorului sunt: axul longitudinal de 1,70 m şi axul transversal de 1,20
m. Când am scos cenuşa din interiorul cuptorului am observat bucăţi mari de lut făţuit
prăbuşite din boltă, ceea ce înseamnă că acest cuptor fusese destul de bine lutuit în interior
atât pe vatră cât şi pe boltă. Vatra fusese mai adâncită decât podeaua. În spatele cuptorului se
aflau vestigiile unei alte vetre de cuptor. Aceasta se mai păstra pe o suprafaţă de 0, 82 m x 0,
74 m şi avea vatra la –0, 80 m. Porţiunea de vatră era intersectată de groapa de bucate nr. 5.
Noi am considerat că această vatră de cuptor trebuie să fi fost o fază mai veche a cuptorului
nr. 4. Acest lucru ar explica detaliile constructive deosebite ale acestui complex, adică groapa
de acces foarte mică, precum şi cantitatea mare de paiantă şi lutuială, care ne sugera că o
parte a bolţii cuptorului se afla în afară. Cuptorul a fost refăcut parţial cu bolta în groapa de
acces, păstrându-se din vechea boltă doar o parte. Această refacere nu implică existenţa
cuptorului în cele două faze ale aşezării, ci doar o reparaţie necesară în urma unei surpări.
Acest lucru este foarte interesant pentru datare deoarece se observă că aparţine primei faze
de locuire, dată fiind groapa de bucate care intersectează complexul. Suprafaţa din faţa
cuptorului era lutuită cu un amestec de argilăşi paie.
Detaliile de detritus din acest complex sunt interesante. Iniţial s-a conturat sub forma
unei lentile de pământ gri-roşcat cu pigmenţi de chirpic, cenuşă, pământ galben. În interior
predomina chirpicul ars.
Inventar
Cele 50 – 60 fragmente ceramice, proveneau de la şase borcane diferite, din punctul
de vedere al pastei, arderii sau decorului. Unele fragmente ceramice erau lucrate destul de
rudimentar din pastă cu cioburi pisate, slab arse, decorate cu striuri late. Altele proveneau de
la un borcan din pastă nisipoasă, roşie- cărămizie cu scoică, cu miez negru şi angobă
cărămizie, decorat cu striuri ordonate. Altele sunt din pastă nisipoasă de bună calitate, arsă

www.cimec.ro
uniform negru sau cărămiziu. Decorul predominant este striat dar erau şi câteva decorate cu
striuri verticale pe striuri orizontale. Câteva erau caolinoide.
Cu excepţia unui fragment de buză de castron din pastă cenuşie, această categorie
ceramică aproape că lipseşte
Propunem o datare a complexului în a doua jumătate a secolului al-IX-lea.

Cuptorul nr. 5 (Cas. B 8 - Cas. B9, c 3-4)

Detalii constructive
Groapa de acces era orientată NE-SV, patrulateră, cu dimensiunile de 2,40 x 2,30 x
1,20 m şi adâncimea de –0,86 m (Pl.IV).
Pe latura scurtă aflată spre NE a fost cotlonită vatra, puţin ovală cu dimensiuni de
1,20 x 1,10 m. Prin secţionarea vetrei a rezultat un profil în care se observă o reamenajare.
Deci prima vatră a fost amenajată direct pe pământ galben şi avea o grosime de 2,7 cm. Peste
această vatră se afla o depunere de 7 cm de arsură, peste care se afla o a doua vatră, care avea
o grosime de doar 1,5 cm, îngroşată spre centrul vetrei. Astfel că, prima vatră fusese cotlonită
şi lutuită cu doar 10 cm mai sus de podeaua gropii de acces.
Calota cuptorului s-a conturat la adâncimea de –0,65 m de la nivelul actual al solului,
ca o peliculă rotundă de pământ puternic ars. După îndepărtarea calotei prăbuşită s-a ajuns la
patul de ardere, care iniţial fusese amenajat cu un strat de lipitură, dar acum datorită arderii
avea o grosime apreciabilă.
Inventar
Cantitatea de materiale arheologice este destul de redusă şi constă în fragmente de
paiantă, pietre, cioburi, patru fragmente de nucleu de silex folosite probabil drept cremene.
Ceramica nisipoasă este aproape la paritate dacă nu chiar mai puţină decât fragmentele de
amforă sau de ulcior amforoidal.
Fragmentele ceramice (circa 40), din pastă nisipoasă conţin nisip de granulaţie mică
şi medie şi sunt decorate cu fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale, striuri orizontale,
registre de câte trei valuri, registre de valuri formând ochiuri între ele, registre de valuri
alternate cu striuri. Singura buză de vas care se păstrează, este din pastă cu nisip fin şi calcar.
Este puternic răsfrântă şi are umărul proeminent. Din categoria ceramicii cenuşii, sunt doar
nouă cioburi mici şi răzleţe, din care câteva au décor lustruit în reţea. Ceramica din pastă

www.cimec.ro
caolinoidă este aproape inexistentă, cele două cioburi provenind din straturile superioare, au
fost mai degrabă purtate. Fragmentele antice de amforă provin de la exemplare cu fund conic,
cu coaste la interior din pastă cărămizie, cu angobă alburie la exterior. Pasta conţine nisip fin
şi ocru. Mai sunt şi toarte de amforă din pastă cărămizie cu mică.
Au mai fost găsite şi câteva fragmente lucrate cu mâna din pastă aspră, rugoasă la
pipăit cu cioburi pisate sau fără, ardere incompletă, nuanţe brun- gălbui şi miez negru.
Câteva provin de la castroane din pastă fină, cenuşie, cu fund inelar lucrate la roata rapidă,
cu analogii la Păcuiul lui Soare. Datat în a doua jumătate a secolului al-X-lea.
Intersectări. Acest cuptor menajer a fost amenajat, după dezafectarea bordeiului nr. 4,
pe o latură a acestuia. La rândul lui a fost intersectat, la nivelul gropii de acces, de locuinţa
de suprafaţă cu vatră.

Cuptorul menajer nr .6 ( Cas. A7)

Detalii constructive
Groapa de acces a fost orientată NE-SV, având o latură lungă de 3,50 m şi una scurtă
de 1,50 m (Pl.V).
Vatra era rotundă cu diametrul de 1,80 m, la adâncimea de -0,86 m (fig.20). Este un
cuptor cu vatră în faţă în profilul căreia se observă intersectarea cuptorului cu bordeiul.
Inventar
Fragmente ceramice din pastă nisipoasă decorate cu valuri ce pornesc imediat de sub
gât şi formează ochiuri între ele. Cioburi de la borcane din pastă de bună calitate cu perete
subţire, buza puţin răsfrântă, aproape fără gât şi valuri pe umăr.
Revelaţia complexului o constituie însă o căldare pecenegă întregibilă descoperită
chiar pe vatră (fig.21) şi o marcă de olar reprezentând un cal cu călăreţ. Căldarea pecenegă
cu torţi interioare este lucrată din pastă grosieră cu nisip, cioburi pisate, microprundişuri şi
chiar pietriş, aspră la pipăit. Arderea s-a dorit probabil reducătoare, dar a ieşit brună, pătată.
Buza puţin răsfrântă şi lăţită. Fără decor. Dimensiuni: h= 22 cm, dm. gurii= 28 cm, dm. fund
= 23 cm. Marca de olar menţionată se află pe un borcan din pastă nisipoasă, cu mica şi nisip
fin, arsă reducător, decorat cu valuri neglijente. Se păstrează doar fundul vasului. Tot lângă
vatra cuptorului s-a găsit un fragment de râşniţă din calcar cochilifer.

www.cimec.ro
 Datarea arheomagnetică ne indică a doua jumătate a secolului al-IX-lea, aşa cum vom
arăta în capitolul dedicat cercetărilor arheomagnetice.
Intersectări
A intersectat bordeiul nr. 5.

Cuptorul menajer nr. 7 (Cas. A16, C.3, 4 -A17, c.1)

Detalii constructive
Groapa de acces este ovală de 2,10 x 1,65 m şi adâncă de -0,95 m, orientată NV-SE,
cu vatra spre vest. Pe marginile gropii se aflau şapte gropi de pari (Pl.XV). Vatra era
rotundă cu diametrul de 1,10 m şi se contura la adâncimea -0,86 m de la nivelul actual al
solului (fig.22). Avea un pat de ardere de 5 cm grosime, amenajat pe fragmente ceramice.
Gura cuptorului era închisă cu o cărămidă pătrată, de factură bizantină. Alte două bucăţi de
cărămidă, din care una cu şănţuire mediană şi urme de fum, închideau hornul.
Sedimentul din groapa de acces era compus din lentile mari de cenuşă, arsură, lemn
carbonizat, material ceramic divers. Inventarul este relativ modest şi constă din fragmente
ceramice, împungătoare de os, zgură. Fragmentele ceramice din pastă nisipoasă sunt aproape
la paritate cu cele din pastă cenuşie. Apare şi ceramică cenuşie de bună calitate cu angobă
cărămizie decorată cu linii lustruite şi în reţea atât în groapa de acces cât şi sub vatră.
Ceramica din pastă nisipoasă conţine puţin nisip şi şamotă şi este arsă reducător,
decorată cu striuri neglijente până aproape de bază. Este neîntregibilă, însă am găsit două
fragmente ceramice reîntregibile, dar aflate la 4-5 m distanţă între ele.
Unele fragmente ceramice au pastă cu puţin nisip şi scoică pisată, arsă reducător.
Din fragmentele ceramice aflate sub vatră s- a reîntregit un borcan lucrat la roata de
mână din pastă cenuşie cimentoasă, cu corpul globular, decorată cu linii lustruite verticale
până aproape de bază unde se delimitau printr-o linie orizontală incizată. Are diametrul
maxim în treimea inferioară (h= 16 cm, diam. max.= 16,5 cm, dm. gurii= 12,5 cm, dm. fund=
9 cm). Ceramica cenuşie de asemenea factură a fost descoperită în necropolele de la Nalbant,
Izvorul, Frăteşti (unde borcanele din pastă cenuşie apar sporadic) şi la Obârşia-Olt, (unde
ceramica cenuşie a apărut în 19 morminte 63 ) datate în secolele VIII-IX . Vasul nostru îşi află

63
Emilia Corbu, Sudul României în evul mediu timpuriu, Editura Istros, Brăila, 2006, p. 124.

www.cimec.ro
analogii directe în aşezarea de la Bucov, unde a apărut în locuinţele datate în sec. VIII-IX 64.
Totuşi într-un studiu sintetic de referinţă privind ceramica acestei perioade, Maria Comşa
consideră că acest tip de vas se datează în secolele IX-X 65. Propunem datarea complexului în
secolul al IX-lea.

Cuptorul menajer nr. 8 (Cas. A27)

Detalii constructive
Încă de la -0,30 m s-a conturat un complex caracterizat de un sediment brun-maroniu,
afânat, cu mult material ceramic. La -0,41 m, respectiv -0,46 m (în funcţie de înclinaţia
pantei) s-au conturat două vetre de cuptor, în formă de potcoavă, cu diametrul de -0,85 m,
prima şi cea de a doua de 1,50 x 1 m, plasate în colţurile de NV şi NE ale unei gropi de acces.
Primul s-a dovedit a fi cuptorul bordeiului nr.9. Cel de-al doilea era vatra cuptorului menajer.
În faţa vetrei se afla o gropiţă cenuşar de 1,20 x 1 m (Pl. IX).
Inventarul acestui complex, aflat foarte aproape de suprafaţa solului, s-a pierdut în
stratul arabil. Aceasta este dovedită de faptul că cele mai multe fragmente ceramice au apărut
la adâncimea cuprinsă între -0,10-0,30 m. În sedimentele gropii de acces se aflau doar 83 de
fragmente ceramice din pastă nisipoasă. Pasta era de trei categorii: a)de foarte bună calitate,
omogenă, cu degresant foarte fin, cu angobă cărămizie; b) conţinea microprundişuri, scoică
pisată, mică; c) conţinea nisip şi cioburi pisate fin, bine omogenizate. Decorul era foarte
variat şi consta din: registre de striuri orizontale alternate cu striuri oblice; striuri orizontale
tăiate de striuri oblice; valuri pe umăr; striuri neglijente alternate cu striuri orizontale; decor
striat în registre; incizii cu „unghia” pe umăr şi corpul acoperit striuri orizontale tăiate de
striuri oblice; striuri orizontale tăiate de striuri verticale şi oblice; împunsături pe umăr şi
striuri orizontale tăiate de striuri oblice.
Din categoria ceramicii cenuşii s-a găsit un singur fragment din pastă cimentoasă.
Din categoria ceramicii lucrate cu mâna s-au găsit 23 de fragmente, grupate la adâncimea de
0,60-0,70 m. Erau însă de dimensiuni mici, atipice.
In afara de fragmente ceramice, în sedimentele din groapa de acces a bordeiului se mai aflau
paiantă, bucăţi făţuite de lipitură.

64
Maria Comşa, Cultura materială veche românească, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1978, p. 80, fig.
76/5,7,10,11.
65
Maria Comşa, La civilisation balkano-danubienne sur le territoire de la RPR, în „Dacia”, VII, 1963, pl. II.

www.cimec.ro
 Propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea.
Intersectări
Acest cuptor a fost amenajat în groapa dezafectată a bordeiului nr. 9.

Cuptor menajer nr. 9 ( Cas. B18)

Detalii constructive
Se delimita la aproximativ -0,45 m de la nivelul actual al solului. Groapa de acces
este trapezoidală cu colţurile rotunjite şi orientare NE-SV. Avea dimensiunile de 2,50 x 1,75
x 2,20 m x 1 m. Cobora o treaptă la -0,75 m şi podeaua se afla la –0, 92 m. (Pl. XVI).
Pe latura scurtă de nord-est se afla vatra rotundă, cotlonită în peretele gropii. Aceasta
a apărut la –0,58 m de la suprafaţa actuală a solului, ca o pată rotundă de pământ ars.
Diametrul vetrei era de 1,35 m, cu o grosime de 2 cm, albiată, mai groasă spre centru. Era
amenajată pe un pat de cioburi de amforă.
Inventar
În groapă se aflau sedimente brun spre gri, relativ afânate, cu lentile galbene şi în care
se aflau fragmente ceramice, oase de animale, paiantă, vălături de lut, fragmente ceramice
diverse.
Ceramica lucrată cu mâna este predominantă. În funcţie de calitatea pastei se remarcă
mai multe variante. O mare parte din ele provin de la borcane. Prima variantă o constituie
ceramica din pastă grosieră, arsă oxidant cu miezul negru, fără angobă. Este decorată cu un
şir de alveole puţin adâncite. A doua este pasta cu cioburi pisate, bine arsă, cu angobă, bine
omogenizată. O a treia variantă o constituie cioburile de la vase de capacitate mare, tip sac,
cu buza verticală, puţin lăţită, din pastă cărămizie cu cioburi pisate, bine arsă, cu angobă,
puţin lustruită. Au mai fost găsite câteva cioburi de amforă din pastă roşie- cărămizie. Se
remarcă buze de la două castroane din pastă fină, lucrate la roata rapidă, din care unul are
culoarea neagră puţin lustruită, iar celălalt cărămizie. De sub vatră s-au scos cioburi de la trei
amfore elenistice, din care două, parţial întregibile, din pastă roşie-cărămizie, cu gât înalt,
umerii lăsaţi, fund conic. Alte materiale: două lame din silex, cu urme de lovituri adânci,
semn că au fost folosite drept cremene; două răzuitoare din piatră, fragment de arcere, un
percutor din calcar folosit probabil pentru zdrobire.

www.cimec.ro
 După analizarea acestui material arheologic predominant, prima concluzie este aceea
că ne aflăm în faţa unui complex getic care dealtfel a fost iniţial opinia iniţială. Însă, în
orizontul getic un astfel de cuptor nu are analogii. Ele apar în evul mediu-timpuriu, începând
din secolul al VII-lea. Materiale antice refolosite sub vatra cuptorului au mai fost găsite în
cuptorul nr. 1 de la Căscioarele-Şuviţa Hotarului (Jud. Călăraşi) 66 precum şi în locuinţa nr. 62
de la Ghergălăul Mare (jud. Călăraşi) 67. Cercetările din anii următori ne-au confirmat
prezenţa materialului lucrat cu mâna în complexele medieval-timpurii. Prin urmare ne aflăm
în faţa unui cuptor din evul mediu-timpuriu şi spre aceasta pledează:
- delimitarea complexului de la -0,45 m la fel ca toate celelalte cuptoare.
- Analogiile cu cuptorul cuptorul menajer nr. 7 (Cas. A 16).
- Prezenţa unor fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu decor striat între -0, 30 –
0,73 aproape de fundul gropii de acces. Unul este din pastă caolinoidă, altul are
angobă cărămizie şi altele conţin scoică pisată.
Propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al IX-lea.

Cuptorul menajer nr. 10 ( SH, C.1-2)

Detalii constructive
Complexul se delimita la -0,30 -0,40 m de la nivelul actual ca un sediment gri-
cenuşos, foarte afânat, cu pigmenţi de pământ galben, cenuşă şi arsură. Groapa de acces era
pătrată cu latura de 2,50 m şi adâncimea de -0,82 m, orientat NE-SV cu cuptorul la est. Vatra
ovală avea 1,50 x 1,20 m.
Aşa cum arătam la stratigrafia bordeiului nr. 11, acest complex a folosit parţial
bordeiul. Cei care au amenajat cuptorul menajer au acoperit cu pământ galben bordeiul cam
până la -0,70-0,80 m şi i-au păstrat cuptorul (PL.XVII). A rezultat o amenajare uşoară pe
stâlpi de lemn ale căror gropi se mai observă pe podeaua bordeiului.
Inventarul, destul de sărac, provine din stratul arabil până la adâncimea de -0,80 m.
Au fost găsite 232 fragmente ceramice aparţinând următoarelor specii: ceramica nisipoasă,
cenuşie, lucrată cu mâna şi importuri.

66
Valeriu Sîrbu și colab., Aşezări din zona Căscioarele-Greaca-Prundu (jud. Călăraşi), Ed. Istros, Brăila, 1996,
p. 196.
67
George Trohani, Săpăturile arheologice de la Ghergălăul Mare, sat Vlădiceasca (jud. Călăraşi), CCDJ, III-
IV, 1987, p. 55.

www.cimec.ro
 Cele 111 fragmente (48%) din pastă nisipoasă înregistrează în funcţie de compoziţia
pastei mai multe variante. Cele mai multe sunt din pastă cu nisip de granulaţie medie, dar de
bună calitate, bine omogenizată, ardere bună reducătoare şi decorate cu striuri în diverse
combinaţii: valuri alternate cu striuri, mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale dar şi pe
verticale, valuri formând ochiuri între ele, striuri oblice pe umăr şi corp striat. La unele
exemplare pasta devine rugoasă cu microprundişuri. Pe locul secund se află pasta cu nisip
fin, bine omogenizată, ardere reducătoare până la negru, decorată în special cu striuri
orizontale. Sporadic apare pasta caolinoidă.
Din categoria ceramicii cenuşii s-au găsit 37 fragmente (16%) din pastă cu rare
concreţiuni de calcar, cimentoasă, de bună calitate, decorate cu linii lustruite vertical, în reţea
şi o canelură orizontală. Unele fragmente cu decor în reţea sunt arse oxidant.
Ceramica lucrată cu mâna are un procent ridicat (33 ex. adică 14%) dar provine din
toate straturile complexului, de la vase diferite din pastă diferită, semifină sau rugoasă, arsă
oxidant, pătat sau reducător, din care unele sunt de factură antică.
Acest complex se datează în a doua jumătate a secolului al- X-lea.

Cuptorul menajer nr. 11 ( SH. C.13- Cas. A49)

Detalii constructive
De la – 0,30 m, pe toată caseta A49, se afla un sediment brun-negricios, foarte afânat,
pe alocuri grăunţos cu lentile de cenuşă. Din acest nivel arheologic s-a delimitat, la aproape -
0,70 m, groapa de acces a cuptorului, oarecum trapezoidală cu colţuri rotunjite, de 2,50 x 2 m
şi adâncă de -1,29 m şi o vatră cotlonită (PL.XVIII). Întregul complex avea dimensiunile de 4
x 2,50 m. Intrarea se afla pe latura de NV aşa cum ne sugerează o treaptă aflată la -0,92 m.
Vatra era cotlonită în colţul nordic, rotundă cu diametrul de 1,50 m, la adâncimea de -1,21 m.
Patul de ardere al vetrei avea grosimea de 9 cm şi sugerează o utilizare îndelungată.
Inventarul acestui bordei constă din 302 fragmente ceramice din categorii diferite de
pastă: nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna şi importuri.Ceramica nisipoasă este majoritară
(181 fragmente, adică 60%) şi se constată prezenţa mai multor categorii de pastă: cu nisip
de granulaţie medie, angobă cărămizie şi decor divers; a pastei cu nisip fin, foarte bine
omogenizată şi cu ardere reducătoare. Sporadic apar şi pasta cu microprundişuri, pasta
caolinoidă şi pasta cu nisip şi scoică, pasta cu nisip şi cioburi pisate. Alte decoruri, în afară de

www.cimec.ro
cele pe baza striurilor orizontale de grosimi diferite, sunt: valuri formând ochiuri între ele,
registre de valuri şi striuri, linii scurte oblice pe gât, striuri oblice.
Ceramica cenuşie (64 ex. adică 21%) o regăsim în fragmente de la mai multe vase,
printre care şi o oală cu buza scurtă şi toartă lată prinsă de buză cu decor lustruit vertical. In
general pasta este cimentoasă de bună calitate.
Nu lipsesc nici fragmentele ceramice lucrate cu mâna (17 ex. adică 6%) din care
multe mici şi atipice.
Pe baza inventarului şi în special a ceramicii nisipoase, acest cuptor se datează în a
doua jumătate a secolului al IX-lea.
Intersectări
Pe capătul SE al gropii de acces se aflau patru gropi de pari, adânci de -1,43 care par
să nu aibă legătură cu complexul. Posibil să provină de la o palisadă dintr-o altă fază de
locuire.

VETRE

Vatra nr. 1 (cas. A2)

In colţul de sud- vest al gropii de acces a cuptorului nr. 3 se descrie o suprafaţă
aproximativ triunghiulară de 0, 80 x 0, 90 m, acoperită cu pietre de dimensiuni destul de
mari (Pl.XIII). Între pietre se afla puţină cenuşă şi în rest detritus. Probabil că a fost o vatră
în groapă căptuşită cu pietre sau chiar un cuptor dezafectat din vechime. Asemenea vetre au
fost descoperite şi la Dridu, unde întâlnim chiar acelaşi context stratigrafic, vecinătatea între
vatră şi cuptor 68.

DESPRE RELEVANŢA ISTORICĂ A CUPTOARELOR MENAJERE

DIN AŞEZĂRILE MEDIEVAL-TIMPURII

Stadiul actual al cercetărilor

Cu riscul de a mă repeta trebuie să spun că stadiul actual al cercetărilor aşezărilor
medieval-timpurii este departe de a fi mulţumitor, dacă ţinem seama că din cele peste 80 de

68
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 76.

www.cimec.ro
aşezări cercetate doar în sudul României (unde este cea mai bună situaţie comparativ cu alte
regiuni), într-un număr redus s-au făcut cercetări sistematice şi într-un număr şi mai mic
aceste cercetări au fost exhaustive. Nu ştim dacă aceasta este o cauză a faptului că doar în
şase localităţi s-au descoperit cuptoare menajere şi au fost suficient de bine studiate şi
publicate pentru a ne contura o imagine asupra tipologiei lor.
In sudul României, cuptoare au mai fost descoperite la: Dridu 69, Bucov 70, Brăneşti-
Vadu Anei 71, Vlădeni- Popina Blagodeasca 72, Căscioare şi Mihai Bravu (jud. Tulcea) 73. Au
fost găsite şi în aşezările cu caracter cvasi-urban din Dobrogea, aşa cum dovedesc cercetările
din cetăţile Dinogeţia 74 şi Capidava 75.
Am constatat cazuri în care astfel de cuptoare menajere au fost interpretate şi
publicate drept bordeie. O astfel de situaţie găsim la Feteşti-Vlaşca (jud. Ialomiţa) 76 unde trei
din bordeiele publicate şi mă refer la B5, B8, B15 nu întrunesc datele unor locuinţe. Din
desenul publicat se observă că B5 constă de fapt din trei cuptoare cu gropi de acces, din care
două se intersectează.
Deşi s-a acordat importanţă doar cuptoarelor meşteşugăreşti, cuptoarele menajere au o
relevanţă aparte şi apar în toate regiunile ţării. Ghenuţă Coman a consacrat un studiu
cuptoarelor menajere descoperite şi cercetate pe teritoriul Moldovei 77 . Într-o monografie
arheologică a nord-vestului Transilvaniei sunt consemnate în mai multe aşezări cercetate
parţial. Deşi prezenţa gropii de acces era menţionată doar într-un singur caz, dimensiunile
vetrei ne arată faptul că sunt acelaşi tip 78. Tot cuptoare menajere par să fie şi trei din cele
patru cuptoare de ars ceramica cu groapă de acces descoperite la Sânnicolaul Mare 79. În
Crişana cuptoare menajere apar şi în secolele X-XIII 80.

69
Eugenia Zaharia, op. cit., p. 74.
70
Maria Comşa, Cultura veche românească, p. 37.
71
Eugen Silviu Teodor, Aşezări din evul-mediu timpuriu la Brăneşti-Vadul Anei, în „Cercetări Arheologice”,
XI, 1, 2000, p. 135.
72
Ştefan Olteanu, Emilia Corbu, Cronica Cercetărilor Arheologice, 2003, p. 339.
73
Valeriu Sîrbu şi colab., op. cit., p. 110; Gh. Mănucu-Adameşteanu, Săpăturile arheologice de salvare de la
Mihai-Bravu, jud. Tulcea-aşezarea nr.2, Pontica, XXIII, p.185 (C1,C3), p. 201.
74
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 41.
75
Grigore Florescu, Radu Florescu, Petre Diaconu, Capidava, I., p. 617, pl. II/1.
76
Radu Popa, Gh. Matei, Virgil Şt. Niţulescu, Elena Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Feteşti-Vlaşca,
jud. Ialomiţa, p.165.
77
Ghenuţă Coman, Instalaţii pentru foc în aşezările culturii Dridu în sudul Moldovei, în „Danubius”, IV, 1970.
78
Călin Cosma, Vestul şi Nord-Vestul României în secolele VIII-X d. Hr., Cluj-Napoca, 2002, p. 34.
79
Ibidem, p. 35.
80
Ioan Crişan, Aşezări rurale medievale din Crişana, Oradea, 2006, p. 68.

www.cimec.ro
 Utilizare
Aceste cuptoare serveau la prepararea hranei. În unul dintre cuptoarele de la Dridu a
fost descoperit un măgar întreg. La Vlădeni–Popina Blagodeasca în faţa cuptorului nr. 2 se
găseau mai multe oase de animale, iar pe vatră se aflau coji de ouă. În detritusul din gropile
cuptoarelor, s-a descoperit şi un inventar ceramic variat, inclusiv pe vatra cuptorului, ceea ce
presupune prepararea hranei în vase.
Nu este exclusă însă şi utilizarea lor în scop meşteşugăresc aşa cum sugerează un
cuptor de la Brăneşti-Vadul Anei.
Caracteristici tipologice
Tehnica de construire a cuptoarelor este aceeaşi în toate aşezările. Se săpa o groapă
patrulateră, trapezoidală sau ovală, adâncă de aproximativ -0,80 m de la nivelul actual al
solului şi cu dimensiuni în medie de 2 m x 3 m, cu pereţii, în unele cazuri evazaţi, cu trepte
pe una din laturi. În peretele gropii se cotlonea cuptorul propriu-zis, a cărui vatră era înălţată
cu 10- 15 cm faţă de fundul gropii.
Dar nu în toate cazurile a fost evidenţiată groapa de acces. Chiar dacă am bănui, în
unele cazuri, o carenţă de cercetare sau de publicare, totuşi trebuie să recunoaştem că existau
cuptoare şi fără gropi de acces, săpate în trepte sau construite la suprafaţă aşa cum sunt cele
din Crişana 81. Acest detaliu ne determină să credem că existau două tipuri de cuptoare. Unul
înrudit cu vetrele în groapă şi altul cu groapă de acces. In ambele situaţii presupunem şi o
amenajare la suprafaţa solului. În studiul de faţă ne oprim doar la cele care au groapă de
acces şi vatră cotlonită. Din catalogarea a 43 de complexe publicate cu toate datele lor se
observă faptul că sunt contruite la fel, atât în Moldova, cât şi în Muntenia şi în Dobrogea, fără
a exista diferenţe regionale, aşa cum se întâmplă în cazul locuinţelor. Acest fapt ne determină
să credem că aparţineau aceluiaşi orizont cultural.
Vatra cuptorului era rotundă sau ovală, cu diametrul cuprins între 1 m – 2,20 m. Cuptorul
căpăta o formă de potcoavă pentru că vatra era întărită pe lateral cu bucăţi de cărămidă sau
pietre. Uneori în aceeaşi groapă se aflau cotlonite două cuptoare, aşa cum s-a întâlnit la Dridu
(cuptorul nr. 5) sau chiar trei la Mihai Bravu (C1, C3), dar nu toate din aceeaşi fază. Vatra
cuptorului era puternic arsă, cu un pat de ardere de 5-7 cm grosime, amenajat, în unele cazuri,

81
Ioan Crişan, Aşezări medievale din Crişana, secolele X-XIII, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2006,
p. 68.

www.cimec.ro
pe un strat de fragmente ceramice. Bolta cuptorului avea o înălţime medie de 0,65 m (la
Bucov-Rotari un cuptor a cărei boltă s-a păstrat în întregime avea o înălţime de –0,65 m).

Analogia care s-a făcut în literatura de specialitate cu cuptoarele de pâine care au

supravieţuit în mediul rural până în timpurile contemporane este nefondată. Cuptoarele
medievale sunt diferite din punct de vedere constructiv de cele moderne ridicate la suprafaţa
solului. Cuptoarele medievale sunt semi-îngropate, înrudindu-se astfel ca tehnică de
construcţie cu bordeiele cu cuptor cotlonit atribuite unei faze timpurii a culturii Dridu.
Relevanţa istorică şi arheologică
Pentru a afla relevanţa acestor cuptoare pornim de la cele două ipoteze care se
conturează în acest moment şi anume: 1) anexe gospodăreşti ; 2) locuinţe sezoniere. Pentru
aceasta vom analiza situaţia topostratigrafică, incidenţa cronologică, densitatea în cadrul
aşezărilor dar şi pe harta epocii.
Situaţia topostratigrafică se referă la relaţia dintre cuptoare şi locuinţe. Nu au fost
stabilite în toate cazurile raporturile stratigrafice şi cronologice dintre cuptoare şi locuinţele
din jur. Uneori cele două categorii de complexe aparţin unor faze de locuire diferite. Este
cazul cuptoarelor de la Vlădeni –Popina Blagodeasca, unde se constată că unele intersectează
bordeie mai vechi reutilizate ca groapă de acces. Tot ca aparţinând unei alte faze trebuie
interpretate cuptoarele foarte apropiate de unele locuinţe (de pildă la Dridu), unde distanţa
mică constituia un eventual pericol de incendiu pentru locuinţă. Unele sunt grupate în afara
perimetrului locuinţelor, pe terase sau în afara aşezării. Prin urmare se ridică întrebarea unde
sunt locuinţele din faza în care aceste cuptoare au funcţionat.
Din această perspectivă se înţelege că aceste cuptoare formau un lot separat de vatra
satului, de care nu pot fi legate în mod obligatoriu, atâta timp cât nu avem situaţii stratigrafice
clare în acest sens.
În privinţa densităţii, se observă că numărul cuptoarelor dintr-o aşezare este diferit şi
nu coincide cu cel al locuinţelor. Deşi am fi tentaţi să credem că situaţia se datorează
stadiului incomplet al cercetărilor, totuşi chiar şi în aşezări cercetate aproape complet,
numărul lor este mic. La Dridu au fost descoperite 11 cuptoare, la Bucov doar cinci, la
Căscioarele un număr de şapte cuptoare (în toate punctele cercetate) la Vlădeni- Popina
Blagodeasca zece (dar lucrările sunt în desfăşurare).

www.cimec.ro
 Interesant este că, în unele aşezări, în care nu au fost descoperite cuptoare, s-au aflat
vetre deschise, amenajate sau nu, pe pat de pietre, aşa cum vedem la Poiana, o aşezare de
secol VIII-IX (jud. Suceava) 82 şi la Comana (jud. Braşov) din acelaşi orizont cronologic83
timpuriu, la fel ca şi în Basarabia 84.
Incidenţa pe un anumit segment cronologic.
Cuptoarele menajere au fost datate în tot intervalul secolelor VIII-XI, dar cu
precădere în sec. IX-X. Acest lucru se datorează poate şi faptului că în acest interval
cronologic se înregistrează cea mai mare densitate demografică.
Dintre toate complexele, doar unul a fost datat altfel decît pe tipologia inventarului,
mă refer la cuptorul 5 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, datat arheomagnetic în a doua
jumătate a secolului al IX-lea, rezultat susţinut şi de inventarul complexului, în care a fost
descoperită o căldare cu torţi interioare lucrată cu mâna.
Pe baza consideraţiilor de mai sus lansăm cu titlu de ipoteză opinia că, măcar o parte
dintre ele, au fost incluse în locuinţele sezoniere din sălaşele nomazilor turanici. Argumentele
noastre sunt :
1. Faptul că aparţin unui nivel distinct de locuire. Acesta este evidenţiat fie stratigrafic
fie prin gruparea lor la periferia aşezării.
2. Până în prezent nu s-a putut stabili o legatură directă între bordeie şi cuptoarele
aferente lor. Pentru locatarii locuinţelor din vatra satului era mult mai practic ca în
timpul verii să gătească la o vatră aflată pe lângă locuinţă decât la un cuptor aflat în
afara vetrei satului.
3. Grosimea apreciabilă a patului de ardere ne indică o folosire îndelungată, aproape
zilnică. Dacă în cazul unor aşezări stabile cuptoarele erau utilizate doar la prepararea
hranei în anotimpul cald, în cazul unui sălaş nomad, care însemna câteva luni bune de
stat pe acelaşi loc, cuptoarele erau folosite şi în nopţile reci.
4. Faptul că unele au fost conservate (de pildă la Brăneşti-Vadul Anei) ne indică
eventualitatea unei reveniri.
5. Prezenţa gropii de acces şi a întregii construcţii îngropate, presupune existenţa unui
acoperiş, deoarece în caz contrar vatra cuptorului risca să fie inundată la orice ploaie.
82
Mugur Andronic, Poiana - O aşezare din secolele VIII-IX d. Hr., Suceava, 2005, p. 40-42.
83
Ioan Glodariu, Fl. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Braşov, 1980,
p. 85.
84
Sergiu Musteaţă, Populaţia spaţiului pruto-nistrean în secolele VIII-IX, Pontos, Chişinău, 2005, p. 50.

www.cimec.ro
 Doar că groapa de acces are formă neregulată şi dimensiuni relativ mici, fiind uneori
egală cu vatra cuptorului. Ridicarea unor pereţi oricât de firavi într-un asemenea
perimetru era un pericol de incendiu. Singura soluţie ca aceste cuptoare să fie
funcţionale era aceea de a include atât groapa cât şi vatra cu într-o amenajare
pavilionară de genul cort sau iurtă, unde nu se puteau folosi vetre deschise
6. Din catalogarea a 43 de complexe publicate cu toate datele lor se observă faptul că
sunt contruite la fel atât în Moldova cât şi în Muntenia şi Dobrogea, fără a exista
diferenţe regionale, aşa cum se întâmplă în cazul locuinţelor. Considerăm că aceste
complexe aparţin nivelului II de locuire de pe Popina Blagodeasca încadrat
cronologic la finele secolului al IX-lea şi pe parcursul secolului al-X-lea cu excepţia
ultimelor decenii.

II. 5. GROPILE DE BUCATE 85

Pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca au fost cercetate 25 de gropi de bucate.

Majoritatea dintre ele aveau formă de sac dar, în câteva cazuri, se constată şi forma de clopot
sau de butoi. Deosebirile dintre cele trei variante constă în raportul dintre diametrul gurii,
diametrul bazei şi diametrul maxim al corpului. Gropile în formă de sac aveau diametrul gurii
mai mic decât al bazei, diametrul maxim era în treimea inferioară, fundul cu marginile uşor
rotunjite. Gropile în formă de clopot aveau caracteristicile de mai sus doar că fundul era mai
evazat şi plat. Gropile în formă de butoi au diametrul gurii aproape egal cu diametrul bazei şi
diametrul maxim aflat fie la mijlocul, fie în treimea inferioară, care coboară puternic
rotunjită.
Aceste gropi erau săpate în stratul de pământ galben curat, luto-nisipos, o argilă cu
calităţi impermeabile. Una singură are o adâncime mică doar de -1,30 m. Trei sunt foarte
adânci având între 2,50-2,90 m. Restul au adâncimea cuprinsă între 1,75 - 2,20 m.
A fost calculată capacitatea unora dintre ele şi s-a constatat că puteau cuprinde câteva
tone de cereale.

85
Volumul gropilor a fost calculat de domnul prof. Octavian Man, căruia îi mulţumim şi pe această cale. În text
volumul a fost dat în cifre rotunjite.

www.cimec.ro
 Un alt criteriu care trebuie menţionat este echilibrul dintre dimensiunile lor. Astfel că
adâncimea de la nivelul lor de săpare este egală cu diametrul bazei. Umărul este întotdeauna
puternic boltit dar echilibrat cu diametrul maxim. Acest fapt a contribuit în mare măsură la
păstrarea lor în condiţii bune.
Alte câteva caracteristici care ar trebui menţionate se referă în primul rând la
densitate. De pildă, pe o suprafaţă de 24 mp se pot găsi trei gropi de bucate de dimensiuni
impresionante (GB 22,GB23, GB 19).
Altă caracteristică importantă este gruparea pereche întâlnită în cinci cazuri (GB1-
GB2, GB8-GB9, GB3-GB7, GB18-GB20, GB19-GB23).
Un alt aspect inedit îl constituie capacul de pământ galben prezent în şase cazuri
(GB 1, GB 2, GB 7, GB 8, GB 14, GB 20).
Se remarcă prezenţa în cinci cazuri a unor anexe gospodăreşti în interiorul cărora se
aflau aceste complexe (GB 4, GB 6, GB 15, GB 19, GB 24).
Trebuie să remarcăm de asemenea, că umplutura gropilor este asemănătoare la toate
gropile acoperite cu pământ galben, prin urmare au conţinut acelaşi lucru. O altă observaţie
importantă este aceea că s-au conservat foarte bine ceea ce înseamnă că în momentul
abandonării lor acestea erau pline cu mei sau alte cereale care s-au carbonizat în timp. În
două gropi au fost găsite schelete întregi de animale.
Condiţiile de conservare pe care le ofereau aceste gropi erau optime. Temperatura se
menţinea scăzută şi constantă, indiferent de oscilaţiile zilei. In ziua de 26 august 2003, o vară
capricioasă cu oscilaţii mari de temperatură, situaţia înregistrată era următoarea:

ORA Temperatura afară (la umbră) Temperatura în groapa de bucate nr. 4

6 oo 18 o C 20 0 C
10 oo 30 o C 22 0 C
14 oo 38 o C 220 C

Groapa a fost deschisă pe tot timpul zilei şi cu toate acestea şi-a menţinut constant
temperature. În gropile închise, cu siguranţă că temperature era mult mai scăzută.
Pornim de la principiul că gropile de bucate, privite la anexe gospodăreşti, sunt legate
de un nivel de locuire, adică de locuinţe. Chiar dacă locuinţele nu se mai păstrează, gropile

www.cimec.ro
de bucate dovedesc existenţa lor. Aceste gropi de bucate aparţin nivelului III (secolul al IX-
lea şi începutul secolului al X-lea) al bordeielor şi nivelului I (sf. sec.X- XI) de locuire, adică
al locuinţelor de suprafaţă. Posibil ca gropile de bucate care se delimitează imediat sub stratul
arabil la -0,30m, cele acoperite cu pământ galben şi grupate pereche să aparţină ultimului
nivel de locuire de pe grindul sudic.

Groapa de bucate nr. 1 ( SB, c 9- 10)

Dimensiuni. Este o groapă de formă de sac, cu adâncimea de - 2,20 m de la nivelul
actual al solului. Gura gropii este ovală cu diametrul de 1 m . La vârful ovalului se observă o
şănţuire ca un cioc. La bază groapa are diametrul maxim de 1, 80 m şi mai păstra încă
pelicule mari de arsură. Are capacitatea de 3,3 m3 (PL. XIX).
Detalii de sediment. S-a conturat la –0, 45 m ca o peliculă de pământ galben ce
acoperea groapa propriu- zisă. Pereţii gropii sunt foarte bine păstraţi. Având în vedere
boltirea din treimea superioară, considerăm că groapa a fost plină în momentul abandonării,
dovadă capacul de pământ galben. Conţinutul gropii era un detritus brun, afânat, alternând în
pelicule cu cenuşă alburie şi pământ galben.
Inventar. Fragmente ceramice de dimensiuni mici, din pastă nisipoasă cu decor striat,
câteva din pastă cenuşie, oase de animale, fragmente mici de paiantă, pietre, bucăţi de gresie.
Oricum acest inventar, mai mult decât modest, nu poate servi la datarea complexului.
Datare. Pe baza contextului topostratigrafic se datează în a doua jumătate a secolului
al X-lea-prima jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 2 ( Cas. C1- C3 )

Dimensiuni. Este o groapă în formă de sac adâncă de – 1, 78 m de la nivelul actual al
solului. Gura este aproximativ ovală cu un diametru maxim de 1, 35 m (PL. XIX). Baza are
un diametru maxim de 2 m, cu pete mari de arsură. Are capacitatea de 1,6 m3.
Detalii de sediment. Se conturează de la –0, 45 m cu o peliculă de pământ galben
curat. Capacul de pământ galben era foarte gros, de formă conică, şi ajungea până la –1 m. În
groapă se afla un sediment brun afânat cu pelicule de arsură.

www.cimec.ro
 Inventar. A fost foarte săracă în material. Au apărut puţine cioburi striate, foarte
fragmentare, un ciob din pastă cenuşie, un altul de amforă, fragmente de oase de animale şi
bucăţi de pământ ars.
Această groapă se află la aproximativ trei metri de groapa nr. 1 cu care face pereche.
Pe baza contextului topostratigrafic se datează în a doua jumătate a secolului al X-lea-
prima jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 3 (Cas. A1- A3)

Dimensiuni. Este o groapă în formă de sac cu gura aproape rotundă, cu diametrul de
1 m şi puţin şănţuită lateral. De la –1, 75 m până la –2, 50 m groapa se lăţeşte brusc, pereţii
sunt foarte evazaţi, în aşa fel încât fundul gropii are diametrul maxim de 2, 30 m (Pl.XX). Pe
unul din pereţi se observă un prag după care groapa se evazează.
Inventar. Conţinutul gropii însă, oferă o situaţie cu totul diferită. Până la adâncimea
de – 1, 75 m pământul este brun, afânat, cu lentile de pământ galben cu brun şi pelicule de
cenuşă alburie cu fragmente ceramice de mici dimensiuni din pastă nisipoasă de tip Dridu,
decorată cu striuri, bucăţi mici de paiantă, pietre, oase de mici dimensiuni. Foarte puţine erau
din pastă cenuşie. După 1,75 m, conţinutul însă este foarte diferit. Pământul este brun şi
afânat cu foarte mult material ceramic întreg, întregibil şi fragmentar, obiecte din fier,
fragmente de podoabe. Se disting două căni bitronconice din pastă grosieră cu nisip şi cioburi
pisate, lucrate cu mâna, cu torţile sparte din vechime, un fragment de cuţit, o jumătate de
mărgea decorată cu cercuri albastre „în ochi” etc.
Această groapă de bucate se află la aproximativ patru metri de bordeiul nr. 3 cu care
face pereche, cât şi de cuptorul nr. 3. Pe baza acestor considerente propunem datarea acestui
complex în a doua jumătate a secolului al X-lea.

Groapa de bucate nr. 4 ( Cas. B3)

Dimensiuni. Gura aproape rotundă, alungită cu un cioc spre nord şi cu diametrul de 1,
04 m. Groapa avea formă de sac cu adâncimea de 1, 65 m şi diametrul bazei de 1,64 m
(Pl.XXI). Pete de arsură pe fund. Are capacitatea de 1,7 m3.
Detalii de sediment. La –0,42 m de la actualul nivel al solului, pe o suprafaţă
caracterizată de un strat de pământ brun spre gri cu pigmenţi de paiantă, cenuşă, cioburi, s-a
conturat gura unei gropi. Umplutura gropii era brună. În partea superioară era destul de

www.cimec.ro
tasată, devenind mai afânată în jumătatea inferioară şi la fundul gropii. Considerăm că
această groapă a fost inclusă într-o anexă uşoară de suprafaţă.
Inventar. Pe lângă peretele gropii au apărut mici bucăţi de paiantă de 3- 4 cm.
Inventarul gropii era extrem de sărac. Au apărut mici fragmente ceramice striate din pastă
nisipoasă şi câteva din pastă cenuşie. Aproape de fundul gropii s-a descoperit un pumnal cu
teacă de lemn din care se mai păstrau câteva fibre.
Propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea.

Groapa de bucate nr. 5 (Cas. A 4)

Dimensiuni. Are formă de sac, diametrul gurii de 1 m, diametrul bazei era de 1, 64 m,
cu adâncimea de 1, 65 m de la nivelul actual. Are capacitatea de 1,7 m3 (Pl.XIV).
Detalii de sediment. Pe profilul gropii se observau mai multe straturi care alternau
constituite din pelicule din sediment brun, afânat, pelicule de pământ galben şi pelicule de
arsură.
Inventar. În umplutură se aflau fragmente ceramice din pastă nisipoasă decorate cu
fascicule verticale sau cu decor striat şi linii oblice pe gât. S-au găsit şi câteva fragmente din
pastă caolinoidă şi unul cu smalţ verde. Deşi erau foarte puţine fragmente ceramice din pastă
cenuşie unele aveau angobă cărămizie şi erau decorate cu linii lustruite în reţea. Aproape de
fund se afla şi un cuţitaş din fier.
Propunem datarea în a doua jumătate a sec. X - prima jumătate a sec. XI.
Intersectări. Această groapă a intersectat cuptorul menajer nr.4 aşa cum arată
peliculele de pământ ars aflate pe peretele gropii, dar aceasta nu explică în totalitate stratul de
chirpic din groapă. Acest fapt coroborat cu petele de arsură de pe fund ne propune ipoteza că
pereţii acestei gropi au fost lutuiţi şi bine arşi.

Groapa de bucate nr. 6 (Cas. B 5)

Dimensiuni. Groapa avea formă de sac şi adâncimea de 1,80 m de la nivelul actual al
solului. Gura gropii era în formă de pâlnie, adică era mai largă la suprafaţă, cu diametrul de
1, 25 m, apoi se îngusta ca o pâlnie până la 0, 90 m, după care începea groapa propriu-zisă.
Diametrul fundului era de 2 m. Are capacitatea de 2,9 m3 (Pl. XXI).

www.cimec.ro
 Detalii de sediment. S-a conturat la –0, 61 m de la nivelul actual pentru că se afla în
mijlocul unui complex care prin compoziţia stratului caracterizat de multe fragmente mici de
paiantă şi pământ brun, foarte afânat, fusese o anexă de suprafaţă cu dimensiunile de 2, 80 m
x 2 m. Umplutura acestui complex diferă de toate celelalte gropi săpate până acum la
Vlădeni. Sedimentul era de o duritate deosebită, omogen, brun- închis spre negru. Cu greu
am săpat jumătate din ea, rezultând un profil în care nu se distingea nici o stratigrafie. Părea
umplută cu mâl.
Inventar. S-au găsit câteva fragmente mici de cioburi striate Dridu, din care unul
decorat pe umăr cu striuri oblice, un fragment de fusaiolă din pastă cenuşie.
Se datează în a doua jumătate a secolului al-X-lea.
Intersectări. Acest complex se afla la doi metri distanţă de groapa de bucate nr. 4 cu
care era pereche.

Groapa de bucate nr. 7 (Cas. A3- A6)

Dimensiuni. Groapa avea formă de sac cu adâncimea de 2,10 m. Gura era ca o pâlnie,
mai lărgită la suprafaţă cu diametrul de aprox. 1, 25 m după care se îngusta până la 1 m şi
începea groapa propriu-zisă. Diametrul bazei era de 1, 85 m şi avea pete de arsură. Are
capacitatea de 3,3 m3.
Detalii de sediment. A apărut la aproximativ –0,40 m de la nivelul actual al solului.
A fost căpăcuită cu un strat de pământ galben amestecat cu brun de aproximativ 0, 25 m
grosime (Pl. XX). Umplutura era foarte afânată, brună şi striată pe alocuri de pelicule de
pământ galben.
Inventar. În groapă s-au descoperit fragmente ceramice din pastă nisipoasă, din pastă
caolinoidă şi din pastă cenuşie. Proveneau de la vase diferite, neîntregibile. Circa 100 de
fragmente mici şi medii din pastă nisipoasă erau răspândite în toată groapa. Câteva erau din
pastă rugoasă cu cioburi pisate. Unele din pastă roşie-cărămizie decorate cu valuri, altele din
pastă neagră cu mică şi scoică, precum şi din pastă nisipoasă cu puţin nisip, de calitate bună,
cu angobă cărămizie. În privinţa decorului se observă aceeaşi diversitate: striuri verticale pe
striuri orizontale, valuri alternate cu striuri. S-au găsit şi două-trei fragmente ceramice din
pastă caolinoidă, de culoare rozalie, decorate cu striuri fine. Din pastă cenuşie erau doar 16
fragmente mici, atipice, dar de bună calitate, bine arse şi decorate cu reţea de linii lustruite.

www.cimec.ro
Au apărut circa 27 fragmente de amforă atipice, din care unele au angobă galben –
portocalie, de factură antică.
Au mai fost găsite fragmente de lut ars, făţuit, cu o grosime de până la 2 cm, un
fragment de paiantă ars până la vitrificare, perforatoare, o fusaiolă bitronconică din pastă
cenuşie, arsă reducător.
Datare. Contextul stratigrafic precum şi inventarul sugerează o încadrare cronologică
în a doua jumătate a secolului al- X-lea.
Făcea pereche cu GB3 (cas. A1-A3) aflată la trei metri distanţă.

Groapa de bucate nr. 8 (Cas. B7-B10)

Dimensiuni. Groapa avea formă de sac, cu gura mai îngustă decât baza. Gura era ca o
pâlnie al cărui diametru se îngusta de la 1,96 la 1,50 m. Diametrul maxim al gropii era de
2,20 m fiind aproape rotundă. Adâncimea gropii de la nivelul actual era de 2,70 m. Baza
avea diametrul de 2,10 m (PL. XXII). Pe pereţi şi pe fund se vedeau pete de arsură puternică.
Detalii de sediment. Impresionează atât prin dimensiuni cât şi prin faptul că a fost
conservată cu un capac de pământ galben de dimensiunile unei movile de 2 m x 1,20 m
(fig.23). Având în vedere cantitatea de pământ galben considerăm că acesta a fost depus cu
prilejul săpării cuptorului nr. 4 aflat la trei metri distanţă. Pe fundul gropii, pe stratul de
arsură şi amestecat cu acesta, se aflau câteva kilograme de mei carbonizat. Umplutura gropii
era brună, cenuşoasă, afânată, cu pigmenţi albi, arsură şi chirpic. În partea superioară au
apărut multe cioburi şi oase. Interesant este faptul că o parte din meiul carbonizat a început să
se pulverizeze imediat ce a fost scos din mediul său şi s-a transformat într-o cenuşă brună,
afânată, foarte asemănătoare cu umplutura gropii (fig.25).
Inventar. Materialul arheologic, destul de puţin, se împarte în două categorii. Prima
provine din capacul uriaş de pământ galben, iar a doua din umplutura propriu- zisă a gropii.
Astfel, acest material nu are nici o legătură cu perioada de funcţionare a gropii ci mai degrabă
cu perioada când aceasta era abandonată. În pământul galben s-au găsit fragmente de paiantă
arsă, cu urme de făţuială, fragmente de oase de animale, pietre. Fragmentele ceramice
descoperite sunt din pastă nisipoasă, foarte puţine din pastă cenuşie lustruită cu aspect
cimentos, unul de amforă şi câteva lucrate cu mâna.

www.cimec.ro
 Fragmentele din pastă nisipoasă, din care unul din pastă caolinoidă roz, se remarcă
prin calitatea bună a pastei, a decorului îngrijit din striuri orizontale şi registre striate oblic.
Acest material provine probabil din bordeiul Dridu intersectat cu ocazia săpării cuptorului.
Din interiorul gropii, raportat la capacitatea acesteia, inventarul este sărac. Constă din
bulgări de paiantă arsă, uneori până la vitrificare, mai numeroase pe fundul gropii, fragmente
de făţuială de 1 – 1,5 cm grosime, pietre, oase de animale, material ceramic. Acesta din urmă
provine de la vase neîntregibile, lucrate din mai multe categorii de pastă. Fragmentele
ceramice din pastă nisipoasă sunt cele mai numeroase (35 ex.), conţin nisip şi
microprundişuri, sunt arse reducător cu pete brune, roşcate. Predomină decorul cu striuri late
şi adânci, dar sunt şi câteva cu valuri pe striuri sau cu valuri formând ochiuri între ele. Doar
două exemplare sunt din pastă caolinoidă, cu decor striat. Din pastă cenuşie, lustruită, s-au
găsit doar şase exemplare, dintre care se distinge un fragment cu gâtul înalt şi buza tăiată
drept. Sunt şi cinci cioburi lucrate cu mâna din pastă cărămizie cu angobă alburie, altele
aveau aspect destul de grosier, din pastă cu cioburi pisate, miezul negru în spărtură şi angobă
cărămizie, fără décor. În groapă se mai aflau şi fragmente de amforă (11 ex.) din pastă
cărămizie cu angobă alburie, atipice, probabil antice.
Inventarul ceramic al gropii şi contextul stratigrafic datează complexul în a doua
jumătate a secolului al X-lea - prima jumătate a secolului al XI-lea.
Intersectări. A intersectat bordeiul nr. 4

Groapa de bucate nr. 9 (Cas. B 8)

Dimensiuni. Această groapă de bucate a fost săpată în detritusul bordeiului nr. 4 şi din
acest motiv se mai păstra doar pe profil. De la nivelul podelei bordeiului la –0, 93 m,
delimitată cu o margine de pământ galben, cobora încă 1,20 m. Diametrul fundului era de
1,86 m iar adâncime de 1,90 m (PL.XXII).
Detalii de sediment. Conţinea un sediment afânat negru, cenuşos, omogen. Fundul
avea pete de arsură.
Inventar. În umplutura gropii se aflau fragmente de paiantă arsă şi de făţuială, oase de
animale, fragmente ceramice din pastă de diferite categorii. Cele mai multe erau din pastă
nisipoasă (circa 40) de bună calitate, cu nisip fin şi uneori mică, arse reducător spre negru cu
pete cărămizii la exterior şi altele cu angobă cărămizie. Decorul constă din striuri uşoare, abia

www.cimec.ro
imprimate; registre striate de 3-6 linii; fascicule oblice pe striuri orizontale; valuri alternate
cu striuri. Decorul coboară până aproape de fundul vasului.
Ceramica cenuşie este aproape absentă, fiind doar două fragmente din care unul avea
angobă cărămizie, lustruită. Din pastă caolinoidă era doar un singur exemplar.
Erau însă şi cioburi lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, din care unele aveau
angobă alburie. Arderea era oxidantă cu pete brune. Cele 4-5 fragmente de amforă de factură
antică, proveneau de la exemplare lucrate din pastă cărămizie cu mica. Tot materialul era
neîntregibil.
Inventarul ceramic al gropii şi contextul stratigrafic datează complexul în a doua
jumătate a secolului al X-lea-prima jumătate a secolului al XI-lea.
Intersectări. Acest complex a intersectat bordeiul nr. 4 şi la rândul ei a fost
intersectată de cuptorul menajer nr. 5 şi de locuinţa de suprafaţă nr.1.

Groapa de bucate nr. 10 (Cas. B29, C.4)

Dimensiuni. Avea formă de sac, adâncimea de -1,52 m, dm. gurii de 0,75 m, dm.
bazei de 1,20 m (Pl.XXIII). Pe fund se mai păstrau pete de arsură.
Detalii de sediment. S-a conturat la -0,45 m ca o peliculă brună-cenuşoasă-afânată, cu
pigmenţi de arsură şi paiantă arsă. Umplutura gropii era brună, foarte afânată,
Inventar. Fragmente de paiantă, melci, oase de animale şi câteva cioburi din pastă
nisipoasă, arsă oxidant şi cu angobă cărămizie, un ciob din pastă fină, cenuşie, lustruit cu linii
orizontale, cioburi smălţuite verde-oliv din care unul de la un vas cu marginea crestată.
Datată în a doua jumătate a secolului al X-lea-prima jumătate a secolului al-XI-lea.
Deşi nu s-au constatat intersectări menţionăm că se află în apropierea segmentului de
palisadă nr.3.

Groapa de bucate nr. 11 (SD, C. 4)

Dimensiuni. Groapa avea formă de butoi, cu diametrul gurii de 1,10 m, diametrul
bazei de 1,35 şi adâncimea de 2 m (Pl.XXIV). Pe pereţi şi pe fundul gropii se văd pelicule
mici de arsură.
Detalii de sediment. S-a conturat la -0,40 m ca o pată rotundă, brună, afânată, cu mult
pigment galben provenit probabil de la un capac.

www.cimec.ro
 Inventar. S-a descoperit puţin material ceramic: fragmente mici din pastă nisipoasă,
arsă reducător, decorate cu striuri; câteva din pastă cenuşie decorate cu linii verticale
lustruite; cioburi smălţuite verde-oliv de la un vas cu buza crestată la fel ca şi în groapa nr.11.
Au mai apărut fragmente de paiantă arsă, melci, oase de animale. Pe fundul gropii se afla o
cantitate mică de cereale carbonizate (mei, grâu). Din alte epoci, am găsit rătăcite două
fragmente din pastă roşie, pictate cu humă.
Propunem încadrarea cronologică în a doua jumătate a secolului al X-lea - prima
jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 12 (Cas. B 34, C. 3)

Dimensiuni. A avut formă de butoi, aşa încât fundul rotunjit are diametru de 1,25 m.
Adâncimea este de -1,70 m (Pl.XXV). Datorită intersectării unui complex getic partea
superioară nu a mai putut fi descrisă foarte bine. Pe fundul gropii se află două gropi de pari.
Detalii de sediment. Groapa apare în profil la -0,40 m. În umplutura brună, foarte
afânată se afla mult lemn ars şi cenuşă alburie ceea ce sugerează faptul că pereţii au fost
acoperiţi de o împletitură de nuiele.
Inventar. Fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu angobă cărămizie, decor striat,
din care unul cu câte două striuri oblice pe gât; fragmente din pastă cărămizie, cu decor
lustruit în reţea; cioburi de amforă din pastă cărămizie cu coaste la exterior.
Datare. Propunem încadrarea cronologică în a doua jumătate a secolului al X-lea -
prima jumătate a secolului al XI-lea.
Intersectări. Această groapă a intersectat 75% un bordei getic.

Groapa de bucate nr. 13 (SE, C1)

Dimensiuni. Este vorba de o groapă în formă de clopot cu gura mai strâmtă de 0, 90 m şi
umăr boltit. Are adâncimea de -1,64 m, diametrul bazei de 1,60 m (PL. XXV).
Detalii de sediment. Pe pământul galben provenit de la şanţ s-a conturat la -0,45 m o pată
cenuşoasă, afânată cu multe oase, fragmente ceramice lucrate cu mâna, bucăţi de lutuială puternic
arse.
Inventarul era sărac. Au fost descoperite fragmente ceramice de la borcane lucrate cu mâna
din pastă cu cioburi pisate, angobă cărămizie; fragmente ceramice din pastă cenuşie getice, fragmente
de amforă antice, o fusaiolă, piese din fier, oase de animale, zgură. Acest inventar ne-a păcălit iniţial

www.cimec.ro
considerând că avem o groapă getică. La analiza atentă a materialului am găsit un fragment ceramic
din pastă cenuşie decorat cu pentagramă provenit de la un ulcior medieval timpuriu. Probabil groapa a
fost astupată spre conservare cu un moloz adus din altă parte a popinei.
Datare: a doua jumătate a secolului al X-lea - prima jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 14 (Cas. A 18, c. 3)

Dimensiuni. Groapa a fost săpată în detritusul bordeiului nr. 7 şi a avut partea
superioară amenajată probabil din lemn, aşa cum sugerează fragmentele de lemn din
sedimentele gropii. De la nivelul de -1,30 m groapa se conturează clar cu următoarele
dimensiuni: dm. gurii de 1,60 m, dm. bazei de 1,65 m, adâncimea de la nivelul actual al
solului este de 2,20 m (Pl. VII).
Detalii de sediment. Pe unul din martorii transversali lăsaţi pentru studierea
sedimentelor bordeiului 7 se observă profilul gropii. S-a conturat la -0,35 m cu un capac de
pământ galben. Gura colmatată avea 1,50 m, după care se forma o treaptă şi urma groapa
propriu-zisă. În interior se afla un sediment maroniu, afânat, amestecat cu lentile de pământ
galben şi sedimente de lemn până aproape de fund.
Inventar. Pe fundul gropii se afla mei carbonizat dar şi necarbonizat, foarte bine
păstrat, de culoare alb-rozalie (fig.26). Inventarul gropii este foarte sărac, constituit din
câteva fragmente ceramice de diverse categorii. Ceramica nisipoasă este de bună calitate din
pastă omogenă, arsă oxidant, cu barbotină şi decorată îngrijit cu striuri oblice pe striuri
orizontale; valuri alternate cu striuri; striuri fine. S-au găsit doar câteva fragmente de
ceramică cenuşie, cimentoasă de bună calitate. Au apărut şi fragmente lucrate cu mâna din
pastă cu cioburi pisate. De remarcat două fragmente ceramice smălţuite din care unul verde-
oliv. Din alte epoci istorice s-au găsit câteva fragmente de la vase din pastă roşie, fină,
atipice. Se adaugă o toartă de amforă ştampilată.
Intersectări. A intersectat bordeiul nr. 7.
Propunem datarea complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea - prima
jumătate a secolului al XI-lea.

www.cimec.ro
 Groapa de bucate nr. 15 (Cas. A 15-A 20)
Dimensiuni. Gura gropii era rotundă cu diametrul de 1,60 m. Adâncimea de 2,90 m
de la nivelul actual al solului (Pl.XXVI). Diametrul bazei era de 2 m. Avea formă de clopot
(fig. 27)
Detalii de sediment. Este o groapă de mari dimensiuni care a fost inclusă unei anexe
gospodăreşti, cu plan rotund şi diametrul de 4 m. Datorită acestei situaţii topo-stratigrafice,
groapa se contura foarte clar abia de la -0,60 m. În umplutură se afla un sediment brun,
afânat, cu pigmenţi albi de cenuşă. Spre fundul gropii consistenţa era brună, grăunţoasă.
Inventar. Inventarul era foarte sărac şi consta din fragmente ceramice. Fragmentele
din pastă nisipoasă conţin scoică pisată şi sunt decorate cu striuri.S-au descoperit şi câteva
fragmente din pastă fină cenuşie şi cărămizie cu decor în reţea. De reţinut fragmentele de la
două borcane lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate. Au mai apărut fragmente de silex,
oase de animale, paiantă.
Datare. Propunem datarea în sec.X-XI.
Intersectări. A intersectat segmentul de palisadă nr.4.

Groapa de bucate nr. 16 (Cas. A23, c.4)

Dimensiuni. Avea formă de sac, cu gura în formă de pâlnie şi fundul rotunjit
(Pl.XXVII). Diametrul gurii era de 1,20 în partea superioară şi se îngusta la 0,75 m, cu
treaptă. Diametrul bazei era de 1,50 m iar adâncimea de -2 m.
Detalii de sediment. S-a delimitat la -0,49 m printr-o pată de culoare brună, afânată,
cu paiantă şi pigmentată de pământ galben. În partea superioară sedimentul era brun, tasat,
pigmentat, fără material ceramic. De la -1,55 m sedimentul a devenit brun, afânat, cu
pigmenţi alburii de cenuşă vegetală.
Inventar.Inventarul gropii este ca şi în celelalte cazuri, extrem de sărac. Fragmentele
ceramice sunt neîntregibile, risipite, amestecate în toată umplutura gropii.
Am luat în discuţie fragmentele aflate între -1,50 - 2 m. Au fost găsite 19 fragmente
din pastă nisipoasă cu variante diferite. Unele au pastă cu nisip şi microprundişuri, altele au
pastă omogenă cu nisip fin, altele sunt din pastă cu fragmente de scoică şi unele din pastă
caolinoidă. Sunt decorate cu striuri oblice pe umăr şi corp striat, valuri pe umăr şi striuri pe
corp, valuri fine pe striuri fine.

www.cimec.ro
 Au fost găsite doar două fragmente din pastă cenuşie, din care unul exfoliat.
Deşi, de dimensiuni mici, fragmentele ceramice lucrate cu mâna sunt nelipsite. Au
fost găsite 18, lucrate din pastă cu cioburi pisate, bine omogenizată, cu angobă cărămizie.
Din alte epoci istorice s-au găsit nouă fragmente din pastă roşie de diverse nuanţe, în
amestec cu mică.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o
datare a complexului în secolul al X-lea.
Intersectări. Pe fundul gropii şi în profilul vestic s-a constatat că a fost intersectată
de groapa de cult nr. 1. (Pl.XXVI/2). Intersecta la rândul ei segmentul de palisadă nr. 4.

Groapa de bucate nr. 17 (Cas. A24-A25)

Dimensiuni. Avea formă de clopot cu fundul puţin rotunjit (Pl.VIII - încadrare topo-
stratigrafică). Diametrul gurii era de 1 m, diametrul fundului de 1,27 m şi adâncimea de 2,10 m.
Detalii de sediment. S-a conturat la -0,40 m ca o pată brună-negricioasă pigmentată
cu galben şi foarte afânată. Umplutura brună, afânată, pigmentată cu pigmenţi de cenuşă
alburie.
Inventar. Aşa cum ne-am obişnuit inventarul gropii era foarte sărac. Raportate la
volumul gropii cele 54 de fragmente ceramice sunt nesemnificative dar rămân singurele
indicii culturale. Din pastă nisipoasă, bine omogenizată cu nisip fin, angobă cărămizie şi
decor striat s-au găsit doar nouă fragmente. Din categoria ceramicii cenuşii, lustruite au
apărut doar trei fragmente. Ceva mai numeroase, circa 23, sunt fragmentele din pastă de
bună calitate, fină, cărămizie sau roşie, cu mică, provenind de la amfore sau alte categorii de
vase. Nu lipsesc nici fragmentele lucrate cu mâna, din pastă cărămizie, grosieră.
Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne indică o
datare a complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea.

Groapa de bucate nr. 18 (Cas. A28, c.1)

Dimensiuni. Are formă de clopot cu fundul rotunjit. În plan este puţin ovală cu
diametrul gurii de 0,80 x 0,70 m, diametrul bazei de 1,40 x 1,30 m şi adâncimea de 1,95 m.
S-a descris la -0,50 m (Pl.XXIX).

www.cimec.ro
 Detalii de sediment. Umplutura era asemănătoare cu a celorlalte gropi, adică brună,
afânată, cu pigmenţi de cenuşă alburie.
Inventar. Doar 15 fragmente ceramice din categoriile nisipoasă, cenuşie (un fragment
ars oxidant), din pastă cărămizie (ca de amforă) şi ceramică lucrată cu mâna au fost găsite în
toată umplutura gropii.
Datare. Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne
indică o datare a complexului în secolul al X-lea.

Groapa de bucate nr. 19 (Cas. A 26, c.1)

Dimensiuni. Avea o formă de clopot. Diametrul gurii era de 1,10 m, diametrul bazei
de 1,45 m, și adâncimea de 1,70 m . Pe fund se aflau slabe pete de arsură.
Detalii de sediment. La -0,40 m a apărut o pată brună de aproximativ 2x2 m, probabil
o anexă gospodărească, sub care la -0,70 m s-a delimitat o groapă caracterizată de un
sediment cenuşos (PL. VIII). Umplutura era brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă
albicioasă. Pe partea nord-estică se afla o nişă. Pe fundul gropii s-a găsit o oală întreagă,
lucrată cu mâna, cu gât înalt şi buza puţin răsfrântă, decorată cu alveole pe umăr.
Inventarul era constituit din fragmente ceramice, oase de animale, etc. În tot
conţinutul gropii de la -0,50 până la -1,70 m s-au găsit doar 25 de fragmente ceramice din
pastă nisipoasă de calitate diferită, atât fină cât şi rugoasă, ardere pătată, decorată cu striuri
late, striuri fine, valuri alternate cu striuri. Doar şapte fragmente din pastă cenuşie, din care
unul ars oxidant au fost găsite. Din categoria vaselor lucrate cu mâna s-au găsit doar 16
fragmente din pastă cu cioburi pisate. Din alte epoci istorice au apărut 39 fragmente lucrate
din pastă roşie, cărămizie, specifică amforelor şi nu doar. Numărul relativ mare de fragmente
nu trebuie să ne impresioneze, având în vedere că erau totuşi vase de dimensiuni mari.
Datare. Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ale
materialului arheologic descoperit, ne indică o datare a complexului în a doua jumătate a
sec. al IX-lea.

Groapa de bucate nr. 20 (cas. A 18, c. 2)

Dimensiuni. Era o groapă în formă de clopot, cu diametrul gurii de 1,10 m, diametrul
bazei de 2 m, adâncimea de -2,35 m (PL. XXVIII).

www.cimec.ro
 Detalii de sediment. S-a conturat la -0,35 m de la suprafaţa solului şi era acoperită cu
un capac de pământ galben (fig.24 a,b). Umplutura era la fel ca şi în celelalte gropi, adică
brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă, afânată.
Inventar. În inventarul gropii între 1,35-1,65 m, am găsit un schelet întreg de cal
aşezat cu capul întors spre nord, coada la sud (fig.28). Pe fundul gropii se afla o cantitate
mare de mei în stare bună de conservare, aproape doi saci, de culoare cărămizie (fig.29).
Având în vedere sedimentele din umplutura gropii, volumul mare şi inventarul care
constă doar din 12 fragmente ceramice de trei categorii (nisipoasă, cenuşie, lucrată cu mâna),
conduc la concluzia că groapa a fost plină în momentul abandonului. Cele nouă fragmente
ceramice din pastă nisipoasă cu mică şi nisip fin, cu miezul negru şi angobă cărămizie sunt
decorate foarte diferit cu:registre de striuri orizontale; striuri oblice pe orizontale; striuri late;
striuri fine.
Datare. Contextul topo-stratigrafic, datele de profil, caracteristicile tipologice ne
indică o datare a complexului în a doua jumătate a secolului al X-lea.

Groapa de bucate nr. 21 (Cas. A28, c.3)

Dimensiuni. Are formă de sac cu gura în formă de pâlnie (cu diametrul în partea
superioară de 2 m şi 1,50 m în partea inferioară). Groapa avea diametrul bazei de 1,70 m,
adâncimea de -2,48 m (Pl. XXVIII).
Detalii de sediment. Groapa s-a delimitat la -0,43 ca o pată maronie, afânată.
Umplutura era brună, negricioasă, cu pigmenţi de cenuşă alburie, tasată în partea superioară
şi afânată în jumătatea inferioară. Între 1-1,20 m se afla arsură, pământ ars la roşu, bucăţi de
paiantă, pietre, fragmente de oase de animale.
Inventar. Fragmentele ceramice din care nu s-a putut întregi nici un vas erau
răspândite în toată umplutura. Era un material purtat, aruncat în mai multe etape de umplere a
gropii. Cele 13 fragmente din pastă nisipoasă sunt de calitate diferită. Unele au o pastă foarte
bine omogenizată cu nisip abia vizibil. Câteva conţin alături de nisip şi scoică pisată iar unul
este din pastă roşie-cărămizie cu nisip foarte fin şi cioburi pisate. Unele sunt arse reducător
decorate cu striuri fine.
Din ceramică cenuşie s-au găsit şase fragmente medieval-timpurii, lucrate la roata de
mână cu decor lustruit.

www.cimec.ro
 Din categoria ceramicii lucrate cu mâna au fost găsite 25 fragmente din pastă cu
cioburi pisate, arsă şi 21 fragmente din pastă bună, fără ingrediente, angobă cărămizie, arsă
reducător.
Din alte epoci istorice, au fost găsite 46 de fragmente ceramice din pastă roşie
provenind de la vase diferite: amfore cu coaste la interior, castroane cu fund profilat. Au mai
fost găsite trei fragmente din pastă cenuşie getice, cu aspect cimentos, lucrate la roata
rapidă. Au apărut trei fragmente smălţuite: verde-oliv, verde-brun, gălbui precum şi trei
fragmente din pastă fină, roşie, cu mică.
Propunem încadrarea cronologică în a doua jumătate a secolului al X-lea - prima
jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 22 (Cas. A 32, c.1,4)

Dimensiuni. Avea formă de butoi, cu diametrul gurii egal cu diametrul fundului de
1,20 m şi umerii puternic boltiţi. Adâncimea era de doar 1,30 m. (Pl.XII).
Detalii de sediment. S-a delimitat la -0,37 m de la nivelul actual al solului, ca o pată
de sediment brun, afânat pigmentat cu cenuşă alburie.
Inventar. Inventarul era foarte sărac şi consta din fragmente ceramice, paiantă şi
puţine oase fragmentare de animale.
Cele opt fragmente ceramice din pastă nisipoasă conţin nisip de granulaţie medie,
sunt arse uniform, reducător şi sunt decorate cu striuri şi valuri pe striuri orizontale.
Doar două fragmente din pastă cenuşie au fost găsite. Au apărut în schimb 21 de
fragmente din pastă roşie atipice de la vase diferite, oale sau probabil amfore.
Datare. Pe baza situaţiei topo-stratigrafice şi a inventarului propunem o datare în a
doua jumătate a sec. al X-lea - prima jumătate a sec. al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 23 (Cas. A 34, c.1,4)

Dimensiuni. Avea formă de sac cu gura ca o pâlnie (îngustându-se de la dm. de 1,50
m la 1,10 m de unde începea umărul gropii). Diametrul bazei era de 1,80 m. Adâncimea era
de 2,10 m. Iar pe fundul gropii erau pete de arsură (Pl.XXX) .

www.cimec.ro
 Detalii de sediment. Se delimitează imediat sub stratul arabil la -0, 30 m de la nivelul
actual al solului (fig.30). Umplutura brună, afânată pigmentată cu pelicule fine de cenuşă
vegetală.
Inventar.Amestecate în toată umplutura, se aflau 79 fragmente din pastă nisipoasă, 5
fragmente din pastă cenuşie, 15 fragmente lucrate cu mâna, paiantă, oase fragmentare, zgură.
Fragmentele ceramice din pasta nisipoasă conţin nisip fin, bine omogenizat, au angobă
cărămizie în timp ce altele au pasta rugoasă cu nisip de granulaţie medie. Sunt decorate cu
striuri dese, valuri pe umăr, striuri verticale pe incizii orizontale, valuri alternate cu striuri,
valuri formând ochiuri între ele. Fragmentele lucrate cu mâna sunt de asemenea diferite.
Unele lustruite sunt decorate cu pastile rotunde. S-au mai găsit cinci fragmente din pastă
roşie.
Datare. Pe baza situaţiei topostratigrafice şi a inventarului propunem o datare în a
doua jumătate a secolului al X-lea - prima jumătate a secolului al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 24 (Cas. A 34, c.2,3)

Dimensiuni. Era o groapă care cobora în trepte. Pe latura vestică groapa a fost săpată
de la 0, 30 m şi boltită în formă de sac. Pe latura estică avea o treaptă la -0,80, şi una la 1,35
m, lată de 0,25 m. Avea adâncimea de 2,45 m şi diametrul fundului de 1,65 m (Pl.XXX)
Detalii de sediment. Este o groapă de bucate inclusă într-o anexă gospodărească,
asemănătoare beciurilor din zilele noastre, orientată NE-SV cu dimensiunile de 3 x 2,50 m
cu colţuri rotunjite (fig.31).
Încă de la -0,25-0,45 s-a delimitat un sediment brun, afânat cu pigmenţi de arsură,
pământ galben, paiantă. În interior sedimentul era brun-negricios, afânat, cu pigmenţi albi de
cenuşă.
Inventar. Inventarul gropii consta din ceramică nisipoasă, ceramică lucrată cu mâna,
ceramică cenuşie, ceramică smălţuită şi ceramică din pastă roşie ca de amforă, zgură,
paiantă, fragmente de fier. La adâncimea de -1,80 m se aflau două schelete întregi de
animale, probabil ovi-caprine. Este a doua groapă de bucate de pe Popina Blagodeasca în
care s-au găsit schelete întregi de animale.
Cele 36 fragmente ceramice sunt din pastă de calitate diferită, după cum urmează:
pastă cu nisip fin, angobă cărămizie, decor striat; pastă cu nisip, microprundiş, cioburi pisate,

www.cimec.ro
ardere pătată, angobă cărămizie. Se remarcă decorurile cu striuri oblice pe orizontale,
registre de valuri pe striuri.
Cele 65 fragmentele ceramice lucrate cu mâna sunt atipice atât în privinţa pastei cât
şi a calităţii. Unele erau lucrate din pastă cu cioburi pisate şi calcar, în timp ce altele erau din
pastă cărămizie cu miez negru.
Fragmentele din pastă cenuşie (17) sunt lucrate fie din pastă fină, arsă oxidant sau
reducător, cu decor lustruit în reţea, dintre care unele antice.
Au mai apărut 28 de fragmente din pastă roşie ca de „amforă”, la fel de atipice,
provenite de la vase diferite. O prezenţă la fel de sporadică înregistrează fragmentele
smălţuite (2 ex.) şi din pastă roşie, fină, cu mică.
Datare. Pe baza situaţiei topo-stratigrafice şi a inventarului propunem o datare în a
doua jumătate a sec. al X-lea - prima jumătate a sec. al XI-lea.

Groapa de bucate nr. 25 ( Cas. A 41, c.1)

Dimensiuni. Are forma de sac cu gura de 1,34 x1,43 m, diametrul fundului de 2,10 x
2 m, adâncimea de 1,84 m. (Planul se află la PL.IX şi profilul la planşa XXXI/d).
Detalii de sediment. S-a delimitat la -0,33 de la nivelul actual al solului. Conținea un
sediment de culoare brun-negricios, foarte afânat, cu pelicule de cenuşă alburie.
Inventarul constă din fragmente ceramice, oase de animale, paiantă arsă.
Fragmentele ceramice aflate în groapă erau neîntregibile şi proveneau de la
următoarele categorii: ceramică nisipoasă (din pastă de bună calitate cu puţin nisip, bine
omogenizată, decorată cu striuri şi valuri) ceramica cenuşie, ceramica lucrată cu mâna şi
importuri. În groapă se aflau 233 fragmente ceramice dintre care 85 medieval-timpurii, 87 de
factură getică şi restul atipice. Din ceramică nisipoasă se aflau 26 fragmente găsite între -
0,40-1,05 dar şi spre fundul gropii. Sunt neîntregibile, de la vase diferite. Se observă trei
categorii de pastă: a) cu calcar sau scoică pisată, arsă reducător până la negru, cu sau fără
angobă; b) pastă cu nisip vizibil dar foarte bine omogenizată; c) pastă bună cu puţin nisip,
abia vizibil, angobă cărămizie, miez negru, decorate cu striuri orizontale sau în val. Din
ceramică cenuşie, arsă reducător, lustruită, cu decor în reţea s-au găsit doar şase fragmente
între -0,60-1,50 m. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna erau 28 fragmente medieval-
timpurii din pastă cu nisip, cioburi pisate, miez negru, ardere pătată, lustruite, răspândite în

www.cimec.ro
toată umplutura gropii. Se adaugă 58 fragmente de factură getică lucrate cu mâna din care
unele din pastă fără degresanţi şi altele din pastă cu cioburi pisate, fără decor, sau cu brâu
alveolat pe umăr. Din categoria importurilor s-au găsit 57 de fragmente din pastă roşie de la
amfore antice şi oale; şapte fragmente smălţuite din care spre fundul gropii a apărut un
fragment verde-oliv şi două cu smalţ galben-deschis cu linii vălurite, în tehnica graffito. 20
de fragmente din pastă micacee, fină, de bună calitate, perete subţire, ardere pătată, decorate
cu humă alburie de factură medieval-târzie.
Datare propusă: a doua jumătate a secolului al-X-lea - prima jumătate a secolului
al XI-lea.

RELEVANŢA ISTORICĂ A GROPILOR DE BUCATE

În aşezările culturii Dridu, atât cele cu caracter rural cât şi cvasiurban, au fost găsite o
serie de gropi de diferite forme şi funcţionalităţi. În această categorie mare de complexe
arheologice, gropile de bucate ocupă un loc aparte, fiind anexe gospodăreşti legate intrinsec
de aşezare şi locuinţe. Există locuinţe fără gropi de bucate în interior sau în apropiere dar nu
există gropi de bucate fără locuinţe aferente. De aceea prezenţa gropilor de bucate presupune
existenţa unui nivel de locuire.
Gropile de bucate sunt printre puţinele complexe arheologice care se bucură de o
menţiune documentară. Vorbind despre popoarele de la nordul Dunării, în special de slavi şi
anţi, Mauricius arată în „Arta Militară” că aceştia îşi ţin tot ce au de valoare ascuns în
pământ, adică în gropi. Despre bogăţia de roade a zonei, Mauricius spune:
„…Au o mulţime de animale de tot felul şi de roade care zac în grămezi, mai ales mei
şi parâng…” 86.
Iar mai departe precizează :
„…Lucrurile de trebuinţă le ţin ascunse în pământ şi nu agonisesc nimic de prisos să
se vadă...” 87
În stadiul actual al cercetărilor arheologice, în aşezările rurale aparţinând culturii
Dridu din Muntenia, gropile de bucate descoperite sunt în număr relativ mic. Se presupun a
fi gropi de bucate, două complexe de la Căscioarele şi Chirnogi. În aşezarea de la Căscioare
86
Mauricius, op. cit., XI, 5, p. 557.
87
Ibidem, XI, 8, p. 557.

www.cimec.ro
o singură groapă de la Suviţa Hotarului a fost interpretată de autoare ca fiind groapă de
provizii 88. La Chirnogi a fost cercetată, printre altele, o groapă în formă de clopot 89.
Lipsesc sau poate nu au fost descoperite încă în aşezări foarte cunoscute. La Dridu
s-au găsit doar trei gropi lipite cu humă 90. O singură groapă de la Bucov – Tioca poate fi
comparată, oarecum, prin adâncime, cu gropile de bucate, dar alte caracteristici lipsesc, aceea
fiind sub formă de con 91. Lipsa gropilor de bucate de acest tip se observă şi la Bragadiru 92,
Brăneşti- Vadu Anei 93, Băneasa- sat 94
, Bucu 95, deşi în aceste aşezări apar alte categorii de
gropi cum ar fi cele lipite cu humă, gropile menajere sau gropi de lut. Nu este exclus ca la
origine acestea să fi fost tot gropi de bucate dezafectate.
Gropile de bucate de la Vlădeni- Popina Blagodeasca au însă analogii directe în
cetăţile bizantine de la Dinogeţia şi Capidava. La Dinogeţia se aflau în interiorul bordeielor
sau în spaţiile dintre bordeie. Aveau formă de sac cu pereţii arcuiţi, diametrul gurii mult mai
mic decât al fundului, şi se presupune că aveau pereţii acoperiţi cu lipitură de lut. Unele
ajung până la 2 m adâncime cu un diametru de aproximativ 1, 5 m. La Dinogeţia numărul
gropilor este foarte mare. Pe o suprafaţă de 18 m2 s-au descoperit nouă gropi 96. Aceeaşi
situaţie o întâlnim şi la Capidava, unde gropile de bucate cu descrierea de mai sus, se aflau
atât în locuinţe cât şi în preajma acestora 97, în interiorul cetăţii cât şi în aşezarea extramuros,
unde în patru gropi de bucate se mai aflau încă grâne carbonizate 98.
În literatura străină cele mai apropiate analogii le găsim în aşezarea întărită de la
Sidorovo din Ucraina, unde gropile de bucate erau aşezate în şir, au inventar sărac constituit
din fragmente ceramice din pastă nisipoasă şi din ceramică lucrată cu mâna. Pe baza
inventarului aferent au fost datate în secolele IX-X 99.

88
Valeriu Sîrbu şi colab., op. cit., 1996, p. 110.
89
George Trohani, Săpăturile arheologice de la Chirnogi, 1971-1972, Cercetări Arheologice, I, 1975, p. 144.
90
E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 76.
91
Maria Comşa, Cultura veche românească, p. 41.
92
Mioara Turcu, Cercetări arheologice la Bragadiru, în CAB, III, 1981, p. 39.
93
E. S. Teodor, Așezări din evul mediu-timpuriu..., p. 138-139.
94
M. Constantiniu, P. I. Panait, O aşezare feudală-timpurie la…, p. 99.
95
A. Păunescu, E. Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Bucu, jud. Ialomiţa, în „Arheologia Medievală”, II, p. 51.
96
Gh. Ştefan și colab., Dinogeţia, I, p. 45.
97
V. Cheluţă - Georgescu, Consideraţii asupra tipului de locuinţe feudale de la Capidava şi elemente specifice
amenajării interiorului lor, în „Pontica”, XI, 1978, p. 211-223.
98
Gr. Florescu, R. Florescu, G. Ceacalopol, Săpăturile arheologice de la Capidava, MCA, VIII, 1962, p. 693 sq.
99
з.ЗЕ. Кравченко, В.В. Давіденко, Сидоровскоє Ґородищ, Степи европьі в зпоху срєдневековья, Донецк,
2001, p. 239-240.

www.cimec.ro
 Gropile de bucate dovedesc că înainte de revenirea bizantină, pe ambele maluri ale
Dunării, existau aşezări cu un nivel de dezvoltare similar. În al doilea rând, sunt o mărturie a
nivelului ridicat de dezvoltare economică a aşezării.

II.6. GROPILE DE CULT

Considerăm a fi gropi de cult acele complexe care îndeplinesc cel puţin două criterii.
Primul este acela că nu au o funcţionalitate economică (cum erau gropile de bucate, gropile
de lut) sau de amenajare a ariei de locuire (gropile menajere). Nu excludem ca la origine
aceste gropi să fi avut o altă funcţionalitate. Al doilea este prezenţa în interiorul lor fie a unor
sedimente deosebite, fie a scheletor umane întregi sau fragmentare, aşa cum întâlnim la
Vlădeni-Popina Blagodeasca.
În aşezările medieval-timpurii au mai fost descoperite gropi de cult. Ne referim la
gropile rituale de la Brăneşti-Vadu Anei şi Bucov de care am vorbit şi cu altă ocazie 100 . In
opinia noastră în această categorie ar intra şi gropile lipite cu humă de la Dridu şi
Bragadiru 101.

Groapa de cult nr. 1 (Cas. A 29)

Descriere
Acest complex se descrie ca o groapă de bucate cu deosebirea că sedimentele din
interior s-au dovedit diferite sub aspect, consistenţă, stratificare, iar pe fundul ei se afla un
schelet uman.
Probabil complexul a fost la origine o groapă de bucate căreia ulterior i s-a dat o altă
utilizare. Avea formă de sac, gura în formă de pâlnie cu diametrul în partea superioară de
1,60 m. În partea inferioară se restrângea la 1,10 m. Diametrul bazei era de 2 m. Adâncimea
de -2,35 m (Pl.XXVII).
Sedimente şi stratigrafie
Sedimentele din groapă aveau următoarea stratificare vizibilă pe profilul estic:
• -0,55-1 m - cenuşă, arsură, multe oase de animale.

100
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu-Timpuriu. Repere Arheologice (sec.VIII-XI), Ed. Istros, Brăila,
2006, p. 29.
101
Ibidem.

www.cimec.ro
 • -1-1,50 m - sediment maroniu-roşcat cu lentile de pământ ars.
• -1,50-2,30 m - pământ negru, afânat, untos.
Depunerea funerară
Pe fundul gropii se afla un schelet uman aşezat în decubit ventral cu faţa în jos. Avea
capul la nord, picioarele la sud, gambele puţin flectate spre vest (fig.32 a). În creştetul
capului avea o perforaţie de 10 x 3 cm (fig.32 b). Pe emisfera dreaptă 2-3 plăgi adâncite
provocate de un obiect contondent care adâncise osul fără să îl perforeze, probabil un
buzdugan . Avea un braţ pe piept şi un altul pe bazin.
Scheletul nu avea inventar. Pământul depus în groapă fusese adus din vârful popinei
având în vedere amestecul de fragmente ceramice din toate epocile documentate pe popină.
Puţinele cioburi amestecate în partea inferioară erau deasemenea purtate, atipice. Cu
excepţia câtorva fragmente ceramice Dridu prezente îndeosebi spre fundul gropii, restul
materialului nu ne ajută la datare. Prezenţa răzleţită a circa 80 de fragmente ceramice în două
tone de pământ ne dovedeşte că nu au fost depuse ritual ci au ajuns acolo întâmplător. Totuşi,
pentru acurateţea informaţiei le vom descrie.
Inventarul gropii
În sedimentul cuprins între -0,40-1,30 m corespunzător stratului de cenuşă şi
depunerii de oase de animale s-au găsit doar 14 fragmente diferite, atipice.
Între 1,30- 2 m în stratul de umplutură afânată, neagră, au fost găsite mai multe
fragmente ceramice de diferite categorii, purtate de pământul depus. Astfel au apărut 37
fragmente din pastă roşie, cărămizie provenite de la vase de import, probabil amfore. Au mai
apărut 25 de fragmente ceramice lucrate cu mâna din pastă cu cioburi pisate, arsă neuniform,
din care unele decorate cu brâu alveolat. Tot aici a mai fost găsit un fragment din pastă
nisipoasă şi cinci din pastă cenuşie.
La adâncimea de -1,30 -1,60 m a apărut, alături de două fragmente din pastă cenuşie,
decorată cu incizii şi o buză de vas din pastă nisipoasă cu microprundişuri, cu buza scurtă
taiată oblic, gâtul scurt, decorată cu mănunchiuri de striuri oblice pe umăr şi valuri. Important
este că acest fragment face parte din acelaşi vas cu un fragment descoperit pe suprafaţa
casetei A24 la -0,51 cm. Amănuntul acesta vine să întărească opinia că groapa de cult nr. 1
medieval-timpurie face parte din ultima fază de locuire a popinei. Pe suprafaţa casetei A 24

www.cimec.ro
au fost cercetate bordeiul nr. 8 din prima fază de locuire şi care fusese acoperit de detritusul
provenit de la cele două gropi de bucate ulterioare acestuia.
Concluzie
Unicitatea descoperirii este prezenţa unui schelet uman pe fundul gropii. În aşezările
culturii Dridu, mai ales cele datate în sec. X-XI au apărut schelete umane abandonate atât în
locuinţe (Dinogeţia, Târgşor), cât şi în gropile de acces ale cuptoarelor (Dridu) dar şi în gropi
comune (Capidava) şi au dovedit sfârşitul violent al acestor aşezări legat probabil de atacurile
pecenege. Semnele de violenţă de pe craniul defunctului de pe Popina Blagodeasca arată
sfârşitul tragic pe care l-a avut. Însă grija cu care a fost depus, poziţia braţelor, stratigrafia
specială a sedimentelor din groapă şi compoziţia acestora semnifică depunerea după un
anumit ritual. Nu am găsit sedimente care ar fi aparţinut vreunei amenajări de lemn (sicriu,
criptă, caseta,etc.) şi nici un alt inventar care să provină de la veşminte (butoni, catarame
etc.). Deşi nu a avut inventar, sedimentele presupun depunerea unor ofrande vegetale si
animale.
Datarea complexului corespunde de fapt datării gropii, care are toate datele unei gropi
de bucate din a doua jumătate a secolului al X-lea.

Opinii cu privire la atribuirea etnică şi confesională

Evident, o astfel de descoperire ridică unele întrebări pertinente cum ar fi apartenenţa
confesională a individului şi atribuirea etnică.
Apartenenţa confesională. Evul mediu-timpuriu a fost o epocă destul de complexă
sub aspect etnic şi confesional deoarece a fost marcată de migraţii, din care unele, în afară de
fondul economic au fost consecinţa indirectă a extinderii pe cale războinică a islamului.
Atunci au apărut războaiele religioase (Jihadul islamic şi Cruciadele creştine). Localizarea
Popinei Blagodeasca presupune atât prezenţa bizantină creştină, dar şi vecinătatea bulgarilor
care până la începutul secolului al X-lea au oscilat nesigur între creştinism şi păgânism.
Dacă în lumina documentelor epoca este foarte vie, din punct de vedere arheologic
lucrurile sunt mai complicate.
De pildă, ritul funerar al inhumaţiei, pe care trebuie să îl analizăm în cazul de faţă, se
regăseşte atât la cele trei religii monoteiste (iudaism, creştinism, islam) cât şi la nomazii
turanici păgâni (proto-bulgari, pecenegi, cumani) dar şi la alanii de origine sarmatică.

www.cimec.ro
 De asemenea, lipsa inventarului constatată şi în cazul nostru este un element de ritual
comun pentru creştinim, iudaism şi islamism.
În cazul de faţă singurele elemente de ritual distincte care ar trebui analizate sunt
legate de depunerea cu grijă, cu faţa în jos, capul la N-NV, picioarele la S-SE, labele
picioarelor la vest. Nu corespunde cu ritualul creştin conform căruia defunctul este depus cu
capul la vest şi picioarele la est.
Nu corespunde întocmai, deşi sunt asemănări, nici cu ritualul islamic conform căruia
defunctul trebuie aşezat către Al-Quibla, adică aşa cum ar călători spre Mecca.Aşa se face că
pentru fiecare regiune geografică populaţia islamică adoptă o altă orientare a individului în
groapă. De pildă pentru o populaţie de pe Volga să zicem, acolo unde islamul făcea
prozelitism în secolul IX, Al-Quibla se afla V-SV, în timp ce pentru cineva de la Dunărea de
Jos, Al-Quibla se afla la SE. În cazul de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, picioarele
defunctului se aflau într-adevăr cu o uşoară abatere la SE.
Dintr-o statistică efectuată de mine la începutul anului 2000 reieşea că în sudul
României au fost descoperite 1409 morminte de inhumaţie localizate în 12 situri (necropole
şi morminte izolate de inhumaţie). Orientarea predominantă a scheletelor este V-E (cu capul
la vest) dar sunt şi excepţii N-S, aşa cum se observă la unele morminte de la Obârşia, Izvorul,
Dinogeţia, Platoneşti 102.
În literatura de specialitate românească nu se intră în detalii cu privire la atribuirea
confesională decât în cazul ritului de incineraţie. Mormintele de inhumaţie sunt considerate
creştine. Este drept că situaţia era complicată şi de faptul că în cadrul aceleaşi necropole se
înregistrau aproape toate orientările, şi prin urmare, excepţia întărea regula, care în multe
cazuri era orientarea creştină V-E.
Căutând analogii pentru situaţia de faţă am găsit că în urma cercetărilor efectuate de
cercetătorii ruşi în cimitirele musulmane din cadrul culturii Saltovo-Maiaţk (cultura khazară
contemporană culturii Dridu) s-a constatat că un procent foarte mare de morminte, de
aproape 30% erau morminte cu devieri, printre care cea mai întâlnită era poziţia cu faţa în
jos 103. În cimitirul nr. 2 de la Sidorovo (reg. Doneţ, Seversky-Doneţ) defuncţii aveau capul
orientat la NV şi labele picioarelor flectate spre vest 104 iar autorii cercetărilor au considerat că

102
Emilia Corbu, Sudul României în Evul-Mediu Timpuriu, Ed. Istros, 2006, p. 51.
103
ЗЕ. Кравченко, В.В. Давіденко, op. cit., p. 233-234.
104
Ibidem, M7, M8, p. 240.

www.cimec.ro
acesta este canonul musulman tipic. Mai mult chiar, fiind lipsite de inventar au fost datate pe
baza gropilor de bucate considerate contemporane cu cimitirul 105.
Singura analogie directă pe care am găsit-o pentru mormântul de la Vlădeni –Popina
Blagodeasca se află la mormântul nr. 6 de la Sidorovo, unde defunctul a fost aşezat într-o
fostă groapă de bucate, aflată în şirul gropilor de bucate dar devenită ulterior menajeră.
Îngroparea într-un depozit de deşeuri este considerată ca lipsă de respect 106. Tot ca lipsă de
respect în necropolele musulmane din cadrul culturii khazare este considerată şi îngroparea
cu faţa în jos.
În concluzie, ritualul constatat în cazul mormântului din groapa de bucate de la
Popina Blagodeasca are analogii cu mormintele musulmane din secolul al X-lea. Analogia
pare foarte departe dar dacă ne gândim că la proto-bulgarii de pe Volga islamul era religie de
stat şi că un trib a migrat de acolo la sudul Dunării şi urmaşii lor organizau şi în anul 902 o
mare răscoală anticreştină, analogia nu mai pare atât de străină. Scenariul pe care ni-l
propune această analogie este acela că un individ de credinţă islamică este ucis la un moment
dat şi îngropat conform ritualului într-o poziţie lipsită de respect. Analizele antropologice ale
acestui individ le găsiţi la capitolul destinat cercetărilor pluridisciplinare. Interesant este că
acest individ tânăr, de 24 de ani, suferea de o boală gravă care şi azi are o etiologie
necunoscută. Este vorba de noduli Schmorl la nivelul a cinci vertebre ale coloanei vertebrale.
Boala poate produce hernia discurilor intervertebrale urmată de anchilozare şi paralizie. In
evul mediu, un tânăr paralitic era o povară. Această boală gravă poate fi o explicaţie pentru
moartea violentă, poziţia lipsită de respect şi îngroparea într-un loc neadecvat.

Groapa de cult nr. 2 (Cas. A 36, c.4-Cas. A41, c.3)

Descriere
Acest complex a intersectat un bordei getic. Avea forma ovală de 2,70 m x 1,50 m,
cu un profil neregulat, adâncimea de -1,21 m (Pl.XVII- plan, PL. XXXI-profil). Sedimentele
din umplutură erau de culoare brun-negricios, afânat, cu pelicule de cenuşă şi arsură şi multă
paiantă provenită din complexul getic. Inventarul era foarte sărac şi consta din fragmente
ceramice, oase de animale fragmentare şi un fragment de craniu uman de copil aşezat cu
ţeasta în sus, cu privirea spre SV. Deasupra şi în jurul craniului se afla pământ galben-
105
Ibidem, p. 242.
106
Ibidem, p. 241.

www.cimec.ro
maroniu, tasat. Craniul era depus aproape de gura gropii (fig.33). Nu este exclusă o depunere
rituală, fapt ce ne-a determinat să considerăm complexul o groapă de cult. Nu excludem,
deasemenea, ca acest craniu de copil să provină dintr-un mormânt antic distrus de locuitorii
evului mediu-timpuriu şi care l-au reîngropat. A mai fost descoperit un mormânt de copil
sarmat deja publicat 107.
Inventarul gropii era constituit din fragmente ceramice amestecate, antice şi
medieval-timpurii, ajunse acolo întâmplător. Cele 25 fragmente ceramice din pastă nisipoasă
proveneau de la vase diferite lucrate din pastă cu proporţii diferite de nisip şi microprundiş,
ardere atât reducătoare cât şi oxidantă, angobate sau nu. Unele aveau în pastă nisip dar şi
scoică pisată, în timp ce altele doar nisip de granulaţie mică şi un aspect foarte omogen. Din
categoria ceramicii cenuşii s-au găsit doar 10 fragmente diferite, cu aspect cimentos, arsă
reducător dar şi oxidant cu decor lustruit în reţea. Din categoria ceramicii lucrate cu mâna
(din care o parte getice) se aflau 51 fragmente, de la vase diferite. Se observau mai multe
variante de pastă: a) fără degresanţi, arsă oxidant; b) cu nisip, angobă cărămizie, miez negru;
c) cu cioburi pisate şi fragmente de calcar, arsă oxidant.Proveneau de la borcane cu gât înalt,
buza evazată, butoni pe umăr, castron cu buza invazată, borcane decorate cu brâu alveolat.
Au mai apărut 54 de fragmente de amfore elenistice şi oale din pastă roşie.
Pe baza materialului medieval-timpuriu propunem datarea în a doua jumătate a
secolului al X-lea - prima jumătate a secolului al-XI-lea.

II.7. GROPI CU FUNCŢIONALITATE NEPRECIZATĂ

Gropile din caseta A27
• G1 (Cas. A 27, c.3)
Descriere
A apărut la -0,30 m ca o pată rotundă de pământ brun, afânat, cu pigmenţi de pământ
galben, arsură (Pl.XVI). Săpată în proporţie de 75%. Restul se află în martor. Avea formă de
butoi cu pereţii rotunjiţi şi următoarele dimensiuni: dm. gurii=0,70m, dm. bazei=0,50 m,
adâncimea de -0,80 m.

107
Valeriu Sîrbu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud.
Ialomiţa), Istros, XIII, Brăila, 2006, p. 195-201; Nicolae Miriţoiu, Analiza antropologică a mormântului
sarmatic de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros, XIII, Brăila, 2006, p. 201-207.

www.cimec.ro
 Inventar. Umplutura era brună, negricioasă cu puţin material ceramic. Conţinea un
schelet aproape întreg de bovină. Doar patru fragmente lucrate din pastă nisipoasă cu cioburi
pisate mărunt, ardere pătată, decorate cu striuri verticale alternate cu registre de striuri
orizontale şi valuri pe striuri.
Intersecta cuptorul menajer nr. 9.
Datată în sec.X-XI.

• G2 (Cas. A27, c.1)

Descriere
S-a conturat la -0,30 m şi avea dimensiunile: diametrul gurii- 0,50 m, diametrul bazei-
0,50 m, adâncimea de -1 m. Avea formă de butoi cu pereţii rotunjiţi.
Conţinea sedimente de cenuşă, pământ galben, paiantă, oase de animale. Inventarul
sărac constituit din 19 fragmente ceramice din toate categoriile: pastă nisipoasă cu cioburi
pisate şi microprundişuri, pastă cenuşie cimentoasă, ceramică lucrată cu mâna.
Datată în a doua jumătate a secolului al X-lea -prima jumătate a secolului al XI-lea.

Gropile de pe traseul secţiunii SF

Pe traseul secţiunii F (SF) pe o lungime de 10 m sunt şase gropi a căror
funcţionalitate nu poate fi precizată. Au gura mai largă decât fundul şi unele coboară în
trepte. Distanţa dintre ele este foarte mică între 0,50 – 1 m. Adâncimea celor săpate variază
între -0,50 -1,60 m. Umplutura gropilor constă din sediment negru, brun, tasat. Sunt aproape
lipsite de inventar cu excepţia unor piese din metal. De la bun început precizăm că
dimensiunile pe care le redăm mai jos corespund suprafeţei cercetate pe secţiune. Nici una
din gropi nu a fost cercetată în întregime (ANEXA III).
• G1 (SF, c.3-4, profil sudic) are diametrul de 2,05 pe suprafaţa cercetată şi adâncimea
de 0, 80 m.Are gura largă, pereţii albiaţi, fundul drept. La adâncimea de -0,80 m a
apărut o piesă din fier, de formă ovală cu doi dinţi laterali. Dimensiuni: L= 5 cm,
la=2,5 cm. Este fie o aplică, fie piesă de la o cămaşă de zale.
• G2 (S.F, c 4-5, profil sudic) are diametrul de 1,60 pe suprafaţa cercetată şi
adâncimea de 1,35 m.Are gura largă, pereţii drepţi, fundul drept.

www.cimec.ro
 • G3 (SF.c. 6, profil sudic). Are formă neregulată. Gura largă de 1,40 m, coboară în
trepte. Are fundul albiat cu diametrul de 0, 70 m.
• G4 (SF, c. 7-8, profil sudic). Are formă neregulată cu pereţi care coboară în trepte.
Gura largă de 1,90 m şi fundul de 1,50 m. Adâncimea de -1, 60 m.
• G5 (SF, c.6-7, profil nordic). Formă tronconică. Gura largă de 1,80 m şi fundul de
1,35 m. Adâncimea de -1,35 m.
• G6 (SF, c4, profil nordic) Gura largă, rotundă de 1,40 m pe suprafaţa săpată.
Adâncime de -0,50 m. Se pierde într-un strat de pământ brun. În acesta a apărut la -
0,48 m un cercel de tâmplă din bronz, rotund, puţin turtit în partea de închidere, cu
diametrul de 1,4 cm.Veriga, goală în interior, este realizată din foaie de bronz rulată.
Tot în această zonă a gropilor dar fără legătură cu ele, în caroul 5 (C 5), -0,68 m , în
strat de pământ brun, afânat, s-a găsit un piron lung de 13 cm, gros de 0,9 cm, cu floarea
mare puţin hexagonală, având partea superioară a corpului cu patru muchii şi partea
inferioară pe o lungime de 4 cm striată ca un şurub. Are analogii la Dinogeţia , unde s-au
găsit peste 100 de cuie în ultimul nivel de locuire 108 de sec. XII. Piesa poate fi legată de
şanţul de apărare aflat în apropiere.

II.8. SISTEMUL DEFENSIV

Pe Popina Blagodeasca au fost descoperite patru palisade şi un şanţ de apărare ceea ce

ne îndreptăţeşte să vorbim despre un sistem defensiv, singurul descoperit pe malul stâng al
Dunării. In Muntenia a mai fost cercetată până în prezent o singură cetate, este vorba de Slon-
Prahova (jud. Prahova).
Stadiul actual al cercetărilor nu ne permite să vorbim despre o cetate de pământ. Este
o ipoteză care urmează a fi verificată prin săpăturile arheologice viitoare. Deoarece
palisadele au fost cercetate parţial, termenul folosit în prezenta lucrare va fi acela de segment
de palisadă.
În evul mediu-timpuriu, sistemele defensive erau compuse din: a) valuri şi şanţuri de
apărare, b) din palisade şi şanţuri de apărare şi c) din valuri cu palisade şi şanţuri de apărare.

108
Gh. Ştefan și colab., Dinogeţia I, p. 76, fig.40/9-10.

www.cimec.ro
Diferenţa dintre ele nu consta doar din modul de valorificare a pământului scos din şanţ (val
sau palisadă) ci şi în dimensiunile şanţului sau modul de construcţie al palisadei.
Considerăm că pe Popina Blagodeasca sistemul defensiv a fost compus doar din
palisadă şi şanţ de apărare. Suprafaţa apărată era redusă, doar de câteva hectare, dar aceasta
era o caracteristică a perioadei respective. De pildă, fortăreţele de pământ din Moldova erau
doar de 2,5-4 ha 109. Acest aspect coroborat cu faptul că urmele de locuire din incinta lor sunt
sporadice ne indică faptul că erau puncte de apărare, destinate staţionării unui corp de oşteni
şi nu erau cetăţi cu locuitori. Populaţia civilă, în cazul nostru, se retrăgea în Baltă unde
apărarea naturală era mult mai eficientă.
Planul incintei de la Blagodeasca pare să fi fost inelar sau în formă de potcoavă, aşa
cum erau multe cetăţi timpurii ale vremii.
Sistemul defensiv de la Blagodeasca are analogie directă cu cea mai veche fortificaţie
de la Dăbâca 110(jud. Cluj). Analogia constă în modul de construcţie al palisadei (în care
paramentul de lemn este înfipt într-un şanţ), în dimensiunile şanţului de apărare (care are o
deschidere maximă de 9 m şi adâncimea de doar 1,5 m) şi în distanţa dintre şanţul de apărare
şi palisadă.
O altă analogie directă îşi găseşte în aşezarea întărită de la Dersca-Botoşana, în
privinţa dimensiunilor (aceea are doar 2,5 ha), a planului (formă triunghiulară) şi a palisadei
din care se păstrează o „temelie” adică o alveolare lată de 1,50m şi adâncă de 0,50 m 111.
Din segmentele de palisadă cercetate şi din analizarea modului de umplere a şanţului
se constată că urmele de arsură sunt foarte puţine, sporadice şi nu provin de la incendierea
complexului aşa cum s-a observat în alte părţi. Acest fapt ne îndreptăţeşte să credem că
unele palisade au fost în funcţiune şi în etapele de locuire din aşezare. Pe de altă parte ne
indică faptul că fortificaţia de aici nu a trecut prin nici o bătălie decisivă sau eveniment
politic major, deşi a avut caracter defensiv la un moment dat.
Pentru o datare timpurie a complexului în secolele VII-IX pledează planul,
dimensiunile, tipul constructiv al palisadei, stratigrafia şi situaţia topostratigrafică despre care
vom vorbi în continuare. Datarea fortificaţiei de la Dăbâca în secolul X este orientativă

109
Dan Gh. Teodor, Aşezările întărite din regiunile est-carpatice ale României în secolele VIII-XI, Hierasus,
1979, p. 199-202.
110
Ștefan Pascu, Mircea Rusu şi colaboratorii, Cetatea Dăbâca, Acta Musei Napocensis, V, 1968, p. 163.
111
Dan Gh. Teodor, Aşezarea întărită medievală de la Dersca-Botoşana, în „Hierasus”, XI, Botoşani, 2001,
p. 107-129.

www.cimec.ro
pentru noi. La rândul ei, Dăbâca are analogii directe cu fortificaţia de la Staro-Mesto
(Cehoslovacia) datată în secolul IX. In Polonia, Germania, cetăţile inelare sau în formă de
potcoavă sunt datate în secolul VII-X 112.

II.8.1. PALISADA

Palisada este un zid construit din lemn şi umplut cu pământ galben bătut. Din această
construcţie s-a mai păstrat, în negativ, fundaţia, adică un şanţ în care erau fixaţi parii de
lemn, stâlpii de susţinere. De o parte şi alta a acestui şanţ se descrie o peliculă compactă de
pământ galben curat provenită probabil de la o depunere a acestuia la baza palisadei în scopul
susţinerii ei.
Au fost descoperite şi cercetate parţial patru segmente de palisadă. În funcţie de
caroierea perimetrului cercetat, două palisade au fost cercetate în sectorul B, una în sectorul
A, una în sectorul C. Trei dintre acestea (SP2, SP3, SP4) erau orientate NV-SE şi
corespundea cu orientarea întregii aşezări şi evident, cu orientarea grindului sudic. Doar
primul segment de palisadă, SP1, era orientat NE-SV. Trei dintre acestea au fost construite pe
panta grindului, şi doar unul (SP2) se afla aproape de vârful grindului. Două dintre acestea
(SP1, SP3) nu au fost intersectate de nici un nivel de locuire ulterior şi prin urmare apar la -
0,32 m de la suprafaţa solului. Celelalte două fiind intersectate de bordeie din fazele
ulterioare de locuire se descriu la -0,56 m. Diferenţa este dată de stratul medieval-timpuriu cu
o grosime de 20-25 cm în ariile intens locuite.
Au fost cercetate parţial pe lungimi diferite (SP1- 8 m, SP2-9,30 m, SP3 -34 m, SP4
– 21 m). Doar în cazul SP3 şi SP4 au fost evidenţiate capetele sudice, puţin lăţite.
În continuarea SP 3 se descria un şir de gropi de pari, destul de groşi urme ale unei
posibile porţi.
In toate cazurile lăţimea şanţurilor păstrate este cuprinsă între 0,75 m-0,85 m.
Adâncimea de la nivelul actual al solului era de -0,80-1 m. Şanţul era evazat, uneori cu mici
trepte laterale. Pe fundul lui se aflau unul sau trei rânduri de gropi de pari.În acest şanţ se afla
un sediment brun-negricios, tasat, cu puţin material arheologic: fragmente ceramice, lemn
carbonizat, paiantă.

112
M. Rusu, Castrum, Urbs, Civitas, în „Acta Musei Napocensis”, VIII, 1971, p. 200.

www.cimec.ro
 Aşa cum am arătat palisada a fost construită din pari ascuţiţi la vârf şi fixaţi într-un
şanţ. Pe aceşti piloni de lemn se fixau bârne transversale de lemn sau împletitură de nuiele.
Spaţiile rămase libere au fost umplute cu pământ galben bătut. Rezulta un zid cu o grosime
de 0, 80 – 1 m şi o înălţime care ar fi putut atinge 3- 4 m înălţime (dacă judecăm după
adâncimea şanţului de -040- 0, 60 de la nivelul lui de săpare). Acest zid de pari şi pământ a
fost lutuit. Paianta arsă şi cenuşa par să indice distrugerea palisadei prin incendiu. Aflate
practic la suprafaţa solului resturile palisadei au fost spulberate de vânturi şi ploi. Ceea ce a
mai rămas a fost împrăştiat de lucrările agricole desfăşurate în ultimii 50 de ani pe popină.
Cert este că pe o fotografie a grindului făcută în 2001 se observă o suprafaţă
dreptunghiulară delimitată clar de o dungă mai deschisă la culoare. Limitele indicate de
fotografie corespund cu talpa de palisadă din care noi am cercetat segmente. Trei dintre
aceste segmente, este vorba de SP 2, SP3 şi SP4 au un traseu paralel.
Toate cele patru segmente de palisadă se află în spatele şanţului de apărare. Cu
siguranţă, nu au fost toate contemporane. Considerăm că SP2 şi SP4 sunt mai timpurii şi
puteau fi contemporane cu şanţul de apărare datate astfel la sfârsitul secolului al VIII-lea -
începutul secolului al IX-lea. SP3 şi SP1 pot aparţine fazelor de locuire în bordeie sau în
locuinţe de suprafaţă constituind o incintă a acestora. Tot în legătură cu palisada trebuie
considerată şi o aglomerare de 29 gropi de pari aflată în Cas. B29, lângă segmentul de
palisadă nr. 3 (Anexa VI).

Segmentul de palisadă nr. 1 (SB, c1-2, Cas. I, C 1-4)

Descriere
A fost descoperit în anul 2001, pe traseul secţiunii de sondaj B (Pl.XXXII). Se afla
la periferia grindului, pe partea de est, unde panta începe să coboare. Era orientat NE- SV. S-
a conturat la -0,32 m de la nivelul actual al solului ca o peliculă brună-cenuşoasă, de
consistenţă dură (fig.34 a). Adâncimea de la nivelul actual al solului era de -0,82 m, lăţimea
şanţului de 0,75 m. A fost cercetat pe o lungime de opt metri. Avea pereţii puţin evazaţi.
Nivelul pe care s-a conturat şanţul era caracterizat de mult pământ galben pigmentat cu brun.
Inventarul
Inventarul complexului era extrem de sărac şi consta doar din câteva fragmente
ceramice, paiantă, lemn carbonizat.

www.cimec.ro
 Segmentul de palisadă nr. 2 ( Cas. B8-B11)
Descriere
Este orientat NV-SE. A fost cercetat pe o lungime de 9,30 m (Pl.XXXIII). Avea
lăţimea de 0,80-0,85 m şi pereţii puţin evazaţi . Acest şanţ se afla aproape de creasta
grindului, acolo unde stratul de depuneri este mai gros, ceea ce face ca adâncimea lui de la
nivelul actual al solului să varieze între -0,98-1,21 m iar în cas. B11 să fie între 1,10-1,24 m.
S-a conturat de la -0,56 m de la suprafaţa actuală a solului sub forma unor pete brune,
afânate cu paiantă arsă. Pe fundul şanţului şi pe pereţi se observau gropi rotunde, puţin adânci
care proveneau de la vârfurile ascuţite ale unor pari.
Sedimente şi inventar
Sedimentul din umplutură relativ tasat, era brun spre negru, cu granule de paiantă
arsă, bulgări, pietre. Inventarul foarte sărac era constituit de câteva fragmente medieval-
timpurii, din pastă nisipoasă cu decor striat.
Situaţia topostratigrafică
Bordeiul nr. 4 este aproape lipit de acest segment de palisadă fără însă a îl intersecta.
Această situaţie ne-a făcut să considerăm bordeiul adosat palisadei şi în graba depunerii
rapoartelor arheologice să îl publicăm aşa. La analiza atentă a materialului documentar am
constatat că sedimentele din complexele ulterioare bordeiului au acoperit resturile palisada.

Segmentul de palisadă nr. 3 (Cas. B23- B29)

Descriere
Se afla pe partea de vest a grindului, pe pantă. Este orientat NV-SE, mergând paralel
cu palisadele nr. 2 şi 3. Se conturează la 0, 30 m de la nivelul actual al solului pe un sediment
cu mult pământ galben amestecat cu lentile brune (fig.34 b).Umplutura este brun-cenuşoasă,
tasată, cu multă paiantă arsă, cărbune, cenuşă.
A fost cercetat pe o lungime de 34 m şi continuă spre NV. Lăţimea şanţului era între
0, 75- 1 m. Adâncimea varia între -0, 67- 0, 82 de la nivelul actual (ANEXA 1).
Pe fundul şanţului dar şi lateral, se observau trei şiruri de gropi de la vârfurile
ascuţite ale unor pari înfipţi transversal. Cel mai bine se observă în Cas.B31 unde se aflau
22 de gropi aliniate pe trei rânduri ca şi în celelalte casete (fig.35).

www.cimec.ro
 Am evidenţiat capătul sud-estic al palisadei unde apar nouă gropi de pari, rotunde sau
patrulare, paralele cu palisada (Cas. B31) sau în continuarea acesteia (cas. B33). Cele
patrulatere au latura de 0,20 m iar cele rotunde au diametrul tot de 0,20 m (fig.36).
Adâncimea lor coincide cu adâncimea şanţului de palisadă şi este cuprinsă între -0,50 m
-0,78 m.
În cas. B25 s-a mai conturat o groapă patrulateră cu colţurile rotunjite cu laturile de
2,10 x 1,70 şi fundul neregulat, coborând în trepte de la 0,72-1,12 m. Pe fundul ei se
observau gropi de la vârful ascuţit al unor pari. Se caracteriza printr-o cantitate mare de
paiantă arsă până la vitrificare, pietre, oase de animale. Noi credem că este groapa de fundaţie
a unei mici construcţii de lemn, poate un post de supraveghere, de pe traseul palisadei ce avea
rolul de consolidare a acesteia.
Inventar
Inventarul era destul de sărac, compus din fragmente ceramice (mai multe în partea
superioară), oase de animale, fragmente de paiantă, melci.
În cas. B24 apar mai multe fragmente ceramice din pastă nisipoasă, specifice,
decorate cu valuri şi striuri, striuri verticale pe striuri orizontale, câteva sunt din pastă
cenuşie, fragmente de ulcioare amforoidale. Acestea se găseau până la fundul şanţului.
În cas. B 30, fragmentele ceramice din nivelul din care coboară şanţul de palisadă
sunt din pastă nisipoasă de bună calitate, bine omogenizată, ardere bună, reducătoare şi
oxidantă şi sunt decorate în următoarele variante: registre de trei striuri orizontale; registre de
striuri orizontale; striuri oblice pe striuri orizontale; valuri neglijente pe striuri.
În cas. B31, unde se află capătul palisadei şi adâncimea acesteia a fost mai mică,
inventarul este şi mai sărac, câteva fragmente din pastă nisipoasă cu scoică pisată, mici,
atipice, arse oxidant, câteva din pastă cenuşie, un fragment din pastă caolinoidă. Spre fundul
şanţului se înmulţesc fragmentele mici, atipice, lucrate cu mâna.
Intersectări
În cas. B24, traseul palisadei a fost intersectat de o groapă în care se afla scheletul
unui animal. Scheletul era întreg dar se nu se afla în conexiune anatomică.

www.cimec.ro
 Segmentul de palisadă nr. 4 (Cas A15, A20 -A 23)
Descriere
Este orientat NV-SE. A fost cercetat pe o lungime de 21 m. Continuă în direcţia NV
(Pl. XXVIII, Pl. XXXIV). A fost intersectat de mai multe complexe arheologice şi de aceea
adâncimea lui variază între 0,80 -0,90 m, în funcţie de stratul de depuneri. Are lăţimea
cuprinsă între 0,80- 1m. În caseta A 21 a fost surprins capătul sudic, puţin lăţit (Pl. XXVIII,
fig.37). Pe fundul şanţului se aflau gropi de pari, rotunde sau patrulatere (cu diametrul de 10
x 8, 15 x10 cm), într-unul sau două şiruri.
Inventar
S-a delimitat la -0,40 m. Sedimentul era brun, tasat, amestecat cu pigmenţi de pământ
galben, aproape lipsit de inventar. Au fost găsite 6 fragmente din pastă nisipoasă, de bună
calitate, arsă reducător, decor striat; 15 fragmente din pastă cenuşie, din care doar unul cu
ardere oxidantă. Au apărut însă 19 fragmente de ceramică de import, pastă roşie de diferite
nuanţe, ardere oxidantă, factură antică.
Intersectări
În caseta A15-A20 a fost intersectat de o anexă gospodărească în care se afla groapa
de bucate nr. 15.
Concluzie
Faptul că nu au fost distruse prin incendiu, ca în alte părţi, ne face să credem că au
funcţionat şi ca simple palisade de protecţie în diferite stadii de evoluţie a aşezării. O
analogie apropiată pentru o astfel de utilizare găsim în aşezările rurale premergătoare
fondării capitalei de la Pliska 113.
Considerăm, deasemenea, că o aşezare cu palisade poate fi considerată o aşezare
întărită. Aşa cum am arătat singurele analogii directe se află în cea mai veche fortificaţie de
la Dâbâca (secol X) şi la Dersca-Botoşana (sec.VIII-X).
Pentru a ne convinge de acest lucru am făcut o trecere în revistă a cercetărilor pe
această temă. Vom începe cu Transilvania unde constatăm cel mai evoluat nivel de cercetare.
Urme ale mai multor cetăţi din lemn şi pământ au fost descoperite în numeroase situri, însă
cercetări sistematice s-au făcut doar în câteva 114 . Mai ales după configuraţia terenului s-a
stabilit că acestea aveau şanţ de apărare, val şi palisadă situată de regulă pe val sau pe panta
113
Pavel Georgiev, Селищната структура на Абоба-Плиска, Археология, 3-4, 2000, p. 16-29.
114
Călin Cosma, Vestul şi Nord-Vestul României în secolele VIII- X d. Hr., Cluj –Napoca, 2002, p. 42.

www.cimec.ro
acestuia 115. Palisadele din vestul Transilvaniei constau din ridicarea a două garduri paralele
din bârne aşezate transversal, sprijinite de stâlpi verticali 116 .
Urmele unei palisade au fost descoperite doar la Slon-Prahova, în zona în care s-a
cercetat cetatea de lemn din sec. VIII-IX. La Slon palisada se afla pe panta dealului „La
Ciugă” atât pe partea de est cât şi pe partea de vest. Consta din trunchiuri de copaci dispuse
pe două rânduri în zig-zag. Astfel că pe o suprafaţă de 11, 30 x 3 m, cu urma de arsură, se
aflau 6 trunchiuri de copaci 117, de grosimi diferite. Palisada de la Slon era ridicată din
trunchiuri de copaci printre care se aflau împletituri de crengi şi pari subţiri 118. De asemenea
s-a constatat că palisada de la Slon nu avea şanţ şi val de apărare.
Aceeaşi situaţie o întâlnim şi pe teritoriul Moldovei unde aşezările întărite sunt rare şi
la fel de puţin cercetate. La Fundu-Herţii sistemul de fortificaţie consta din două valuri
transversale având pe culme o palisadă de lemn. Foarte interesant este faptul că bordeiele
erau adosate valului 119.
În concluzie aşezările întărite de la nordul Dunării sunt foarte puţin cercetate. Acest
aspect induce un principiu de lucru foarte important. Acela de a nu porni cu păreri
preconcepute cu privire la localizarea, planimetria şi tehnica de construcţie a sistemelor
defensive. În prezent nu există nici o fortăreaţă de pământ şi lemn cercetată integral ca să
ştim exact cum arătau. In consecinţă, fiecare situaţie şi detaliu din teren trebuie tratat cu toată
atenţia. Deoarece ne aflăm lângă Dunăre, situaţia din Dobrogea trebuie privită cu interes.
Intr-un studiu mai vechi cu privire la limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor
isauriană şi macedoneană, Radu Florescu distinge două faze în realizarea fortificaţiilor de pe
limes, una înainte de recucerirea bizantină când au fost fortificate aşezări de la nord de
Axiopolis (azi Cernavodă) şi una după revenirea bizantină din 971 când au fost ridicate o
serie de cetăţi noi la sud de Axiopolis iar la Muzait- Dunăreni, se observă ridicarea cetăţii de
piatră peste cetatea de pământ 120. Această observaţie a fost realizată pe baza unei
aerofotografii. În afara României, palisade din lemn asemănătoare celor de la Vlădeni au fost

115
Călin Cosma, op. cit., p. 43; Ioan Marian Ţiplic, Organizarea defensivă a Transilvaniei în Evul- Mediu, Ed.
Militară, 2006, p. 219.
116
Călin Cosma, op. cit., p. 43.
117
Maria Comşa, Cetatea de lemn din secolele VIII-IX de la Slon- Prahova, în „Muzeul Naţional”, V, 1981, p. 133.
118
Ibidem, p. 134.
119
Dan Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic în sec. V-XI, Ed. Junimea, Iaşi, 1978, p. 68.
120
Radu Florescu, Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană, în „Pontica”,
XIX, 1986.

www.cimec.ro
descoperite aşa cum arătam în Bulgaria, dar şi în Ucraina în aşezarea întărită de la
Sidorovo 121 şi în Ungaria cu ocazia unor săpături de salvare 122.

II.8.2. ŞANŢUL DE APĂRARE

Proiect finanţat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional

Descoperirea palisadei şi emiterea ipotezei unui sistem defensiv ne-a impus

investigarea zonei din faţa palisadei. Au fost trasate pe direcţia E-V, cinci secţiuni paralele:
SD (24 x 1,50 m), SE (20 x 1,50 m), SF (27 x 1,50 m), SG (30 x 1,5 m), SH (30 x 1,5 m) şi
perpendiculare pe traseul SP 3. Pe suprafaţa a patru dintre ele s-au conturat diferite complexe
şi un şanţ care fusese săpat pe panta grindului (altitudine ce cobora de la 6 m-5,50 m, în timp
ce la baza grindului altitudinea era de 3,50 m nivel Marea Baltică).
Pe toate secţiunile şanţul se delimita la -0,30 m (cu excepţia SH, unde apare la -0,40
m sub un nivel de locuire), cobora din stratul medieval-timpuriu aflat sub stratul arabil. Avea
profil albiat cu deschiderea superioară mai largă decât baza. Lăţimea era variabilă de la 8,
75 m, 9 m şi respectiv 11,70 m (pe traseul SH. La bază avea constant doar 7 m. Adâncimea
era de 2 m (pe traseul SE) de 1,75 (SF, SH) şi 1 m (SG). La capetele şanţului se mai păstrau
gropi de pari, groşi de 0,30 m, probabil de la o gardină de lemn ce sprijinea pereţii.
Prima constatare importantă a fost că şanţul este arcuit ca un semicerc spre vest. Aşa
se face că apare pe traseul SG în carourile C.5-C.10 şi pe SH în carourile C 15-C19. Arcuirea
se surprinde exact pe profilul sudic al Cas. A 42- Cas. A43 deschise între cele două secţiuni.
Orientarea şanţului este NE-V-SE.
Ovalul avea deschiderea maximă spre aşezare şi vârful spre vest. Pământul galben
scos din şanţ a fost depus ca un val pe partea estică, în spatele şanţului, spre aşezare. Acest
lucru este vizibil încă printr-un sediment gros de pământ galben evidenţiat în mai multe
secţiuni. Sedimentul in interiorul şanţului este brun, afânat, untos în partea superioară şi
amestecat cu pelicule de pământ galben în partea inferioară, provenite de la prăbuşirea
valului în şanţ.

121
ЗЕ. Кравченко, В.В. Давіденко, op. cit., p. 238-239.
122
Hungarian Archeology at the turn of millennium, Ministry of National Cultural Heritage, p. 384-385, fig. 45-48.

www.cimec.ro
 Din partea superioară, până la adâncimea de -0,70 m, provine cea mai mare parte a
materialului ceramic descoperit. Probabil că locuitorii aşezării medieval-timpurii l-a folosit
ca groapă de gunoi. Pe SE, am remarcat între -1,50-1,75 m pelicule de pământ ars ceea ce ne
sugerează eventuala umplere a gropii cu moloz provenit de la paiantă arsă.
Din motive financiare, cercetarea şanţului nu a fost o prioritate pentru noi. De aceea
cele cinci secţiuni au fost deschise într-un interval destul de mare, de şase ani, ultimele două
secţiuni fiind finanţate de Ministerul Culturii. Secţiunea SH a fost cercetată în 2012 la şase
ani după cercetarea şanţului apărut pe SF. SG deschisă în 2011, avea scopul de a investiga
limita de vest a aşezării în punctul în care ajunsesem atunci.
Datorită traseului rotunjit, iniţial nu am făcut legătura dintre şanţul din SE, SF şi am
considerat a fi un fossatum, şanţul apărut în SG, publicându-l cu această denumire în cronică.
D-abia în 2012, când am deschis SH am surprins curbura şanţului şi am constatat că ne aflăm
în faţa unui complex unic. Datarea acestui complex inedit s-a făcut pe baza inventarului dar şi
a contextului arheologic.
Şanţul trebuie legat de epoca în care s-a contatat cea mai mare durată de vieţuire pe
grindul sudic şi aceasta este evul mediu-timpuriu. În nici o altă epocă istorică atestată
arheologic pe grindul sudic locuirea nu a avut amploarea din secolele IX-XI concretizată
printr-o aşezare mare. Locuirea getică a fost sporadică, la fel şi prezenţa de secol II-III sau
din evul mediu-târziu. Cu alte cuvinte este vorba de un şanţ de aşezare medieval-timpuriu.
Considerăm că se încadrează celei mai timpurii etape de locuire medievală de pe
popină, din primul nivel de locuire. Încadrarea cronologică propusă de noi era de secol VII-
început de secol IX. Situaţia lui, dimensiunile şi adâncimea inegală ne dă impresia unui şanţ
de apărare neterminat, conceput şi realizat cu prilejul unui eveniment neprevăzut. Faptul că
un cuptor menajer este destul de aproape de acesta, ne sugerează că în nivelul II de locuire
şanţul era deja parţial colmatat.

Descrierea şanţului pe traseul SE / 2006 (carou 3-7)

Pe traseul S.E, C.3-7 la -0,40 m, la 6 m de SP3, s-a conturat o peliculă brună, lată,
compusă din sediment brun, foarte afânat, untos, umed care alterna cu pelicule de pământ
galben afânat (ANEXA II).

www.cimec.ro
 Şanţul avea lăţimea de nouă metri la deschiderea superioară, şapte metri la bază şi
adâncimea de – 2 m. Avea formă de U cu gura mai largă şi fundul mai îngust. Era ca un şanţ
dublu păstrând între cele două fose laterale un pinten de pământ galben întărit cu pari de lemn
(fig.38 a). Pe lateral şi la mijlocul lui se observau gropi de par. Prăbuşirea acestui pinten de
pământ galben a făcut ca sedimentele să aibă o configuraţie specifică.
În umplutură se aflau două categorii de sedimente: 1) pământ galben curat sau în
amestec cu sediment brun dar şi cu arsură, afânat, cu lentile cafenii sau negre; 2) pământ
negru, untos, foarte afânat. Predomină pământul galben. Am remarcat între -1,50-1,75 m
pelicule de pământ ars ceea ce ne sugerează eventuala umplere a gropii cu moloz provenit
de la paiantă arsă (fig.38 b).

Descrierea şanţului pe traseul SF/ 2007 (carou 9-13)

Pe traseul S.F (27 x1,50 m) s-a delimitat tot de la cota de -0,30 m o peliculă de
pământ brun, afânat. Şanţul avea lăţimea la deschiderea superioară de nouă metri (ANEXA
III). Aceeaşi formă de U mai larg la gură şi îngustat la bază. Avea însă adâncimea de 1,70 m
(fig.39). Umplutura prezintă aceeaşi situaţie ca şi în SE, adică sedimente alternante, orientate
oblic de pământ galben curat cu pământ brun, afânat şi pelicule de arsură localizate la
adâncimi diferite. În partea superioară a umpluturii predomină pământul brun, iar sub -0,90
m predomină pământul galben în lentile curate sau în amestec cu sedimentul brun. La
adâncimea de -1m încep să apară pete rotunde de pământ ars care se conturează foarte clar la
-1,30 m. Aceste lentile sunt foarte mari, late de 0,30 m, pe toată lăţimea secţiunii.
Inventar
Inventarul era aproape inexistent cu excepţia câtorva oase şi fragmente ceramice
răzleţe. În SF,c 13, -0,70 m a fost găsit un inel de bronz decorat cu câte trei pseudogranule
de o parte şi alta a unui chaton oval. Pe baza decorului inelul poate fi datat în secolul al VII-
lea dar şi mai târziu în sec.XI-XII.

Descrierea şanţului de apărare pe SG/ 2011, c. 5-10, Cas. A42, Cas. A 43

Şanţul apărut pe SG avea o lăţime de 8,50 m şi adâncime de -1 m de la nivelul actual
al solului (fig. 40). Prin deschiderea casetelor laterale a fost cercetat pe o lungime de 5, 50 m.
Pe partea de vest se mai păstrau două gropi de pari cu diametrul de 0,30 m (ANEXA IV).

www.cimec.ro
Șanţul nu conţinea vestigii ale unor elemente de construcţie (paiantă, vetre, cuptoare,
fragmente de podea).
Este caracterizat de un sediment brun-maroniu, afânat, granulat. Inventarul consta
dintr-o cantitate foarte mare de fragmente ceramice neîntregibile specifice culturii Dridu şi
anume din pastă nisipoasă, ceramică cenuşie, fragmente de oase de animale etc.
Ceramica nisipoasă 367 fragmente din mai multe variante de pastă: a) cu nisip şi
microprundiş, foarte omogenă, arsă reducător, uniform, unele cu angobă cără mizie; b) foarte
bună, omogenă, cu nisip fin, decorată cu striuri oblice pe orizontale; c) cu nisip şi cioburi
pisate; d) caolinoidă; e) nisip şi scoică pisată, arsă reducător; f) cu nisip abia vizibil şi calcar,
decorată cu valuri pe striuri, striuri, registre de valuri. Arderea pătată, predominant
reducătoare. Alte decoruri: registre de striuri orizontale; registre de valuri; striuri oblice pe
striuri orizontale, valuri pe striuri, decor cu unghia pe gât şi striuri, valuri pe striuri, linii
oblice pe umăr şi corp striat, val pe umăr, striuri fine. Provenea de la borcanul cu buza scurtă,
răsfrântă, şănţuire pentru capac, diametrul maxim în zona umerilor.
Cele 147 fragmente ceramice din pastă cenuşie se caracterizează prin pastă de bună
calitate, foarte bine omogenizată, arsă reducător, cimentoasă. Decorată cu linii lustruite, linii
lustruite vertical şi caneluri adânci plasate pe mijlocul vasului. Unele provin de la oală cu
toartă rotundă din bandă lată de 4 cm, fixată sub buză. Altele de la borcane cu gât înalt şi
buza rotunjită.
Din categoria importurilor au fost găsite, patru fragmente smălţuite şi un fragment
pictat cu ocru roşu. Au apărut şi fragmente ceramice din alte epoci istorice: din pastă
micacee, arsă la roşu, fină, omogenă, pictată cu humă (19 fragmente); fragmente din pastă
roşie ca de amforă, atipice, 124 fragmente.

Şanţul de pe traseul secţiunii SH/2012, (SH. C.15-C.19)

Pe traseul SH, şanţul coboară în pantă de la -1,20 (c.15) la -1,75 (c.16-c.19) urcând
iarăşi la -1,20 (c.20). Lăţimea totală a şanţului era de 11,70 m, iar lăţimea la bază era de 7 m
(ANEXA V). La fel ca şi pe traseul SG, a fost găsită la marginea interioară a şanţului o
groapă de par cu diametrul de 0,40 m ceea ce ne indică o palisadă simplă de stâlpi groşi din
lemn ce delimita complexul de o parte şi alta.

www.cimec.ro
 Spre deosebire de secţiunile anterioare, SG şi SH se află în imediata vecinătate a unei
zone de locuire şi din acest motiv au un inventar divers provenit de la resturile menajere ale
uneia dintre fazele de locuire ulterioare şanţului. Acest aspect se citeşte şi stratigrafic. Astfel
că pe SE şi SF şanţul se conturează la –0,30 m în timp ce pe SH apare la -0,40 sub o fază de
locuire medieval-timpurie.
Inventarul şanţului pe SH, investigat doar pe profilul nordic (fig.41) este destul de
bogat şi constă din 594 fragmente ceramice din pastă nisipoasă, pastă cenuşie, ceramică
lucrată cu mâna şi importuri care nu sunt altceva decât materiale rătăcite din alte epoci.
Acestora se adaugă câteva piese din os şi metal (aflate în lucru) oase fragmentare de animal,
pietre, paiantă, zgură.
Ceramica nisipoasă este reprezentată de 358 (60%) fragmente neîntregibile
provenite de la mai multe vase lucrate din pastă diferită. Cele mai multe au apărut între 0,30-
0,70 m şi sunt lucrate din pastă omogenă cu nisip de granulaţie medie, ardere reducătoare
relativ uniformă. Unele au angobă cărămizie. Decorul este divers: registre de valuri alternate
cu striuri; mănunchiuri de striuri oblice pe orizontale; valuri formând ochiuri între ele,
registre de striuri alternate cu valuri. Altele sunt lucrate din pastă cu nisip şi microprundiş cu
angobă cărămizie şi decor striat. In fine, o mică parte sunt din pastă de foarte bună calitate,
omogenă cu nisip abia vizibil şi ardere reducătoare cu decoruri bazate pe striuri orizontale. Se
constată şi prezenţa pastei cu nisip şi scoică. Un număr infim au pastă caolinoidă.
Cele 86 (14%) de fragmente de ceramică cenuşie sunt din pastă de foarte bună calitate
cu concreţiuni de calcar, omogenă, ardere bună, reducătoare cu nuanţe cromatice de la
cenuşiu cimentos la cenuşiu-închis. Sunt decorate cu linii lustruite vertical şi în reţea. Unele
sunt arse oxidant.
Un număr de 105 (18%) fragmente ceramice sunt din pastă roşie, de bună calitate, cu
sau fără concreţiuni de calcar, ocru sau mică, provenite de la vase de import diferite: amfore,
oale sau vase mici. Majoritatea sunt de provenienţă antică sau medieval-timpurii. Doar 6 sunt
medieval-târzii.
În fine, au apărut şi 45 fragmente lucrate cu mâna (8%). Ne interesează cele apărute
la adâncime mare de -0,85 m, din pastă cu nisip şi cioburi pisate de factură medieval-
timpurie.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 CAPITOLUL III
INVENTARUL

Inventarul descoperit în complexele arheologice cercetate poate fi grupat în

următoarele categorii: ceramică, piese de uz casnic din piatră, metal, os şi podoabe.

III.1. CERAMICA

Din punct de vedere cantitativ este impresionantă (de pildă, doar campania din 2012 a
furnizat circa 3000 fragmente ceramice). Din punct de vedere calitativ este neîntregibilă dar
suficientă însă pentru a ne contura o imagine asupra categoriilor de pastă, formelor de vas,
decorurilor şi arderii. De aceea le-am analizat din două perspective. În primul rând, din
cadrul fiecărui complex şi am considerat că este oportun să fac o descriere detaliată inclusă
descrierii complexului arheologic. Demersul era necesar deoarece s-a constatat că raportul
dintre categoriile ceramice precum şi raportul dintre categoriile de pastă nisipoasă pot
constitui subtile argumente de încadrare cronologică. In al doilea rând, analizăm ceramica
din perspectiva întregii aşezări. Rezultatele sunt interesante.

CERAMICA NISIPOASĂ
Este majoritară în toate complexele. Se constată mai multe tipuri de pastă, decoruri
şi ardere. Nu le vom putea analiza corelate, aşa cum ar fi fost ideal, datorită caracterului
fragmentar al pieselor.
În funcţie de compoziţia pastei se constată prezenţa a trei tipuri la rândul lor cu
variante:
1) Pastă de calitate bună, cu nisip mărunt, bine omogenizată, ardere uniformă,
predominant reducătoare.
2) Pastă cu nisip de granulaţie mai mare, poroasă, arderea neuniformă, pătată. Unele
fragmente au urme de exfoliere.

www.cimec.ro
 3) Pastă cu nisip puţin, cioburi pisate sau scoică pisată. (TABEL IV).
Forme de vas (PL. XXXV-XXXVI)
Fragmentele ceramice descoperite dovedesc prezenţa borcanelor de capacităţi diferite
mici, de 0,5 l, medii şi mari (aproximativ 2,5 l). Din fragmentele întregibile s-a constatat că
predomină borcanul cu buza evazată, gâtul scurt uşor profilat sau uneori doar şănţuit, umărul
puternic bombat (cu diametrul maxim în zona umerilor). O constantă este aceea că diametrul
gurii este mai mare decât diametrul bazei. Arderea este predominant pătată. Acest aspect se
obţine printr-o ardere reducătoare voit sau nu defectuoasă. Decorul acoperă tot corpul vasului
uneori până la bază.
Buze de vas (PL. XXXVIII – PL. XLIV)
Cele circa 300 de buze de vas dovedesc o diversitate specifică epocii. Toate buzele
sunt uşor evazate. Unele sunt scurte uşor rotunjite sau rulate de tip „rulou”. Alte sunt ceva
mai lungi ca o „streaşină” tăiate oblic.
Decorul ceramicii nisipoase este un element sugestiv în privinţa datărilor. Nu am luat
în discuţie fragmentele ceramice provenite din gropile de bucate deoarece erau foarte puţine.
Din locuinţe şi cuptoare însă s-a înregistrat un număr de 21 variante decorative ceea ce este
un număr destul de mic. De pildă, doar la Ştefan cel Mare- Vlaşca din doar 3 complexe s-au
înregistrat 27 de variante decorative. Din cele 21 variante decorative doar cinci se repetă şi
apar aproape în toate complexele. Acest aspect poate fi un argument în favoarea datării
timpurii a aşezării de la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
Variantele decorative înregistrate sunt (TABEL V):
1. Striuri adâncite, neglijente;
2. Striuri de aspectul unor caneluri sau „biscuiţi”;
3. Striuri fine;
4. Valuri ce formează ochiuri între ele;
5. Incizii unghiulare pe gât „cu unghia”;
6. Valuri fine pe umăr şi striuri până aproape de bază.;
7. Valuri alternate cu striuri;
8. Fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale;
9. Registre de câte cinci striuri orizontale (numărul poate fi diferit);
10. Linii oblice pe umăr şi striuri late;

www.cimec.ro
 11. Buza decorată cu valuri;
12. Striuri orizontale suprapuse pe valuri;
13. Valuri pe striuri orizontale;
14. Registre de valuri;
15. Registre de valuri şi striuri verticale;
16. Striuri verticale pe umăr;
17. Valuri şi striuri oblice pe striuri orizontale.
18. Registre de striuri orizontale alternate cu registre de striuri oblice
19. Corpul acoperit de striuri orizontale tăiate de striuri verticale şi oblice, uneori
încrucişate între ele.
20. Umărul decorat cu împunsături şi corpul acoperit de striuri orizontale tăiate de striuri
oblice
21. Decor în zig-zag pe umăr (Pl.XLIV)

Mărci de olar
Câteva fragmente de fund, din care unele fragmentare, poartă mărci de olar.
Menţionăm: o cruce înscrisă în pătrat (B1), cruce gamată (B 8), cal cu călăreţ (PL. XLV) 123,
steaua cu şase colţuri. Cele mai multe mărci de olar s-au descoperit în cetăţile bizantine unde
au fost cercetate sute de complexe arheologice, dar să nu uităm că siturile respective au fost
datate în secolele X-XI şi însăşi situaţia lor administrativă schimbă cu totul datele problemei.
În aşezările din stânga Dunării numărul mărcilor de olar este redus.

CERAMICA CENUŞIE

Ceramica cenuşie este lucrată din argilă curată cu rare concreţiuni de calcar, bine
omogenizată, bine arsă, angobată. Este modelată la roata de mână, având fundul şi pereţii
destul de groşi.
Reprezintă un procent mic din totalul materialului ceramic descoperit dar, având în
vedere că, doar un singur vas s-a întregit suntem de părere că o statistică efectuată pe
fragmente ceramice nu este concludentă datorită gradului mare de fragmentare.
123
Cristina Talmaţchi, Emilia Corbu, O marcă de olar inedită descoperită la Vlădeni-Popina Blagodeasca, în
„Studia Universitatis Cibiniensis”, seria Historica, tomul 6/2009, p. 55-64.

www.cimec.ro
 Pe baza fragmentelor de fund, de buză, a torţilor păstrate, se poate spune că provin de la
două categorii de vase (Pl. XLVI-LI) :
1) Oale cu gât înalt, buza dreaptă puţin rotunjită, cu sau fără torţi aplatizate în secţiune;
2) Borcane cu buza înaltă rotunjită, gât scurt, umăr puţin arcuit, cu diametrul gurii
aproape egal sau puţin mai mare decât diametrul bazei.
3) Ulciorul cu gura trilobată. Tot de la un ulcior trebuie să fi provenit şi un fragment
decorat cu o pentragramă descoperit într-o groapă de bucate.
Sunt decorate cu linii lustruite în reţea.
Din fragmentele ceramice aflate sub vatra cuptorului menajer nr. 7 (P. Blagod. 2008,
Cas. B 17) s-a reîntregit un borcan lucrat la roata de mână din pastă cenuşie, cimentoasă, cu
corpul globular, decorată cu linii lustruite verticale până aproape de bază unde se delimitau
printr-o linie orizontală incizată. Are diametrul maxim în treimea inferioară (h= 16 cm,
diam. max.= 16,5 cm, dm. gurii= 12,5 cm, dm. bazei= 9 cm).
Se constată faptul că au fost arse reducător în majoritate covârşitoare. Sunt şi câteva
fragmente arse oxidant cu nuanţe cromatice de la portocaliu la brun, pătate, decorate cu linii
lustruite în reţea. De la bun început trebuie spus că această categorie este foarte rară în toată
regiunea Dunării de Jos.
Deşi ceramica cenuşie apare pe aproape toată suprafaţa aşezării, din nivelul arabil
până în toate complexele cercetate, suntem de părere că acestea provin, în principal, din
bordeie. Spre această concluzie ne conduc mai multe amănunte cum ar fi:
• Dimensiunile mici ale fragmentelor ceramice şi poziţia secundară în care au fost
găsite, purtate de lucrările agricole sau de amenajarea unor complexe noi, pe locul
sau în apropierea celor vechi.
• Prezenţa fragmentelor ceramice în cuptoare ridică două probleme. In primul rând,
din punct de vedere stratigrafic, patru cuptoare suprapun bordeiele dintr-o fază
anterioară, deci prezenţa lor acolo poate fi aleatorie. In al doilea rând cantitatea
insignifiantă. Doar un singur fragment s-a găsit în CM1, CM3, CM4 şi câteva în
CM2, CM5. Singurul cuptor în care ceramica cenuşie este la paritate cu ceramica
nisipoasă este CM7, dar faptul că a apărut sub patul de ardere al vetrei poate
indica şi o utilizare a unui vas mai vechi găsit pe popină . Dintre locuinţe, doar

www.cimec.ro
 B4 (50 fgm. cenuşii) şi locuinţa de suprafaţă nr. 1 (37 fgm.) sunt cele în care s-au
descoperit maximum de material.
• În gropile de bucate prezenţa sporadică a fragmentelor ceramice din pastă
cenuşie precum şi calitatea acestora ne îndreptăţesc să le considerăm ca antrenate
din nivelul bordeielor cu atât mai mult cu cât gropile de bucate fac parte din
ultima fază de locuire de pe Popina-Blagodeasca.
Nu poate fi apreciat numărul de vase de la care provin datorită stării fragmentară a
materialului, materialul atipic (majoritatea fragmentelor ceramice provin din corpul
vaselor), răspândirii aleatorii în detritusul complexelor. De aceea, au fost analizate doar
fragmentele sugestive - buze şi funduri de vas, fragmente de corp cu decor specific.
Relevanţa culturală a ceramicii cenuşii
Am considerat oportun să dezvoltăm tema ceramicii cenuşii deoarece, de-a lungul
timpului, i-au fost atribuite implicaţii etnice şi culturale. Ceramica cenuşie este printre
puţinele categorii ceramice cu o istorie milenară. De-a lungul celor 2500 de ani de istorie,
ceramica cenuşie s-a caracterizat prin:
• Raritate
• Calitate
• Longevitate
Ceramica cenuşie este rară în toate epocile istorice iar exemplarele întregi,
descoperite mai ales în necropole, sunt uneori excepţii. Era o ceramică de lux, iar pe atunci
luxul însemna calitate.
Calitatea ei deriva din lut şi din foc. Materia primă era o argilă fină, omogenă, cu
calităţi plastice deosebite şi care indiferent dacă era lucrată cu mâna, la roata rapidă sau la
roata de mână îşi păstra aceeaşi eleganţă şi fineţe. Al doilea element definitoriu este arderea
reducătoare până la obţinerea unor nuanţe de gri, de unde şi denumirea de ceramică cenuşie.
Celor două componente majore se adăuga şi un al treilea şi anume decorul realizat uneori
prin lustruire simplă sau în linii dispuse în diverse combinaţii. Uneori decorul lustruit este
organizat în registre delimitate de caneluri.
Longevitatea ceramicii cenuşii este dovedită de prezenţa ei în cadrul următoarelor
epoci istorice:
• Epoca Bronzului (mil II-I î. Chr.)

www.cimec.ro
 • Cultura şi civilizaţia geto-dacă (sec.IV î. Chr.- sec. I d. Chr.)
• Cultura carpică (sec. II-III d. Chr.)
• Cultura Sântana de Mureş (sec. IV-V d. Chr.)
• Evul mediu-timpuriu (Cultura Dridu - sec. VIII-XI d. Chr.)
Toate vasele au în comun pastă de calitate superioară, arderea reducătoare, decorul
lustruit. Însă, fiecare epocă istorică se caracterizează prin forme noi de vase, specifice epocii
respective. Acest lucru se datorează funcţionalităţii ceramicii. Vasele de cult se distingeau
prin forme inedite, elegante. Vasele de uz casnic mărturisesc de la sine utilitatea lor.
Ulcioarele erau folosite pentru lichide, oalele mai ales pentru lapte iar borcanele pentru gătit.
Revenind la ceramica cenuşie medieval-timpurie considerăm necesare unele
precizări cu privire la cantitatea, calitatea, tehnica de execuţie şi răspândirea acestei categorii
ceramice, considerată de către Petre Diaconu ca fiind specifică, împreună cu ceramica
nisipoasă, culturii Dridu, intrând astfel ca element de definire a acesteia 124. Prezenţa ei,
precum şi asocierea în fondul de bază, transformă însă cultura Dridu într-una regională, dat
fiind faptul că ceramica cenuşie nu apare pe tot teritoriul României. Este prezentă la Dunărea
de Jos, foarte puţin în Moldova (sunt aşezări întregi în care nu apare nici măcar un fragment
ceramic), este menţionată fără multe detalii pentru Basarabia 125 şi lipseşte din Transilvania.
În privinţa originii ceramicii cenuşii au fost emise mai multe opinii.
Specialiştii bulgari consideră că este specifică primului Ţarat Bulgar şi aceasta
datorită faptului că se găseşte şi în aşezările bulgarilor de pe Volga, tot în aceeaşi perioadă
istorică. În anii ‘70, două ulcioare din pastă fină, cenuşie, dintre care unul purta un semn
runic pe umăr, au fost descoperite la Poarta Albă şi considerate de tradiţie Saltovo-Maiaţk 126.
Studiile ruseşti din ultimii ani consideră însă cultura Saltovo-Mayaţk fără un caracter etnic
concret, fiind produsul coabitării mai multor etnii.
În anii 80, descoperiri similare şi anume cinci vase de la Medgidia, din care un ulcior
cu gura trilobată, o oală cu corp sferoidal şi toarte, erau atribuite alanilor 127, adică
descendeţilor populaţiei sarmatice. Maria Comşa considera că cel puţin borcanele cu corp
sferoidal şi ulcioarele cu gura trilobată sunt de origine alanică.

124
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, Bucureşti, 1972, vol. I, p. 122.
125
Sergiu Musteaţă, Populaţia spaţiului pruto-nistrean in secolele VIII-IX, Ed. Pontos, Chişinău, 2005, p. 126.
126
Eugen Comşa, Două ulcioare din epoca feudală-timpurie descoperite la Poarta Albă, în SCIV 1/1961, p. 109.
127
Maria Comşa, Ceramică alanică din secolul VIII, descoperită în centrul Dobrogei, în „Pontica”, XII, 1979,
p. 152, fig.1/3, 2, a,b.

www.cimec.ro
Petre Diaconu arăta că este produsul atelierelor olarilor goţi 128 de unde s-a răspândit în
culturile Saltovo-Maiaţk şi Dridu. Eugenia Zaharia o consideră evoluţia locală a ceramicii
cenuşii din cadrul culturii Bratei 129. Regretatul Raso Rasev afirmă în ultima mare monografie
cu privire la cultura Primului Ţarat Bulgar din secolele VII-IX, anterioară creştinismului, că
răspunsul este mult mai nuanţat. Astfel că dacă pentru regiunile caucaziene, originea alano-
bulgară este clară, pentru Dunărea de Jos, răspunsul este oarecum neclar datorită existenţei şi
unor tradiţii locale. Consideră că ceramica din această categorie dar cu angobă roşie ar fi
produsul atelierelor din Crimeea 130.
Cei care susţin originea locală a ceramicii cenuşii medieval-timpurii nu au oferit însă
nici explicaţie pentru schimbarea tehnicii de lucru, a folosirea roţii de mână, spre deosebire
de atelierele tradiţionale antice şi romano-bizantine care utilizau roata rapidă de picior.
Răspândire şi analogii
De pildă, deşi apare constant în toate aşezările şi necropolele medieval-timpurii
cercetate în sudul României, atât în periegheze cât şi în cercetări sistematice, din punct de
vedere cantitativ este aproape nesemnificativă în ansamblul culturii. Ne referim mai întîi la
situaţiile în care materialul este întregibil. De pildă la Obârşia-Olt, doar 19 morminte din
105 au ceramică cenuşie iar la Nalbant, din 141 morminte doar două urne sunt din pastă
cenuşie. În necropolele de la Izvorul şi Frăteşti această ceramică apare sporadic 131. Aceeaşi
situaţie este întâlnită însă şi în cetăţi. La Capidava, singura cetate care menţionează un nivel
de secol IX-X, anterior revenirii bizantine, au fost găsite doar 17 fragmente 132.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre Dinogeţia unde fragmentele ceramice cenuşii
sunt sporadice şi în complexe mai vechi 133. De pildă, din vasele de provizii au apărut doar
câteva fragmente. La Păcuiul lui Soare se menţionează „doar câteva fragmente cu decor din
linii lustruite” 134.

128
Petre Diaconu, D. Vâlceanu, op. cit., p. 126-127.
129
Eugenia Zaharia, Donnes sur l'archeologie des IV-XI siecles sur le territorire de la Roumanie. La culture
Bratei et la culture Dridu, în „Dacia”, XV, 1971, p. 269-287.
130
Raşo Raşev, Bălgasrskata Eziceska Cultura (VII-IX vek), Sofia, 2008, p. 186.
131
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu. Repere arheologice, Ed. Istros, 2006, p.124.
132
Gr. Florescu, R. Florescu, P. Diaconu, Capidava, I, Ed. Academiei RSR, 1968, p. 162.
133
Gh. Ştefan și colab., Dinogeţia, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 164-167.
134
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea Bizantină, I, Ed. Academiei RSR, Bucureşti,
1972, p. 85.

www.cimec.ro
 Fără a se preciza cantitatea descoperită, ceramica cenuşie este întâlnită şi în aşezările
de la Căscioarele-Greaca-Prundu, unde sunt menţionate ambele variante, cenuşie şi
cărămizie, provenite de la oale globulare cu torţi 135.
Tot fără a se preciza detalii cu privire la cantitate, dar insistându-se pe formele vaselor
(borcane, oale, vase de provizii, ulcioare) sunt descrise şi fragmentele ceramice de la
Bucov 136. Se menţionează totuşi că fragmentele ceramice arse oxidant, prea fragmentate, nu
au furnizat date privind formele 137.
În aşezările rurale cercetate parţial materialul neîntregibil. În astfel de condiţii s-a
încercat pentru Bucureşti-Alba şi Ştefan cel Mare, pct. Feteasca o evaluare procentuală pe
baza numărului de fragmente ceramice. Panait I. Panait a constatat că în cele două bordeie
de la Bucureşti –Alba se află ceramică cenuşie în proporţie de 40% în primul şi 37 % în cel
de-al doilea 138.
Subsemnata analizând procentul de ceramică cenuşie de la Ştefan cel Mare-Feteasca
(jud. Ialomiţa) pe categorii de pastă, ardere, decor, am constatat că reprezentau cam o treime
din total 139.
Atâta vreme cât cele două aşezări sunt datate în sec. IX-X, totul pare să coincidă.
Totuşi cam aceleaşi procente, de o pătrime sau o treime au fost propuse şi de Eugenia
Zaharia pentru o parte din locuinţele de la Dridu, aşezare datată în sec. X-XI 140. Doar că
aceste procente sunt, în primul rând, rodul gradului de fragmentare al materialului ceramic şi
nu ştim dacă reprezintă realitatea.
În aşezarea de la Hanska din Basarabia este considerată conform bibliografiei ruse de
specialitate, ceramica de lux sau „ceramică de sufragerie” şi proporţia ei este, deşi ne aflăm
într-o aşezare cu datare timpurie, d-abia de 0,22% din total, oscilând în anumite complexe
141
între 0,2% şi 2,4% . Este semnificativ, pentru aşezarea menţionată, diversitatea acestei
categorii. Deşi fragmentară, sunt evidenţiate cinci categorii ceramice.

135
Valeriu Sîrbu și colab., Aşezări din zona Căscioarele-Greaca-Prundu, mileniile I î.Hr.-I d.Hr., Ed. Istros,
Brăila, 1996, p. 114.
136
Maria Comşa, Cultura materială veche românească, Editura Academiei RSR, p. 80-85.
137
Maria Comşa, op. cit., p. 95.
138
Panait I. Panait, Săpăturile de la Bucureşti-Alba, CAB, II, p. 104.
139
Emilia Corbu, Aşezarea medieval-timpurie de la Ştefan cel Mare, punctul Feteasca (jud. Călăraşi) sec. IX-X,
campania 1995, p. 264.
140
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 87.
141
Gheorghe Postică, Românii din codrii Moldovei în evul mediu-timpuriu, Universitatea Chisinau, 1994, p. 52.

www.cimec.ro
 Pe teritoriul bulgăresc, vasele din ceramică cenuşie sunt prezente atât în necropole,
aşezări cât şi în palatele de la Pliska şi Preslav. Deşi ştim că este relativ rară şi în Bulgaria nu
deţinem date privind proporţia exactă în care apar.
Pe baza exemplarelor întregibile descoperite în necropole şi în ruinele palatului lui
Krum de la Pliska, Raso Rasev, a stabilit 12 forme de vase 142 şi cred că este cea mai
completa actualizare. Trebuie spus că în virtutea tradiţiei bulgare, în studiu au intrat şi
exemplarele provenite de la nordul Dunării (Bucov, Istria, Castelu etc.)
Teorii şi concepte
Evoluţia
Primul arheolog care a vorbit despre evoluţia în timp a ceramicii cenuşii a fost
regretata Maria Comşa. În studiul „Cu privire la evoluţia culturii balcano-danubiene în sec.
IX-XI” aprecia că în primele decenii ale secolului al IX-lea ceramica cenuşie este „întâlnită
frecvent” 143 şi prezenta detalii, adică arderea cenuşie, decorul prin lustruire şi formele
frecvente ( ulciorul cu gura trilobată şi rotundă, borcanele cu corp globular, străchinile cu
corpul în formă de sferă turtită). Doar că toate acestea apăreau în situri în care, la acea vreme,
se făcuseră doar cercetări de suprafaţă. Unele sunt necercetate şi azi.
În acelaşi studiu se considera că în sec. IX-X dispar ulcioarele trilobate şi apar cele
amforoidale şi oalele cu 1-2 torţi pe umăr. Mai mult chiar continuă vasele cenuşii cu corp
globular şi străchinile de forma unei sfere turtite. Vorbind despre o a treia fază culturală
datată cândva în prima jumătate a secolului al X-lea, constata că ceramica cenuşie trebuie să
fi fost la fel ca în faza a II-a , adică a secolelor IX-X. La sfârşitul secolului al X-lea, moment
ce coincide cu cu revenirea bizantină ceramica cenuşie devine foarte rară.
În consecinţă dacă trecem peste fazele mai mult sau mai puţin artificiale din studiul
amintit, constatăm de fapt că, ceramica cenuşie apare în teritoriul nostru la începutul
secolului al IX-lea şi se menţine până la revenirea bizantină. Procentul este discutabil datorită
stării fragmentare şi stadiului incomplet al cercetărilor.
Concluzii
În stadiul actual al cercetărilor nu se poate vorbi de o evoluţie în timp a ceramicii
medieval-timpurii şi prin urmare nici de posibilitatea ceramicii cenuşii de a conferi o datare
certă unui complex arheologic.
142
Raşo Raşev, op. cit, p. 180-182.
143
Maria Comşa, Cu privire la evoluţia culturii balcano-dunărene în sec. 9-11, în SCIV, 1963, 1, p. 109-110.

www.cimec.ro
 Considerăm că includerea ceramicii cenuşii în definirea culturilor Dridu şi Saltovo-
Maiaţk este exagerată deoarece ceramica cenuşie apare în cantitate mică în ambele culturi şi
reflectă mai degrabă schimburi comerciale şi mai puţin culturale.
Daca suntem de acord că această ceramică este produsul unor ateliere atunci
ceramica cenuşie are o relevanţă strict comercială şi nu etnică sau culturală. Se poate vorbi
de legături comerciale mai mult sau mai puţin extinse cu anumite regiuni. Era firesc ca aceste
legături să fie mai vizibile în cetăţi şi mai puţin în aşezări rurale.
Ceramica cenuşie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca se încadrează în limitele
constatate şi în alte aşezări de la nordul Dunării. Având în vedere localizarea sitului lângă
Dunăre ne-am fi aşteptat la o cantitate ceva mai mare. Faptul că o găsim în limitele epocii
arată că aceasta nu a iradiat de undeva de la un punct aflat pe lângă Dunăre ci a ajuns prin
schimburi comerciale.

CERAMICA LUCRATĂ CU MÂNA (PL. LII-LV)

Fragmente ceramice lucrate cu mâna au apărut atât în bordeie, în cuptoarele menajere

cât şi în gropile de bucate. Doar în două complexe procentul acesteia era apreciabil, în rest
este neglijabil. Coexistenţa cu celelalte specii ceramice specifice epocii: nisipoasă, cenuşie,
caolinoidă, ne-au convins că ne aflăm în faţa unei prezenţe târzii a acestei categorii ceramice.
Prezintă unele caracteristici comune cu ceramica medieval-timpurie: prezenţa în pastă a
nisipului cu sau fără cioburi pisate; arderea bună dar pătată, neuniformă; lipsa angobei în
majoritatea cazurilor.
Descrierea
Se observă două categorii de pastă. Prima este bine omogenizată cu foarte puţine
cioburi pisate mărunt, aproape nesemnificative.Vasele sunt angobate şi uneori decorate cu
alveole pe umăr. Peretele vasului este de doar 0,7 cm.A doua categorie de pastă este grosieră,
rugoasă, cu cioburi pisate, suprafeţe neregulate.
Arderea în ambele cazuri este incompletă, pătată, cu nuanţe de la brun la cărămiziu.
Formele de vas documentate până în prezent sunt borcanul, ulceaua şi căldarea cu
torţi interioare. Exemplarele întregi prezintă o uşoară asimetrie (PL. LII). Majoritatea

www.cimec.ro
fragmentelor ceramice sunt lipsite de decor. Unele au suprafaţa lustruită şi doar câteva sunt
decorate cu alveole pe umăr.
Complexele arheologice în care a fost descoperită ceramica lucrată cu mâna
(PL. LIII-LIV)
În majoritatea rapoartelor arheologice şi monografiilor, ceramica lucrată de mână este
menţionată dar nu descrisă. De aceea descriem în continuare fragmentele ceramice
descoperite la Vlădeni-Popina Blagodeasca în locuinţe, cuptoare menajere, gropi de bucate.
În bordeiul nr. 3 (cas. B1) au apărut câteva fragmente ceramice din pastă nisipoasă cu
cioburi pisate şi o fusaiolă lucrată cu mâna.
În bordeiul nr. 4 (cas. B7-B10) s-au descoperit peste 100 de fragmente ceramice din
pastă nisipoasă cu cioburi pisate, arse slab şi neuniform cu nuanţe de la brun la cărămiziu.
Dar să nu uităm că pe suprafaţa casetelor B7-B10 s-au intersectat cinci complexe arheologice
medieval-timpurii şi prin urmare procentul ridicat este explicabil.
În bordeiul nr. 5 (cas. A4-A9) a apărut un fragment ceramic lucrat cu mâna din pastă
cu cioburi pisate şi angobă cărămizie.
Pe vatra locuinţei de suprafaţă se aflau cioburi lucrate cu mâna cu angobă cărămizie.
În bordeiul nr. 7 (cas. A18-19) a apărut o buză de borcan din pastă bine aleasă,
aproape fără degresanţi, miezul negru, angobă cărămizie, ardere neuniformă.
În bordeiul nr. 11 (SH, c.1, -1m) a apărut un fragment de tăviţă din pastă cu nisip şi
scoică. Exemplarul pare îndreptat la o roată lentă. Are formă tronconică cu dm. gurii- 26 cm,
dm. bazei- 17 cm, h- 8 cm (PL.LII/3).
Cuptoarele menajere au furnizat, în general, un inventar redus. Totuşi în cuptoarele
menajere 5 (cas. B8-B9) şi 6 (cas. A7) s-au găsit fragmente ceramice din pastă rugoasă, din
care unele cu cioburi pisate, arse incomplet (în primul) şi în cel de-al doilea o căldare.
Căldarea descoperită pe vatra cuptorului menajer nr. 6 este lucrată din pastă grosieră cu
nisip, cioburi pisate, microprundişuri şi chiar pietriş, aspră la pipăit cu angobă subţire. Are
formă tronconică cu fundul plat. Arderea este incompletă cu nuanţe brune şi cărămizii. Are
buza evazată şi lăţită. Nu are decor. La interior, sub buză avea două tortiţe aplicate perforate
cu dm. de 15 mm. Are dimensiunile de 21 cm înălţime, diametrul gurii de 28 cm şi diametrul
bazei de 24 cm.(Pl. LII/1). Credem că este o căldare pecenegă din prima perioadă a prezenţei
lor la Dunărea de Jos aşa cum vom arăta în continuare. Căldarea de la Vlădeni are analogii

www.cimec.ro
directe cu un exemplar descoperit într-un bordei de la Târgşor, unde se aflau şi scheletele
unor oameni „omorâţi violent” 144. Autoarea săpăturilor de la Târgşor observa însă, că aceste
exemplare se aseamănă doar în privinţa urechiuşelor interioare cu căldările cunoscute ca fiind
pecenege şi care sunt lucrate la roată, au fundul concav şi sunt datate în sec. X-XII. Opinia că
ceramica nomazilor turanici a fost lucrată cu mâna este susţinută şi de Victor Spinei care
merge până acolo încât refuză denumirea de pecenege pentru căldările mai târzii şi care se
aseamănă în privinţa pastei, decorului cu ceramica nisipoasă din cultura Dridu 145. In acelaşi
timp trebuie să menţionăm că turanicii lucrau căzănele din metal din care unele au fost
descoperite în morminte 146. Exemplarul de la Vlădeni are exact forma acestor cazane cu
fundul drept.
În aşezarea de la Hansca din Basarabia s-au identificat şapte tipuri de căldări
pecenege din care unele au fundul drept. In literatura de specialitate sunt datate diferit
începând din a doua jumătate a secolului IX până în prima jumătate a secolului XI.
Coroborarea izvoarele scrise cu datele arheologice ne sugerează datarea căldării din
cuptorul nr. 6 în a doua jumătate a secolului IX, aşa cum indică şi datarea arheomagnetică.
Gropile de bucate, au furnizat, în general un inventar extrem de redus. Cu toate
acestea în patru din cele 25 gropi de bucate cercetate integral, au fost descoperite şi
fragmente ceramice lucrate cu mâna. In GB 3 (cas. A1-A3) au fost găsite două căni lucrate cu
mîna, bitronconice, arse reducător, din pastă cu cioburi pisate, fără decor, fără angobă. Au
ansele rupte din vechime. Sunt uşor asimetrice. Au gura mai largă decât fundul (Pl. LV/2-3).
Cana cu numărul de inventar 5311 are dimensiunile H=10 cm, DG= 8,3 cm, DB= 6 cm.
Cealaltă cu număr de inventar 5312 are H= 12,5 cm, DG= 8,2 cm, DB=5,6 cm .
În GB 8 (Cas. B7-B10) au fost găsite cinci fragmente ceramice lucrate cu mâna din
pastă cărămizie cu angobă alburie, iar altele cu aspect grosier cu cioburi pisate, miezul negru
şi angobă cărămizie.
În GB 9 s-au descoperit câteva fragmente din pastă cu cioburi pisate şi altele cu
angobă alburie. Fragmente disparate au apărut şi în GB13.
În GB 14 au apărut circa 50 de fragmente mari şi medii provenite în special de la
două vase neîntregibile. Unul de mari dimensiuni, cu gura foarte largă, buza foarte puţin
144
Anca Păunescu, Şantierul arheologic Târgşorul vechi, Cercetări Arheologice, I, 1975, p. 233.
145
Victor Spinei, Realităţi etnice şi politice în Moldova Meridională în sec. X-XIII, Ed. Junimea, Iaşi, 1985,
p. 132.
146
Ibidem, p. 131, p. 221, fig. 49/6.

www.cimec.ro
evazată. Lucrate din pastă bine aleasă, cu foarte puţine cioburi pisate mărunt, omogenă, miez
negru şi angobă cărămizie.Pe umăr erau decorate cu şiruri de alveole. Aveau o ardere
neuniformă cu pete cărămizii. Celălalt vas avea o suprafaţă rugoasă, nefinisată, cu
concreţiuni de lut pe suprafaţă, peretele gros, ardere pătată.
În GB 20, aproape pe fundul gropii a apărut un vas lucrat cu mâna . Este vorba despre
un borcan lucrat din pastă cu cioburi pisate, ardere pătată, cărămizie cu pete negre atât la
interior cât şi exterior. Buza înaltă puţin răsfrântă, gâtul scurt. Diametrul maxim la mijlocul
vasului, gura mai largă decât baza, decorat cu brâu alveolat pe umeri. Dimensiuni: h- 25 cm,
Dm.max.-23 cm, dm.g.-18 cm, D.b.-13 cm (PL.LII/2).
Stadiul actual al cercetărilor.
Până în prezent nu există un studiu special dedicat acestei categorii ceramice care a
supravieţuit atât de mult în istorie, pe teritorii imense şi epoci diferite.
Deoarece se observă situaţii diferite datorate stadiului actual al cercetărilor, vom
analiza fiecare provincie istorică.
În sudul României (Muntenia, Oltenia, Dobrogea) în secolele VIII-IX au apărut foarte
puţine vase lucrate cu mâna şi anume în necropolele de la Frăteşti, Nalbant, Obârşia-Nouă
Olt, Izvorul-Giurgiu 147. Pasta se remarcă prin prezenţa cioburilor pisate. De notat că cioburi
pisate apar şi în pasta vaselor din pastă nisipoasă lucrate la roata de mână de la Nalbant 148.
În acelaşi areal geografic în secolele IX-X vasele lucrate cu mâna aproape că dispar.
Au mai fost descoperite la Băneasa în L1 şi B6 149 şi la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
Pentru intervalul secolelor X-XI descoperirile sunt la fel de rare, fiind descoperite la
Dridu (şase fragmente lucrate cu mâna) şi la Târgşor o căldare 150.
Pentru intervalul sec.XI-XII o cantitate apreciabilă de ceramică lucrată cu mâna a fost
descoperită la Dinogeţia 151 în nivelul locuinţelor incendiate cu inventar rămas pe loc. Erau
lucrate din pastă grosieră. Înregistrează mai multe forme şi sunt lucrate destul de neglijent,
cu forme asimetrice. Suprafeţele sunt denivelate, zgrunţuroase. Apare totuşi un decor cu
alveole sau linii incizate.

147
Emilia Corbu, Sudul României în evul mediu-timpuriu (sec.VIII-XI).Repere Arheologice, Ed. Istros, 2006, p. 123.
148
Ibidem, p. 123
149
Ibidem, p. 131.
150
Ibidem, p. 141.
151
Gh. Ştefan și colab., Dinogeţia, I, p. 186.

www.cimec.ro
 În Moldova însă, ceramica lucrată cu mâna, este mult mai răspândită. Constituie
inventarul majoritar al aşezărilor din sec. VIII-IX aşa cum ne dovedesc rezultatele
cercetărilor de la Poiana. Pasta conţine cioburi pisate, mai mult sau mai puţin grosiere.
Arderea este incompletă la 86% din material şi are miezul negru în spărtură.Unele sunt
decorate cu alveole pe buză. Majoritatea provin de la borcane cu buza dreaptă 152.La Hansca
ceramica lucrată cu mâna reprezintă doar 14, 7% din cantitatea totală a ceramicii medievale-
timpurii 153.Dan Gh. Teodor apreciază că în sec.VIII-IX, proporţia acesteia în aşezările din
Moldova este de 15- 25% 154.
În Transilvania se observă o situaţie asemănătoare. Apare mai ales în sec. VII-VIII,
alături de vasele din pastă nisipoasă lucrate la roată. Călin Cosma repertoriează în NV
Transilvaniei trei forme de vas: oale, tăviţe, castroane, precum şi ţesturi, toate lucrate din
pastă grosieră, inconsistentă, friabilă cu micro-şi macro-prundiş, cioburi pisate, scoici
pisate 155.O parte sunt decorate cu alveole sau crestături, precum şi cu benzi de linii
orizontale.Vase lucrate cu mîna şi decorate cu crestături pe buză sau alveole apar şi în
aşezările din sec.VII-IX din judeţul Sălaj. Un element aparte apărut în aşezările de pe Crasna
este decorul realizat prin ştampilare 156.
Relevanţa istorică şi culturală
Două concluzii reies din stadiul actual al cercetarilor. În primul rând că, începând din
secolul VIII, se constată o inversare bruscă a raportului dintre ceramica lucrată cu mână şi
ceramică lucrată la roată, în favoarea celei din urmă.
În al doilea rând că ceramica lucrată cu mâna, cu detaliile de pastă, formă şi decor
specifice secolelor V-VII, supravieţuieşte până la începutul secolului al X-lea. Aceasta se
poate constata în aşezările în care se află nivele de locuire din epoci diferite, cum sunt la
Dulceanca, Şirna (în Muntenia), Davideni, Hansca (în Moldova). Opinia îndreptăţită a unor
cercetători este că această ceramică este de tradiţie geto-dacă 157.
O întrebare îndreptăţită este cea referitoare la centrul de producţie al acestei categorii
ceramice. Noi considerăm că aceste vase erau lucrate tot în ateliere ceramice şi nu

152
Mugur Andronic, Poiana - O aşezare din secolele VIII-IX d.Hr., Suceava, 2005, p. 51, pl. 30-41.
153
Gh. Postică, Românii din codrii Moldovei în Evul Mediu Timpuriu, Universitas, Chişinău, 1994, p. 19.
154
Dan Gh. Teodor, Meşteşugurile din Nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI d.Hr., Ed. Helios, p. 56.
155
Călin Cosma, Vestul şi Nord-Vestul României în secolele VIII-X d.Hr., Cluj-Napoca, 2002, p. 99.
156
Dan Băcueţ-Crişan, Aşezările din secolele VII-IX de pe cursul superior şi mijlociu al râurilor Barcău şi
Crasna, Ed. Mega, 2007, p. 23.
157
Dan Gh. Teodor, op. cit., p. 57.

www.cimec.ro
întâmplător în cadrul fiecărei comunităţi. Dovezi în acest sens sunt menţinerea unor
caracteristici comune ale pastei, formei şi decorului pe un areal geografic mare. Profilul
tăviţelor de lut este aproape identic şi la Băneasa (Bucureşti, Poiana (Suceava), Hansca
(Basarabia), Zalău (Sălaj), Lăpuşel (Bihor). Acelaşi lucru se poate afirma şi despre profilul şi
decorul borcanelor aşa cum dovedesc exemplele de la Beliu, Ghenci (Transilvania) şi
Dinogeţia, deşi în ultimul caz execuţia este mai neglijentă şi în pastă apar şi degresanţi
vegetali.
În aceeaşi perioadă, în paralel cu vasele pe care le putem numi de origine locală se
observă apariţia vaselor cu torţi sau urechi interioare din care noi avem un exemplar. Acest
tip de vas presupune o utilizare diferită de a celorlalte vase, deşi practic sunt lucrate din
acelaşi tip de pastă cu cioburi pisate şi microprundişuri.
Ideea că este mai răspândită în Transilvania şi Moldova se datorează faptului că în
acele regiuni au fost investigate mai multe aşezări de sec.VIII-IX, în timp ce în Muntenia
predomină aşezările de secol IX-X. Trebuie să menţionăm totuşi că în toate aşezările
materialul ceramic lucrat la roată prevalează faţă de cel lucrat cu mâna, care apare sporadic,
aşa cum dovedesc cercetările de la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
Evul mediu timpuriu este ultima epocă istorică în care apare ceramică lucrată cu
mâna. Înlocuirea ei aproape bruscă cu ceramica nisipoasă striată dovedeşte încetarea acestei
tradiţii.
Cronologie
Cu excepţia Dinogeţiei, unde datarea s-a realizat pe baza prezenţei monedelor şi a
sitului de la Vlădeni-Popina Blagodeasca, unde s-au făcut datări arheomagnetice, inclusiv
pentru cuptorul nr. 6, în care a apărut căldarea cu torţi interioare, ceramica lucrată cu mâna a
fost întotdeauna datată pe baza contextului arheologic, însumând stratigrafia sitului şi
relaţiile topostratigrafice.
Cele două datări mai sigure menţionate mai sus ne oferă practic două extreme.
Căldarea se datează în a doua jumătate a secului al IX-lea iar vasele de la Dinogeţia în
secolele XI-XII. În consecinţă trebuie să admitem că din secolul al IX-lea până în prima
jumătate a secolului al XII-lea, această ceramică a supravieţuit sporadic inclusiv în aşezări
mari cu aspect cvasi-urban.

www.cimec.ro
 CERAMICA SMĂLŢUITĂ

Pe Popina Blagodeasca am găsit câteva fragmente ceramice smălţuite care pot fi

medieval-timpurii. Am luat în calcul doar acele fragmente care provin din complexe închise
şi bine încadrate cronologic renunţând la cele găsite în nivelul cultural. Ne-am oprit la
smalţul verde-oliv, cele decorate cu smalţ de diferite culori le-am tratat într-un capitol
separat, încadrarea culturală pe fragmente mici şi atipice fiind relativă.
Fragmentele ceramice decorate verde-oliv provin de la ulcioare şi castroane au fost
descoperite în groapa de bucate nr. 8 (P. Bl. 2004, cas.B7-B10, -2,30 m)- o toartă aplatizată
de ulcior; bordeiul nr. 6 (P. Blagod. 2007, Cas. A 12, -0,60 m)- un fund de castron; bordeiul
nr. 7 (Cas. A 18, cuptor, -0,85 m)-un fund inelar de castron şi un fragment de toartă apărut la
-0,40 m; în şanţ (P.Blagod.2007, SF, c.7, -0,45)- fragment cu smalţ verde-brun; pe nivel
(P.Blagod.2007, cas. B35, c.3, -0,25). Se adaugă un fragment decorat cu smalţ maroniu, din
pastă cu nisip şi şamotă, decorat cu incizii adânci descoperit pe grindul sudic (P.Blagod.2007,
periegheză pe grindul sudic). Sunt din pastă de bună calitate, cenuşie sau cărămizie, lucrate la
roata rapidă. Smalţul este uneori exfoliat ceea ce denotă că nu a fost foarte bine aplicat. Este
aplicat direct pe pastă.
Din categoria ceramicii smălţuite cu aplicaţii în relief s-a descoperit un singur
fragment cu smalţ auriu aplicat pe fond negru imitînd vasele de metal, decorat cu o rozetă cu
şapte petale aplicată, apărut tot în bordeiul nr. 6 (P.Blagod. 2007, Cas. A 12, -0,60 m ) alături
de o buză de ulcior smălţuit verde-oliv (XLVI/13). Acest fragment ceramic îmbină două
elemente importante şi anume smalţul auriu prezent la Păcui pe ceramica roşie şi decorul cu
aplicaţii în relief prezent la Păcui, în special dar şi în alte cetăţi bizantine, având o datare
clară în secolul XI 158.
Deşi, îndeobşte, se consideră că această categorie ceramică este specifică doar
secolelor X-XI, fiind legată de revenirea bizantină, totuşi la Capidava şi Gura Canliei au
apărut fragmente smălţuite verde-oliv pentru orizontul secolelor IX-X 159.
Pentru secolele X-XI găsim analogii mult mai numeroase la Păcuiul lui Soare160,
Dinogeţia, Babadag, Aegyssus 161 şi la Hârşova 162, cu alte cuvinte doar în cetăţi. În general

158
Gh. Ştefan și colab, op. cit., p. 238.
159
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice, Brăila, 2006, p. 130.
160
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea Bizantină, I, Buc. 1972, p. 89-93.

www.cimec.ro
este destul de redusă cantitativ. La Păcuiul lui Soare reprezintă doar 5% din total şi doar un
singur vas întreg a fost descoperit. La Dinogeţia, au fost descoperite ceva mai multe
fragmente ceramice, circa 2/3 din total sunt decorate cu smalţ verde-măsliniu, provenite de la
ulcioare 163.

III.2. OBIECTE DE UZ CASNIC DIN LUT

În această categorie se încadrează fusaiolele, greutăţile pentru războiul de ţesut,

arcerele, rotiţele din lut.
Fusaiolele
Cele 19 exemplare întregi sau fragmentare, la care se adaugă şi alte fragmente
nerepertoriabile, au apărut în bordeiele B1, B4, B5, B6, B7, B8, în gropi de bucate şi mai
puţin în cuptoare (Pl. LVI). În general, sunt lucrate din lut de bună calitate, ars oxidant sau
reducător până la negru.
Profilul secţiunii ne indică următoarele tipuri:
a) fusaiole sferice turtite cu înălţimea de 10 mm şi diametrul de 35 mm. (Pl.LVI/ fig.10,
11, 14).
b) fusaiole bitronconice cu înălţimea de 35 mm şi diametrul de 45 mm (PL.LVI/
fig.2,3,4,13).
c) fusaiole bitronconice rotunjite cu înălţimea de 20 mm şi diametrul de 33 mm
(Pl.LVI/fig.1, 15).
d) fusaiole discoidale cu înălţimea cuprinsă între 10-18 mm şi diametrul între 25-40 mm
(Pl. LVI/ fig.7,8).
Au mai apărut două fusaiole lucrate cu mâna, din care una discoidală (PL.LVI/ fig.6)
şi o alta bitronconică rotunjită (PL.LVI/ fig.9).

161
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice, Brăila, 2006, p. 147.
162
Cercetările arheologice de la cetatea Hârşova publicate în Cronica Cercetărilor Arheologice menţionează în
fiecare an prezenţa acestui tip de ceramică.
163
Gh. Ştefan și colab., Dinogeţia, I..., p. 230-238.

www.cimec.ro
 Rotiţele din lut (PL. LVII)
În cuptoarele menajere şi în gropile de bucate au apărut câteva fragmente de rotiţe de
lut, simple sau decorate cu împunsături pe margine, utilizate probabil pentru coacerea în
cuptor.
Greutăţi pentru războiul de ţesut (PL. LVIII)
Au fost repertoriate şapte greutăţi din lut provenite din locuinţele B1, B7, B8 sau în
apropierea acestora, arse oxidant din care unele tăiate rudimentar din cărămidă. Au formă
trapezoidală, perforate în treimea superioară.
Ne atrage atenţia o greutate în formă de trunchi de piramidă, având semnul crucii
incizat pe partea superioară (Pl.LVIII/ fig.G1). Are analogie cu o greutate descoperită la
Căscioarele (jud. Călăraşi) detată în a doua jumătate a secolului al IX-lea - prima jumătate a
secolului al X-lea.
Arcere (PL. LVIII/ fig.A1-A4)
Şapte arcere confecţionate sumar din cărămidă, cu şănţuiri rezultate în urma ascuţirii
perforatoarelor din os, au apărut în locuinţele 1 şi 7, o groapă de bucate şi în nivel. Sunt de
dimensiuni relativ egale cu lungimea cuprinsă între 10-14 cm, lăţime - 8 cm, grosimea între
2-5 cm .

III.3. OBIECTE DE UZ CASNIC DIN OS

În locuinţe şi sporadic în stratul cultural, au fost descoperite circa 70 de piese din os.
În general sunt piese de uz casnic, adică perforatoare, tuburi de os, spatule, plăsele pentru
cuţit, igliţe, patine.
O concentrare a pieselor din os se constată în bordeiul nr. 1, unde au fost descoperite
şapte perforatoare, două plăsele, un pandantiv decorat. Acestora se adaugă şi două arcere de
ascuţit osul. Din totalul pieselor descoperite câteva prezintă urme sumare de tăiere şi
prelucrare. Acest amănunt coroborat cu situaţia din B1 presupune existenţa prelucrării locale,
artizanale a osului, fapt ce nu implica un atelier specializat.
Cele mai numeroase sunt perforatoarele, circa 40 exemplare. Lucrate sumar din oase
de ovicaprină, probabil prin aşchiere în vederea obţinerii unui vârf ascuţit. Au lungimea

www.cimec.ro
cuprinsă între 10-17 cm. Erau utilizate pentru fixarea pieilor de animale la uscat (Pl. LIX/
fig.1,2,4 b,c, 5 a-c).
În gropile de bucate au fost găsite cinci tuburi de os. Lucrate din oase subţiri, de
pasăre, de aceleaşi dimensiuni, 9- 10 cm, tăiate la unul sau ambele capete.
Doar una dintre cele trei plăsele de cuţit a fost întregibilă. A fost reconstituit un
exemplar de 10 cm lungime, oval aplatizat cu diametrul de 3, 5 cm (PL. LIX/7).
La fel de interesant este şi un pandantiv tubular din os decorat cu nouă incizii
transversale şi descoperit pe podeaua locuiţei nr. 1 cu analogie în necropola de la Platoneşti
(jud. Ialomiţa) unde s-a descoperit un exemplar identic (Pl. LIX/ fig. 5, d).
La fel de rare sunt şi igliţele folosite, probabil la împletirea firelor. Au o lungime de
20-21 cm, corpul subţire şi arcuit, vârful puţin bont şi capătul îngroşat. Cele trei exemplare
confecţionate din os de câine (ulnă) au fost găsite câte unul în locuinţă (Pl. LIX/ fig. 3, 4).
Cele 10 arşice, perforate sau nu, de dimensiuni diferite, au apărut tot în locuinţe. Unul
are un semn runic (Pl. LIX/ fig. 4d). Un vârf de patină din os documentează utilizarea
acestora ( Pl. LIX, fig. 6).

III.4. PIESE DIN METAL

În contextul arheologic al evului mediu-timpuriu, piesele din metal ocupă un loc

deosebit date fiind valenţele cronologice importante, legăturile comerciale pe care le propun
şi analogiile culturale interesante. Cu toate acestea la nordul Dunării au fost descoperite, atât
în aşezări cât şi în necropole, un număr mic de piese din metal.
Aceeaşi situaţie se constată şi la Vlădeni-Popina Blagodeasca unde, dintr-un număr de
aproape 60 de complexe cercetate integral, doar 75 de obiecte metalice au putut fi
repertoriate. Majoritatea sunt din fier, câteva din bronz şi foarte puţine din metale neferoase,
aramă sau plumb.
Dintre acestea, doar 38 de piese mai păstrau miez metalic şi au fost restaurate. Un
număr de zece au fost determinate doar după formă. Majoritatea pieselor au apărut în
complexe, mai ales în bordeie şi gropi de bucate, dar şi în nivelul medieval-timpuriu, la
adâncimea de 0,30-0,40 m.

www.cimec.ro
 În funcţie de utilitate, se clasifică în piese de uz casnic (cuţite), accesorii de veşmânt
(catarame, aplice), unelte (dăltiţe, posibil un tipar de plumb), podoabe (inele, cercei), piese
de harnaşament (fragmente de zăbală, eventual scăriţe) arme (săgeţi).

Piese de uz casnic

Cuţitele (Pl.LX / fig.1-4)

Au fost găsite şase exemplare fragmentare, îndeosebi în gropile de bucate dar şi în
jurul palisadei. Doar o parte erau restaurabile. Cele lipsite de miez metalic au fost identificate
ca atare. Erau compuse din lamă şi peduncul de prindere sau spin de înmănuşare, cum mai
este numit în literatura de specialitate. Lama este foliformă, arcuită la vârf. Pedunculul de
prindere, aproximativ trapezoidal, se fixa cu un fel de nituri de fier într-un mâner de lemn.
Sunt realizate din fier prin batere, şi au lăţimea cuprinsă între 1,5- 2 cm. Fragmentele
păstrate au lungimea cuprinsă între 6- 9 cm. Probabil iniţial aveau lungimea de aproximativ
10 cm. n sau de os. Unele fragmente păstrează şi acum niturile şi chiar fibre din mânerul de
lemn. Pentru o mai bună utilizare mânerul de lemn se fixa într-un manşon din os, aşa cum ne
sugerează plăseaua din os plăsea de os cu lungimea de 10 cm, cu diametrul de 3,5 cm, având
în partea superioară orificii pentru niturile de prindere, descoperită în bordeiul nr.1.
Deşi comune, cuţitele sunt, în general, destul de puţine în toate aşezările şi
necropolele epocii aşa cum dovedesc cercetările de la Aegyssus-Tulcea, Băneasa-sat,
Bragadiru, Bucov, Bucu, Capidava, Căscioarele, Dinogeţia, Dridu, Canlia, Castelu. Chiscani,
Chirnogi, Frăteşti, Gârliţa (jud. Constanţa), Izvoru-Giurgiu, Lişcoteanca-Brăila, Mărculeşti,
Nalbant, Nufăru, Obârşia-Nouă Olt, Păuleasca, Sultana, Istria-Capul Viilor, Ulmeni-Buzău,
164
Vităneşti-Călăraşi . Ca dovadă a rarităţii lor dau două exemple. De pildă, la Castelu în 176
de morminte s-au găsit doar câteva cuţite în stare proastă de conservare. La aşezarea de la
Bucov cercetată aproape integral s-au găsit doar 21 de exemplare.
De multe ori sunt descrise sumar. De pildă, în monografiile cetăţilor Păcuiul lui
Soare şi Capidava, sunt menţionate sporadic, fără descrieri. Puţine exemplare s-au păstrat
întregi, aşa încât să permită o tipologie. Un exemplar întreg găsit în urna 59 de la Castelu165

164
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice, Ed. Istros, 2006,
p. 195-196.
165
A. Rădulescu, N. Harţuche, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, 1967, p. 81.

www.cimec.ro
avea lungimea lamei de doar 6 cm. La Dinogeţia cele aproape 100 de exemplare cu o
lungime cuprinsă într 7-9 cm 166 caracterizate de un peduncul de prindere foarte lung,
reprezentând uneori ½ sau ¾ din corpul piesei. Un exemplar întreg de la Chiscani are 7,6 cm
lungime şi tăişul curbat 167. Deasemenea, în necropola de la Obârşia Nouă-Olt, au apărut
câteva exemplare cu peduncul lung 168.Din desenele pieselor de la Bucov reiese că acestea
aveau o lungime cuprinsă între 6-12 cm, cu peduncul lung.
Aceste puţine date pe care le avem, ne îndreptăţesc să considerăm că în perioada
respectivă au existat cel puţin două tipuri de cuţite, unele cu peduncul lung (Dinogeţia,
Bucov, Obârşia-Nouă Olt) şi altele cu peduncul scurt şi nituri de prindere aşa cum vedem la
Popina-Blagodeasca şi Istria-Capul Viilor 169 .

Accesorii de veşmânt

Cataramele şi spinii de cataramă sunt de asemenea în număr redus, de câte două

exemplare). Catarama care a putut fi restaurată este din fier. A fost găsită în SB, c.11, -0,20
m. Are formă ovală cu spin lung şi lăţit la bază. Dimenisuni de 4,1 x 3,2 cm (PL. LXII,
fig.6) . Celălalt exemplar are formă dreptunghiulară, lipsindu-i una din laturile înguste.
Atribuirea este ipotetică, nu este exclus să fie un amnar dreptunghiular. A apărut în Cas. B34,
c.3, GB, -1,30 m. Spinii de cataramă din care doar unul restaurat are lungimea de 6,3 cm,
formă arcuită şi vârful îndoit (PL. LXII, fig.7). Deşi catarame întregi, fragmentare sau doar
spini de cataramă au apărut aproape în fiecare sit, totuşi numărul descoperirilor se reduce la
doar câteva exemplare pe sit. La Bucov s-au descoperit doar cinci. În cetatea Dinogeţia s-au
găsit doar 26 exemplare. Situaţia este similară şi pentru necropole. Datorită stării proaste de
conservare, descrierile pieselor lipsesc în multe cazuri. Catarame ovale din fier s-au mai
descoperit la Bucov, în casa nr. 3, unde este datată în sec. X 170 şi în necropola de la Istria-

166
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 72, fig. 38.
167
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, A. Broscăţean, Necropola de incineraţie feudală-timpurie de la Chiscani-Brăila,
p. 157.
168
O. Toropu, On. Stoica, La necropole prefeodale d-Obârşia-Olt, Dacia, XVI, 1972, p. 173, fig. 9.
169
Vlad Zirra, Necropola de la Istria-Capul Viilor, Dacia, VII, 1963, p. 392, fig. 28/8,10.
170
Maria Comşa, Cultura veche românească. Aşezările de la Bucov, Ed. Academiei RSR, 1978, p. 124, fig. 96/8.

www.cimec.ro
Capul Viilor 171. Tot o cataramă aproximativ ovală cu chenar subţire de fier a fost găsită şi la
Păcuiul lui Soare 172.
Catarame dreptunghiulare au fost descoperite la Dinogeţia 173 şi la Dridu 174 şi au fost
datate în secolele X-XI.
Aplică.
Este vorba de o piesă din fier de formă ovală cu dimensiunile de 4 x 2,4 cm cu doi
colţi de prindere la capete, fiecare cu o lungime de 1,5 cm (Pl.LX/fig.6). Nu este exclus să fie
o aplică pentru un echipament militar. A apărut în şanţul de apărare pe SF, c.5, la -0, 80 m.
Nu are analogii în epocă. Din cele publicate până azi reiese că aplicele epocii erau în
majoritate din bronz, circulare sau cordiforme, decorate sau nu 175.
Unelte
În nivelul cultural au fost găsite o piesă de plumb ce pare a fi un fragment de tipar şi
două dăltiţe. Fragmentul din plumb este semicilindric şi are o şănţuire pe partea interioară
(LXII/fig.15). Prelucrarea plumbului este atestată la Dinogeţia dar pentru fragmentul de la
Vlădeni nu am găsit analogii.
Prima dăltiţă este din fier şi are formă dreptunghiulară de 6 x 1,5 cm, cu un vârf
ascuţit şi baza îngroşată (PL.LXII/fig.12). Astfel de dăltiţe pentru prelucrarea lemnului îşi
află analogii la Dinogeţia unde a fost găsit un exemplar lung de 16 cm şi cu tăişul lat de 1,5
cm datat în sec.XI-XII 176 şi la Bucov unde un exemplar aproape similar este datat mult mai
timpuriu 177.
A doua este din fier cu capul rotunjit, corp semicilindric, puţin răsucit. Are lungimea
de 5,6 cm şi lăţimea de 8 mm (PL.LX/10). A apărut tot la nivelul palisadei din A 23, -0,42 m.
Este vorba de o dăltiţă pentru prelucrat metale neferoase şi are analogie cu un exemplar
descoperit la Păcuiul lui Soare 178.

171
Vlad Zirra, Necropola de la Istria-Capul Viilor, Dacia, VII, 1963, p. 392, fig. 28/7.
172
Petre Diaconu, D. Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. I, Ed. Academiei RSR, 1972, fig. 62/13.
173
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 289, fig. 171/14.
174
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967, p. 94, fig. 53/3.
175
Emilia Corbu, Sudul României..., p. 194.
176
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 83, fig. 42/3.
177
Maria Comşa, Cultura veche românească..., p. 52, fig. 35/4.
178
Petre Diaconu, D. Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, I, 167, pl. 66/5.

www.cimec.ro
 Piese de harnaşament
Zăbală de fier monobară.
Este vorba de o bară de fier cu lungimea de 11 cm şi lăţimea de 1,8 cm din tablă de
fier îndoită şi bătută la capete pentru a fi prinsă de ceva. La unul din capete se mai păstrează
arcuirea unui cârlig (Pl.LX/fig.8). Îi lipsesc inelele de prindere. A fost descoperită în
bordeiul nr.6 (cas. A13, c.3, -0, 60 m). Piesa îşi găseşte analogii în mormintele pecenege
descoperite la Râmnicelu (Buzău) pct. Movila Săpată 179, Ulmeni (jud. Buzău) 180, Râmnicelu
(Brăila) 181.
Fragment de zăbăluţă.
Este o piesă din fier cu un capăt inelar şi un buton pe corp. Are lungimea de 5 cm
inelul cu dm. de 2 cm. A fost descoperită în bordeiul nr.6 (Pl.LX/fig.9). Are analogie la
Dinogeţia, unde s-a descoperit o zăbăluţă din bronz datată în prima jumătate a secolului al
XII-lea 182.

Podoabe
Cercel
Din cercel se mai păstrează veriga ovală din sârmă de bronz cu un capăt rulat
diametrul max.= 3 cm, dm. min. de 1,5 cm. Posibiul să fi existat şi un pandantiv care nu s-a
păstrat (Pl.LXII/fig.1). A fost descoperit într-o groapă de bucate (Cas. A15-A20). Cercei din
tijă simplă de formă ovoidală sau circulară din bronz au apărut în necropola de la Obârşia-
Nouă Olt în număr de 11 exemplare 183 şi la Dinogeţia 184.
Inele
Un inel de tâmplă a fost descoperit într-una din gropile cu funcţionalitate neprecizată
apărută pe traseul SF, c.4-5, -0, 48. Are formă aproximativ triunghiulară cu colţurile
rotunjite. Este lucrat din foaie de bronz rulată (Pl.LXII/fig.8). Diametrul de 1, 5 cm. Inelele

179
Eugen M. Constantinescu, Morminte de călăreţi nomazi de la cumpăna mileniilor descoperite în judeţul
Buzău, p. 168.
180
Ibidem, p. 166, fig.2/2.
181
N. Harţuche, Fl. Anastasiu, Morminte de călăreţi nomazi descoperite în jud. Brăila, Istros, I, 1980, p. 267,
fig .4/3, fig. 5/6.
182
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Eugen Comşa, Maria Comşa, op. cit., p. 345, fig. 184/21.
183
O. Toropu, On. Stoica, op. cit., p. 168, fig. 5/3, 4.
184
Gh. Stefan și colab., op. cit., p. 287.

www.cimec.ro
de tâmplă sunt foarte răspândite în epocă, atât cele cu capete închise cât şi deschise 185, dar nu
întotdeauna sunt publicate cu reprezentări grafice. Inele de bronz rotunde s-au găsit la
Bucov 186 şi sunt datate în sec.VIII-IX, la Castelu 187, dar şi la Isaccea unde sunt datate în
prima jumătate a secolului al XII-lea 188.
Cele două inele de bronz au apărut în două complexe diferite. Astfel un exemplar cu
chaton oval de 17 x 10 mm decorat cu opt cerculeţe imprimate prin ştanţare a fost
descoperit într-o groapă de bucate (GB 14, cas. A15-A20). Veriga lată de 3 mm era îndoită
din vechime (Pl. LXI/fig.5, Pl. LXII/fig.2).
Inele cu chaton apar în mai multe localităţi din Muntenia şi Dobrogea şi anume la
Aegyssus-Tulcea, Capidava, Dinogeţia, Păcuiul lui Soare, Izvorul-Giurgiu, Piatra-Frecăţei 189.
Exemplarul nostru are o analogie aproape directă, diferenţa fiind doar în privinţa dispunerii
cercurilor incizate, cu o piesă de la Aegyssus-Tulcea 190. Analogia are o importanţă
covârşitoare, mai ales că piesa de la Aegyssus a fost descoperită în bordeiul nr. 3 în care se
mai aflau două monede bizantine. Pe baza lor locuinţa se datează în prima jum. a sec.XI şi se
presupune că a fost distrusă de invazia pecenegă din 1036.
Un alt exemplar a fost descoperit în şanţul de apărare (SF, c.13, -0, 70 m). Este un
inel cu diametrul de 2,2 cm compus din verigă şi chaton încadrat de un brâu ornamental de 18
pseudogranule care continuă ca un triunghi compus din trei psudogranule la locul de prindere
a chatonului pe verigă. Veriga lată de 4 mm, are profil semicircular. Chatonul oval are
dimensiunile de 1,1 x 0,7 cm şi este puţin înălţat. Piesa a fost turnată în tipar. Spre partea
centrală, veriga se lăţeşte şi încadrează chatonul. Pe partea lăţită de o parte şi alta a
chatonului se descrie triunghiul compus din câte trei pseudogranule încadrate în cerculeţe şi
terminate cu o volută vizibilă pe una din părţi (Pl. LXI/fig.6, Pl. LXII, fig.3).
Încadrarea culturală a piesei este dificilă datorită faptului că a fost descoperită la doar
-0, 70 m de la nivelul actual al solului. Stratigrafia sitului fiind deranjată, exista pericolul
rătăcirii în zonă a unor piese medievale-târzii, cu atât mai mult cu cât Oraşul de Floci se află

185
Emilia Corbu, Sudul României în Evul-Mediu Timpuriu. Repere arheologice, Ed. Istros, Brăila, 2006, p. 204.
186
Maria Comşa, Cultura veche românească. Aşezările de la Bucov, Ed. Academiei RSR, 1978, p. 122, pl. 95/8.
187
Adrian Rădulescu. N. Harţuche, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, 1967, p. 83, pl. XXXI/19.
188
Ioan Vasiliu, Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, în „Peuce”, IX, p. 112.
189
Emilia Corbu, Sudul României în Evul-Mediu Timpuriu. Repere arheologice, Ed. Istros, Brăila, 2006, p. 204.
190
Ion Vasiliu, Gh. Mănucu-Adameşteanu, Consideraţii finale asupra locuirii feudal-timpurii (sec. X-XI) de la
Aegyssus-Tulcea, în „Peuce”, IX, 1984, p. 144, fig. III/1, p. 544, fig. IX/2, p. 550.

www.cimec.ro
la aproximativ 7 km şi popina poartă numele unui sat medieval. Aşa că documentarea asupra
piesei a cuprins practic tot evul mediu.
Singurele indicii care ne pot ajuta la încadrarea lui sunt: materialul, tehnica şi decorul.
Bronzul este un material folosit cu precădere în evul mediu-timpuriu. În evul mediu-târziu
mai puţin, fiind aproape la paritate cu argintul (jumătate din inelele publicate pentru Oraşul
de Floci, sunt din bronz 191).
Ceea ce individualizează această piesă sunt dimensiunile relativ modeste, evazarea
verigii şi decorarea acesteia în jurul chatonului cu pseudogranule.
Decorul cu pseudo-granule este de multe ori confundat cu decorul granulat. Diferenţa dintre
cele două tehnici este covârşitoare. Primul este realizat în tipar. Cel de-al doilea, combină
tehnica tiparului cu granulaţia, fiind mult mai complex.
De la bun început trebuie spus că decorul piesei se întâlneşte pe inelele bizantine din
ultima treime a secolului al VII-lea. În tipologia realizată de Eva Garam, în categoria inelelor
cu inserţie de piatră 192, există o variantă care se descrie astfel: chatonul rotund sau oval cu
aplicaţie de piatră, rar de pietre semipreţioase, este încadrat de un rând ornamental de granule
mari sau mici care continuă ca un triunghi compus din trei granule de o parte şi alta a
chatonului pe verigă 193. Granulele mici sunt de fapt pseudogranule. Diferenţa dintre
exemplarul nostru şi cele care au făcut obiectul tipologiei propuse de Garam constă în
absenţa pietrei. Deasemenea exemplarele bizantine sunt din argint şi aur şi doar rar din bronz.
Identitatea decorului din jurul chatonului ne indică faptul că este o piesă de inspiraţie
bizantină. Datarea în ultima treime a secolului al VII-lea coincide cu prezenţa bizantină la
Dunărea de Jos din 684 (conflictul bizantino-bulgar). Datarea timpurie a piesei poate
coincide şi cu şanţul de apărare în care a fost descoperit, datat într-o fază timpurie de
existenţă a aşezării. La această încadrare cronologică şi culturală am ajuns după ce am
analizat decorul cu pseudogranule de-a lungul evului mediu de pe tot teritoriul românesc şi
am adunat următoarele date pe care sintetizez mai jos:

191
Cristina Anton Manea, Podoabe şi accesorii vestimentare descoperite la Oraşul de Floci între 1975-1989,
Ialomiţa III, 2000, p. 99.
192
Eva Garam, Funde Byzantinischer Herkunft in der Awarenzeit vom Ende des 6 bis zum 7 Jahrhunderts,
Budapest, 2001, p. 84.
193
Eva Garam, op. cit., p. 87.

www.cimec.ro
 1. În secolele VI-XI decorul cu pseudogranule era folosit pentru decorarea mai multor
categorii de podoabe 194 , aşa cum atestă tiparele de podoabe descoperite în regiunile
transnistrene.
2. Cam tot din aceeaşi perioadă, mai precis din sec. VIII-IX la Obârşia-Olt a fost
descoperit un inel decorat cu pseudo-granule în jurul chatonului 195 , aşa cum reiese
din desenul publicat. Trebuie sa fac precizarea că nu în toate cazurile autorii fac
distincţie între granulaţie şi pseudogranulaţie, deşi sunt tehnici diferite.
3. Pentru perioada imediat următoare, un inel decorat cu pseudogranule a apărut la
Zalău într-o necropolă din sec. IX-X 196.
4. Pentru secolele X-XI un inel asemănător a apărut tot într-o necropolă de la Orăştie-
Dealul Pemilor 197.
5. În secolul al XI-lea, decoraţia cu pseudo-granule este aproape exclusivă pentru
lunulele atribuite populaţiilor turanice şi descoperite în număr mare la Păcuiul lui
Soare 198.
6. Tot pentru secolul XI au fost descoperite două inele de bronz decorate cu granule în
jurul chatonului în necropola de la Isaccea 199.
7. Aceeaşi tehnică este folosită pentru decorarea unui inel de la Dinogeţia, tot din sec. al
XI-lea 200.
8. În secolul XI apare şi decorul cu granule aşa cum dovedesc două inele decorate cu
granule în jurul chatonului găsite în necropola pecenegă de la Odartsi din Bulgaria 201.
9. Un inel din sec.XIII-XIV descoperit la Cetăţeni are un chaton discoidal decorat cu
granule aflate între două cercuri concentrice 202.

194
Dan Gh. Teodor, Tipare din secolele VI-XI d. Hr. în regiunile carpato-nistrene, în „Arheologia Moldovei”,
XXVIII, 2005, fig. 4/1,3, p. 169, fig. 2/3, p. 167.
195
Oct. Toropu, On. Stoica, La necropole prefeodale d-Obârşia-Olt, în „Dacia”, XVI, 1972, p. 170, fig.7/9.
196
C. Cosma, Vestul şi Nord-vestul României în sec. VIII-X d. Hr., p. 241, fig. 278/3, p. 615.
197
Z. K. Pinter, Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Piese de podoabă şi vestimentaţie la grupurile entice din
Transilvania (sec.VIII-XII), Ed. Altip, Alba-Iulia, 2006, p. 65, pl. VIII/12, p. 140.
198
Petre Diaconu, D. Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, I, Ed. Academiei RSR, 1972, p. 141, pl. 57.
199
Ion Vasiliu, Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, în „Peuce”, IX, p.134, pl. V/1, 2.
200
Ion Barnea, Podoabe din metal, în „Dinogeţia”, I (coord. Gh. Ştefan), Ed. Academiei RSR, p. 286,
fig. 170/20.
201
Lyudmila Doncheva-Petkova, Adornments from a 11th century peceneg-s necropolis by Odartsi village,
Dobrich District (NE Bulgariei, Archaeologia Bulgarica, II, 1998, 3, p. 126-138, Sofia, p. 132, fig. 4/k,l).
202
A. Ioniţă, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Inferioară în sec.XI-XIII, Ed. Acad. RSR,
Bucureşti, 2005, p. 88, fig. 25/7.

www.cimec.ro
 10. Un exemplar asemănător cu cel de la Cetăţeni dar datat în sec. XIV a fost descoperit
în aşezarea de la Coconi 203.
11. În privinţa podoabelor medievale-târzii am căutat analogii la Oraşul de Floci 204
precum şi în tezaurele de la Batogu, Sihleanu, Zăvoaia (jud. Brăila) 205 şi Schinetea
(jud. Vaslui) 206, Orbeasca de Jos (jud. Teleorman) 207. Am căutat analogii în inelele
din colecţiile târgoviştene 208 sau descoperite în timpul cercetărilor unor monumente
din Bucureşti cum ar fi Tânganu 209 sau Comana 210. Cu o singură excepţie, a unui inel
de la Oraşul de Floci, decorat cu pseudo-granule pe verigă, în rest nu am găsit nici o
analogie, pentru această perioadă fiind preferată tehnica granulaţiei. Deasemenea
studiile referitoare la podoabele medievale târzii relevă predominarea altor tehnici de
execuţie şi decor 211.
Din trecerea în revistă a celor mai apropiate analogii de tehnică şi decor rezultă că
pseudogranulaţia executată în tipar a fost întâlnită de-a lungul evului mediu-timpuriu, mai
ales din secolul VII până în secolul XI, după această dată prezenţa ei fiind aleatorie. Cea mai
mare frecvenţa a înregistrat-o în secolul XI.
Deşi am fi tentaţi să datăm piesa în prima jumătate a secolului al XI-lea, datorită
frecvenţei înalte a decorului cu pseudo-granule, vom propune datarea la finele secolului al
VII-lea pe baza complexului arheologic în care a fost descoperită şi a decorului tipic din jurul
chatonului.

203
N. Constantinescu, Coconi. Un sat din Câmpia Română în epoca lui Mircea cel Bătrân, Ed. Acad. RSR,
București, 2005, p. 88, fig. 25/7.
204
Cristina Anton Manea, Podoabe şi accesorii vestimentare descoperite la Oraşul de Floci între 1975-1989,
Ialomiţa, III, 2000, p. 112, fig. 30, ex.30.
205
Ionel Cândea, Considerații pe marginea tezaurului de podoabe şi monede din argint descoperit la Batogu,
jud. Brăila, sf. sec. XVI, în Prinos lui Petre Diaconu, Ed. Istros, Brăila, 2004, p. 663-674.
206
Alexandra Alaiba, Tezaurul de la Schinetea, jud. Vaslui, în „Arheologia Medievală”, IV, 2002, p. 139,
sec. XIV-XVI.
207
N. Constantinescu, Un tezaur feudal de monede şi obiecte de podoabă de pe Valea Teleormanului, în SCIV,
3/1966, p. 551.
208
Maria Georgescu, Podoabe din epoca feudală aflate în colecţia Muzeului Judeţean Dâmboviţa, în „Cronica
Valachica”, V, Târgovişte, 1973, p. 181-193.
209
M. Turcu, Tânganu- Necropola feudală, CAB, II, 1968, p. 269.
210
Lia Milencovici Bătrâna, Podoabe din necropola fostei mănăstiri Comana, BMI, 2, 1973, p. 10-11.
211
Aristide Ştefănescu, Elemente particulare şi generale în ornamentica obiectelor de podoabă descoperite la
Bucureşti (sec. XIV-XV), RMM, 2, 1986, p. 54-59.

www.cimec.ro
 Medalion
Un medalion din aramă găsit între palisadă şi o groapă medieval-timpurie (SD, c.2, -
0,32 m) ne indică faptul că cel puţin o parte erau lucrate local. Exemplarul este în curs de
prelucrare. Este foliform, cu h- 5,3 cm şi dm. max.- 3,3 cm. Prima impresie a fost aceea că
decorul realizat prin ştanţare şi decupare încă nu este finalizat mai ales că nu am găsit
analogii în literatura de specialitate românească. Există însă o analogie până la identitate cu o
piesă lucrată dintr-un material neferos descoperită în aşezarea întărită de la Sidorovo din sec.
IX-X 212 (Pl. LXI/fig. 7, Pl. LXII/fig. 5).
O mărgică de bronz, discoidală, cu dm. de 10 mm, decorată cu granule la exterior a
fost descoperită tot într-o groapă de bucate (Cas. B7-B10, -2,30 m). Mărgele din metal au
mai fost descoperite la Păuleasca şi Obârşia-Olt 213 (Pl.LXII/fig.4).

ARME
Pumnal
Este vorba de o lamă lungă de 16 cm şi lată de 3 cm, curbată spre vârf. La capătul de
prindere are două nituri de prindere într-un mâner de lemn din care se mai păstrează fibre. A
fost descoperit pe fundul unei gropi de bucate la adâncimea de 1,50 m (Pl.LXI).
Ca dimensiune ar avea o singură analogie în necropola de la Sultana,unde un
exemplar lung de 17 cm a fost găsit depus la şoldul defunctului 214.

Vârfuri de săgeţi
Au fost descoperite patru vârfuri de săgeţi din care una din bronz (cuptorul
bordeiului nr. 3) cu trei aripioare şi lungimea de 3 cm (Pl. LXI/fig.4), şi două din fier aflate
într-o stare înaintată de degradare. Un exemplar cu lama romboidală (GB15, cas. A20, -
1,80m) şi dimensiunile de 4 x 2 cm şi un exemplar cu lama triunghiulară (Bordei nr.7, -1 m,
Cas. A18) şi cu lungimea de 5 cm. Un exemplar din fier cu lama foliformă a fost descoperit
în cursul campaniei din 2012 pe suprafaţa bordeiului 12 (Cas. A46, -0,30). Are lungimea de 8

212
Sidorovskoe Gorodiţe, Stepi Evropa v Epohy Sredievekova, Doneţk, 2001, p. 286, pl. 36/11.
213
Emilia Corbu, Sudul României..., p. 207.
214
B. Mitrea, Săpăturile de salvare de la Sultana, MCA, VII, 1961, p. 534.

www.cimec.ro
cm cu un spin de prindere de 2,5 cm. Lăţimea de 1 cm (Pl.LXI/fig.10). Se datează în secolul
X şi are analogii la Bucov, Băneasa şi Brăiliţa 215.
Săgeata din bronz cu trei aripioare, deşi rară în epocă, are analogii în aşezarea de la
Hradok din Slovacia, unde a fost descoperit un depozit de 65 kg. Sunt considerate săgeţi cu
valoare monetară 216.
Săgeţi romboidale au mai fost descoperite la Bucov, Castelu, Obârşia-Olt, Dinogeţia
şi Moviliţa 217. Exemplarul de la Bucov se datează în secolul X şi corespunde şi cu datarea
celorlalte descoperiri enumerate.
Săgeţi triunghiulare au fost descoperite la Bucov în casa nr. 1 şi în groapa nr. 1 şi au
fost datate în mijlocul secolului al IX-lea 218. Această datare corespunde şi cu încadrarea
cronologică a bordeiului nr. 7 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca datat în sec. IX-X .

Materiale de construcţie
Au fost descoperite două cuie. Primul este din fier cu floare mare hexagonală cu
diam. de 2,4 cm. Corpul are secţiunea pătrată în partea superioară cu latura de 4 mm şi
rotunjită ca un filet în partea inferioară. Lungimea totală a piesei este de 13 cm (Pl.
LXI/fig.3). A apărut în şanţul de apărare din SF, c.13, -0,70 m. Al doilea exemplar este de
doar 11 cm cu lăţimea corpului de 5 mm şi cu floarea ovală şi a apărut la nivelul palisadei din
A 23 la -0, 42 m (Pl. LXI/fig.4). A mai fost descoperit un fragment de piron în Cas. A13, c.2-3.
Cele mai multe cuie, aproximativ 100 au fost descoperite la Dinogeţia în ultimul nivel
de locuire. Aveau secţiune pătrată şi floare lată 219, la fel ca şi exemplarele noastre. La nordul
220
Dunării îşi află analogii în aşezările de la Feteşti-Vlaşca, unde a fost găsit un exemplar şi
la Mărculeşti-Viişoara unde au mai fost descoperite încă două exemplare 221.
Două piese din fier, aflate deasemenea în restaurare ce par a fi un lacăt şi o cheie au
fost descoperite în groapa de bucate ce a suprapus bordeiul nr. 7. Este vorba de o piesă

215
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu. Repere Arheologice, Ed. Istros, Brăila, 2006, p. 175.
216
Importants sittes slaves en Slovaque, Bratislava Veda, Editions de l'Academie Slovaque de Sciences, 1978, a
se vedea aşezarea de la Hradok.
217
Emilia Corbu, op. cit., p. 174.
218
Maria Comşa, Cultura Veche românească. Aşezările de la Bucov, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1978,
p. 126, pl. 97, fig. 5, 7, 8.
219
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 76, fig. 40/9-10.
220
Radu Popa, Gh. Matei, Virgil Niţulescu, E. Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Feteşti-Vlaşca, p. 167,
fig. 7/5, în Temeiuri ale civilizaţiei româneşti în context european, Bistriţa Năsăud, Accent, 2003.
221
Petre Diaconu, Săpăturile de la Mărculeşti-Viişoara, MCA, V, p. 544.

www.cimec.ro
cilindrică lungă de 9 cm şi cu dm. de 3 cm. „Cheia” se caracterizează printr-un vârf rotunjit
şi aplatizat şi un vârf îndoit în unghi drept.

Aplice pentru copite

Un număr de trei piese, unul fragmentar şi două întregi de forma unor potcoave au
fost descoperite în bordeiul nr. 6 care, prin detaliile întregului complex, a avut o destinaţie
specială. Sunt lucrate din bară lată de 1,4 cm, cu o deschidere de 9 cm şi h-7 cm. Au trei dinţi
metalici fixaţi la capete şi în centru. Trei piese similare au fost descoperite la Dinogeţia în
nivelul de secol XII 222 (fig. LXI, fig. 1, 2, Pl. LXII/ fig. 9, 10).

Lupe de fier şi fragmente de zgură.

Cele 26 de fragmente de lupe de fier şi câteva din zgură dovedesc o eventuală
reducere locală a minereului de fier. Lupele de fier pot proveni din comerţ dar mai degrabă
de la o prelucrare locală a obiectelor de uz casnic deteriorate sau uzate. Din lupe, din care
unele cântăresc 700 g, se puteau confecţiona, tot local, alte piese. Cele mai multe lupe de fier
sau zgură au fost găsite în Bordeiul nr. 7 (Lista V)
Concluzie
Valoarea cronologică a pieselor din metal se constată şi în cazul pieselor prezentate
mai sus. Cele provenite din gropile de bucate şi anume catarama dreptunghiulară şi inelul cu
chaton decorat cu cerculeţe incizate propun o datare în prima jumătate a secolului al XI-lea.
Această datare este foarte importantă deoarece aceste complexe fac parte, stratigrafic
vorbind, din ultimul nivel de locuire de pe Popină, distrus de lucrările agricole. Mai mult
chiar, gropile de bucate sunt foarte sărace în inventar, fragmentele de ceramică nu asigurau o
încadrare cronologică foarte clară.
Fragmentele de zgură, lupele de fier precum şi prezenţa unui cuptor în bordeiul nr. 3
care după toate caracteristice pare a fi de meşteşugar întăreşte opinia unei prelucrări locale a
fierului. În acelaşi timp trebuie să remarcăm că detaliile tipologice ale pieselor precum şi
analogiile lor cu exemplare descoperite în alte localităţi din Nordul şi sudul Dunării dar şi în
Ucraina ne îndreptăţesc să presupunem existenţa unor relaţii comerciale între aceste teritorii.

222
Gh. Ştefan, Ion Barnea, Maria Comşa, Eugen Comşa, Dinogeţia, I, p. 348, fig. 40/ 19, 20.

www.cimec.ro
 III.5. PIESE DE UZ CASNIC DIN PIATRĂ (PL. LXIII)

După ceramică, piesele din piatră reprezintă categoria cea mai numeroasă. Au fost
repertoriate 76 de piese din piatră şi 22 din silex. Silexul provenit din aşezarea preistorică
este folosit drept cremene pentru aprinderea focului şi urmele de tocire dovedesc acest lucru.
Piesele din piatră au avut funcţionalităţi foarte diverse: pile din gresie, cute din piatră,
răzuitoare pentru curăţarea pieilor de animale, percutoare, lustruitoare, lame, râşniţe, tipar,
vârfuri ascuţite de forma unor săgeţi. O piesă de forma unei lame de topor ne recomandă o
astfel de atribuire (Pl.LXIII/fig.12). Unele pietre cu urme de prelucrare dar fără o formă
finală ne conduc la ipoteza că acestea erau prelucrate local, având în vedere şi aspectul lor
destul de rudimentar.
Au fost găsite atât în complexe, în nivelul de cultură din apropierea complexelor dar
şi în stratul arabil. Se observă însă o preponderenţă a lor în gropile de bucate. In locuinţa
adâncită nr.7 s-au găsit mai multe lame de şist verde adunate la un loc, ceece ne indică o
producţie locală, artizanală a acestora (Pl. LXIII/ fig.9).
Materia primă, adică diversele tipuri de gresie, calcarul cochilifer şi şistul verde
provin probabil din Dobrogea, unde în podişul Casimcei se află un mare zăcământ de rocă
veche, adică şist verde.
Prezenţa uneltelor din piatră într-o aşezare aflată în apropierea Dobrogei nu este o
noutate însă este un amănunt care explică parţial utilizarea redusă a uneltelor din metal.

III.6. DIVERSE

Mărgele
Numărul mic de podoabe descoperite, doar 15, este compensat de diversitate. Din
fiecare categorie se regăseşte câte un singur exemplar. Au fost descoperite în locuinţe (B1,
B7, B8) şi gropi de bucate, dar şi în gropile de bucate cu funcţionalitate neprecizată mărgele,
cercei, inele, un medalion, un pandantiv, un nasture. Podoabele din metal au fost prezentate
în capitolul destinat pieselor din metal.

www.cimec.ro
 Cele şase exemplare de mărgele din lut, os, bronz, sticlă, se încadrează după formă
următoarelor tipuri:
• sferoidal-turtite. Miniaturală din sticlă emailată (?) (Pl. LXI/fig.13) dar şi de mari
dimensiuni din sticlă albă decorată cu „ochişori” pe albastru (Pl. LXI/fig. 9).
• pătrate cu colţurile profilate din lut (LXI/fig. 14);
• tubulare din os (Pl. LXI/fig. 15);
• conice din sticlă neagră;
• discoidale din bronz decorate cu pastile la exterior (Pl. LXII/fig. 4).

III.7. CERAMICA DIN ALTE EPOCI ISTORICE

În complexele arheologice medieval-timpurii au apărut circa 300 de fragmente

ceramice din alte epoci istorice. Dacă raportăm la numărul fragmentele ceramice medieval-
timpurii care se ridică la câteva mii, numărul fragmentelor de care vorbim mai jos este infim,
dar pentru că au apărut în complexe, trebuie să le găsim o explicaţie şi să le descriem ca
atare.
Prezenţa lor în aşezarea medieval-timpurie este uşor de explicat. Cauza o constituie
distrugerea straturilor arheologice produsă în cel puţin două epoci istorice, în evul mediu-
timpuriu când s-au distrus complexele antice şi în timpul comunismului când s-a distrus o
bună parte a stratului arheologic medieval-timpuriu.
Având în vedere că aşezarea medieval-timpurie a avut mai multe faze de locuire,
locuitorii fazelor mai târzii au aruncat în gropile bordeielor din faza timpurie materiale
menajere din epoca lor dar şi materiale antice antrenate cu prilejul reamenajării sau
construirii de locuinţe, materiale care au ajuns în toate straturile de umplere a bordeielor.
În evul mediu-târziu popina nu a fost locuită dar prezenţa sătenilor din Blagodeşti în
zonă era oricând posibilă. Popina era limita de hotar a „extravilanului” localităţii. Posibil să fi
fost un punct de observaţie, stâne ocazionale. Sigur s-a luat pământ galben din vârful popinei
pentru reparaţia locuinţelor, prilej cu care aruncau pe popină şi resturile menajere. Aşa ne
explicăm prezenţa celor circa 150 de fragmente ceramice din pastă roşie, fină, decorată cu
humă alburie şi a doi dinari de argint de secol XVI. De la năruirea aşezării medieval-timpurii
trecuse doar cinci sute de ani. Popina era acoperită de vegetaţia bogată de stepă care opreşte

www.cimec.ro
eroziunea. Prin urmare gropile bordeielor erau încă vizibile, din locuinţele de suprafaţă
rămăseseră movile mici.
În timpul comunismului popina este introdusă în circuit agricol. Aşa se face că
movilele rămase din locuinţele de suprafaţă au fost împinse în bordeie şi tot stratul nivelat,
materialul arheologic purtat pe toată popina. Distrugerea vegetaţiei a amplificat fenomenul de
eroziune. Materialele arheologice de pe vârf au curs pe versanţi.
Un rol în împrăştierea fragmentelor smălţuite trebuie să îl fi avut şi nevinovatele
rozătoare de câmp. Pe fundul unor gropi de bucate străbătute de gropi de crotovine am găsit
unul sau două minuscule fragmente ceramice de 2-3 cm. Prezenţa lor acolo poate fi legată de
obiceiul şobolanilor de a „tezauriza” în galerii obiecte lucitoare pe care le găsesc pe câmp.
Deşi materialele sunt puţine, atipice (fragmente din corpul vaselor), aparţin unor categorii
ceramice cu o evoluţie foarte lungă în timp, ne-am oprit totuşi mai pe larg asupra lor.
Se cunoaşte că ceramica roşie şi ceramica smălţuită este întâlnită din evul mediu-
timpuriu până în evul mediu târziu, datarea acesteia făcându-se în funcţie de contextul
arheologic în care au fost găsite, adică dacă erau „in situ”, sau dacă erau antrenate din alte
alte straturi istorice.
În complexele arheologice dar şi în nivel au apărut o serie de fragmente ceramice de
import, neîntregibile, din două mari categorii ceramice la rândul lor cu mai multe variante şi
anume ceramica roşie şi ceramica smălţuită.
Fragmentele luate în studiu provin dintr-un număr de 46 de puncte de pe toată
popina. Au fost înregistrate şi descrise un număr de 107 fragmente ceramice din prima
categorie şi 52 fragmente ceramice smălţuite.

Ceramica roşie
Câteva fragmente ceramice din pastă roşie cu multă mică, fără decor, lucrată la roata
rapidă, arsă pătat, peretele subţire de doar 4 mm au fost descoperite sporadic în şapte
complexe şi anume în gropile de bucate nr. 11 (P. Blagod. 2006, SD, c.4, -0,50-1,15 m), GB
12 (P. Blagod. 2006, Cas. B34, -1,17), GB 13 (P. Blagod. 2008, Cas. A18, 1,30-2,20 m), GB
14 (Cas. A 15-A 20, -1 m), în bordeiul nr. 5 (P. Blagod. 2005, cas. A 8, -0,98 m) , în
Bordeiul nr. 6 (P. Blagod. 2007, as. A 13, c.2, -1,10 m) şi în şanţul de apărare (P. Blagod.
2006, SE, c.3, -0,80-1,20 m).

www.cimec.ro
 Prin conţinutul mare de mică în pastă pare să fie oarecum înrudită cu ceramica
micacee de la Păcuiul lui Soare unde au fost găsite doar 40 de fragmente ceramice ceea ce
denotă raritatea acestei categorii 223.
Prezenţa acestor fragmente cu precădere în gropile de bucate datate de noi în secolele
X-XI corespunde cu datarea propusă de cercetările de la Păcui. Având în vedere că sunt
fragmente atipice nu este exclusă datarea mai târzie.
O altă subcategorie o reprezintă fragmentele ceramice din pastă fină, cărămizie, arsă
oxidant, uniform, cu peretele gros. De pildă, un fragment de fund inelat de ulcior (P. Blagod.
2004, Cas. B18) şi un fund profilat de ulcea sau de ulcior de mici dimensiuni din pastă roşie
(apărut în B6). Această categorie ceramică apare din evul mediu-timpuriu aşa cum dovedesc
cercetările de la Păcuiul lui Soare 224 şi continuă până în evul mediu-târziu.

Ceramica roşie decorată cu humă alburie

Fragmente ceramice din pastă fină, omogenă, cu mică, arsă oxidant sau reducător,
decorate cu linii orizontale sau vălurite de humă albă, au fost descoperite în trei complexe şi
anume în cuptorul menajer nr. 3 (Cas. B7, -0,38 m), în bordeiul B6 (Cas. A 14, -0, 60 -1,40
m, circa 60 fragmente), şi groapa de bucate nr. 14 (Cas. A 18, c. 2, -1,20 m, circa 15
fragmente).
Provin de la oale cu buza înaltă, uşor evazată, lucrate la roata rapidă din pastă fină.
Peretele vasului este foarte subţire de doar 4-5 mm. Decorul se află întotdeauna pe umăr.
Calitatea pastei şi arderii sunt deosebite. Totuşi se observă atât fragmente arse oxidant, de
culoare cărămizie cât şi fragmente arse reducător, până la negru. Un singur fragment are un
aspect mai grosier, fiind realizat probabil într-un atelier care producea ceramică nisipoasă.
În loc de concluzie îl cităm pe Dumitru Vâlceanu care spunea despre ceramica roşie
descoperită la Păcui următoarele: „Pe linia acestei evoluţii care va duce la cristalizarea
formelor ceramicii româneşti din secolul al XIV-lea şi următoarele menţionăm cele două
ulcele publicate de noi... care, dacă n-ar avea o datare fermă, s-ar putea confunda cu

223
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, I, p. 113.
224
Ibidem, p. 113, fig. 49/6; p. 92, fig. 34/3, fig. 35/1.

www.cimec.ro
uşurinţă cu materiale databile mult mai târziu” 225. Acest decor apare destul de sporadic la
Păcui de-abia începând din secolul XIII 226. Mai târziu poate fi găsit şi la Oraşul de Floci.

Ceramica smălţuită
Fragmentele ceramice decorate în tehnica sgraffito sau cu smalţ de diferite culori au
fost descoperite în şase complexe după cum urmează:
• o buză crestată de farfurie smălţuită galben decorată sgraffitat cu linii maronii orizontale
şi în val a apărut în groapa de bucate nr. 10 (P. Blagod. 2006, Cas. B29, c.4, -1,16 m).
• opt fragmente din care două provenite de la o farfurie cu marginea crestată cu smalţ de
diferite nuanţe de galben, verde şi maroniu au apărut în groapa de bucate nr. 11
răspândite în toată umplutura gropii (SD, c.4, -1,15 -2 m).
• două fragmente din care unul decorat cu smalţ verde şi un altul cu smalţ galben şi maroniu
au apărut în groapa de bucate nr. 12 (P. Blagod. 2006, cas. B34, -1,37, -1,20 -1,70 m).
• două fragmente smălţuite verde şi maroniu au apărut în groapa de bucate nr. 13 ( P. Blag.
2008, Cas. A 18, c.3, -2m).
• în bordeiul nr. 6 au fost descoperite mai multe fragmente:
• un fund profilat de cană smălţuită la exterior cu smalţ verde de două nuanţe (P. Blagod.
2007, Cas. A13, c.2-3, -0,80-1,30 m).
• circa 15 fragmente smălţuite diferit verde, cafeniu nuanţat spre verde sau galben, maroniu,
simple sau în diverse combinaţii şi o buză crestată de farfurie.
Deasemenea au mai apărut două fragmente cu smalţ verde pe traseul SF, C.5, -0,68 m şi
lângă cuptorul menajer nr. 6 ( P. Blagod. 2007, Cas. A7).
Cele mai timpurii apariţii ale acestei categorii ceramice sunt menţionate în aşezările
din secolele VIII-X de la Bucov, iar prezenţa lor a stârnit discuţii aprinse în literatura de
specialitate. Ulcioare întregibile cu smalţ verde au apărut în locuinţe, deci în complexe bine
determinate stratigrafic şi cronologic. Astfel în locuinţele datate în secolul al VIII-lea şi
începutul sec. IX, ulcioarele sunt smălţuite în întregime, smalţul este verde, gros şi mat,
pentru ca în a doua parte a intervalului să apară un smalţ verde cu reflexe aurii. In locuinţele
datate în secolele IX-X au apărut fragmente ceramice cu smalţ verde cu nuanţe brune şi pete

225
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea Bizantină, vol. I, Bucureşti, 1972, p. 112.
226
Petre Diaconu, Silvia Baraschi, Păcuiul lui Soare, II, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1977, p. 53-54.

www.cimec.ro
maronii, smălţuite parţial, cu smalţul „curgând şiroaie” 227, aşa cum se poate vedea pe
suprafaţa unor castroane cu suport . Tot acolo apare şi smalţul galben pe angobă albă 228.
Maria Comşa considera că aceste vase au fost produse într-un atelier din NV pen. Balcanice
care încă mai păstra tradiţia romană. Incadrările cronologice propuse de Maria Comşa au fost
contestate de Petre Diaconu care considera pe baza cercetărilor arheologice din Balcani,
anume că vasele cu suport nu pot fi mai timpurii de secolul al X-lea. Comentând unele
situaţii stratigrafice precum şi încadrarea cronologică a altor materiale arheologice considera
că în aşezările de la Bucov sau cel puţin un nivel poate fi datat în secolele XII-XIII, ceea ce
schimbă cu totul datele problemei 229.
Dacă pentru teritoriul românesc o prezenţă timpurie a smalţului verde, galben sau
maroniu aşa cum vedem la Bucov este contestată, în spaţiul bulgăresc la Pliska, din perioada
de glorie a acesteia, adică din sec. IX-X, asemenea piese sunt prezente şi datarea lor
indiscutabilă.
De la bun început trebuie spus că ceramica sgraffitată şi cu smalţ în diferite culori este
specifică unui orizont cronologic mai târziu. Cât de târziu în condiţiile în care aceste categorii
apar totuşi în Balcani din secolul al X-lea şi la noi din a doua jumătate a secolului al XI,
impunânduse deja la începutul secolului al XII-lea şi merg aproape neschimbate până târziu
în evul mediu? Ceramica sgraffitată de la Dinogeţia este datată în prima jumătate a secolului
al XII-lea, fiind realizată din argilă curată, arsă oxidant, cu câteva excepţii caolinoidă. Sunt
specifice vasele deschise: castronul, strachina, mai rar farfuriile care au la fel ca la Vlădeni,
buza dreaptă, subţiată cu mici crestături, fiind de origine constantinopolitană 230.
Ceramica cu smalţ de diferite culori adică verde de diferite nuanţe, alb, galben-
deschis, galben portocaliu a apărut la Dinogeţia în nivelul de secol XI-XII, pe vase lucrate
din caolin sau argilă 231. La Păcuiul lui Soare au apărut doar două fragmente cu smalţ galben
şi maroniu 232. Opinia lui Dumitru Vâlceanu este aceea că această categorie ceramică începe
în secolele XI-XII 233. Continuă până în evul mediu-târziu aşa cum ştim.

227
Maria Comşa, Cultura veche românească. Aşezările de la Bucov, Ed. Academiei RSR, p. 108-110.
228
Ibidem, p. 111.
229
Petre Diaconu, Două aşezări româneşti de la răscrucea dintre sec. XII şi sec. XIII la Bucov (jud. Prahova),
în Recenzii şi studii arheologice I, Muzeul Dunării de Jos Călăraşi, Muzeul Brăilei, p. 33-41.
230
Gh. Ştefan şi colab., Dinogeţia..., p. 244.
231
Ibidem, p. 230-241.
232
Petre Diaconu, Dumitru Vâlceanu, op. cit., p. 105, fig. 45/1, 2.
233
Ibidem, p. 107, nota 72.

www.cimec.ro
 În ceea ce ne priveşte, prezenţa lor în aşezarea medieval-timpurie de la Popina
Blagodeasca este absolut întâmplătoare, rod al distrugerilor stratului cultural şi nu au legătură
cu evoluţia sau datarea sitului.

Fragmente ceramice antice

Amfore
În 19 complexe dar şi în stratul din imediata apropiere a acestora au apărut circa
200 de fragmente ceramice din pastă fină, bine omogenizată, cu ocru sau fără, arsă oxidant
până la roşu. O mică parte au angobă albă sau gălbuie. Majoritatea fragmentelor proveneau
din corpul vaselor fapt ce făcea dificilă identificarea tipului de amforă. O parte erau însă
fragmente de anse sau gât dovedind că proveneau de la amfore. Un singur exemplar a fost
întregibil şi două au fost întregite parţial. Câteva torţi erau ştampilate şi altele erau marcate cu
vopsea roşie. Cu excepţia câtorva, foarte puţine, medieval-timpurii, restul sunt elenistice şi
provin din aşezarea getică. In evul mediu-timpuriu au fost refolosite în scopuri casnice.
Astfel, una dintre vetrele cuptoarelor menajere a fost podită cu fragmente ceramice de
amforă, în vederea sporirii capacităţii de iradiere a căldurii. Fireşte că altele, cele foarte mici,
au ajuns întâmplător prin gropile de rozătoare care împânzesc nivelul arheologic.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 CAPITOLUL IV
EVOLUŢIA AŞEZĂRII DIN PERSPECTIVĂ
ARHEOLOGICĂ ŞI ISTORICĂ

IV.1.1. Niveluri şi faze

În urma cercetărilor efectuate, a datelor stratigrafice acumulate, analizând situaţiile de
intersectare a unor complexe considerăm că pe grindul sudic al Popinei Blagodeasca, în
epoca medieval-timpurie, a existat o aşezare cu trei niveluri de locuire şi mai multe faze.
Numerotarea lor de sus în jos este următoarea:
1. Nivelul I datat în ultimele decenii ale secolului al X-lea - primele decenii ale secolului
al XI-lea. Din acest nivel făceau parte locuinţele de suprafaţă şi o parte din gropile de
bucate, probabil cele acoperite cu pământ galben. Din punct de vedere istoric este
legat de revenirea bizantină de la finele secolului al X-lea. Acest nivel a fost grav
afectat şi distrus de lucrările agricole. Criteriile de datare ale acestui nivel au fost
câteva piese din metal (descrise la capitolul inventar) din care menţionăm un inel cu
chaton decorat prin ştanţare, o dăltiţă cu cap rotund pentru prelucrat metale, aplicele
pentru copite care propun o datare chiar mai târzie, material ceramic lucrat cu mâna.
2. Nivelul II al cuptoarelor menajere aparţinând, probabil, unui sălaş peceneg datat la
sfârşitul secolului al IX-lea şi de-a lungul secolului al X-lea. Acest nivel se datează
pe baza analogiile constructive şi de inventar al cuptoarelor menajere. Se adaugă
datarea arheomagnetică a cuptorului menajer nr.5 cu o limită cronologică în anul 885
şi căldarea cu torţi interioare, lucrată cu mâna.
3. Nivelul III „al bordeielor”.Acest nivel a avut două faze. În prima fază a fost construit
sistemul defensiv, datat în secolele VII-VIII. În a doua fază, după dezafectarea
şanţului, probabil când palisadele mai erau în picioare, s-au construit bordeiele. Din
acest nivel mai făceau parte palisadele, probabil SP 1 şi SP3 precum şi o serie de
gropi de bucate. Faza bordeielor este datată în secolulul al IX-lea şi probabil până la
începutul secolului al X-lea. Nivelul se datează în primul rând prin analogiile

www.cimec.ro
 constructive şi de inventar al bordeielor, prin analogiile palisadelor şi nu în ultimul
rând prin datarea arheomagnetică a bordeiului nr. 4 care propune o limita cronologică
în jurul anului 814. Şanţul de apărare aparţine unei faze anterioară bordeielor.
Locuitorii primelor două niveluri au folosit bordeiele drept gropi menajere.
Nivelurile şi fazele menţionate sunt dovedite de următoarele :
I. Intersectarea mai multor complexe arheologice după cum urmează:
• Cuptoarele menajere în aer liber intersectează bordeiele atât pe cele cu cuptor din
piatră cât şi pe cele cu cuptor cotlonit, această situaţie fiind vizibilă în şase cazuri –C
M1/ B2, CM2/ B3, CM5/B4, CM6/B5, CM8/B9, CM10/B11
• Gropile de bucate intersectează bordeiele G 13/ B7, G8/ B4, G9/B4.
• Gropile de bucate intersectează palisada G15/SP4, GB16 /SP4 Gropile de bucate
(G11, G 15, G 20) se află în afara palisadei, semn că aceasta nu mai era în uz pe
vremea funcţionării gropilor de bucate,
• Există un singur caz în care locuinţa de suprafaţă nr.1 intersectează un cuptor
menajer, CM2.
• Bordeiul nr. 3 taie un segment de palisadă şi Bordeiul nr. 4 este practic lipit de SP2
ceea ce ne-a făcut să credem iniţial că era adosat. Stratigrafic însă suprapune
palisada..
• Existenţa unei „reamenăjări” a ariei de locuire cu prilejul căreia gropile unor bordeie
au fost acoperite cu pământ galben.
• Şanţul de apărare nu este intersectat de nici un complex arheologic semn că era vizibil
în perioada locuirii pe popină. Mai mult chiar conţine material arheologic medieval-
timpuriu care ajunge până la adâncimea de -0,80-0,90 m, ceea ce înseamnă că
depunerea de sedimente din şanţ nu era foarte mare.

IV.1.2. Stadiul actual al cercetărilor

Evoluţia unei aşezări poate fi analizată prin comparaţie cu aşezările cercetate aproape
în întregime adică cele de la Dridu (jud.Ialomiţa), Bucov (jud. Prahova), Comana
(jud.Braşov), Poiana (jud. Suceava), Dodeşti (jud.Vaslui), Hansca (Basarabia) sau în care s-
au făcut cercetări de amploare cum sunt cetăţile bizantine de la Dinogetia şi Capidava. Din

www.cimec.ro
punct de vedere stratigrafic în siturile menţionate s-a constatat existenţa a două niveluri de
locuire cu două până la patru faze de locuire.
Eugenia Zaharia deosebea la Dridu (jud. Ialomiţa) prezenţa a două faze de locuire.
Din prima fază au fost cercetate 23 de bordeie iar din faza a doua doar 7 bordeie 234.
Diferenţa dintre cele două faze a fost observată în tipul diferit de instalaţie pentru foc
precum şi în intersectările unor complexe. Bordeiele din prima fază aveau vetre în groapă şi
cele din a doua fază cuptoare de piatră. Din punct de vedere stratigrafic s-a constatat
intersectarea a două bordeie precum şi faptul că nişte gropi intersectau bordeiele din prima
fază.
Maria Comşa distingea la Bucov-Tioca (jud. Prahova) două niveluri de locuire cu
şapte etape (înţelegem noi, faze), din care trei caracterizate de bordeie, două cu case puţin
adâncite şi încă două etape cu case de suprafaţă 235. Fireşte că şi aici se constată mai multe
situaţii de intersectare a complexelor asupra cărora nu mai insistăm.
La Poiana (jud. Suceava) se constată prezenţa a două etape de locuire, ambele
caracterizate de un număr destul de mare de locuinţe, 19 respectiv 13 locuinţe. Diferenţa
dintre cele două etape s-a realizat pe baza unui număr destul de mic de situaţii în care
complexele se intersectau 236.
La Comana (jud. Braşov) deşi nu se precizează existenţa unor niveluri, din descrierea
complexelor rezultă că s-au constatat atât refaceri ale locuinţelor cât şi intersectarea unora 237.
Acelaşi lucru se observă şi din descrierea complexelor descoperite în aşezarea de la
Dodeşti-Vaslui unde locuinţele din sec.X-XI intersectau locuinţele din sec.VIII-IX 238.

IV.1.3. Diferenţa dintre nivel şi fază

Radu Florescu a fost primul care a definit termenii de nivel, fază sau etapă într-un
articol publicat în 1989 cu privire la stratigrafia Capidavei romane târzii şi feudale-
timpurii 239. Opiniile domniei-sale se întemeiau pe studierea a 270 de bordeie cu mai multe
variante constructive. Nivelul era definit ca o remaniere generală a locuirii dintr-un strat, în

234
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1967, p. 14.
235
Maria Comşa, Cultura materială veche românească, Ed. Academiei RSR, 1978, p. 14.
236
Mugur Andronic, Poiana - o aşezare din secolele VIII-IX, Suceva, 2005, p. 15.
237
I. Glodariu, Fl. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Braşov, 1980, p. 70.
238
Dan Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la este de Carpaţi în sec.VI-XI, Ed. Junimea, Iaşi, p. 17.
239
Radu Florescu, Zaharia Covacef, Stratigrafia Capidavei romane târzii şi feudale-timpurii, Pontica, XXI-
XXII, 1988-1989, p. 197.

www.cimec.ro
cadrul căreia toate locuinţele sunt refăcute pe de-a- întregul, chiar dacă planul de ansamblu şi
cultura materială nu suferă modificări. Etapa era doar o remaniere parţială a unor locuinţe şi
cu schimbări nesensibile în cultura materială 240. Astfel Capidava medieval-timpurie prezenta
patru niveluri la rândul lor cu una până la trei faze. Aceste niveluri reflectau, în opinia
autorilor, evoluţia relaţiilor dintre bizantini şi bulgari la Dunărea de Jos în secolul al-IX-lea,
precum şi apariţia pecenegilor în secolul al-XI-lea.
Constatăm că unele aşezări medieval-timpurii prezentau două niveluri în timp ce
altele un singur nivel cu mai multe faze.

IV.1.4. Ipoteze cu privire la relevanţa istorică a situaţiei stratigrafice.

De ce există mai multe niveluri de locuire?
Situaţia stratigrafică a aşezărilor medieval-timpurii coroborată cu numărul foarte
mare de situri a condus în literatura de specialitate la formularea a două ipoteze, relativ
divergente, cu privire la evoluţia aşezărilor.
Prima ar fi ipoteza culturală. Mai mulţi cercetători s-au pronunţat cu privire la o
migraţie sezonieră din necesităţi economice, dar opinia lor nu s-a concretizat într- un studiu
coerent cu privire la această problematică. Fireşte că nu ar fi nici o noutate. Menţionăm că un
fel de migraţie sezonieră numită transhumanţă este documentată literar la vlahii balcanici.
Doar că transhumanţa implica doar migraţia turmelor de animale însoţite de păstorii lor şi nu
a aşezărilor. Comunităţile rămâneau pe loc în aşezări stabile. Prin urmare, migraţia sezonieră
la crescătorii de animale din culturile sedentare nu poate fi documentată arheologic. Urmele
lăsate de amenajările temporare ale stânelor se pierd în timp. Nomadismul ecvestru specific
zonelor de stepă din Asia şi Eurasia presupunea însă deplasarea întregii comunităţi. Mai mult
chiar, aceste comunităţi staţionau luni de zile pe un areal formând sălaşe compuse din iurte.
Teoretic, nomadismul ecvestru poate lăsa urme arheologice.
A doua ar fi ipoteza istorică. Autorii cercetărilor de la Capidava explică nivelurile de
locuire (din cetatea mai sus menţionată) prin derularea evenimentelor istorice legate de
Primul Ţarat Bulgar. .Această ipoteză poate fi valabilă, în primul rând, pentru cetăţile
bizantine a căror istorie poate fi întrezărită şi din documente.

240
Radu Florescu, Zaharia Covacef, op. cit., p. 241.

www.cimec.ro
 Cele două ipoteze menţionate mai sus se rezumă de fapt la o explicaţie din
perspectiva factorului economic („migraţia sezonieră”) şi a factorului politic (evenimentele
istorice). Nu se ia deloc în discuţie factorul social, adică evoluţia unei comunităţi în timp şi
pe un anumit teritoriu. In acest sens am pledat pentru o a treia ipoteză, de ordin „social”. Am
considerat că această situaţie s-ar datora, în unele cazuri, mai ales acolo unde se constată şi
niveluri mai vechi, existenţei unui sat de tip crâng, care prin structura sa avea două nuclee de
locuire 241, deoarece se dezvolta prin fenomenul de roire. Din punct de vedere arheologic,
cătunul se evidenţiază prin două aşezări apropiate, ca în cazul aşezării de la Bucov. Aceasta
este o explicaţie posibilă pentru aşezările rurale, mai ales pentru cele neimplicate în
evenimentele politice ale timpului.
Revenind însă la problematica iniţială constatăm însă că numărul de niveluri şi uneori
faze din cetăţi coincide cu cel din aşezările rurale. Singura explicaţie poate fi faptul că
evoluţia satelor era legată de stabilitatea impusă la un moment dat de cetăţile bizantine. Şi
considerăm că de la acest punct trebuie să pornim în interpretarea evoluţiei aşezării de pe
Popina Blagodeasca.

IV.2. RELAȚIA DINTRE AŞEZAREA DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

ŞI EVENIMENTELE ISTORICE DIN SECOLELE VIII-XI

De la bun început trebuie spus că Popina Blagodeasca nu era un loc bun pentru o
aşezare având în vedere vecinătatea graniţei şi dinamica Bălţii Ialomiţei. Aşezările erau mult
mai bine protejate pe terasa înaltă a Ialomiţei sau la adăpostul Platoului Hagieni, adică acolo
unde perieghezele le-au evidenţiat deja.
Popina Blagodeasca era însă un loc ideal pentru o fortăreaţă şi aşa ne explicăm
sistemul defensiv. Era un loc bun pentru o aşezare cu caracter comercial şi astfel se justifică
densitatea gropilor de bucate, specifică doar cetăţilor bizantine.
Cheia care explică intensitatea de locuire de pe Popina Blagodeasca este vadul de
trecere a Dunării aflat, până aproape în timpurile moderne, la doar 3 km de aşezare. Acest
vad permitea trecerea în Imperiul Bizantin şi lega aşezarea de cetăţile bizantine de pe celălalt
mal al Dunării. O aşezare corespunzătoare acestui vad istoric, azi dispărut, putea fi cetatea

241
Emilia Corbu, Sudul României în Evul Mediu-Timpuriu, Ed. Istros, Brăila, 2006, p. 18.

www.cimec.ro
romano-bizantină de la Ghindărești – La Cetate, repertoriată perieghetic şi încă neinvestigată
sistematic. Aflată la doar 15 km de Capidava este posibil ca să fi fost în evul mediu-timpuriu
doar un punct de pază, fără o aşezare corespunzătoare. În fine, vadul de la Blagodeasca lega
istoria locului de evenimentele Imperiului Bizantin, de tânărul stat Bulgar şi, de ce nu şi de
scurta prezenţă a pecenegilor în regiune.
Interesele bizantine în regiune sunt ilustrate de două momente, fiecare cu
semnificaţia lui şi anume, campania lui Constantin Pogonatul din 684 împotriva bulgarilor
aşezaţi în Onglos şi campania lui Constantin Tzimisches împotriva ruşilor din Pereslaiaveţul
de la Dunărea de Jos, din anul 971. Cele două evenimente aflate la 300 de ani distanţă,
menţionate de sursele literare, indică de fapt două limite cronologice ale unuia şi aceluiaşi
conflict bizantino-bulgar început în 684 şi tranşat definitiv în 971. Şi, subliniază faptul că
Bizantinii erau interesaţi de situaţia de pe malul stâng al Dunării atât din motive strategice
(prezenţa unui vad) şi necesitatea asigurării Dunării pe ambele maluri dar şi din motive
economice. Dincolo de fluviu se prefigura o adevărată „Mesopotamie Occidentală”. În
actualul stadiu al cercetărilor considerăm că Bizantinii au fost cei care au construit sistemul
defensiv de pe Popina Blagodeasca, cu prilejul conflictului cu Bulgarii, de la finele secolului
al VII-lea. Sistemul este orientat cu spatele la Dunăre şi cu faţa către câmpie, deci împotriva
unei populaţii care venea dinspre câmpie. Dinspre Dunăre veneau Bizantinii. Din câmpie
veneau Bulgarii. Intorsătura neaşteptată a evenimentelor, trecerea Bulgarilor în Imperiul
Bizantin, a făcut ca fortificaţia să devină inutilă. Importanţa locului a fost însă intuită şi
acolo, în spatele palisadelor se dezvoltă o aşezare civilă a unei populaţii de cultură bizantină
provincială, adică populaţia locală autohtonă veche-românească.
Cele două limite cronologice pe care le-am pomenit mai sus, adică 684 şi 971, indică
şi actorii principali ai regiunii: Bizantinii şi Bulgarii. Pecenegii apar mai întâi în regiune
solicitaţi de Bulgari împotriva Maghiarilor care îi susţineau pe Bizantini. La solicitarea
Bizantinilor, Ruşii vin la Dunărea de Jos împotriva bulgarilor. Ambele populaţii au tendinţa
fie de a include regiunea în aria lor, fie de a se stabili aici. Vedem cum conflictul Bizantinilor
cu Bulgarii a mai antrenat şi temporar a adus la Dunărea de Jos încă trei factori importanţi ai
vremii: Maghiarii, Pecenegii şi Ruşii.
Prezenţa bulgară la nordul Dunării se constată în două momente. Primul este
momentul Onglos (684). Al doilea este lapidar menţionata „Bulgarie de la nordul Dunării”

www.cimec.ro
din 814 cu prilejul colonizării acolo a unor prizonieri adrianopolitani. Iarăşi cele două limite
cronologice marchează o perioadă de 150 de ani care pentru istoria statului bulgar a fost
foarte bogată în evenimente hotărâtoare menţionate de foarte multe surse literare. De ce doar
două momente dintr-un şir lung de fapte sunt plasate la nordul Dunării? Posibil să fi fost
singurele desfăşurate pe malul stâng. Bulgarii nu au avut niciodată flotă şi evident că nu
puteau controla Dunărea şi implicit un teritoriu dincolo de ea.
Istoria pecenegilor atinge regiunea în trei momente. Primul ar fi cel din 814, în
legătură cu episodul prizonierilor adrianopolitani, din care reţinem rapiditatea cu care au
intervenit într-o regiune aflată la nordul Dunării. Al doilea moment se derulează probabil pe
parcursul secolului al X-lea. Constantin Porfirogenetul menţionează în opera sa, scrisă în
952, că sălaşele pecenege ajung până în faţa Dristrei. Popina Blagodeasca se află la 100 de
kilometri de vadul de la Chiciu, ceea ce pentru cavaleria pecenegă însemna o zi distanţă. Dar
în vechime nu aveau nevoie de acel vad pentru că aveau unul la Blagodeasca şi care de
cealaltă parte a Dunării nu era întărit bine (dar posibil nefuncţional pe perioada inundaţiilor).
În fine, al treilea moment se derulează la începutul secolului al XI-lea. In 1036, Dinogeţia şi
alte cetăţi sunt puternic afectate de raidurile lor. Tot la începutul secolului al XI-lea tribul
peceneg al lui Kegen este menţionat undeva în zona Bălţii Ialomiţei 242, cu alte cuvinte, lângă
Blagodeasca.
Din izvoarele scrise reiese că în secolul al IX-lea pecenegii se întinseseră până la
Siret. Aşa cum am arătat, Constantin al VII-lea Porfirogenetul (905-959) care şi-a scris
opera la mijlocul secolului al X-lea, menţionează că sălaşele pecenegilor se întind din faţa
Dristrei până la Sarkel pe Don 243. Nu ne spune însă când au ajuns în faţa Dristrei (azi
Silistra, Bulgaria). Având în vedere că împăratul a trăit în prima jumătate a secolului X, se
înţelege că ei se aflau deja în acest areal în intervalul de timp menţionat. În consecinţă se
conturează ipoteza că înaintarea lor în Câmpia Română s-a produs la sfârşitul secolului al IX-
lea - începutul secolului al X-lea. Trebuie precizat că prezenţa pecenegă era doar sezonieră, ei
pendulând probabil, conform tradiţiei nomade, între Dunăre şi Don.
Aurel Decei, autorul unui studiu critic asupra cronicilor armeneşti corelate cu celelalte
izvoare bizantine, slave sau occidentale din epocă, ajunge şi el la concluzia că graniţa

242
O serie de detalii şi interpretări oportune găsim în studiul de referinţă Petre Diaconu, Les Peceneques au Bas-
Danube, Editura Academiei RSR, 1970.
243
Constantin Porfirogenetul, Conducerea Împărăţiei, FHDR, III, 1970, par. 42, 15-23, p. 669.

www.cimec.ro
apuseană a pecenegilor era o linie N-S, care cobora pe Siret în jos prin Bărăgan până în faţa
Dristrei 244. Aşezarea de la Vlădeni s-ar afla astfel în teritoriul controlat de pecenegi. În afara
acestor menţiuni documentare, pe Popina Blagodeasca au apărut şi o serie de mărturii
arheologice specifice nomazilor: un nivel de cuptoare menajere între cele două niveluri de
locuinţe, o căldare pecenegă lucrată cu mâna, un schelet uman îngropat după un ritual
islamic.
Concluzii
Cu siguranţă, pe lângă aceste puţine evenimente pe care le cunoaştem din cronicile
ajunse până la noi, s-au derulat şi alte evenimente necunoscute.
Este tentant să atribuim aceste evenimente menţionate documentar fazelor de locuire
de la Popina Blagodeasca. Poate vom face astfel de atribuiri după ce vom avea cercetată cel
puţin 50% din suprafaţa aşezării. Se poate lansa însă, cu titlul de ipoteză, identificarea
şanţului de apărare cu un punct de apărare din Onglos, aşa cum vom vedea mai jos.

IV.3. DATE NOI DESPRE LOCALIZAREA ONGLOSULUI 245

I. Importanţa localizării Onglosului

Localizarea Onglosului, adică a regiunii unde bulgarii s-au aşezat la venirea lor din
stepa Eurasiatică a fost dezbătută pe larg în istoriografia bulgară. A fost localizată fie în
sudul Moldovei în Buceag, fie în Nordul Dobrogei la Isaccea, Niculiţel sau Peuce, fie în
cotul Carpaţilor.
În 1971, într-un studiu critic al izvoarelor bizantine şi a istoriografiei bulgare, Petre
Diaconu propunea localizarea Onglosului în Muntenia între Dunăre şi Carpaţi aducând mai
multe argumente de ordin literar, lingvistic şi arheologic pe care nu le mai reluăm aici 246.
II. Argumentele localizării Onglosului în Bărăgan în arealul delimitat de
Dunăre, râul Ialomiţa şi Platoul Înalt al Hagienilor.

244
Aurel Decei, Românii din veacul al IX-lea până în secolul XIII în lumina izvoarelor armeneşti, Bucureşti,
1939, Imprimeria Naţională, p. 85.
245
Comunicare susţinută la Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice „Cultură şi Civilizaţie la Dunărea
de Jos. Orient şi Occident”, 12-14 octombrie 2011, Călăraşi.
246
Petre Diaconu, Despre localizarea Onglos-ului, în „Peuce”, II, 1971, Muzeul Delta Dunării, Tulcea,
p. 191-203.

www.cimec.ro
 Pornind de la opinia regretatului Petre Diaconu că Onglosul se află în Muntenia, am
considerat, pe baza mai multor argumente că poate fi vorba doar de o zonă destul de restrânsă
din Muntenia şi anume partea centrală şi sudică a Bărăganului, mărginit la vest de râul
Ialomiţa, la nord şi est de Balta Ialomiţei adică albia majoră a Dunării şi la sud de Platoul
înalt al Hagienilor care oferea o vizibiltate perfectă asupra zonei dar şi condiţii de locuire. Se
delimita un areal cu o lungime de aproximativ 100 km şi o lăţime de până la 50 km. (fig.10
studii).
1. Argumentul geografic.
Cele trei unităţi geografice Dunărea, Ialomiţa şi Platoul Hagienilor au fiecare o istorie
a lor. Într-o comunicare susţinută cu ani în urmă la Tulcea am arătat care este diferenţa
fundamentală dintre Dunărea istorică şi Dunărea actuală. Dunărea istorică deţinea intactă
albia majoră (balta cum o numim noi), albie formată în mii de ani, cu o lăţime variabilă între
4-12 km pe malul stâng al Dunării. De aceea pentru expunerea noastră vom folosi două hărţi
istorice. Dunărea istorică avea în regiunea pe care o discutăm noi o albie majoră de 81 400
ha cunoscută sub numele de Balta Ialomiţei. Această regiune era inundată în funcţie de
debitul Dunării de trei ori pe an. In anii secetoşi regiunea era inundată mai puţin sau deloc. In
anii cu debit normal regiunea inundată căpăta forma unor zone mlăştinoase, grinduri, benturi,
păduri.
Un lucru extrem de important este acela că în faţa Popinei Blagodeasca se afla un
vechi vad de trecere a Dunării, colmatat cu prilejul îndiguirii Bălţii Ialomiţei. Este posibil ca
în vechime, datorită dinamicii Dunării, vadul de la Blagodeasca să fi fost inaccesibil pe
perioada inundaţiilor, ceea ce explică absenţa lui din izvoarele literare ale vremii.
Râul Ialomiţa a avut de-a lungul timpului o albie cu foarte multe meandre şi o albie
majoră care a oscilat mereu. Cert este că Ialomiţa se varsă în Dunăre chiar în zona de care
discutăm, la aproximativ 10 km de Platoul Hagienilor.
Acesta din urmă este o formaţiune de loees care se ridică aproape abrupt de la nivelul
câmpiei şi ajunge la înălţimea de 91 de metri în dreptul comunei Platoneşti. Incepe de pe
malul drept la Ialomiţei, în apropierea comunei Vlădeni şi continuă până aproape de Ciulniţa.
Văzut din câmpia care are altitudinea de 5 m, platoul Hagienilor dă imaginea unor
povârnişuri abrupte. Văzut de pe platou dă imaginea unor râpe. Pe vârful platoului se află
înşiruiţi un mare număr de tumuli.

www.cimec.ro
 În regiunea delimitată de cele trei unităţi se află o serie de popine sau martori de
eroziune dintre care unii cu suprafeţe considerabile şi pe care s-au aflat vestigii ale unor
aşezări din mai multe epoci istorice.
Coroborate cele trei criterii geografice, aşa cum le-am descris mai sus, ne dau
aspectul unei zone înconjurată de ape mari (râul Ialomiţa, fluviul Dunărea şi Balta
Ialomiţei) şi povârnişuri abrupte (platoul înalt al Hagienilor).
a) Descrierea locului în izvoarele bizantine
Pornind de la izvoarele bizantine, respectiv Theophanes Confesor 247 şi Nicheforos 248,
reiese că Onglosul era un „loc sigur şi inexpungnabil din orice latură 249” pentru că avea în
faţă mlaştini şi în celelalte părţi este înconjurat de râuri. Nicheforos menţionează şi el că
este un loc „greu de atins şi inaccesibil” şi adaugă pe lângă mlaştini existenţa în spate a unor
„stânci prăpăstioase ca nişte ziduri mari cu neputinţă de trecut 250”. Menţiunea este foarte
importantă. Dacă ar fi fost vorba de munţi cu siguranţă aspectul nu ar fi scăpat bizantinilor.
De pildă, Theophanes Confesor menţionează munţii care delimitau noul areal ocupat de
bulgari la sudul Dunării, după ce ajunseseră la Varna. Descrierea lui Nicheforos poate
corespunde Platoului Inalt al Hagienilor care văzut dinspre Dunăre, pe unde au venit
bizantinii arată ca un zid înalt de aproape 100 m cu povârnişuri abrupte.
b) Zona corespunde şi cu traducerea cuvântului Onglos (propusă de Petre Diaconu şi
alţii) şi considerată a fi pe filiera turcică echivalentă cu „loc întărit, întăritură, gard” şi pe
filiera slavă, latină, egală cu „unghi, colţ”. Zona se află în unghiul format de râul Ialomiţa şi
fluviul Dunărea iar pe Popina Blagodeasca s-au găsit urmele unui sistem defensiv.
2. Legătura dintre specificul cultural al proto-bulgarilor, obiectivele lor şi
regiunea în discuţie.
Proto-bulgarii aveau o cultură de stepă. Istoriografia contemporană rusă distinge
pentru perioada respectivă culturi de stepă şi culturi de silvostepă. România are doar 30%
stepă iar Bărăganul reprezintă limita sudică a stepei Eurasiatice. Dincolo de Dunăre se află
podiş. Este evident că protobulgarii au preferat o regiune specifică traiului lor şi creşterii
animalelor. Mai mult chiar, derularea evenimentelor istorice arată că migraţia chiar şi a unui
trib cum a fost cazul tribului condus de Asparuh era destul de bine organizată. Nu se pornea
247
Theophanes Confesor, FHDR, II, Ed. Academiei RSR, 1970, p. 550-622.
248
Nicheforos, FHDR, II, Ed. Academiei RSR, p. 625-629.
249
Theophanes, op. cit., p. 619.
250
Nicheforos, op.cit., p. 627.

www.cimec.ro
la voia întâmplării. Aveau ca obiectiv găsirea unei zone similare cu aceea de baştină cu
scopul întemeierii unui stat, adică o formaţiune politică capabilă să îi apere. Prin urmare
Onglosul corespundea momentan atât specificului cultural al bulgarilor cât şi obiectivelor lor.
Mai mult chiar, regiunea corespundea şi populaţiei antrenate în această migraţiune
care nu era mai mare decât a unui trib. Theophanesc Confesor menţionează în treacăt acest
aspect atunci când spune că Onglosul „oferea multă siguranţă pentru un neam micşorat prin
separarea de ceilalţi” 251. Or, nici o locaţie propusă până acum, nu a luat în consideraţie
acest aspect, adică „neamul micşorat”. O populaţie de câteva zeci de mii de persoane nu se
poate apăra pe un areal vast aşa cum este toată Muntenia.
Mai adaug încă un amănunt destul interesant. Asparuh ştia unde merge. Tatăl său
Kovrat fusese crescut la curtea imperială Bizantină urmare a legăturilor pe care străbunicul
lui, Organa, le stabilise cu bizantinii în anul 619252. Prin urmare orientarea lui ulterioară spre
nord-estul Bulgariei nu este întâmplătoare. Ştia că acolo stăpânirea bizantină este slabă sau
aproape inexistentă, regiunea fiind locuită de slavi. Distanţa dintre localizarea Onglosului
propusă de noi şi Pliska este puţin peste 100 km.
3) Argumentul economic. Zona de care vorbim îngemănează două microzone cu
valenţe deosebite şi anume stepa favorabilă creşterii animalelor, vegetaţia fiind bogată şi
Balta Ialomiţei care, pe lângă faptul că asigura precipitaţii mai abundente decât azi, avea o
climă mai blăndă până la începutul iernii.
4) Potenţialul strategic deosebit care consta în vecinătatea cu Imperiul Bizantin.
Teoretic, dincolo de Dunăre se afla Imperiul Bizantin. Practic, zona era slab apărată. De aici
şi atacurile bulgarilor dincolo de Dunăre cât şi miza intervenţiei bizantine. Existau aici şi
două vaduri de trecere a Dunării, Unul aproape de Blagodeasca de care am pomenit şi altul
laSilistra. Apărarea naturală foarte bună. Aşa cum arătam mai sus, Onglosul este descris ca
un loc greu de atins şi inaccesibil, sigur şi inexpugnabil din orice latură. Or, nici Muntenia,
nici Buceagul, nici Nordul Dobrogei nu poate fi descris ca fiind atât de sigure. Doar o zonă
restrânsă în care se întâlnesc cel mai mare fluviu din Europa cu cel mai mare râu din sudul
României la care a se adaugă o curiozitate geografică aşa cum este platoul înalt al Hagienilor
poate însuma asemenea descrieri.

251
Theophanes, op. cit., p. 619.
252
Dimitri Obolenski, Un commonweath medieval: Bizanţul, Corint, Bucureşti, 2002, p. 77.

www.cimec.ro
 5) Desfăşurarea ostilităţilor bizantino-bulgare. (fig. 11 studii)
Bizantinii au intuit potenţialul strategic al Onglosului şi au optat pentru atacarea lui pe
apă şi pe uscat. De fapt, atacul decisiv urma să aibă loc pe uscat, dat fiind că bulgarii luptau
doar pe uscat. Niciodată nu au purtat lupte navale şi nu au avut flotă. Flota avea rolul de a
bloca eventuala retragere spre Baltă şi eventual trecerea bulgarilor în Dobrogea. Aşa se
explică şi dezinteresul împăratului Constantin Pogonatul care plictisit de lunga aşteptare pe
Dunăre se hotărăşte să meargă la băi la Mesembria. Flota practic păzea Dunărea. Faptul că
Onglosul era o zonă care putea fi înconjurată o spune foarte clar Theophanes „a rânduit
trupele pedestre pe uscat între aşa-numitul Oglu şi Dunăre” 253. Nici o altă locaţie propusă
până acum nu respectă această precizare, că Onglosul putea fi înconjurat.
Prin urmare armata terestră a trecut pe la Silistra, a înaintat în Bărăgan cale de 50 de
km până la Ciulniţa şi a blocat spatele platoului Hagienilor. Aşa se poate spune că Onglosul
a fost înconjurat. Ba mai mult a înaintat până la întăriturile lor, ceea ce ne face să considerăm
că întăriturile lor erau pe platoul înalt la Hagienilor. Theophanes pune eşecul bizantinilor pe
baza zvonului împrăştiat de trupele de călăreţi că împăratul se retrage. Prin urmare a fost o
lipsă de coordonare între cele două armate.
Nu s-a luat în calcul un alt lucru menţionat de cronicari şi anume acela că bulgarii s-
au închis în întărituri 3-4 zile şi nu ieşeau la luptă. Noi considerăm însă că în acest răstimp de
3-4 zile bulgarii puteau pregăti o diversiune. Pe uscat existau două drumuri care duceau la
Silistra. Unul scurt de 50 km de care am pomenit mai sus. Acesta era singurul care ducea în
spatele Onglosului. Şi unul mai lung de aproape 90 km pe lângă Dunăre. Cele 3-4 zile erau
suficiente ca trupe de călăreţi bulgari să ajungă în zona Călăraşi şi de acolo să înainteze în
spatele armatei bizantine.
Doar aşa s-ar explica groaza care a pus stăpânire pe cavaleria bizantină care a luat-o
la fugă „fără să fie alungaţi de nimeni” şi mai ales victoria bulgarilor care „ pe mulţi i-ai ucis
cu săbii, iar pe o seamă i-au rănit 254„.Prezenţa unor trupe bulgare odihnite la Dunăre este
dovedită şi de continuarea campaniei până la Varna, cale de aproape 80 km.
Eşecul bizantinilor s-a datorat unui complex de împrejurări de natură geografică:
a) Flota nu a putut interveni datorită revărsărilor periodice din albia majoră a Dunării.
b) Pe uscat existau două drumuri:
253
Theophanes, op. cit., p. 619.
254
Ibidem, p. 621.

www.cimec.ro
 b.1 unul scurt de doar 50 km prin câmpie pe care au înaintat bizantinii, din dreptul
Silistrei până la Ciulniţa, unde se închide platoul Hagienilor. Astfel bulgarii erau înconjuraţi
aşa cum se arată şi în descrierea literară.
b.2. un altul pe lângă linia Dunării pe care s-au deplasat bulgarii, de doar 90 km. De
aici aveau două posibilităţi. Să cadă în spatele armatei bizantine. Să treacă Dunărea în
Imperiu. Au folosit ambele posibilităţi. Trecerea Dunării prin acest punct este susţinută şi de
Petre Diaconu pe baza informaţiilor din Genesios.
Este posibil ca soldaţii din flotă, în timpul când se aştepta începutul conflictului să fi
coborât pe uscat şi să fi contruit sistemul defensiv de la Blagodeasca, în apropierea Dunării şi
în faţa platoului Hagieni. Dacă ipoteza noastră prezentată mai sus este valabilă atunci acest
punct fortificat nu a fost folosit niciodată, aşa cum dealtminteri stratigrafia ne dovedeşte.

IV.4. ATRIBUIREA ETNICĂ A AŞEZĂRII DE LA

VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

În practica cercetărilor arheologice medieval-timpurii s-a încetăţenit procedura

atribuirii etnice a culturilor arheologice studiate şi implicit a aşezărilor din cadrul acestora.
Am abordat acest subiect pe larg într-un studiu anterior 255.
În arealul luat în discuţie, cu potenţialul lui geografic şi strategic, asupra căruia numai
insistăm, au fost prezente permanent sau temporar următoarele etnii: populaţia locală
autohtonă sau veche-românească, protobulgarii, pecenegii, bizantinii. Aceştia din urmă, chiar
dacă nu formau o etnie ca atare, constituiau un grup cultural distinct.
În stadiul actual al cercetărilor, propunem atribuirea sistemului defensiv bizantinilor,
cele două niveluri de locuire în bordeie şi locuinţe de suprafaţă populaţiei locale autohtone şi
nivelul cu cuptoare menajere, pecenegilor. Prezenţa proto-bulgară de la sfârşitul secolului al
VII-lea – începutul secolului al VIII-lea nu poate fi documentată arheologic nici măcar pe
teritoriul Bulgariei de azi datorită specificului cultural din acea perioadă (nomadism,
utilizarea iurtelor) care nu lasă urme arheologice 256. Nu excludem însă dezvoltarea unor
relaţii comerciale şi culturale dintre aceste populaţii prilejuite de dinamica Primului Ţarat

255
Emilia Corbu, Sudul României..., p. 95-113.
256
ДимишЂр Димимров, ПраҔълґарите по северното и западното черноморие, Варна, 1987, p. 220.

www.cimec.ro
Bulgar, cu atât mai mult cu cât Popina Blagodeasca se afla la graniţa acestei noi formaţiuni
politice.
Spre aceste atribuiri ne-au condus o serie de argumente generale de ordin teoretic,
sociologic, documentar şi arheologic precum şi o serie de fenomene culturale specifice
evului mediu-timpuriu. Am privit aşezarea de la Blagodeasca în contextul epocii şi al
teritoriului precum şi în lumina stadiului actual al cercetărilor problematicii etnice.
Definiţia termenilor
Atribuirea etnică este o temă de cercetare în care documentele istorice nu se corelează
cu rezultatele cercetările arheologice decât în situaţii excepţionale. Una dintre cauzele acestei
anomalii rezidă în aceea că etnia, naţiunea sau poporul sunt definite pe criterii diferite de cele
care definesc cultura arheologică.
Din perspectiva sociologică, etnia este o comunitate umană având origine comună,
ocupând acelaşi teritoriu, participând la aceeaşi istorie, având interese şi aspiraţii comune,
înfruntând aceeaşi soartă şi având acelaşi destin 257.
Cultura arheologică cuprinde totalitatea vestigiilor unei culturi şi civilizaţii istorice
circumscrise unui teritoriu, caracterizate de anumite tipuri de aşezări, rit şi ritual funerar,
inventar constituit din anumit artefacte specifice.
Cele două definiţii au un singur element comun şi anume teritoriul în sensul că aşa
cum o anumită etnie este menţionată pe un anumit teritoriu şi cultura arheologică ocupă tot
un anumit teritoriu.
Cultura arheologică implică însă trei elemente care nu se regăsesc în definirea nici
unei etnii şi anume:
• Formaţiunea politică sau statul existent la un moment dat.
• Specificul traiului, nomad sau sedentar.
• Migraţiile care modifică exact singurul element comun celor două definiţii şi anume
teritoriul.

257
Dionisie Petcu, Conceptul de etnic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980, p. 20-22, p. 214-221. Din punct de
vedere sociologic etnia a fost definită şi cercetată, de-a lungul timpului, din mai multe perspective: biologico-
naturală, transcedentală şi psihanalitică, a relaţiilor social-etnice. Noi propunem o definiţie care întruneşte
concluziile autorului citat.

www.cimec.ro
 Datele furnizate de izvoarele istorice
Existenţa popoarelor într-un sens foarte modern al cuvântului adică acela de comunitate
având aceeaşi origine, istorie, ocupând acelaşi teritoriu şi având aceleaşi ocupaţii este
documentată de:
1) Izvoarele literare ale timpului care dau imaginea unei lumi medievale organizate
etnic fie în cadrul unor imperii, fie în cadrul altor formaţiuni statale. Izvoarele istorice
bizantine, maghiare, ruseşti, occidentale, menţionează numeroase populaţii menţionate prin
termenii de „neamuri”, „seminţii” „popoare”.
De pildă, trei mari cronici ale epocii, scrise la intervale cronologice diferite în
teritorii geografice diferite: Constantin Porfirogenetul, „Cronica lui Nestor” şi „Faptele
Ungurilor” oferă aceeaşi imagine, a unor popoare care ocupă anumite teritorii, au ocupaţii,
obiceiuri, ritualuri specifice, participă la o istorie etnică şi poartă denumiri fie teritoriale
(cazul slavilor de la sudul Dunării) fie istorice. Popoarele sunt un element activ atât în cadrul
imperiilor, dar şi în afara lor.
2) În afara imperiilor existau formaţiuni politice statale mai mult sau mai puţin
stabile care poartă nume etnice cum sunt cele de origine eurasiatică: Avaria, Bulgaria,
Ungaria, Patzinakia, Cumania etc. În noile stătuleţe însă, populaţiile îşi menţin autonomia,
cum era cazul vlahilor din cadrul ţaratului bulgar. Acest lucru nu este specific doar spaţiului
european. De pildă şi în Bulgaria de pe Volga triburile îşi păstrau autonomia etnică şi
politică 258.
3) Statele medievale create de bulgari, slavi, unguri, nu erau însă state „naţionale”
aşa cum întâlnim în epoca modernă, ci erau organizate pe principii militare, de stăpânire a
unui teritoriu, de păstrare a unui anumit tip de economie sau de autonomie faţă de modelul
bizantin de organizare.
4) Un element care a complicat cercetarea istorică dar şi arheologică a fost specificul
traiului: sedentar sau nomad al comunităţilor medieval-timpurii. Legat de nomadismul
ecvestru a apărut fenomenul migraţiei, un fenomen specific evului mediu-timpuriu, fără
precedent în istoria de până atunci şi care nu s-a mai repetat ulterior.
Aşa se face că, dacă în privinţa originii şi istoriei comune lucrurile sunt clare, la toate
populaţiile fiind menţionaţi strămoşii precum şi ocupaţiile, evenimentele istorice care le-au
258
A. B. Koмар, K Boпросу о дате и зтнокультурнй принадлежности шиловских курганов, Степи
европьі в зпоху срєдневековья, Донецк, 2001, p. 11-40.

www.cimec.ro
marcat etc., în privinţa teritoriului şi a intereselor, lucrurile trebuie privite din perspectivă
istorică. Izvoarele din secolele VIII-XI menţionează populaţii sedentare care locuiau din
vechime în anumite teritorii (de pildă populaţia romanică din Dalmaţia sau vlahii din
Balcani, populaţia de la nordul Dunării descrisă de Mauricius), precum şi populaţii nomade
(cum au fost turanicii) sau populaţii cu vădite preocupări agricole, dar care migraseră din alte
zone: slavii, bulgarii, ungurii. Fenomenul de migraţie nu trebuie confundat cu nomadismul.
Pecenegii au fost semi-nomazi deplasându-se, după anotimp, pe un areal întins, însă decizia
lor de a migra în imperiu a fost târzie şi a aparţinut doar celor două triburi conduse de Kegen.
Trecerea dincolo de Dunăre a triburilor conduse de Tirach se aseamănă prin evenimentele
produse, evoluţie şi mai ales final cu o invazie, decât cu o migraţie.
Datele furnizate de cercetarea arheologică
De-a lungul timpului, în istoriografia românească s-au emis mai multe opinii
diferite asupra temei, concretizate prin faptul că una şi aceeaşi cultură arheologică din
secolele VIII-XI are patru denumiri: una eponimă (Dridu), una etnică (cultura veche-
românească) şi una teritorială sau geografică formulată în două variante (cultura balcano-
danubiană şi complexul cultural carpato-danubiano-pontic 259) .
Istoriografia bulgară insistă pe denumirea culturilor arheologice în conformitate cu
formaţiunea politică existentă la un moment dat cum ar fi de pildă Primul Ţarat Bulgar sau al
Doilea Ţarat Bulgar iar pentru perioada hanatului bulgar folosesc denumirea de cultura
bulgară-veche.
Cercetătorii ruşi care au beneficiat de rezultatele cercetărilor arheologice de pe un
areal imens şi într-o perioadă scurtă, dacă ne gândim la săpăturile de salvare prilejuite de
marile lucrări industriale din timpul comunismului, au ajuns la concluzii mult mai bine
documentate şi elaborate. Iar dacă luăm în considerare că teritoriile cercetate arheologic nu
beneficiau de mărturii documentare situaţie similară cu teritoriile de la nordul Dunării
considerăm că asupra acestora trebuie să insistăm mai mult. Subliniem mai jos câteva idei.
1) Analizând aspectul etnic al culturii Saltovo-Maiaţk atribuită Imperiului
Khazar, unii arheologi au ajuns la concluzia că în cadrul acesteia se disting două variante: de

259
Emilia Corbu, Sudul României în Evul-Mediu Timpuriu (secolele VIII-XI). Repere Arheologice, Ed. Istros,
2006, p. 5-10.

www.cimec.ro
stepă şi silvo-stepă 260. Având în vedere că în cele două regiuni trăiau grupuri etnice diferite
(slavi, alani, proto-bulgari, populaţii turcice) reiese că factorul geografic este cel care
defineşte tipul de aşezare. O opinie mai recentă, din 1990 a lui Pletnev este aceea că întreaga
istorie a khazarilor a fost caracterizată de întrepătrunderi etno-culturale în toate limitele
geografice şi în toate cele cinci variante ale culturii Saltov 261.
2) Deşi se consideră că locuinţele nu pot fi atribuite etnic se consideră că
patru tipuri de instalaţii de încălzit (focare deschise, cuptoare cotlonite în colţuri, cuptoare
cruţate în lut, cuptoare adâncite parţial sau total în pământ) au o amprentă etnică 262. De pildă
vetrele sunt atribuite nomazilor în timp ce cuptoarele populaţiilor sedentare. La rândul lor
cuptoarele adâncite total sau parţial în pământ sunt atribuite unei populaţii venite din Asia
Centrală sau Caucaz 263.
3) Deşi au fost analizate elemente de cultură materială provenite din aşezări
(arhitectură, anexe gospodăreşti) analiza ceramicii, rituri funerare concluzia studiului este
aceea că natura populaţiei din stepele Donului în secolele VIII-X rămâne neclară, deşi se
admite că cea mai mare parte a populaţiei a fost protobulgară, au pătruns elemente etno-
culturale alane, slave, turcice sau chiar din Asia Centrală şi Transcaucazia 264. Aceleaşi
265
elemente etnice au fost evidenţiate şi în cadrul necropolelor . Totuşi acestea pot transmite
caractere etnice doar în privinţa ritualului deoarece ritul poate prezenta similarităţi. Nu mai
intrăm în tema necropolelor pentru că nu este cazul lucrării de faţă. Dar pentru că studiul
prezintă o aşezare din Bărăgan, o regiune bogată în tumuli, ne oprim puţin asupra lor.
Un ritual păgân prezent la un grup cultural al populaţiei de stepă Saltovo, mai puţin
cunoscut istoricilor români este legat de Movilele funerare Shilovski, incluse de unii
specialişti ruşi în monumentele culturii khazare numite „tumuli cu plan pătrat” 266. Aceştia
sunt diferiţi de movilele de tip Perescepina care sunt tumuli ridicaţi în antichitate şi refolosiţi
în evul mediu-timpuriu. Movilele Shilovski sunt construite special pentru mormintele

260
K. И. Красилников, Новые даные об бтническом составе населения стєпного подонџовья VIII- нач. X
в., Степи европьі в зпоху срєдневековья, Донецк, 2001, p. 303-323.
261
Ibidem.
262
Ibidem, p. 305
263
Ibidem, p. 305 şi urm.
264
Ibidem.
265
Ibidem, p. 320.
266
A. B. Koмар, K Boпросу о дате и зтнокультурнй принадлежности шиловских курганов, Степи европьі
в зпоху срєдневековья, Донецк, 2001, p. 11-40.

www.cimec.ro
medieval-timpurii şi sunt datate în secolele VIII-IX. Lansăm cu titlu de ipoteză faptul că o
parte dintre numeroasele movile din stepa Bărăganului pot fi Movile de tip Shilovsky
caracterizate de catacombe, dromos, structuri de lemn, schelete mutilate. Nu intrăm în acest
subiect. Cert este că Movilele Shilovsky considerate a fi khazare întrunesc elemente
împrumutate de la alte populaţii. Catacombele sunt preluate de la alani, în timp ce movila în
formă de trunchi de piramidă vine din concepţia turcică despre Univers. Ceea ce dorim noi să
subliniem este faptul că, până şi ritualurile păgâne considerate a păstra un specific etnic,
înregistrează influenţe culturale.
Categoriile de inventar descoperite în aşezările şi necropolele medieval-timpurii, deşi
au fost analizate de-a lungul timpului în privinţa caracterului etnic, considerăm că nu pot
intra în discuţie din cel puţin două motive. În primul rând pentrucă sunt produsul unor
ateliere şi meşteri specializaţi, ceea ce face ca tipologia lor să se păstreze nealterată vreme de
câteva generaţii. În al doilea rând mobilitatea şi dinamismul specific epocii, face ca acestea să
circule pe căi comerciale, sau prin migraţii pe areale geografice foarte mari. Există de
asemenea variante locale ale unui produs original. De pildă ceramica cenuşie este considerată
„grosso-modo” ca fiind protobulgară. Se omite însă faptul că olăria „cenuşie” are două
variante. Una arsă reducător şi alta arsă oxidant. Ceramica cenuşie arsă reducător este
întâlnită atât în tradiţia geto-dacă, eventual gotică dar şi alanică. Ceramica cenuşie arsă
oxidant însă nu este întâlnită în tradiţiile menţionate mai sus. Apare atât în aşezările proto-
bulgare de pe Volga cât şi în cele din Bulgaria de la sudul Dunării. Şi in acest context această
subcategorie poate fi legată de migraţia bulgarilor.
Concluzii
1. Etniile menţionate documentar, deşi sunt o realitate istorică distinctă, au creat
şi participat la areale culturale şi de civilizaţie delimitate şi influenţate de factorul geografic.
De aceea considerăm că studierea culturilor arheologice în cadrul culturilor de stepă,
silvostepă sau de munte, este o cale mult mai accesibilă de înţelegere a lor.
2. Deşi s-au evidenţiat aspecte etnice distincte la unele elemente de cultură
materială acestea nu pot fi generalizate pentru întregul spaţiu geografic dată fiind
complexitatea relaţiilor interetnice din perioada respectivă. De pildă un mormânt poate fi
atribuit după ritual unei anumite religii, dar aceasta nu poate fi generalizată pentru întregul
spaţiu.

www.cimec.ro
 3. Fenomenul de aculturaţie începe să se manifeste nu doar în aşezări ci şi în
anumite ritualuri funerare păgâne considerate specifice cum ar fi Movilele funerare Shilovski.
4. Cele două concepte, etnia şi cultura arheologică, rămân mai departe două căi
diferite de cercetare istorică. Deşi nu coincid întotdeauna, acestea se completează deoarece
sunt doar unghiuri de vedere diferite de cercetare a realităţii istorice.
5. Considerăm că este posibilă atribuirea unei aşezări istorice populaţiei
menţionate documentar în teritoriul respectiv. Dar nu este obligatoriu să atribuim şi cultura
materială prezentă în aşezare populaţiei respective, făcând din aceasta un specific etnic.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 CAPITOLUL V
CERCETĂRI PLURIDISCIPLINARE ÎN AŞEZAREA MEDIEVAL-
TIMPURIE DE LA VLĂDENI – POPINA BLAGODEASCA

Arheologia contemporană implică cercetări pluridisciplinare necesare completării

datelor obţinute prin investigaţia arheologică.
Cercetările arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca au fost completate cu:
• Ridicarea topografică
• Ortofotoplanul.
• Determinări arheomagnetice de datare (dr. Călin Şuteu)
• Analize carpologice (dr. Maria Constantinescu)
• Determinările paleofaunistice (dr. Dragoş Moise, dr. Adrian Bălăşescu)
• Determinările antropologice (dr. Gabriel Vasile)

V.1. RIDICAREA TOPOGRAFICĂ ŞI ORTOFOTOPLANUL

Ridicarea topografică a întregului sit a fost efectuată în anul 2001. În anul 2004 s-a
efectuat ridicarea topografică detaliată a grindului sudic şi trecerea în plan a complexelor
cercetate până la acea dată.
Pe ridicarea topografică a întregului sit, curbele de nivel au indicat existenţa a trei
zone specifice aşezărilor istorice:
- un tell gumelniţean cu o altitudine de 14,10 m aflat în limita nord-estică a sitului.
- grindul sudic cu o altitudine de peste 7 m şi o suprafaţă de peste 8 ha care
corespunde aşezării medieval-timpurii.
- grindul vestic cu o altitudine de peste 8 m şi în care bănuim aşezarea getică ale cărei
materiale sunt împrăştiate pe toată popina.
Ridicarea topografică a grindului sudic pe care se află aşezarea medieval-timpurie a
reliefat o distribuţie a complexelor de locuire pe curbele de nivel dintre 5,50 m şi 7 m situaţie
ce corespunde stratigrafic cu mai multe faze în evoluţia aşezării.

www.cimec.ro
 Studierea ortofotoplanului ne indică faptul că săpăturile arheologice au fost efectuate
doar în jumătatea nordică a aşezării, o zonă destul de importantă fiind încă neexplorată.

V.2. DATAREA ARHEOMAGNETICĂ

Dr. Călin Şuteu

Siturile de la nordul Dunării au fost datate pe baza analogiilor inventarului ceramic

cu ceramica din cetăţile dobrogene Capidava, Dinogeţia, Păcuiul lui Soare, unde au fost
descoperite monede atât în niveluri cât şi în complexe. Inconvenientul datărilor tipologice
este acela că vieţuirea în aceste cetăţi a început după revenirea bizantină şi prin urmare
intervalul cronologic propus este mult mai târziu. Ceramica perioadei avea o perioadă de
evoluţie mult mai largă decât limitele impuse de vieţuirea din cetate. Acest lucru se datora
următorilor factori: ceramica era un produs de atelier, corespundea unor standarde utilitare,
moda în acet domeniu evoluează lent. În acest sens studiile pe ceramică ale regretatei Maria
Comşa sunt de actualitate.
O altă modalitate de determinare cronologică era corelarea datările oferite de armele
şi podoabele din inventarul acestor situri. Dar şi acestea au o încadrare cronologică largă
deoarece, cu excepţia podoabelor care reflectă o modă, uneltele şi armele au caracter
funcţional.
Datarea fazelor de evoluţie ale unei aşezări a fost realizată pe baza situaţiei
stratigrafice, a intersectării unor complexe, coroborate cu materialul arheologic aferent.
Într-un astfel de context s-ar putea impune, ca fiind mult mai precisă datarea cu
mijloace moderne. În cazul nostru, o metodă mai puţin cunoscută la noi însă care nu a fost
neglijată la nivel european şi mondial, metoda arheomagnetică de datare a fost una dintre
puţinele metode ce a putut fi aplicată contextelor aflate aici în discuţie.
Aşadar în anul 2005 s-a ivit ocazia aplicării acestei metode de datare în situl de la
Vladeni ca urmare a unui proiect de prelevare desfăşurat la nivel naţional elaborat de la Călin
Şuteu de la Institutul de Arheologie Sistemică din Alba-Iulia.
Condiţiile de prelevare destul de restrictive cerute de metodă, precum poziţia „in situ”
din momentul ultimei arderi, a făcut ca doar două complexe să furnizeze probe, şi anume o
structură de combustie asociată bordeiului nr. 4 şi cuptorul menajer nr. 5.

www.cimec.ro
 Bordeiul nr. 4 reprezintă o situaţie stratigrafică specială deoarece este singurul
intersectat de mai multe complexe mai târzii (două gropi de bucate, un cuptor menajer şi o
locuinţă de suprafaţă din care se mai păstra o vatră). La rândul lui intersecta segementul de
palisadă nr. 2. Cu alte cuvinte datarea lui este esenţială pentru stabilirea tuturor fazelor de
evoluţie ale aşezării de pe popină.
Pe baza materialului ceramic bordeiul nr. 4 descris la capitolul „Locuinţe”, se
încadrează cronologic în a doua jumătate a secolului VIII- prima jumătate a secolului al IX-lea.
În anul 2005, au fost prelevate probe pentru datarea arheomagnetică din vatra
cuptorului. Prin compararea rezultatelor cu sistemele de referinţa oferite pentru Ungaria prin
activitatea susţinută a echipei conduse de Peter Marton 267, pentru bordeiul în discuţie s-a
emis următorul interval de date între 835 şi 885 î Hr (Anexa 2). Având în vedere situaţia
stratigrafică a acestuia, precum şi faptul că este intersectat de un cuptor dintr-o fază ulterioară
considerăm plauzibilă funcţionarea acestui bordei în prima jumătate a secolului al- IX-lea.
Cuptorul menajer nr. 6 (Cas. A7) a fost descris la capitolul „Cuptoare menajere”. Pe
baza inventarului şi a topostratigrafiei sitului a fost propusă o datare în a doua jumătate a
secolului al X-lea - prima jumătate a secolului al XI-lea.
Datarea arheomagnetică în acest caz a enunţat şi una din limitele de precizie ale
metodei, aici datorate unei evoluţii oarecum constante a parametrilor magnetici măsurabili în
timp. Această situaţie a făcut ca limita inferioară a intervalului de datare să fie oarecum prea
largă, mergând înapoi până la 535 î. Hr. În ceea ce priveşte limita superioară a intervalului
aceasta corespunde situaţiei aşteptate, în jurul anului 880 AD (Anexa 2). De menţionat aici
este şi faptul că această metodă în fapt va data doar ultima utilizare a acestui cuptor şi nu
depunerile posterioare. În baza datărilor arheomagnetice şi a situaţiei stratigrafice, care ne
indică faptul că intervalul dintre faza cu bordeie şi faza cu cuptoare a fost mic, este foarte
probabil că în vatra aşezării părăsite s-au aşezat aproape imediat cei care au construit acest
cuptor Din aceste motive se propune o datare a acestui complex în a doua jumătate a
secolului IX.
Descoperirea în cuptor a unei căldări pecenege întregibile şi a unei mărci de olar
inedite, ne sugerează să verificăm dacă această datare coincide cu menţiunile documentare cu
privire la deplasările pecenegilor.În acest context trebuie totuşi menţionat faptul ca asocierea
267
Márton, Peter, Recent achievements in archaeomagnetism in Hungary, Geophysical Journal International,
153(3), 2003, p. 675-690.

www.cimec.ro
strictă a datei arheomagnetice cu materiale arheologice descoperite în imediată asociere nu
este neapărat directă, acestea putând fi depuse ulterior ultimei arderi.

Concluzii
Având în vedere că ne aflăm în faţa primelor datări arheomagnetice pe un sit
medieval timpuriu din România nu se pot emite concluzii foarte exacte deoarece nu
dispunem de un material informaţional comparativ.
O concluzie certă este că în cazul bordeiului nr. 4 cele doua datări, cea tipologică
propusă de noi şi datarea arheomagnetică au coincis, ceea ce înseamnă că deşi nu au
beneficiat de un material arheologic foarte bogat, arheologii evului mediu timpuriu au stabilit
datări destul de exacte.
Discrepanţa cronologică apărută în cazul datării cuptorului menajer nr. 6 se
datorează mai degrabă unui stereotip de datare a fazelor unei aşezări medieval-timpurii,
conform căruia ultima fază trebuie să fie undeva în a doua jumătate a sec. X - începutul sec. XI.
În legătură cu datarea mai timpurie se ridică şi problema încadrării cronologice a
unui eveniment istoric major, cum a fost acela al prezenţei pecenegilor, menţionată deatfel şi
în cronicile timpului. Insa pentru stabilirea cronologiei prezenţei pecenege ar mai fi nevoie
ca şi alte situri medieval-timpurii să fie datate pe baza metodei arheomagnetice 268.

268
Emilia Corbu, Călin Şuteu, Relevanţa cronologică şi istorică a primelor datări arheomagnetice din România
pe situl medieval-timpuriu de la Vlădeni- Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), în „Arheologia Medievală”, VI,
2007.

www.cimec.ro
Anexa 1
Cuptorul din bordeiul nr. 4
Comparație cu curba de calibrare a Ungariei (Marton 2003)
rezultate din măsurătorile efectuate asupra probelor (aici relocate la Budapesta):
declinație: 7.54
înclinație: 73.87
alpha 95: 1.61
k: 560
interval posibil pentru datare (probabilitate 95%, rotunjit la 5 ani):
[-300 ] – [-30] respins
[835] – [895] interval acceptat ca urmare a indicilor arheologici
[1485] – [1525] respins
[1595] – [1750] respins

30
80
25
20
75 73.87 15
10 7.54

70 5
0
-5
65
-10
-15
60 -20
-25
-30
55
-35
-40
Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 1 Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 1
50 -45

95% 95%

-200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 -200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

Figure 1. Diagrame reprezentând probabilitatea exprimată doar de valorile de declinație,

respectiv înclinație magnetică

www.cimec.ro
 Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 1

Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 1

95%

-200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

Figure 2. Diagrama reprezentând combinarea probabilităților înclinației și declinației

magnetice (rezultat final)

Anexa 2
Cuptorul menajer nr. 6
Comparatie cu curba de calibrare a Ungariei (Marton 2003)
rezultate din măsurătorile efectuate asupra probelor (aici relocate la Budapesta):
declinație: -5.60
înclinație: 69.52
alpha 95: 0.79
k: 2340
interval posibil pentru datare (probabilitate 95%, rotunjit la 5 ani):
[-280 ] – [-105] respins
[535] – [880] interval acceptat ca urmare a indicilor arheologici*
[1625] – [1735] respins

www.cimec.ro
30
80
25
20
15 75

10
5 70 69.52
0
-5 -5.6
65
-10
-15
-20 60
-25
-30
55
-35
-40
Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 2 Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 2
-45 50

95% 95%

-200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 -200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

Figure3. Diagrame reprezentând probabilitatea exprimată doar de valorile de declinație,

respectiv înclinație magnetică

Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 2

Vladeni - Popina Blagodeasca, cuptor 2

95%
-200 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600

Figure 4. Diagrama reprezentând combinarea probabilităților înclinației și declinației

magnetice (rezultat final)

www.cimec.ro
 V.3. REZULTATELE ANALIZELOR CARPOLOGICE
Dr. Maria Constantinescu

Cereale carbonizate au fost găsite pe fundul mai multor gropi de bucate, îndeosebi în
cele mai adânci, între - 2,30-2,90 m. La o primă vedere era vorba de mei carbonizat sau chiar
bine conservat. Cantităţile prelevate variau între 400 g şi doi saci.
Doamna Maria Constantinescu de la Institutul de Arheologie Bucureşti a analizat o
cantitate de 438 g de cereale provenite de pe fundul gropii de bucate nr. 8 (cas. B7-B10). Au
fost determinate următoarele specii:
• Panicum miliaceum (mei nedecorticat),
• secale,
• hordeum species,
• dovleac (?).
Dacă prezenţa meiului era evidentă, prezenţa celorlalte specii a fost dovedită prin
cercetări de laborator.
Până în prezent în Câmpia Română, determinări carpologice s-au mai efectuat pentru
siturile de la Dridu şi Bucov şi în Dobrogea pentru Dinogeţia 269.
Situaţia are analogii cu determinările carpologice efectuate pe seminţele de cereale
provenite din gropile de bucate de la Dinogeţia şi din locuinţele de la Bucov.

V.4. REZULTATELE DETERMINĂRILOR PALEOFAUNISTICE

Dr. Dragoş Moise

O cantitate destul de mare de material osteologic a fost descoperită atât în nivel cât şi
în complexe, atât fragmentar cât şi prelucrat. Au fost descoperite, de asemenea, cinci
schelete întregi de animale domestice, dintre care două se află încă la analize.
Până în prezent a fost analizat materialului osteologic provenit din secţiunea de
sondaj SA şi din Bordeiul nr. 1 de la Vlădeni-Popina Blagodeasca de dl. Dragoş Moise 270.

269
Emilia Corbu, Sudul României în Evul mediu Timpuriu. Repere Arheologice (sec.VIII-XI), Ed. Istros, p. 92.

www.cimec.ro
 Ne-am oprit la această secţiune deoarece pe traseul ei se află mai multe complexe
dintre care şi primele două bordeie.
Materialul analizat provenea în proporţie de 89,73% de la animale domestice şi
10,27% de la animale sălbatice.
Animale domestice:
Sus domesticus (22,60%),
Bos Taurus (29,45%),
Equus Cabalus (13,70 %),
Ovicaprine (10,27%),
Ovis aries (4,11%),
Capra hircus (3,42%),
Canis familiaris (6,16%).
Animale sălbatice:
Cervus Elaphus (4,11%),
Capreolus Capreolus (2,05%),
Sus Scrofa attila (2,05%),
Bos primigenius (0,68%),
Lepus europaeus (1,37%).
Până în prezent în literatura de specialitate au mai fost publicate analize
paleofaunistice provenite din aşezările de la Bucov, Ştefan cel Mare, Dridu, Dinogeţia,
Capidava, Slon (Prahova) 271.
Deoarece analizele efectuate sunt doar parţiale nu ne hazardăm în a face comparaţii,
dar remarcăm totuşi la Popina Blagodeasca prezenţa relativ mare de animale sălbatice şi a
cabalinelor.

270
Un studiu detaliat este publicat de Dragoş Moise, Raport asupra materialului faunistic descoperit în
aşezarea medieval-timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Ialomiţa, IV, 2003-2004,
p. 289-296.
271
Ibidem, p. 93-94 .

www.cimec.ro
V.5. ANALIZE PALEOFAUNISTICE PE MATERIALUL OSTEOLOGIC PRELUCRAT

O parte din materialul paleofaunistic prelucrat a fost analizat de domnul

dr. Adrian Bălăşescu de la Muzeul Naţional de Istorie a României care a avut amabilitate să
ne transmită următoarele date.
Au fost analizate 35 de piese reprezentând în special perforatoare, arşice, oase în curs
de prelucrare. Acestea proveneau de la:
Ovicaprine -14 ex.
Bovine – 7 ex.
Cabaline – 3 ex.
Canis familiaris- 3
Suine – 2 ex.
Pasăre – 1 ex.
Trei perforatoare şi un arşic prezentau urme de utilizare şi prin urmare puteau fi
încadrate la categoria unelte. Celelalte din care unul era cu siguranţă un os în curs de
prelucrare nu prezentau urme de utilizare şi deci nu erau unelte, simpla prelucrare a acestora
neputând să le confere statutul de unelte.
Nota noastră. Totuşi menţionăm că doar în bordeiul nr. 1 au fost descoperite un
număr de şapte perforatoare. Nu este exclus ca să fi existat un „atelier” de producere a lor.
Cert este că astfel de oase tăiate în aşa fel încât se obţine un capăt ascuţit apar în toate
aşezările medieval-timpurii şi sunt publicate de cele mai multe ori drept împungătoare sau
perforatoare.
CERCETĂRI ANTROPOLOGICE

Pe Popina Blagodeasca au fost descoperite două schelete umane din două epoci
diferite. Unul aparţinând unui copil care, după inventarul mormântului şi după deformaţia
specifică a craniului era sarmat 272 şi de aceea nu insistăm asupra lui în lucrarea de faţă, fiind
deja publicat în literatura de specialitate.
Al doilea schelet aparţine unui adult îngropat într-o groapă de bucate medieval-
timpurie transformată în groapă de cult.
272
Valeriu Sîrbu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud.
Ialomiţa), în „Istros”, XIII, Brăila, 2006.

www.cimec.ro
 V.6. STUDIUL ANTROPOLOGIC AL SCHELETULUI DIN
GROAPA DE CULT NR. 1
Drd. Gabriel Vasile 273

În anul 2009 a fost descoperit în caseta A29, din perimetrul aşezării medieval timpurii
de la Vlădeni Popina Blagodeasca (jud. Ialomița), într-o groapă de bucate, un schelet uman
poziționat în decubit ventral, orientat nord-sud și fără inventar arheologic (referințe
bibliografice din prezentul volum).
Scheletul este aproximativ complet și bine conservat (grad 1, după descrierea propusă
de Behrensmeyer, 1978: 151-153), resturile osteologice nefiind afectate de cracare, eroziune
sau de exfoliere.
Scheletul cefalic este reprezentat prin frontal (scuamă aproximativ completă, cu
lipsuri din vechime în aria liniei temporale stânga şi la nivelul coronionului; distrugeri la
nivelul pars orbitalis, bilateral), parietale (lipsă fragmente de la nivelul scuamelor din în aria
suturii sagitale S2-3, datorate probabil unor distrugeri de factură recentă, din momentul
cercetării scheletului), temporale (complete), oase ureche (nicovală, fără simetrie precisă),
occipital (incomplet, lipsă fragmente din porţiunea scuamoasă, de sub linia nucală inferioară
stânga; lipsă bazioccipital), maxile, lacrimale, nazale și zigomatice (complete), sfenoid (un
fragment din aripa mare, stânga) și mandibulă (aproximativ completă, cu distrugeri la nivelul
procesului coronoid dreapta).
Dentiția este definitivă, identificându-se I2-M3 bilateral; I1-C’ şi M1-M3 stânga și I1-
M3 dreapta). Post-mortem au fost pierduți I1 bilateral; P1-P2 stânga.
De la nivelul scheletului axial s-au păstrat trei vertebre cervicale, 12 toracale şi cinci
lombare (distrugeri pronunţate la nivelul arcurilor, proceselor spinoase şi/sau transverse şi
faţetelor articulare superioare şi/sau inferioare), manubriul și corpul sternal, 11 coaste de pe
stânga (patru întregi), 10 de pe dreapta (două întregi) şi 59 fragmente costale cu simetrie
incertă.
Scheletul centurii scapulare este reprezentat prin clavicule (complete), scapulă stânga
(completă) şi scapulă dreapta (lipsesc marginile superioară și medială şi unghiurile superior și
273
Muzeul Naţional de Istorie a României, Calea Victoriei 12, sector 3, 030026, Bucureşti,
gsvasile@yahoo.com.

www.cimec.ro
inferior). Din centura pelviană au fost identificate coxalul stânga (ilion aproximativ complet,
spart la nivelul liniei gluteale inferioare, un fragment de ischion şi pubis aproximativ
complet), coxalul dreapta (aproximativ complet, cu uşoare distrugeri din mediul de zăcere la
nivelul tuberozităţii iliace şi în aria spinei ischiatice) și sacrumul (corpurile sudate şi
foramenele sacrale ale ultimelor trei sacrale, plus un fragment de la nivelul aripii stânga).
De la nivelul membrelor superioare s-au păstrat humerusurile (complete), radiusul
stânga (complet), radiusul dreapta (aproximativ complet, lipsă proces stiloid), ulnele
(complete), toate carpienele și metacarpienele. De asemenea, a fost identificat tot rândul
falangeal proximal, nouă falange intermediare şi șase distale.
Membrele inferioare sunt reprezentate prin femur stânga (aproximativ complet, cu
distrugeri cauzate de mediul de zăcere în aria treimii diafizare proximale, anterior), femur
dreapta (distrugeri la nivelul capului femural), patelă dreapta (completă), tibii, peronee,
tarsiene și metatarsiene (complete) și falange (tot rândul proximal cu excepția unei falange,
șase intermediare şi două distale).
Analiza antropologică a relevat prezenţa unui individ de sex masculin, parametru
determinat în conformitate cu modelul propus de Buikstra şi Ubelaker (1994: 16-21). Acesta
se bazează pe reliefarea atributele sexuale secundare întâlnite la nivelul regiunii subpubice
(uşoară creastă la nivelul arcului ventral, lipsa concavității subpubice și creasta ramului
ischiopubic, largă), precum și evidențierea formei marelui șanț sciatic (închis, în formă de
“U”) și prezența sau absența sulcusului preauricular (absent). De asemenea, au fost scorizate
și principalele caracteristici morfologice discriminante de la nivelul craniului și anume:
creasta nucală (grad 2), procesele mastoide, marginile supraorbitale şi glabela (grad 4) şi
eminenţă mentală (grad 3).
Vârsta subiectului analizat a fost estimată pe baza morfologiei fațetelor simfizare
pubice, după modelul propus de Suchey şi Brooks (Buikstra şi Ubelaker, 1994: 23-24). S-a
obţinut o valoare de 23,4 ± 3,6 ani [19-34 ani], defunctul fiind încadrat în clasa de vârstă
adult tânăr.
Calculată pe baza ecuaţiilor de regresie propuse de Pearson (Pearson 1899 apud.
Rösing 1988, p. 597) statura individului analizat se încadrează în categoria mică (158,39 cm
± 3,26 cm).

www.cimec.ro
 Dintre condiţiile patologice identificate amintim din grupa bolilor dentare, tartrul
supragingival. Acesta a fost identificat la nivelul maxilarului inferior, pe suprafețele labiale,
bucale şi linguale, bilateral. Tartrul dentar reprezintă rezultatul final al mineralizării plăcii
bacteriene și este de obicei corelat cu o igienă orală deficitară.
De asemenea, au fost identificate și boli articulare: hernie de disc intervertebral
reprezentată prin noduli Schmorl pe conturul anterior şi posterior a cinci corpuri vertebrale
toracale. Nodulii Schmorl constituie o maladie degenerativă, frecvent întâlnită la nivelul
coloanei vertebrale toraco-lombare şi care reprezintă herniaţii produse prin presiunea
discurilor intervertebrale, asupra marginilor vertebrale adiacente (Rogers şi Waldron, 1995: 27).
În vederea descrierii indivizilor, dar și pentru comparații cu alte grupuri
populaționale, măsurătorile joacă un rol deosebit de important. Variabilitatea determinată
genetic, sub influența factorilor de mediu sau a eredității, exprimă o serie de particularități
morfologice. Aceasta este manifestată atât la nivel cranio-mandibular, cât și la nivel post-
cranian. Măsurătorile craniene și mandibulare au fost efectuate pe baza modelului propus de
Bräuer (1988, apud Martin 1914), iar cele post-craniene pe baza modelului lui Martin (1914).
Dimensiunile craniene şi mandibulare efectuate în cazul subiectului analizat, au putut
evidenţia următoarele caracteristici antropologice, grupate în categorii: lungime maximă
craniană (lungă), lăţime maximă craniană (mijlocie), lăţime frontală minimă (lată), lăţime
frontală maximă (mijlocie), înălţimea craniului calculată în punctele porion-bregma (înaltă) și
capacitate craniană (aristencefală, mare). La nivelul viscerocraniului, au fost observate,
lăţimea feţei (mijlocie, cu arcade zigomatice criptozige în normă verticală (fig. 8/studii),
înălţimea totală a feței (mijlocie), înălţimea superioară a feței (joasă), lungimile orbitare
(foarte late), înălţimile orbitare (joasă stânga/foarte joasă dreapta), lăţimea nasului (mijlocie)
și înălţimea nasului (scundă).
Mandibula prezintă lăţimi (bicondiliană și bigoniacă) plasate în categoria mijlocie.

www.cimec.ro
Dimensiuni craniene și mandibulare
Dimensiuni Valori (cm) Categorie
1. diametru antero-posterior maxim (g – op) 186,12 lungă
2. lungime glabela-inion (g – i) 178,21
2 a. lungime nasion-inion (n – i) 172,45
3. lungime glabela-lambda (g – l) 181,44
3 a. lungime nasion-lambda (n – l) 180,04
4 c. lungime maximă regiune mastoidă 42,11/41,63
5 (1). coardă nasion-opisthion (n – o) 134,93
8. diametru transversal maxim (eu – eu) 150,26 mijlocie
9. lărgime frontală minimă (ft – ft) 102,23 lată
10. lărgime frontală maximă (co – co) 102,91 mijlocie
11. lărgime bază craniu (au – au) 130,44
12. lăţime occipital (ast – ast) 112,47
13. lățime bimastoidiană (ms – ms) 110,12
19 a. înălţime mastoidă (po – ms) 36,37/37,18
20. înălţime craniu (po – b)- proiecţie 123,90 înaltă
25. arc sagital total (n – o) 373,00
25a. arc nasion-inion (n – i) 323,00
26. arc frontal sagital (n – b) 128,00
26 a. arc glabela-bregma (g – b) 117,00
27. arc parietal sagital (b – l) 130,00
28. arc occipital (l – o) 110,00
28 (1). arc occipital superior (l – i) 62,00
28 (2). arc occipital inferior (i – o) 49,00
29. coardă frontală (n – b) 114,47
29 d. coardă glabela-bregma (g – b) 110,46
30. coardă parietală sagitală (b – l) 119,12
31. lungime coardă occipitală (l – o) 96,14
31 (1). coardă occipitală superioară (l – i) 59,49
31 (2). coardă occipitală inferioară (i – o) 49,31
38. capacitate craniană (Lee-Pearson) 1624,08 cm3 aristencefală
43. lăţime superioară faţă (fmt – fmt) 107,65
43 (1). lăţime biorbitară internă faţă (fmo – fmo) 101,96
44. lăţime biorbitară (ek – ek) 104,23
45. diametru bizigomatic (zy – zy) 132,56 mijlocie
46. lățime bimaxilară (zm – zm) 97,14
47. lățime totală față (n – gn) 112,66 mijlocie
47. lățime superioară față (n – pr) 62,07 joasă
49 a. lăţime biorbitară (d – d) 26,34
50. lățime interorbitară (mf – mf) 23,05
51. lărgime orbită (mf – ek) 45,19/45,12 foarte lată
51 a. lungime orbitară 42,38/42,67
52. înălțime orbitară 31,36/31,08 joasă/foarte joasă
54. lăţime nas (al – al) 25,23 mijlocie
55. înălțime nas (al – al) 47,91 scundă
61. lăţime palato-maxilară (ekm – ekm) 64,39

www.cimec.ro
 63. lăţime maximă palat (enm – enm) 37,24
65. lărgime bicondiliană (kdl – kdl) 122,99 mijlocie
66. lărgime bigoniacă (go – go) 100,78 mijlocie
67. lăţime bimentală 47,11
68. lungime corp mandibular (pg – go)- proiecţie 78,87
68 (1). lungime totală mandibulă (pg – kdl)- proiecţie 107,90
69. înălţime simfiză mandibulară (idi – gn) 31,44
69 (1). înălţime corp (foramen mentonier) 30,98/31,70
69 (2). înălţime corp (M2) 26,85/26,84
69 (3). grosime corp (foramen mentonier) 13,98/13,97
69 b. grosime corp (M2) 17,66/17,15
70. înălţime ram vertical (go – kdl) 59,08/60,12
71. lărgime ram vertical 39,82/39,53
71 a. lăţime minimă ram 39,19/39,07
80 (2). lungime P1 – M3 42,88/43,41

Indicii aferenţi dimensiunilor calculate au fost atribuiți următoarelor categorii: indice

cranian orizontal (craniu rotunjit, brahicran), indice vertico-longitudinal (craniu înalt,
hipsicran), indice vertico-transversal (craniu mijlociu, metriocran), indice frontal transversal
(frunte intermediară), indice fronto-parietal transversal (frunte mijlocie, metriometopă) (fig.
4/studii), indice parieto-occipital transversal (occipital mijlociu), indice frontal sagital (frunte
bombată, ortometopă), indice parietal sagital (parietal aplatizat), indice facial total (faţă largă
sau joasă, euriprosopă), indice facial superior (faţă largă sau joasă, eurienă), indice facial
mijlociu (faţă foarte largă sau foarte joasă, hiperchemoprosopă), indici orbitari (orbite joase,
largi, cameconche), indici orbitari posteriori (orbite joase, largi, platophthalme), indice nazal
(nas lat, camerin), indice mandibular (mandibulă îngustă sau alungită,
dolichostenomandibulară) şi indicii ramurilor verticale mandibulare plasați în categoria mare
(fig.4-8 studii).
Indici cranieni și mandibulari
Indici Valori Categorie
I 1. indice cranian orizontal (8 : 1) 80,73 brahicrană
I 4. indice vertico-longitudinal (20 : 1) 66,57 hipsicrană
I 5. indice vertico-transversal (20 : 8) 82,46 metriocrană
I 10. indice curbură sagitală (2 a : 25 a) 53,39
I 12. indice frontal transversal (9 : 10) 83,17 intermediară
I 13. indice fronto-parietal transversal (9 : 8) 68,04 metriometopă
I 13 a. indice coronal-parietal (10 : 8) 81,80
I 14. indice parieto-occipito transversal (12 : 8) 74,85 mijlocie
I 16. indice fronto-parieto sagital (27 : 26) 101,56
I 17. indice fronto-occipito sagital (28 : 26) 85,94

www.cimec.ro
 I 18. indice parieto-occipito sagital (28 : 27) 84,62
I 19. indice arc fronto-sagital (26 : 25) 34,32
I 20. indice arc parieto-sagital (27 : 25) 34,85
I 21. indice arc occipito-sagital (28 : 25) 29,49
I 22. indice curbură frontală (29 : 26) 89,43 ortometopă
I 24. indice curbură parietală (30 : 27) 91,63 aplatizată
I 25. indice curbură occipitală (31 : 28) 87,40
I 26. indice occipital sagital superior [31 (1) : 28 (1)] 95,95
I 27. indice occipital sagital inferior [31 (2) : 28 (2)] 100,63
I 28. indice corzi occipitale [31 (2) : 31 (1)] 82,89
I 29. indice lăţime-înălţime occipital (31 : 12) 85,48
I 30. indice arc occipital [28 (2) : 28 (1)] 79,03
I 31 indice arc-lungime occipital [(28 (1) : 28)] 56,36
I 38. indice facial total (47 : 45) 84,99 euriprosopă
I 39. indice facial superior (47 : 45) 46,82 eurienă
I 39(1). indice facial mijlociu (48:46) 63,90 hiperchaemoprosopă
I 40. indice jugo-mandibular (66 : 45) 76,03
I 41. indice facial jugo-malar (46:45) 73,28
I 42. indice orbitar (52 : 51) 69,40/68,88 cameconchă
I 42 b. indice orbitar posterior (52 : 51 a ) 74,00/72,84 platophtalmă
I 42 (1). indice orbito-facial transversal (51 : 45) 34,09/34,04
I 42 (2). indice orbito-facial vertical (52 : 48) 50,52/50,07
I 46 a. indice interorbitar (50 : 44) 22,11
I 48. indice nazal (54 : 55) 52,66 camerină
I 51 (1). indice transversal naso-facial (54 : 45) 19,03
I 55. indice palatofacial transversal (61 : 45) 48,57
I 62. indice mandibular [(68 (1) : 65)] 88,16 dolicostenomandibulară
I 62 (1). indice înălţime mandibulă [69 (2) : 69)] 85,40/84,41
I 63. indice ram vertical mandibulă (71 : 70) 67,40/65,75 mare
I 64. indice gonio-condilian (66 : 65) 82,34
I 66. indice înălţime-grosime corp [69 (3) : 69 (1)] 45,13/44,07
I 71. indice cranio-facial transversal (45 : 8) 88,22
I 72. indice fronto-biorbital (9 : 43) 94,97
I 73 a. indice jugo-frontal (9 : 45) 77,12
I 73 b. indice jugo-frontal (10 : 45) 92,72

Post-cranian dimensiunile şi indicii au fost încadraţi în următoarele grupe: indici de

robusticitate claviculară, ce exprimă clavicule robuste, lungimea maximă scapulară stânga
(scapulă înaltă), indice scapular stânga (mesomorf, scapulă mijlocie), indicii secţiunilor
diafizare humerale (euribrahi, humerusuri rotunjite la mijlocul diafizei), indicii de platolenie
ulnari (eurolenici, ulne mijlocii), indicii platimerici femurali (eurimer stânga, femur rotunjit
sub trohantere și platimer dreapta, femur aplatizat dinainte înapoi sub trohantere), indici
cnemici (platicnemic stânga, tibie aplatizată transversal și mesocnemic dreapta, uşoară
apaltizare la nivelul fosei nutritive), indici claviculo-humerali (claviculă relativ scurtă stânga

www.cimec.ro
și mijlocie dreapta), indice brahial stânga (radius mijlociu) şi indice lăţime rotulă dreapta
(rotulă mijlocie).

Dimensiuni și indici (post-cranian)

Valoare S/D Categorie.
Element anatomic. Dimensiuni (cm) şi indici Descriere
Stern
1. lungime maximă 137,24
2. lungime maximă manubrium 55,12
3. lungime maximă corp 85,66
4. lățime maximă manubrium 63,43
5. lățime maximă corp 43,04
6. lățime minimă 27,60
7. grosime manubrium 13,35
indice lungime-lățime (5 : 1) 31,34
indice lungime-lățime corp (5 : 3) 50,25
indice lățime-grosime (7 : 6) 48,37
Claviculă (C)
1. lungime maximă 139,77 143,83 asimetrie
4. diametru vertical la mijloc 9,04 9,67
5. diametru sagital la mijloc 13,93 15,17
6. perimetru la mijloc 38,00 40,00
indice robusticitate (6 : 1) 27,19 27,81 robustă
indice secţiune (4 : 5) 64,90 63,74
Scapulă
1. lungime maximă 159,17 înaltă
2. lățime maximă 104,36
12. lungime cavitate glenoidă 39,99 41,42
13. lăţime cavitate glenoidă 29,10 30,24
indice scapular stânga (2 : 1) 66,57 mesomorfă
indice cavitate glenoidă (13 : 12) 72,77 73,01
Humerus (H)
1. lungime maximă 307,64 307,88
2. lungime fiziologică 304,62 305,00
3. lățime epifiză superioară 48,76 49,07
4. lăţime epifiză inferioară 61,57 61,25
5. diametru maxim la mijloc 23,30 25,11
6. diametru minim la mijloc 21,39 24,61
7. perimetru minim diafiză 65,00 67,00
7 a. perimetru la mijloc diafiză 70,00 73,00
8. perimetru cap 135,00 136,00
9. diametru transversal maxim cap 45,04 45,19
10. diametru sagital maxim cap 40,50 42,10
indice robusticitate (7 : 1) 21,13 21,99
indice secţiune diafiză (6 : 5) 91,80 98,05 euribrahă
indice cap (9 : 10) 111,21 107,34

www.cimec.ro
Radius (R)
1. lungime maximă 237,71
2. lungime fiziologică 225,52 231,33 asimetrie
3. perimetru minim 45,00 46,00
4. diametru transversal diafizar 16,41
4 (1). diametru transversal cap 23,25 21,66 asimetrie
5. diametrul sagital diafizar 12,83
5 (1). diametru sagital cap 24,54 22,77
5 (4). perimetru col 66,00 52,00 asimetrie. infecție?
5 (5). perimetru mijloc diafiză 46,00
5 (6). lăţime epifiză distală 33,69
indice robusticitate (3 : 1) 18,93
indice robusticitate (3 : 2) 19,95 19,89
indice secţiune diafiză (5 : 4) 78,18
Ulnă
1. lungime maximă 258,61 259,12
2. lungime fiziologică 254,02 256,06
3. perimetru minim 43,00 43,00
11. diametru dorso-ventral 14,12 15,10
12. diametru transversal 17,27 16,91
13. diametru transversal sub-sigmoidian 23,18 24,52
14. diametru antero-posterior sub-sigmoidian 24,35 25,75
indice robusticitate (3 : 2) 16,93 16,79
indice secţiune (11 : 12) 81,76 89,30
indice platolenie (13 : 14) 95,20 95,22 eurolenică
Coxal
9. înălțime coxal 204,97
9 a. lungime ilion (Schultz) 112,89
14 (1). lărgime cotilo-sciatică 37,64
15 a. lungime ischion (Schultz) 89,77
15 (1). înălţime sciatică 54,44
17 a. lungime pubis 80,48
22. lățime maximă acetabulum 50,54
indice cotilo-sciatic [15 (1) : 14 (1)] 144,63 sex masculin
indice ischio-pubic (17 a : 15 a) 89,65 sex masculin
Femur (F)
1. lungime maximă 417,54 415,86
2. lungime în poziţie naturală 414,59 413,38
3. lungime trohanter 402,99 400,53
4. lungime trohanter 393,52 393,63
6. diametru sagital la mijloc 29.18 30,40
7. diametru transversal la mijloc 25,35 27,84
8. perimetru la mijloc 90,00 90,00
9. diametru transversal subtrohanterian 34,62 36,03
10. diametru sagital subtrohanterian 29,65 28,43
13. lăţime epifiză superioară 90,06 90,52
15. diametru vertical col 33,14 33,33
16. diametru antero-posterior col 27,68 26,09
17. perimetru col 100,00 100,00

www.cimec.ro
18. diametru vertical cap 44,59 45,05
19. diametru antero-posterior cap 44,20
21. lăţime epifiză distală 78,07 79,72
23. lungime maximă condil lateral 62,61 61,69
indice robusticitate (21 : 1) 18,70 19,17
indice robusticitate (6 + 7 : 2) 13,64 14,09
indice lungime-grosime (8 : 2) 21,71 21,77
indice robusticitate cap (19 + 18 : 2) 21,42
indice pilastric (6 : 7) 106,69 109,20 slabă
indice platimeric (10 : 9) 85,67 78,91 platime
eurimeră ră
indice secţiune col (16 : 15) 83,52 78,28
indice secţiune cap (19 : 18) 99,13
Rotulă (r)
1. lungime maximă 45,84
2. lățime maximă 44,60
3. grosime maximă 19,21
indice formă (2 : 1) 97,29
Tibie (T)
1. lungime laterală 338,86 339,76
1 a. lungime maximă 340,98 344,72
1 b. lungime medială 335,67 337,52
3. lăţime epifiză proximală 75,82 76,39
4. diametru sagital la nivelul tuberozității 43,99 43,80
5. diametru transversal la nivelul tuberozității 36,45 34,88
6. lăţime epifiză distală 47,36 47,64
8. diametru sagital la mijloc 30,78 31,76
8 a. diametru sagital la nivelul fosei nutritive 38,82 38,42
9. diametru transversal la mijloc 21,31 23,05
9 a. diametru transversal la nivelul fosei nutritive 24,34 24,82
10. perimetru la mijloc 84,00 84,00
10 b. perimetru minim diafiză 78,00 78,00
indice lungime-grosime (10 b : 1) 23,02 22,96
indice secţiune diafiză la mijloc (9 : 8) 69,23 72,58
indice cnemic (9 a : 8 a) 62,70 64,60 platicne mesocne
mică mică
Peroneu
1. lungime maximă 334,53 339,45 asimetrie
2. diametru maxim la mijloc 15,53 15,89
3. diametru minim la mijloc 13,70 14,08
4. perimetru la mijloc 45,00 46,00
4 a. perimetru minim 40,00 40,00
4 (1). lăţime epifiză proximală 25,39 26,65
4 (2). lăţime epifiză distală 25,00 25,07
indice lungime-grosime (4 a : 1) 11,96 11,78
indice secţiune la mijloc (3 : 2) 88,22 88,61
Astragal
1. lungime 59,35 60,06
2. lătime 50,45 50,41

www.cimec.ro
 3. înălţime 31,96 32,11
indice lungime-lăţime (2 : 1) 85,00 83,93
indice lungime-înălţime (3 : 1) 53,85 53,46
Calcaneu
1. lungime maximă 69,67 69,87
2. lătime minimă 29,98 (30,05)
4. înălţime 39,32 39,43
indice lungime-lăţime (2 : 1) 43,03 43,01
Indici proporţii schelet
indice claviculo-humeral (C 1 : H 2) 45,88 47,16 scurtă mijlocie
indice humero-radial (R 1 : H 2) 78,03 mijlocie
indice tibio-femural (T 1 b : F 2) 80,96 83,39
indice intermembral (H 1 + R 1 : F 1 + T 1) 72,10
indice humero-femural (H 2 : F 2) 73,47 73,38
indice tibio-radial (R 1 : T 1) 70,15
indice înălțime rotulă (r 1 : F 1 + T 1) 6,07
indice lățime rotulă (r 2 : F 21) 55,95 medie

În sprijinul relațiilor intra- și inter-populaționale au fost observate și o serie de

caractere non-metrice (epigenetice), care reflectă gradul de înrudire, exprimând moștenirea
genetică. Au fost cercetate atât caracterele exprimate la nivelul segmentului cefalic (utilizând
tratatului lui Hauser și De Stefano, 1989), precum și la nivelul scheletului post-cranian, pe
baza lucrării lui Finnegan (1978). Au fost înregistrate bilateral, pe baza absenței sau prezenței
lor.
Dintre structurile cefalice prezente, au fost identificate: șanțuri și foramene
supraorbitale (bilateral exprimate), oase wormiene (os apical și osicule lambdoide, bilateral
exprimate, fig.7 studii), sulcus sagital superior bifurcat și foramen mentale (bilateral
exprimat).
Postcranian au fost observate la nivelul femurelor exostoze în aria foselor
hipotrohanterice și prezența bilaterală a celui de-al treilea trohanter. Scapulele prezintă fațete
articulare acromiale, iar cea de pe dreapta prezintă în plus foramen suprascapular și sulcus
circumflex. Rotula stângă prezintă un șanț și o fosă pentru mușchiul vastus lateralis. De
asemenea, la nivelul calcaneelor au fost observate fațete duble anterioare, iar la nivelul unei
vertebrele cervicale a fost identificat un foramen transvers bipartit (dreapta).
Pe lângă contextul non-funerar al defunctului, descoperirea este deosebit de
interesantă și prin prezenţa la nivelul scuamei frontale, în aria liniei temporale stânga şi la
nivelul coronionului stânga, a două orificii circulare (fig.6/studii) care reprezintă rezultatul

www.cimec.ro
unor urme de violenţă. Sub aspect morfologic, se prezintă sub forma unor fracturi circulare
adânci provocate probabil cu un buzdugan, bici de luptă sau cu ajutorul unei praştii (cu bile
de praştie). Una dintre perforații prezintă fragmente osoase care sunt atașate de craniu și care
indică sfârşitul tragic al subiectului analizat (fig.8-9 studii).

Bibliografie:
Behrensmeyer, A. K., 1978, Taphonomic and ecologic information from bone weathering, in
Paleobiology, 4, p. 150-162.
Bräuer, G., 1988, Osteometrie, Sonderdruck Band I/1: Wesen und Methoden der
Anthropologie, in Rainer Knußmann (ed.), Anthropologie: Handbuch der vergleichenden Biologie des
Menschen, zugleich 4, Auflage der Lehrbuchs der Anthropologie, begr. von Rudolf Martin, Gustav
Fischer Verlag, Stuttgart-New York, p. 160-232.
Buikstra, J.E., Ubelaker, D.H. (eds.), Standards for data collection from human skeletal
remains, Arkansas Archaeological Survey Research, Series No. 44, Fayetteville, 206 p.
Finnegan, M., 1978, Non-metric variation of the infracranial skeleton, in Journal of
Anatomy, 125, 1, p. 23-37.
Hauser, G., De Stefano, G.F., 1989, Epigenetic variants of the human skull, Schweizerbart,
Stuttgart, 301 p.
Martin, R., 1914, Lehrbuch der Anthropologie, Jena, Verlag Von Gustav Fischer, 1181 p.
Pearson, K., 1899, On the reconstruction of stature of prehistoric races. Mathematic
contributions to the theory of evolution, în Transactions of the Royal Society, ser. A, 192, p. 169-244.
Rogers, J., Waldron, T., A field guide to joint disease in archaeology, John Wiley & Sons,
Ltd., New York, 119 p.
Rösing, F.W., 1988, Körperhöhenrekonstruktion aus skelettmaβen, în Anthropologie,
Handbuch der vergleichenden biologie des menschen, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart-New York,
p. 586-599.

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 THE EARLY-MIDDLE AGE SETTLEMENT OF

VLĂDENI – POPINA BLAGODEASCA (Ialomitza county)

-SUMMARY-

INTRODUCTION

This volume contains the results of the archaeological excavations that have taken
place on the southern sandbank at Popina Blagodeasca (Vlădeni commune, Ialomița county)
between the years 2000-2012. The volume consists of five chapters: I. Introduction.
Geographical setting, toponymy, history; II. The archaeological complexes under
investigation; III. Inventory; IV The evolution of the settlement from an archaeological and
historical context; V. Pluridisciplinary research. Explanatory materials (tables and lists) and
illustrations (plates, figures, appendices) have also been added.

Chapter I. THE PREMISES FOR THE EXCAVATIONS AT

VLĂDENI – POPINA BLAGODEASCA.

Mainly, there are three categories of premises which indicated the possibility of the
existence at Popina Blagodeasca of an important site:

I. The current stage of southern Romania’s archaeological research;

II. The geographical position;
III. The political context during the early Middle Ages in the Lower Danube region.
II. Each premise is thoroughly argued in the text. The most important premise refers to
the geographical positioning and contains the following situations:

• The positioning of Popina Blagodeasca between two bodies of water

Popina Blagodeasca lies inside the angle formed by the Ialomița river and the Danube
river, approximately 4 km away from where the largest river of southern Romania
flows into Europe’s largest river.

www.cimec.ro
• Near a ford that facilitates the crossing of the Danube

In earlier times, approximately 3 km North, there used to be a ford that aided in the
crossing of the Danube. In historical times, strongholds used to be located near fords.
The ford which appeared even in historical maps was clogged during the 1960s due to
embankment works carried out in this section of the Danube.

• The neighborhood with the place where the Ialomița river flows into the Danube

Geographical studies showed that, in the past, the Ialomița river used to flow into the
Borcea brace near Vlădeni commune, where one can observe, at the eastern
borderline of the commune, the old valley of the river. In other words, Popina
Blagodeasca used to lie on the left bank of the river and not on the right, as it does
nowadays. This positioning is backed up by later mentions regarding Blagodești
village which forms a common border with Orașul cu Floci. But the town (orașul) is
located on the left bank of the Ialomița river. They could not have shared a common
borderline if they were separated by the river as is the case today with Popina
Blagodeasca and the Town (Orașul).

• The nearness with the Ialomița Marsh (Balta Ialomiței)

The Marsh (Balta) regions used to constitute, back in earlier times, an extraordinary
defensive factor. This aspect is crucial. The Marsh is actually the major streambed of
the Danube, which has a width which measures somewhere between 4 and 12 km.
The confrontation between the Byzantines and the population north of the Danube
was rendered almost impossible because of these marshes. The Byzantine fleet would
advance on the minor streambed of the Danube, practically becoming stuck in the
major streambed where the depth of the river was somewhere between 0,50 and 2m.
In Mauricius’s work, the region is described as an area covered with swamps and
forests. The failure of the Byzantine campaign in 684 against the Bulgarians has
happened precisely because the newcomers were located beyond the Marsh.

• Its positioning on a erosion butte

We can talk about a small hill of about 18 hectares with a very interesting shape, that

www.cimec.ro
 of a hand with five fingers, with a central hillock that has an altitude of 7m. The early
medieval settlement is located on the southern sandbank.

Historical settlements were preferably built on terraces, erosion buttes and hilltops.
Even fortified settlements were discovered on such buttes.

III. The early medieval social and political context is extremely sophisticated and
we shall not insist upon it. It is that period of time in Europe when the first medieval states
come into being. When speaking about Romanian history, one notices the birth of pre-state
formations such as those of Gelu, Glad and Menumorut, just to name the most well-known
personalities.

• It used to be a border region

What is certain is that the region we are referring to has always found itself at the
borderline of many great empires. The Danube has always constituted a natural
frontier preferred either by the Roman Empire or by the Byzantine Empire and the
Ottoman Empire.

• A period marked by migrations

From a historical point of view and in relation to the region which we are talking
about, the early Middle Ages can be placed within the timeframe of two
migrations, namely the Bulgarian migration (7th and 8th centuries) if we are to
include the subsequent waves to Asparuh’s migration, and the migration of the
Pechenegs which leads the way for a series of ulterior Turanian migrations.

These migrations have happened due to a specific geopolitical situation, namely

that this was a steppe region bordering the Byzantine Empire. This represents the
limit of the Eurasian steppe and the peoples which we’re mentioning here bore a
steppe culture, an issue that enabled them to travel rapidly over vast territories.

IV. The site’s preservation situation

One must add a less enticing aspect to the table of favorable premises, one that has
enabled us to start the salvage excavations in the year 2000. I’m referring here to the

www.cimec.ro
preservation state of the site, which witnessed an advance stage of degradation because of the
agricultural works that have been performed there during the 50 years of communism.
Unfortunately, the situation is not solved even to this day.

Chapter II. STRATIGRAPHY OF THE SETTLEMENT.

METHODS OF INVESTIGATION
The systematic archaeological research activity took place on the southern sandbank
where field survey had signaled a great concentration of early medieval archaeological
materials. The sandbank had an almost oval shape, oriented from NW to SE, with an altitude
of 7m (Baltic Sea level). It slowly descended to an altitude of 5m. It had a surface of 8
hectares. The top of the sandbank on which the archaeological excavations have
predominately taken place has a surface of 2,5 hectares. A total of eight sections were drawn,
3 of them destined for sampling and the other 5 for the investigation of the defensive ditch. A
number of 86 cassettes of 4 x 4m (16 square meters) were added in order to investigate the
housing complexes. A total surface of about 1812,5 square meters has been investigated,
barely just 10% of the top end of the sand-bank. On this small surface, over 60 early
medieval archaeological complexes have been unearthed and thoroughly investigated, a fact
which demonstrates a density of living comparable with that of large settlements.

ARCHAEOLOGICAL COMPLEXES

DWELLINGS

On the southern sandbank at Popina Blagodeasca, a number of 14 dwellings have

been investigated so far, 12 of them being earth hovels and two being surface houses. The
hovels belong to the same level of habitation, and have probably alternated one another in the
course of two phases, a proof of this being the fact that only two of them (B8 and B9)
neighbor one another. The rest of them are laid out, in the settlement planning, at regular
distances of nearly 10 meters in between them, on a NW-SE layout.

With the exception of hovel 8 (B8) which had a relatively oval plan, the rest had a
quadrangle plan with rounded corners. They had a surface of circa 14-18 square meters. Their
depth from the actual ground level was situated somewhere between 1 and 1,30 m, and by the
early medieval level, somewhere at -0,60 – 0,90m. All of them had heating facilities. Three

www.cimec.ro
of them had stone kilns in the south-east corner (B1, B5, B7). The rest had recessed kilns
located in the northern, north eastern or western corner.

In the case of hovel 4, we observed the presence of a food-storage pit, dug out in the
eastern corner. This fact proves the existence of the practice of storing cereal in specially
developed pits. Consequently, we conclude that a percentage of the storage pits at Popina
Blagodeasca represented the household extensions of the hovels.

We consider that the hovels belong to the earlier level of habitation, phase two, during
the 9 and the beginning of the 10th century (3rd stratigraphic level).
th

In four cases among them (B7, B8, B9, B11), we have observed the presence of a
layer of yellow clay which makes us suspect a rearrangement of the dwelling area made by
the inhabitants of the surface houses (1st stratigraphic level). In four of the cases (B4, B6,
B7,B12), we have observed traces of fire which are substantiated by the presence of
carbonized girders, layers of ash, intensely reddened walls. Due to the fact that in one of the
cases, namely that of B7, one can notice traces of burning and rearrangement of the dwelling,
we can conclude that rebuilding was necessary given that at least a number of hovels had
been violently destroyed and the area of living had been devastated.

One of them (B6) seems to have been a hovel with a special function, namely that of
an ice-house for preserving fish.

The surface dwellings, of which only one has survived, the other being destroyed by
agricultural works, belong to the final level of habitation at Popina Blagodeasca, from the
second half of the 10th century, beginning of the 11th century. They are rather large in size
and have kilns with external hearths.

HOUSEHOLD KILNS

On the southern sand-bank of Vlădeni - Popina Blagodeasca, 11 household kilns have

been investigated. They are all made up of access pits and hearths recessed into the walls of
the access pits.

www.cimec.ro
 The access pit has a trapeze-like, oval or quadrangle shape with a surface of 3,5-6,5
square meters. In five of the cases, the access pit has been installed inside the pits of the
deallocated hovels (CM1, CM2, CM6, CM8, CM10). The access pits were oriented from NE
to SW in seven of the cases, E-W (two cases), NW-SE (one case), N-S (one case). Some of
them had a sunken pit with one or two steps and with clay floors. On the bottom of the pit,
we were able to find, in some cases, pillar holes from the supporting pillars of a small roof.
The depth of the access holes was set between 0,82 and 0,92m, which means that, from the
sinking level, they had 0,50 – 0,60m, the exact measurements needed for the recessing of the
hearth.

The hearths carved into the walls of the pit were quite large, with a diameter
somewhere between 1,10 – 1,80m. In some of the cases, they were consolidated with stones
on the sides. They were either round, oval or in the shape of a horseshoe. They had a 7 cm
thick fire bed, showing, in some cases, multiple rehabilitations. In two of the cases, the hearth
was considered to be laid on a layer of clay ceramic fragments of excellent quality, with great
capacity for storing and eradiating heat. In one of the cases, grey ceramics was used and in
the other, fragments of amphorae recovered from Getian complexes. The dome cap of the
kiln had a probable height of approximately 0,50m. The feeder pot was very small and could
be clogged with a Roman-Byzantine brick of approximately 28 X 25 cm, the same type as
those found in CM7.

Household kilns were distributed in a regular manner in the settlement planning and
belonged to the second level of habitation dated back to the end of the 9th century and all
through the 10th century, excepting its last decades.

FOOD-STORAGE PITS

On the southern sandbank of Popina Blagodeasca, 25 food-storage pits were

investigated. The majority of them had a sack-like shape but, in a couple of cases, we have
noticed bell-like or barrel-like shapes. The differences between the three types reside in the
proportions ratio between the diameter of the opening, that of the bottom the maximum
diameter of the body. The sack-like pits had a smaller diameter of the opening than that of the
base, the maximum diameter was located in the lower third and the bottom had slightly

www.cimec.ro
rounded edges. The bell-shaped storage pits had the same characteristics as those above, with
the exception of the fact that the bottom was flared and flat. The barrel-shaped storage pits
were characterized by (approximately) the same diameter of the opening and of the base,
while the maximum diameter was either at the middle or in the lower third of the pit, which
presented a very abrupt rounded descend.

These pits were dug-out in the pure yellow clay loam stratum, a clay with
impermeable qualities. Only one of them had a depth of just -1,30m. Three of them were very
deep, measuring between 2,50 – 2,90m. The rest had a depth of 1,75 – 2,20m.

Their storing capacity was calculated and one has concluded that they could store a
couple of tons of cereal.

Another criterion that must be mentioned is the balance between their dimensions.
Thus, the depth from their digging level is equal to the diameter of the base. The shoulder is
highly arched, but always proportionate to the maximum diameter. This fact had largely
contributed to their preservation in fairly good condition.

Other characteristics that ought to be mentioned refer, first of all, to density. For
instance, on a surface of 24 square meters, one can find three storage pits of impressive
proportions (GB22, GB23, GB19).

Second of all, pair-groups are present in five cases (GB1-GB2, GB8-GB9, GB3-GB7,
GB18-GB20, GB19-GB23).

Another interesting aspect is the presence of a yellow clay lid in six of the cases (GB
1, GB 2, GB 7, GB 8, GB 14, GB 20).

We observe the presence, in five of the cases, of establishments that constituted

extensions of these dwellings within which these complexes were found (GB 4, GB 6, GB
15, GB 19, GB 24).

We must also single out the fact that the content of the pits is the same for all the pits
that were covered by the clay lid, therefore they stored the same things. Another important
observation is the fact that they are very well preserved which would mean that, when the

www.cimec.ro
settlement was abandoned, they were full of millet or other cereal that have carbonified over
time. In two of these pits, entire animal skeletons were found.

The conservation conditions that these pits could offer were very good. The
temperature stayed low and constant, regardless of daytime variations. On the 26th of August
2003, during a very freakish summer with great temperature oscillation of 18 degrees at dawn
and 38 degrees at noon, the situation registered inside the pits showed that the temperature
there had a constant value of 20-22 degrees.

These storage pits belong to the third level of habitation, that of hovels (9th century)
and to the first level of habitation, that of surface dwellings (end of 10th century – beginning
of the 11th century). It is possible that the first level is also characterised by the storage pits
covered with clay lids.

WORSHIP PITS

We define the worship pits as those complexes that fulfill at least two criteria. The
first one consists of the fact that they do not bear an economical function (as in the case of
the storage pits or clay pits) or a function concerning area set up (waste pits). We do not
exclude the hypothesis that they might have had a different function at first. The second one
consists of the presence of special sediments inside these pits and/or of entire or fragmentary
human skeletons, as is the case with the worship pits at Vlădeni - Popina Blagodeasca. Such
pits have been discovered in a number of early medieval settlements. Worship pit no. 1 was
originally a storage pit. We can find at the bottom of the pit a human skeleton placed face-
down. Its head was oriented towards the North, his feet towards the South-West, one hand
was on his chest and the other on his pelvis. The skeleton presented no inventory whatsoever.
The pit sediments had a specific stratification typical for ritual offerings: animal bone
fragments etc. The funeral ritual finds some analogies in the Islamic tombs of the early
medieval period and shows the burying of someone who enjoyed no respect. Anthropological
analyses have proven that the skeleton belongs to a 24 years old young man, who suffered
from spinal disc herniation caused by Schmuh nodules on five vertebrae. So, it is possible he
was a paralytic. He suffered a violent death. He showed signs of multiple skull fractures.

www.cimec.ro
 DEFENSIVE SYSTEM

Four palisades and a defensive ditch were discovered at Popina Blagodeasca, which
makes us think of the existence of a defensive system, the only defensive system discovered
so far on the left bank of the Danube. One other such stronghold has been discovered north of
the Danube, at Slon – Prahova (Prahova county).

The current stage of the investigations does not allow a discussion involving an earth-
built stronghold. It is only a hypothesis that shall be demonstrated by further investigations of
the site. Because the palisades were only partially investigated, the term used in this paper
shall be that of palisade segments.

In the early Middle Ages, defensive systems were made up of: a) ramparts and
defensive ditches, b) palisades and defensive ditches and c) ramparts with palisades and
defensive ditches. The difference between them did not consist only in the efficient use of the
earth that had been excavated from the ditch (rampart or palisade), but also in the dimensions
of the ditch or the way the palisade was built.

We consider that the defensive system at Popina Blagodeasca was made up only of
palisades and a defensive ditch. The defended area was small, only a few hectares, but this
was a characteristic of the several period. For instance, the earth-built fortresses in Moldova
had a surface of only 2,5 to 4 square hectares. This aspect, colligated with the evidence that
the traces of habitation inside the premises are scarce, indicates that they were defensive
structures, built to garrison a certain number of soldiers and were not inhabited strongholds.
The civil population, in this particular case, would retreat to the Marsh (Balta) where natural
defense was much more effective.

The layout of the Blagodeasca premises seems to have been ring-shaped or triangular,
just like many other strongholds at that time.

The defensive system at Blagodeasca finds a direct analogy in the oldest fortification
of Dăbâca. The analogy consists in the construction methods for the palisades (according to
which the wooden parament is infixed in a ditch), in the dimensions of the defensive ditch

www.cimec.ro
(which has a maximum width of 9m and a depth of only 1,5m) and in the distance between
the defense ditch and the palisade.

Another direct analogy can be made in relation to the fortified settlement of Dersca –
Botoșana concerning dimensions (the latter has a surface of only 2,5 hectares), planning
(triangular form) and the palisade that still preserves a “foundation”, an alveolar element of
1,50 X 0,50 square meters.

Out of the investigated palisade segments and from the analysis of the method
regarding the filling of the ditch, we noticed that the traces of burning are scarce, sporadic
and are not caused by the torching of this structure, as in other cases. This makes up believe
that at least some of the palisades were still functioning during the inhabiting period of the
settlement. On the other hand, it may indicate that the stronghold had not undergone any
major battle or political event, although it did play a defensive role at a certain moment in
history.

The planning, the dimensions, the constructive type of palisade, the stratigraphy and
the topostratigraphic situation, all of these pledge for a dating of the early medieval complex
sometime between the 8th and 9th centuries. The dating of the Dăbâca fortress acts as a guide
for us. Dabaca fortress, in its turn, shows analogies with the stronghold at Staro-Mesto
(Czechoslovakia), dated back to the 9th century. In Poland and Germany, ring-shaped
strongholds or fortresses in the shape of a horseshoe date back to the 7th – 10th centuries.

PALISADE

The palisade is a wooden wall filled with hard-packed yellow clay. This construction
has preserved, in negative, the foundation, namely a ditch in which the wooden parament and
the supporting pillars were infixed.

Four palisade segments were unearthed and investigated. Three of them (SP2, SP3,
SP4) were oriented from NW to SE and corresponded to the orientation of the whole
settlement. Only the first palisade segment, SP1, was oriented from NE to SW. Three of the
palisades were erected on the hillside of the sandbank and only one of them (SP2) was found
near the hilltop. Two of them (SP1, SP3) were not intersected by any subsequent levels of

www.cimec.ro
habitation and are thus found at -0,32m from ground level. The other two, being intersected
by the hovels of ulterior phases of habitation, are found at -0,56m.

The palisades were partially investigated on different lengths (SP1- 8 m, SP2 - 9,30
m, SP3 - 34 m, SP4 – 21 m). In the cases of SP3 and SP4, the southern, somehow flatten ends
have been observed. SP3 was delimited by a row of wide pillar holes which may describe the
existence of a gate.

In each one of the cases above, the width of the preserved ditched varied between
0,75m and 0,85m. The depth measured from the current ground level was -0,80 – 1m. The
ditch was flared, sometimes showing evidence of side-steps. On the bottom of the ditch, there
were one or three rows of pillar holes. In this ditch, a dark brown, battered sediment was
found, containing little archaeological material: ceramic fragments, carbonized wood,
frameworks.

DEFENSIVE DITCH

The discovery of the palisades and the issuing of the hypothesis concerning the
presence of a defensive system urged us to investigate the area in front of them. Five parallel
sections were drawn from E to W: SD (24 x 1,50 m), SE (20 x 1,50 m), SF (27 x 1,50 m),
SG (30 x 1,5 m), SH (30 x 1,5 m) which are perpendicular on the SP3 layout. A number of
various complexes and a ditch that was excavated on the hillside of the sandbank loomed on
the surface of four of these sections.

In each and every section, the ditch would be delimited at -0,30m, very close to the
arable stratum. It had a streambed-shaped profile, with its upper part wider than the lower
part. The ditch’s opening had a width of 8,75, 9m and 11,70m respectively (on the SH layout,
but its base measured only 7m). Its initial depth was 2m (on the SE layout), but it ascended to
1,75 (SF, SH) and 1m (SG). At both ends of the ditch, one could find pillar holes, 0,30m
thick, probably form a wooden chime that supported the walls.

The first important observation would be the fact that the ditch is arched in a
semicircle towards the West. It so happens that is appears on the SG layout in squares C.5 –
C.10 and on SH in squares C.15-C19. The arching is situated exactly on the southern profile

www.cimec.ro
of Cass. A42 – Cass A43, which is open between the two sections. The orientation of the
ditch is from NE to SE.

The oval presented its maximum opening towards the settlement and its point towards
the West. The clay that had been excavated from the ditch, maybe had been used to form a
small rampart on the eastern side, behind the ditch, towards the settlement. This fact is still
visible. A thick layer of yellow clay can be found in many of the sections. The sediment is
brown, mellow, buttery in its upper part and mixed with layers of yellow clay in its lower
part, caused by the crashing of the rampart into the ditch.

Most of the unearthed ceramic material comes from the upper part, up to the depth of
-0,70m. It was used as a landfill area by the inhabitants of the early medieval settlement. On
SE, we came across, between -1,50 – 1,75m, layers of burnt clay which could indicate the
potential filling of the pit with refuse from burnt framework.

The dating of this interesting complex was made based on the inventory and on the
archaeological context. The ditch did not contain vestiges of construction materials
(framework, hearths, kilns, flooring fragments) which would indicate that it overlaid or was
overlaid by other archaeological complexes.

The defensive ditch needs to be linked to the most intense habitation period on the
southern sandbank, namely to the early medieval period. No other historical archaeologically
attested period on the southern sandbank has dwelling been more intense than in the 9th – 11th
centuries. The Getian habitation was sporadic and so was the presence of the 2nd and 3rd
centuries or of late Middle Ages. In other words, it is an early medieval defensive ditch.

We think that it corresponds to the earliest stage of medieval habitation on the small
hill. The chronological frame that we have advanced was the end of the 8th and beginning of
the 9th century. Its situation, however, leaves the impression of an unfinished defensive ditch,
conceived and excavated due to an unexpected event. The fact that a kiln lies quite close to it
would suggest that during the second level of habitation, the ditch was partially clogged and
used as a waste pit.

www.cimec.ro
 Chapter III. INVENTORY

Inside the early medieval complexes, the following categories of inventory have been
unearthed: pottery, homemade stone, metal and bone objects and adornments. Generally
speaking, the inventory is rather poor because the dwellings of the earlier level of habitation
had been evacuated and the last level surface dwellings had been destroyed by agricultural
works. Apart from a few pieces, the whole inventory originates in the various waste objects
thrown here during different habitation stages.

POTTERY

A considerable quantity of ceramic fragments has been discovered, most of them non-
entiring, but enough to help us form a picture of the vase shapes, of paste categories, of the
ornaments and of the type and quality of the burning. For instance, the 2012 campaign alone
revealed nearly 3000 ceramic fragments. That is why we think it is necessary to provide a
description of these fragments within the presentation of each complex. This endeavor is
necessary because one has observed that the relation between the ceramic categories and the
relation between the sandy paste categories can be regarded as subtle arguments for
chronological framing. At the same time, we must analyze this inventory category all through
the ensemble of the settlement in order to observe the frequency of certain ceramic categories
and the relations between them.

Sandy Pottery

This type constitutes a majority in every complex. One may notice the existence of a
wide variety of clay paste, of ornaments and of kilning but which we cannot, unfortunately,
analyze in correlation because of the fragmentary character of the pieces.

Based on the composition of the clay paste, one notices the presence of three
categories, each of them bearing subtypes (Table IV):

• Good quality clay paste, with fine grains of sand, well homogenized, with uniform
kilning, predominantly reducing;

www.cimec.ro
 • Sand that contains bigger granulation, porous, non-uniform speckled kilning. Some of
them present forms of exfoliation.

• Clay paste containing much less sand but has grinded shard and grinded shells.

Shapes of vessels (PL. XXXV-XXXVI)

The ceramic fragments that were unearthed here prove the presence of jars with
various holding capacities (500ml, 1l, 2,5l). From the entiring fragments, one has concluded
that the thin-lip jug predominated, that also had short necks and the diameter of its bottom
was smaller than the diameter of the opening. The bespeckled kilning predominates. This
aspect can be achieved through a willingly reducing kilning or non-deficient kilning. The
ornament covers the whole body of the vase sometimes all the way to the base.

Jug lips (PL. XXXVIII-PL. XLIV)

Out of a couple of thousand ceramic fragments unearthed until now, there were a few
dozen jug lips that demonstrate a diversity which was typical for that period. One can find
jug lips in the form of a “roller”, of an overhang, with chasing for lids or with no chasing,
mildly turned-down, obliquely splayed.

The ornaments of the sandy ceramics can be quite suggestive when talking about its
dating. We want to mention from the beginning that, in the case of Vlădeni – Popina
Blagodeasca site, this type is not too diversified. We did not take into consideration the
fragments of the ceramics that come from the storage pits because they were rather scarce.
The dwellings and kilns registered a number of 21 decorative versions, which is a rather
small number. For instance, at Ștefan cel Mare – Vlașca alone, from just 3 complexes, one
has registered 27 decorative varieties. Out of these 21 varieties, 5 are more frequent and may
appear in almost all of the complexes. The somehow small number of ornament varieties
pleads for an earlier dating of the dwellings and of the kilns present at Vlădeni – Popina
Blagodeasca.

The ceramic fragments were decorated in the following variants:

• Deep, sloppy striae;Grooved striae or “biscuits”; Fine striae; Waves that form

www.cimec.ro
 loops in between themselves; Angular incisions on the neck “through nail”; Fine
waves on the shoulder and striae towards near the bottom; Alternated waves and
striae alternate; Clusters of oblique striae on horizontal striae; Registers of five
horizontal striae (the number may vary);Oblique lines on the shoulder and wide
striae; Lips decorated with waves; Horizontal striae overlapping the waves; Waves
on horizontal striae; Registers of striae; Registers of waves and vertical striae;
Vertical striae on the shoulder; Oblique waves and striae on horizontal striae;
Registers of horizontal striae alternating with registers of oblique striae; The body
covered by horizontal striae intersected by vertical and oblique striae; The
shoulder decorated with a dig and the body covered by horizontal striae
intersected by oblique striae; Ornaments zig-zagging on the shoulder (Pl. XLIV).

The Plate Mark of the Potter

Some fragments on the bottom bore potter plate marks of which we mention a cross
inscribed in a square (B1), the swastika cross (B8), rider and horse, the six-pointed star (PL. XLV).

Grey pottery

It represents only a small percentage of the totality of the material that has been
discovered. Although it appears in almost every spot on the total investigated surface, from
the ploughing level to that of every complex investigated, we are of the opinion that these
originated , mainly, from the earth hovels.

Based on the bottom fragments, on the lip type, on the handles that have been
preserved, we could conclude that they originated from two types of vases (Pl. XLVI-LI):

• Pots with a tall neck, with straight lips, only slightly bent, with or without flattened
profile handles;
• Jugs with rounded lips, short neck, arched shoulder;
• Jugs with trefoiled opening.
When discussing about kilning, two variants are present:

• Some vases are reducing-kilned, with shades of grey and dark grey, decorated with
polished networking lines, vertical lines in-between two registers of ripped lines.

www.cimec.ro
 • Oxidant-kilned vases with shades expanding from orange to brown, bespeckeld,
decorated with polished networking lines. We must state from the beginning that this
category is very rare in the Lower Danube region

Handcrafted pottery

Description

We notice two categories of clay paste. The first category is highly homogenous with very
few, almost insignificant grinded cullets. The vases are sometimes decorated with alveolus on
the shoulder. The wall of the vases is of only 0,7 cm.

The second type of paste is coarse, rugose, with grinded cullets, with irregular
surfaces.

The kilning is incomplete, bespeckled, with shades expanding from brown to tile-
coloured.

The shapes of vases that have been observed are the jug, the pipkin, the pail with flat
bottom and inside handles. Whole samples show a slight asymmetry (Pl. LII-LV).

The ceramic fragments have appeared in both semi-compounded dwellings, in

household kilns as well as in storage pits. The coexistence with other forms of ceramic
fragments that were specific to that age: sandy, grey, argilloid, convinced us of the fact that
we are standing in the face of a late manifestation of this ceramic category. Similar elements
with early medieval ceramics: the presence of the sand, with or without the grinded cullets, in
the clay paste, the well crafted but bespeckled non-uniform kilning; the lack of engobe in
most cases.

Up until now there is no special study dedicated to this long-lasting ceramic category.
This is why the volume includes a short study on historical regions and chronological
segments.

Based on the current state of investigations, one may notice a sudden reverse of the
proportion between the handcrafted pottery and the pottery made with the help of the potter’s
slow-wheel, in favor of the latter.

www.cimec.ro
 Second of all, the hand-made ceramics, with its clay paste details, with its specific
form and ornaments, typical for the 5th – 8th centuries, is present until the beginning of the
10th century. This could be observed within the settlements that bear the presence of various
levels of habitation from different ages, some examples being Dulceanca, Șirna (in
Muntenia), Davideni, Hansca (in Moldova). One fair assumption on behalf of the researchers
is the fact that this pottery is of Geto-dacian tradition.

During the same period, paralleling the production of vases which we could label as
being of local origin, one can observe the presence of some vases belonging to a different
cultural environment, such as the flat-bottom pail with inside handles, made out of gritty clay
paste with micro-gravel and grinded cullets, attributed to the Pecheneg tribes.

Chronology

With the exception of Dinogeția, where dating was accomplished based on the
presence of coins and of the Vlădeni – Popina Blagodeasca site, where archaeo-magnetic
dating was performed, including oven no. 6 in which the pail with inside handles had
appeared, the hand-crafted pottery has always been dated based on the archaeological
context, which summed up the stratigraphy of the site and the topostratigraphic relations.

The two safer dating strategies offer us two extremes. The pail dates back to the
second half of the 9th century while the vases of Dinogeția date back to the 11-12th centuries.
Consequently, we must admit that this type of pottery has sporadically survived even inside
large settlements with a quasi-urban aspect.

HOUSEHOLD PIECES MADE FROM CLAY

This category is made up of whorls, weights for looms, whetstones, clay wheels, sling
marble.

HOUSEHOLD BONE-MADE OBJECTS

A total of 67 pieces were found mainly inside the dwellings, but sporadically all over
the cultural stratum (Pl. LIX). Generally speaking, they are household objects, meaning
perforators, bone tubes, spatulas, knife handles, lacers, patinas, adornments. Most of these

www.cimec.ro
bone objects, namely 7 perforators, two lacers, one bone pendant and whetstones were found
in hovel no. 1, a situation that makes us think about the fact that this was a workshop for
handcrafted objects.

METAL PIECES

In the archaeological context of the early Middle Ages, the metal objects occupy a
special place given the important chronological valence, the commercial ties that they bring
about and the interesting cultural analogies. However, just north of the Danube, a small
number of metal objects was discovered both inside the settlements and the necropoleis.

We find the same situation at Vlădeni Popina Blagodeasca where, out of nearly 60
complexes thoroughly investigated, only 69 metal objects have been stocked. Most of them
are made from iron, some of them from bronze and very few from non-ferrous materials:
copper or lead.

Based on their usage, we can classify them into objects for household use (knives),
garments accessories (buckles, brackets), tools (small chisels, possibly a lead mould),
adornments (rings, earrings), harness equipment (tongue bit, eventually small stirrups), arms
(arrows), construction material (nails), fittings of hooves.

A number of iron loops and iron dross fragments were found, thus proving the
rudimentary reduction of iron on a local scale.

HOUSEHOLD STONE-MADE OBJECTS

After the pottery, the stone objects represent the most numerous category. A number
of 76 stone pieces and 22 silex pieces have been reported. If the silex that originated from the
prehistoric settlement is used as firestone to light a fire, the traces of fret being proof of that,
the stone pieces had very diverse functions: abrasive bricks, diapirs, rakes for the cleaning of
animal furs, bolts, polishing sticks, razor blades, grinders, moulds, sharp pointed arrows etc.
A piece in the form of an ax blade would recommend this type of conclusions. Some stones
with traces of tooling but lacking in a final form would lead us to the hypothesis that these
objects were manufactured locally, given their somewhat rudimentary aspect.

www.cimec.ro
 They were found in both complexes, in the culture level near the complexes and also
in the arable stratum. However, one may notice their prevalence inside the storage pits. In the
buried hovel no. 7, a number of green schist blades were found gathered in one place, which
may indicate a local, handcrafted production of these objects.

Besides the above mentioned objects, a number of glass, bone or clay beads were also
found.

Imported pottery

It is a well known fact that the red ceramics and the polished ceramics can be traced
back from the early Middle Ages to the late Middle Ages, its dating being performed by
taking into account the archaeological context in which they were found, namely whether
they were “in situ” or whether they belonged to other historical strata.

In the archaeological complexes and also within the level, there were a number of
fragments belonging to imported pottery, non-entiring, from two large ceramic categories
which bore, in their turn, a number of variants, namely red ceramics and polished ceramics.

The fragments chosen for examination come from a number of 46 spots located all
over the hill. A number of 107 ceramic fragments belonging to the first category were
registered and described, along with 52 fragments of polished ceramics. It is stated that,
compared to the total volume of ceramic material that has been discovered at Vlădeni –
Popina Blagodeasca, their number is insignificant. Some of them are late medieval.

Pottery from other historical ages

Two antique ages (4th – 3rd centuries, 2nd – 3rd centuries) and the late Middle Ages are
taken into consideration. The antique materials were used by the inhabitants of the early
medieval settlement during the building or restoring of dwellings. Some material was thrown
into the pits of the hovels belonging to the earlier phases of habitation, now used as waste
pits. Sometimes, the amphora fragments were used for the flooring of the hearth of the kiln in
order to keep the heat onto the hearth.

In the late Middle ages, Popina Blagodeasca was not dwelled but constituted only the

www.cimec.ro
borderline of Blagodești village. It is very likely that it was used as an observation point.
Chioara village, which took over the Blagodeasca domain was two kilometers away from the
hill. From the statements of the last inhabitants of the village, one may observe that they used
the hill as a clay-extraction point to repair the framework houses. One may not exclude the
possibility that, each summer, when they came to extract clay from the hilltop, they would
bring carts filled with refuse which they dumped in the subsidence formed by the old housing
complexes. We can thus explain the presence of later materials located on the surface of
deformed layers, dark brown with a gritty texture, located here and there on the hilltop or
inside the pits of the old earth hovels. The agricultural works that took place during the
communist years had leveled these sediments and had mixed them with the rest of the early
medieval surface dwellings.

Chapter IV. THE EVOLUTION OF THE SETTLEMENT. PHASES OF

HABITATION. THE SETTLEMENT PLANNING.
Based on the excavations that have been carried out, on the stratigraphic data that was
analysed and comparing the intersecting situations of a number of complexes, we think that,
on the southern sandbank of Popina Blagodeasca, living has taken place in the following
manner, from present to past:
• Presently, Popina Blagodeasca is part of the agricultural farm-use, a situation
that dates back to communist times. The arable stratum contains archaeological material,
mostly early medieval one, a sign of destruction or levelling of the dwellings that were of
archaeological interest. After the early medieval habitation of the settlement, the earth hovels
were nothing but holes and the surface dwellings, nothing but tells. The hill was covered in
tall steppe vegetation that prevented erosion. The agricultural works removed this vegetation
and spread herbicide in the area. Ploughing pushed the remaining tells of the surface
dwellings into the pits of the earth hovels, levelled the area and scattered the archaeological
material that was once very dense, on a couple of hectares. In other words, they have
disturbed the stratigraphy of the place. An arable stratum of dissipated archaeological
material was obtained, as we can see today.
• In the modern period, Popina Blagodeasca was not inhabited, but the
inhabitants of Chioara village, into which the Blagodeasca domain was included, used to visit
Popina and take the yellow clay from its hilltop to repair their framework homes. On these

www.cimec.ro
occasions, they might have brought along entire carts full of refuse which they threw in the
broken, out-of-level terrain that used to represent the old inhabited spaces.
• During the late Middle Ages, Popina Blagodeasca was not inhabited. It used to
represent the borderline of the economical territory of Blagodești village. It may have served
as an outlook. The presence of sheepfolds during the flooding periods of the Marsh must not
be excluded. It is possible that waste from the village might have been laid down in the still
visible hovel pits. This fact may explain the presence of deformed, dark brown and gritty
deposits, in which late medieval materials can be found.
• Early medieval era. Settlement with three levels of dwelling and a number of
phases as mentioned in the following lines, from top to bottom:
• First level of surface dwellings which dates back to the second half of the 10th
century – first half of the 11th century. This level included parts of the storage pits, probably
those that were covered by yellow clay. From a historical point of view, this level can be
linked to the Byzantine arrival at the end of the 10th century. This level was badly damaged
and nearly destroyed by ploughing. A series of metal objects served as aids in its dating,
objects such as the chaton ring with impressed ornaments found in storage pit no. 15, a chisel
with rounded head for crafting metal, ceramic categories etc.
• The second level of household kilns that used to belong to a Pecheneg
dwelling dated back to the end of the 9th century and all through the 10th century, except for
the last decades. It was dated based on the topostratigraphic situation, on the archaeo-
magnetic dating and on the handcrafted archaeological material.
• The third level of the earth hovels. This level includes parts of the palisades,
probably SP1 and SP3, as well as a series of food storage pits. The level dates back to the 9th
century towards the beginning of the 10th century, based on the topostratigraphic situation, on
the archaeo-magnetic dating and on the typology of the inventory. This level also includes
part of the defensive ditch which belongs to a phase that preceded the civil settlement. The
inhabitants of the first two levels used the earth hovels as waste-deposit places.
• The human presence in the 2nd and 3rd centuries is proven by the presence of
two burial tombs. We state as a hypothesis the fact that the existence of a necropolis is
possible. It is also possible that the ancient ceramic material which is very fragmented and
present in the arable soil may have come from there. This level had definitely been affected

www.cimec.ro
by the levels of habitation during early medieval times, especially at the level of the earth
hovels, but also at that of the surface dwellings. In the pits formed by the deallocated hovels,
quantities of materials originating in these shattered complexes were thrown.
• The Getian age (4th-3rd centuries) – a few isolated complexes, probably the
periphery of another settlement located on another sandbank destroyed or intersected by the
early-medieval levels.
Our conclusion is that the southern sandbank of Popina Blagodeasca was inhabited
mostly during the early Middle Ages and that it represented a part of the dwelling area of
a large settlement with a number of phases and levels. This fact is proven by the
following:
• The intersecting of a number of archaeological complexes.
• The current stage of the archaeological excavations that prove the existence, in almost
every known early-medieval settlement, of a number of levels and phases.

THE RELATION BETWEEN THE SETTLEMENT AT VLĂDENI – POPINA

BLAGODEASCA AND THE HISTORICAL EVENTS OF THE 8TH AND 9TH
CENTURIES

We shall state from the beginning that Popina Blagodeasca was not a favourable place
for a settlement, given its vicinity to the border and the dynamic of the Ialomița Marsh (Balta
Ialomiței). Settlements were much more protected on the high terrace of the Ialomița river or
on the Hagieni plateau, namely those places the field research have already mentioned.
Popina Blagodeasca was, however, an ideal place for a stronghold and thus one can
explain the presence of the defensive system. It was a favourable place for a settlement that
had an economic character and thus one can explain the density of storage pits, typical only
for Byzantine fortressess.
The key that explains the density of living at Popina Blagodeasca is the ford on the
Danube located, until recent times, nearly 3 km away from the settlement. This ford allowed
the crossing of the Danube into the Byzantine Empire and linked this settlement with those
situated on the other bank. A settlement that corresponded to this historical ford, which does
not exist anymore, may have been the roman-byzantine stronghold at Stânca-Topalu, which

www.cimec.ro
field research has spotted and which is not yet systematically investigated. Located 15km
away from Capidava, it is possible that the stronghold at Stânca-Topalu may have been,
during the Middle Ages, just an outpost, without having an actual dwelling area. Finally, the
Blagodeasca ford used to link the history of the place with the events happening in the
Byzantine Empire, with the First Bulgarian Kingdom and, why not, with the presence of the
Pechenegs in the area.
Byzantine interests in the region are illustrated by two interesting moments, each of
them carrying its own significance, namely Constantin Pogonat’s 684 campaign against the
Bulgarians living in Onglos and Constantin Tzimisches’s campaign against the Russians in
Pereslaiaveț at Lower Danube, in 971. The two events, taking place 300 years apart, are
mentioned by literary sources and indicate two chronological limitation of one and the same
event, the Byzantine-Bulgarian conflict, which started in 684 and finally ended in 971. It also
shows that the Byzantines were interested in the situation on the left bank of the Danube,
both because of strategic purpose (the presence of a ford) and the necessity to re-enforce the
defences on both banks of the Danube and for economic reasons. Beyond the great river,
there lay a truly “Occidental Mesopotamia”. In the current phase of the investigations, we
may consider that the Byzantines were the ones that built the defensive system at Popina
Blagodeasca because of their conflict with the Bulgarians at the end of the 7th century. The
system is back-siding the Danube and facing the plain, so it is oriented towards potential
peoples that came from the plains. The Byzantines came from the Danube. The Bulgarians
came from the plain. The unexpected turn of events, the settling of the Bulgarians in the
Byzantine Empire, made the stronghold to become useless. The importance of the place,
however, was well intuited and over there, behind the palisades, a civil dwelling area starts to
develop.
The two chronological limitations that we mentioned above, namely 684 and 971,
also indicate the presence of the region’s main forces: The Byzantines and the Bulgarians.
The Pechenegs initially show up in the region at the Bulgarians’ request for help against the
Byzantines. Both peoples tend to either bring the region under their dominance or to settle
there.
The Bulgarian presence can be traced back to the Onglos moment (684) and to the
brief, lapidary mentioning of the “North Danube Bulgaria” in 814, due to the colonisation of

www.cimec.ro
this region with a number of Adrianopolitan prisoners. Again, the two chronological
limitations mark a period of 150 years which, for the history of the Bulgarian state, was rich
in decisive events mentioned by a lot of literary sources. Why are there only two such events
or moments from a long sequence of historical occurrences that have been placed at the north
of the Danube river? They may be the only one to have occurred on the left bank. The
Bulgarians never had a fleet and it was obvious that they could not take control of the Danube
and of the territory beyond it.
The history of the Pechenegs touches upon the region in three occasions. In 814, in
relation to the episode of the Adrianopolitan prisoners, we retain the rapidness of their
intervention in an area that was placed at the north of the Danube river. The second event
takes place during the 10th century. Constantin Porfirogenet writes in his book, in 952, that
the Pecheneg dwellings used to span all the way to Dristra. Popina Blagodeasca is situated
100 km away from the Chiciu ford, which, for the Pecheneg cavalry, meant a day’s distance.
But back in those early times they did not need that ford because they had the ford at
Blagodeasca, a ford which, on the other bank of the Danube, was not heavily fortified, but
potentially non-operating during the flooding season. Finally, the third moment takes place at
the beginning of the 11th century. In 1036, Dinogeția and other strongholds are extremely
affected by their raids. Moreover, at the beginning of the 11th century, the Pecheneg tribe lead
by Kegen is mentioned in relation with the Ialomița Marsh area, in other words, near
Blagodeasca.
Written accounts state that, by the 9th century, the Pechenegs had already spread up to
the Siret river. As we have shown, Constantin the 8th Porfirogenet (905-959), who created
this works sometime during the middle of the 10th century, states that the Pecheneg dwellings
span from Dristra unto Sarkel-upon-Don. He does not state, however, the moment in which
they settled “in front of” Dristra (today, Silistra, Bulgaria). Given the fact that the emperor
had lived during the first half of the 10th century, one should understand that they were
already present in this area in the above mentioned timeframe. Consequently, a hypothesis
takes shape, namely that their advancing into the Romanian Plain (Câmpia Română) took
place at the end of the 9th century, beginning of the 10th. We must mention the fact that their
presence was seasonal, with them usually swivelling, in accordance with nomadic traditions,
between the Danube and the Don river.

www.cimec.ro
 Aurel Decei, the author of a critique study regarding the correlation between the
Armenian chronicles and other Byzantine, Slavic or Western historical sources of that time,
concludes that the Western border of the Pecheneg space was a N-S line, that descended on
the Siret all the way through Bărăgan plain and near Dristria. The settlement at Vlădeni
would, thus, have been situated on the territory controlled by the Pechenegs. Aside from
these documents, a series of archaeological testimonies at Popina Blagodeasca have come up
that are typical for nomad life: a level of household kilns in between the two levels of
habitation, a handmade Pecheneg pail, a human skeleton buried in accordance with an
Islamic ritual.
Conclusions
One would definitely state that, apart from these few events that we know from a
number of chronicles that have been preserved to this day, other unknown or unfamiliar
events had taken place.
One may be tempted to assign these documented historical events to the phases of
habitation at Popina Blagodeasca. Maybe we shall make such assumptions once we would
have excavated and inspected at least 50% of the settlement’s surface. However, one can
state, as a mere hypothesis though, the analogy of the defensive ditch with an outpost in
Onglos, as we shall see below.

NEW DATA ABOUT THE ONGLOS`s LOCATION

The location of Onglos, namely the region in which the Bulgarians first settled after
migrating from the Eurasian steppes, was largely debated in the Bulgarian historiography. It
was thought to be either in southern Moldova, at Buceag, or in Northern Dobrogea, at
Isaccea, Niculițel or Peuce, or in the Carpathian curvature. In 1971, in a study that
represented a critique of Byzantine sources and of Bulgarian historiography, Petre Diaconu
advances the idea of the location of Onglos in eastern Wallachia (Muntenia), in between the
Carpathians and the Danube, bringing forth a number of literary, linguistic and
archaeological arguments which we do not need to repeat here.

www.cimec.ro
 The arguments of the localization of Onglos in the Bărăgan Plain, in the area
delimited by the Danube, Ialomitza river and the Hagieni High Plateau.
Starting from the late Petre Diaconu’s statement that Onglos lies somewhere in
eastern Wallachia (Muntenia), we concluded, based on a number of arguments, that the area
we’re discussing can be limited to a small part of Muntenia, namely the central and southern
part of the Bărăgan Plain, bordered in the West by Ialomița river, in the North and East by the
Ialomița Marsh (Balta Ialomiței), or the Danube’s major streambed, and in the South by the
Hagieni high plateau. An area with a length of 100km and a width of approximately 50km
can be clearly delimited (fig. 10 studies)
1.The geographical argument
Each of the three geographical units, the Danube, Ialomița river and the Hagieni
Plateau, has its own history. In a paper that I presented a couple of years ago in Tulcea, I
showed what the fundamental difference between the “historical Danube” and the current
Danube was. The historical Danube had an intact major streambed (the marsh, as we call it),
a streambed that had formed throughout thousands of years, with a width that varies between
4 -12 km on the left bank of the Danube. This is why it is necessary that our presentation uses
two historical maps. The historical Danube had, in the region under discussion, a major
streambed of 81400 ha, also known as Ialomița Marsh (Balta Ialomiței). This region was
usually flooded, based on the flow of water on the Danube, three times a year. During the dry
years, the region was less flooded or not flooded at all. During the years with a normal flow,
the region would become a marsh, a swamp, with sandbanks, small lakes and forests. An
extremely important fact is that, afore Popina Blagodeasca, there used to be a ford that helped
cross the Danube, clogged due to the embankment of the Ialomița Marsh. It is possible,
however, that during those early days, due to the dynamic of the Danube river, the ford at
Blagodeasca was inaccessible during the flooding periods, which explains its complete lack
of mentioning in any literary sources of that time.
The Ialomița river had always had a crooked streambed and a major streambed that
has oscillated continuously. What is certain is the fact that Ialomița flows into the Danube
precisely in the afore mentioned area, at approximately 10 km away from the Hagieni
plateau. The latter is a loess formation which rises abruptly from the level of the plain to a
height of 91 meters near Platonești commune. It starts off from the right bank of the Ialomița

www.cimec.ro
river, near Vlădeni commune, and ascends until it nears Ciulnița. Seen from the level of the
plain, which has the height of 5m, the Hagieni plateau gives one the impression of steep
slopes. Seen from the plateau, it gives one the impression of coulees or ravines. A significant
number of tumuli lie at the top of the plateau.
In the region that is delimited by the three units, one observes a number of hilltops
and erosion buttes, some of them expanding on considerable surfaces, in which remnants of
settlements or strongholds from various historical periods can be found.
Colligated, the three geographical criteria, as described above, give the impression of
an area surrounded by large bodies of water (Ialomița river, the Danube, Ialomița Marsh) and
steep slopes (the Hagieni high plateau).
• The Description of the area in Byzantine historical sources
Starting from the Byzantine historical sources of Theophanes Confesor and
Nicheforos, the region seems to be “a safe place, inexpugnable from either side” because it
has marshes on one side and great rivers on all others. Nicheforos also states that it is a
“inaccessible place, very hard to reach” and adds to it, besides the existence of the swamps,
that of “steep rocks like great walls, impossible to get through”. This mentioning is very
important. If it were mountains, surely this aspect would not have escaped the Byzantines’
descriptions. For instance, Theophanes Confesor mentions the mountains that delimited the
new area occupied by Bulgarians south of the Danube, after they had reached Varna.
Nicheforos’s description corresponds to the Hagieni high plateau which, when seen from the
Danube side, the side where the Byzantines enter the region from, looks like a wall with steep
slopes and with an altitude of 100m.
The region corresponds to the translation of the word Onglos, thought to be of
Turkish origin, meaning “fortified place, fortification, fence” and of Slavic, Latin origin,
meaning “angle, corner”. The area lies in the angle formed by the Ialomița river and the
Danube river and, at Popina Blagodeasca, traces of a defensive system have been found.
2. The correspondence between the proto-Bulgarian cultural uniqueness, their
objectives and the region under discussion.
The proto-Bulgarians belonged to a steppe culture. Russian historiography
distinguishes, within that specific timeframe, between steppe cultures and forest steppe
cultures. Romania’s territory is only 30% covered with steppe and Bărăgan plain represents

www.cimec.ro
the southernmost limit of the Eurasian steppe. Beyond the Danube, we can speak about
elevated plains. It is obvious that the proto-Bulgarians preferred a region that was closer to
their ways of living and facilitated the farming of animals. Moreover, the course of history
shows that even the migration of a tribe such as that of Asparuh was well-organized. One
would not start off at hazard. Their objective was to find a region similar to the one back
home and to set the basis for a new state, namely a political formation capable of protecting
them. Thus, Onglos corresponded, at least at that moment, both to their objectives and to
their cultural background.
Moreover, the region corresponded to the population that was engaged in this
migration, which was no larger than that of a tribe. Theophanes Confesor parenthetically
mentions this aspect and says that Onglos “offered much safety for a people that has
diminished because of separation from the others”. None of the theories so far had taken this
aspect into consideration, namely that of the “diminished people”. A population of a few tens
of thousands individuals is unable to protect itself on a vast territory, such as the eastern part
of Wallachia (Muntenia). We shall add another very interesting detail. Asparuh knew where
he was going. His father, Kovrat, had been brought up at the Byzantine imperial court due to
the relations which his great-grandfather, Organa, had established with the Byzantines in 619.
Thus, his subsequent settling on the territory of north-east Bulgaria is not accidental. He
knew that Byzantine rule was weak over there or almost non-existent, the region being
inhabited by Slavs. The distance between our positioning of Onglos and Pliska is less than
100km.
3. The economic argument. The area which we are talking about twins two micro-
regions with different valences, namely the steppe where one could farm animals due to rich
vegetation and the Ialomița Marsh which, aside from the fact that it offered heavier rainfall
than it does today, had a milder climate until the beginning of the winter.
4.Tremendous strategic potential
a) The vicinity of the Byzantine Empire which ruled over the north of the Dobrogea
region, namely the Danube’s river mouths. Between Silistra and Hârșova, there were few
strongholds and many settlements, if we only look at the great number of settlements in
Carasu valley. This lead to the Bulgarian attacks beyond the Danube region and the
importance of the Byzantine interventions. There were two fords that aided the safe crossing

www.cimec.ro
of the Danube in this region. One was near Blagodeasca and the other was near Silistra. A
very good natural defense. As we have previously shown, Onglos is described as an
inaccessible place, very hard to reach, safe and inexpugnable on either side. Yet, neither the
eastern part of Wallachia (Muntenia), nor Buceag, nor the north of Dobrogea could be
described as being that safe. Only a small area in which the largest European river, the largest
river in southern Romania and the geographical peculiarity of the Hagieni high plateau meet
can sum up such a description.
5) The unfolding of hostility between the Byzantines and the Bulgarians (fig. 11
studies)
The Byzantines have sensed Onglos’s strategic potential and have opted for an attack
on water and land. Actually, the decisive attack would have taken place on land because the
Bulgarians fought only on land. They have never undergone naval battles and they never had
a fleet. The fleet had the strategic role of preventing a potential retreat to the Marsh and a
possible crossing of the Bulgarians into the Dobrogea region. This explains the total lack of
interest from the emperor Constantin Pogonat who got tired of long waiting on the Danube
and decided to go to the baths at Mesembria. The fleet was practically guarding the Danube.
The fact that Onglos was a settlement that could be surrounded is clearly stated by
Theophanes: “He rallied the unmounted troops between the so-called Oglu and the Danube”.
No other settlement that has been proposed as a location for Onglos complies with this
statement, that it could be surrounded.
Therefore, the land army passed through Silistra, marched through the Bărăgan plains
for 50 km until they reached Ciulnița and blocked the backside of the Hagieni High Plateau.
We can thus say that Onglos was surrounded. Moreover, the army marched until the latter’s
defensive structures, which leads us to think that these defenses were located somewhere on
the Hagieni high plateau. Theophanes claims that the failure of the Byzantine expedition
should be asserted to the mounted units spreading the rumor that the emperor was retreating.
There was, thus, a lack of coordination between the two armies.
We have not taken into consideration an aspect mentioned by the chronicles, namely
that the Bulgarians used to lock themselves inside the strongholds or the defensive structures
and would not come out to fight for 3 or 4 days in a row. We think that, in this period of 3 or
4 days, they would plan a diversion. There were roads and pathways that led to Silistra. One

www.cimec.ro
of them, which was mentioned above, was 50 km long. This was the only road leading to the
backside of the Onglos region. Another road was 90 km long, along the Danube. Those 3 or 4
days were sufficient for the Bulgarian cavalry to reach the Călărași area and to march behind
the Byzantine lines.
This would be the only explanation of the terror that had taken control over the
Byzantine army that made a run for it without being “chased away by anyone” and the
victory of the Bulgarians who “have killed many with their swords and injured the others”.
The presence of rested and fresh Bulgarian troops near the Danube area is proven by the
continuation of their campaign up to Varna, nearly 80 km away.
The failure of the Byzantine army has happened because of a series of geographical
circumstances:
• The fleet could not intervene because of the periodical flooding of the Danube’s
major streambed.
• There were two roads on land.
b.1. There was a short road, of 50 km, on which the Byzantine troops had
marched from Silistra to Ciulnița, near the end of the Hagieni plateau. Thus, the
Bulgarians were trapped from behind and this fact corresponds to the literary
descriptions.
b.2. There was another road along the Danube on which the Bulgarians marched
for 90 km. They had two possibilities from here on. To land behind the Byzantine
lines. Or to cross the Danube into the Empire. Both possibilities were taken in.
The hypothesis of the crossing of the Danube near Silistra is supported by Petre
Diaconu based on the information in Genesios.
It is possible that the soldiers of the fleet, while waiting on the Danube for the war to
begin, came to shore and built the defensive system at Blagodeasca, near the Danube and
facing the Hagieni Plateau. If this hypothesis proves to be correct, then this fortified
stronghold has never been used, as the stratigraphy undoubtedly proves.

www.cimec.ro
 Chapter V. PLURIDISCIPLINARY REASEARCH AT THE EARLY MEDIEVAL
SETTLEMENT OF VLĂDENI - POPINA BLAGODEASCA

The archaeological investigations at Vlădeni - Popina Blagodeasca were carried out

with:
-The topographic taking and the orthophotoplan.
-Archaeo-magnetic dating determinations.
-Carpologic analyses.
-Paleofaunistic determinations.
-Anthropological determinations.
Archaeomagnetic dating determinations

Samples were analysed from the hearth of hovel no. 4 and from the hearth of the
household kiln no. 6. Hovel no. 4 represents a special stratigraphic situation because it is the
only one intersected by other subsequent complexes (two storage pits, a household kiln and a
surface dwelling which had conserved only the hearth). In its turn, it intersected the no. 2
palisade segment. In other words, its dating is essential for the establishment of all the phases
of evolution regarding the hilltop settlement.

Based on the ceramic material, hovel no. 4, which is described in the chapter called
"Dwellings", fits, from a chronological point of view, within the second half of the 8th
century - first half of the 9th century.

By comparing these results with the reference system offered for Hungary by the
unceasing activity of the team lead by Peter Marton, the following timeframe has been issued
for the above mentioned hovel, located in between 835 and 885 B.C. (Appendix 2). Given its
stratigraphic situation, as well as the fact that it is intersected by a kiln from an ulterior phase,
we consider plausible the functioning of this hovel in the first half of the 9th century.

The no. 6 household kiln (Cass. A7) is described in the chapter called "Household
Kilns". Based on the inventory and on the topostratigraphy of the site, one can propose a
dating within the second half of the 10th century - first half of the 11th century.

The archaeo-magnetic dating in this case had brought about one of the limitations of

www.cimec.ro
the precision of this method, due particularly to a somewhat constant evolution of the
magnetic parameters which can be measured in time. This situation has made the lower limit
of the dating interval to be rather wide, going back to 535 B.C. Whereas for the upper limit of
the interval, this corresponds to the expected situation, located around the year 880 A.D.
(Appendix 2). We should mention that this dating method shall describe only the last usage
of the oven, and not the subsequent sedimentations. Based on the archaeo-magnetic dating
and the stratigraphic situation, which indicate the fact that the interval between the earth-
hovels phase and the kiln phase was very short, it is very likely that, inside the deserted
settlement limits, those that built the kilns settled very quickly. These are the reasons why a
dating of this complex within the second half of the 9th century is being proposed.

Anthropological research

Two human skeletons were discovered at Popina Blagodeasca. One of them

belonging to a child that, based on the tomb's inventory and the typical deformation of its
skull, was Sarmatian and, thus, we shall not insist upon this discovery in the present volume,
having already been published in other textbooks.

The second skeleton belonged to an adult who was buried in an early medieval
storage pit represented the object of an ample study conducted by Gabriel Vasile and which
is thoroughly presented in the text. The anthropological analysis has revealed the presence of
a male individual, bearing the age of 23,4 +/- 3,6 years [19-34 years], the body being
classified as a young adult.

Being evaluated based on the regression equations proposed by Pearson (Pearson

1899 apud. Rosling 1988, p. 597), the stature of the individual fits into the small category
(158,39 cm +/- 3,26 cm).

From all the pathological conditions identified here we shall mention the group of
dental illnesses, supragingival calculus. Also, joint illnesses have been identified: ruptured
intervertebral disc represented by Schmorl nodules on both anterior and posterior contour of
five thoracic vertebrae elements. The Schmorl nodules constitute a degenerating illness,
usually manifested at the level of the thoracic-lumbar spine, which frequently presents
hernias caused by the pressure of the intervertebral discs over the adjacent vertebral edges

www.cimec.ro
(Rogers and Waldron, 1995: 27).

The cranial and mandible dimensions presented by the analyzed subject could show
the following anthropological characteristics, grouped in four categories: maximum cranial
length (long), maximum cranial width (medium), minimal frontal width (wide), maximum
frontal width (medium), cranial height calculated at the porion-bregma points (high) and
cranial capacity (aristencephal, big). At the level of the viscerocranium, we have observed the
facial width (medium, with zygomatic cryptozig arches in vertical norm [fig. 8/studies]), the
total height of the face (medium), the upper height of the face (low), eyehole length (very
wide), eyehole height (low left/very low right), nose width (medium) and nose height (short).
The mandible shows widths (bicondilian and bigoniac) placed in the medium category. The
skull presents traces of violence.

Paleofaunistic Research

Until now, the osteologic material that came from the sampling section SA and from
earth hut no.1 at Vlădeni Popina Blagodeasca, was analyzed by Mr. Dragoș Moise.

We stopped at this section because, on its lay-out, we can find a number of complexes
including the first two huts.

The material under analysis came, at a rate of 89,73%, from domestic animals and, at
a rate of 10,27%, from wild animals.

Domestic animals:
Sus domesticus (22,60%),
Bos Taurus (29,45%),
Equus Cabalus (13,70 %),
Ovicaprine (10,27%),
Ovis aries (4,11%),
Capra hircus (3,42%),
Canis familiaris (6,16%).
Wild animals:
Cervus Elaphus (4,11%),
Capreolus Capreolus (2,05%),
Sus Scrofa attila (2,05%),
Bos primigenius (0,68%),
Lepus europaeus (1,37%).

www.cimec.ro
 An entire separate chapter is represented by the determination of the paleofaunistic
material that is considered to have been tooled. Mr. Adrian Bălășescu had the kindness to
analyze a number of 35 pieces representing perforators, knuckles, bones that were going to be
handcrafted.

His opinion is that only three perforators and one knuckle presented traces of usage
and could thus be placed in the tool category. The others, among which one was definitely a
bone that was to be crafted, did not present traces of usage and thus were not categorized as
tools, their bare crafting could not confer upon them the status of tools.

Carpologic analyses

Mrs. Maria Constantinescu from the Bucharest Archaeological Institute analyzed a

quantity of 438g of cereals that came from the bottom of storage pit no. 8 (Cass. B7 – B10).
The following species have been determined:

• Panicum miliaceum (undecorticated millet),

• secale,
• hordeum species,
• pumpkin(?)
If the presence of the millet was obvious, the presence of the other species was proven
through lab analyses.
Up until now, carpologic determination in the Romanian Plain (Câmpia Română)
were carried out at the archaeological sites of Dridu and Bucov and in Dobrogea at
Dinogeția.
The situation presents analogies with the carpilogic determinations done on cereal
seeds that originated in the storage pits at Dinogeția and in the dwellings at Bucov.

www.cimec.ro
 TABLE OF CONTENTS

Introduction .................................................................................................................... 7
Chapter I. The premises of the excavations at Vlădeni – Popina Blagodeasca ......... 9
Positioning. Flora. Fauna. Toponymy. History of the area .............................................. 13
A Problem Concerning Geographical History. The Danube’s Major Streambed ............ 16
Chapter II. Investigated Archaeological Complexes .................................................. 25
II.1. Stratigraphy of the Settlement. Method of Investigation ........................................ 25
II.2. Anthropic Presence on the Southern Sandbank at Popina Blagodeasca .................. 27
II. 3. Dwellings ................................................................................................................. 28
a) Sunken Dwellings ............................................................................................... 28
b) Surface Dwellings ............................................................................................... 49
II.4. Household kilns ........................................................................................................ 51
II.5. Food-storage Pits ...................................................................................................... 68
II.6. Worship Pits ............................................................................................................. 88
II.7. Pits with unknown functions .................................................................................... 93
II.8. Defensive System ..................................................................................................... 95
II.8.1. Palisade .................................................................................................................. 97
II.8.2. Defensive Ditch ..................................................................................................... 103
Chapter III. Inventory ................................................................................................... 109
III.1. Pottery ..................................................................................................................... 109
Sandy Pottery ........................................................................................................... 109
Grey-paste Pottery .................................................................................................... 111
Handcrafted Pottery .................................................................................................. 118
Glazed Pottery .......................................................................................................... 124
III.2. Household Clay Objects .......................................................................................... 125
III.3. Bone and Horn-made Objects ................................................................................ 126
III.4. Metal Objects .......................................................................................................... 127
III.5. Household Stone Objects ........................................................................................ 139

www.cimec.ro
III.6. Sundries ................................................................................................................... 139
III.7. Pottery from other historical ages ........................................................................... 140
Chapter IV. Settlement`s evolution. Archaeological and historical point of view ... 147
IV.1. Archeaological levels and historical phases ............................................................ 147
IV.2. Popina Blagodeasca and the Historical Events of the 8th – 11th A.C. .................... 151
IV.3. New Data about the Location of Onglos ................................................................. 154
IV.4. The Ethnical Assignation of the Vlădeni – Popina Blagodeasca ..................................... 159
Chapter V. The Results of the Pluridisciplinary Investigations ................................ 167
V.1. Topographic Elevation and the Orthophotoplan ...................................................... 167
V.2. Archaeo-magnetic Dating (Dr. Călin Șuteu) ........................................................................ 168
V.3. The Results of Carpologic Analyses (Dr. Maria Constantinescu) ........................... 174
V.4. The Results of Paleofaunistic Determinations (Dr. Dragoș Moise) ......................... 174
V.5. Paleofaunistic Analyses on Crafted Archeological Material (Dr. A. Bălășescu) ..... 176
V.6. Anthropological Study (Dr. Vasile Gabriel) .......................................................... 177
Summary (English) .......................................................................................................... 189
Table of Contents (English) ............................................................................................. 223
General Bibliography ....................................................................................................... 225
• List of Explanatory Tables .................................................................................. 233
• List of Metal Inventory which Resulted after the Initial Working of Iron ........... 233
• List of Plates ......................................................................................................... 235
• List of Figures ...................................................................................................... 237
• List of Appendices ............................................................................................... 239
PLATES ........................................................................................................................... 267
FIGURES ......................................................................................................................... 333
APPENDICES .................................................................................................................. 371

www.cimec.ro
 BIBLIOGRAFIA GENERALĂ

Alaiba, Alexandra, Tezaurul de la Schinetea, jud. Vaslui, Arheologia Medievală, IV, 2002,
p.139.
Andronic, Mugur, Poiana - O aşezare din secolele VIII-IX d. Hr., Suceava, 2005.
Antipa, Gr., Regiunea inundabilă a Dunării, Ed. Carol Gobbl, 1910.
Antipa, Gr., Delta Dunării, Socec, Bucureşti, 1914.
Anton Manea, Cristina, Podoabe şi accesorii vestimentare descoperite la Oraşul de Floci
între 1975-1989, Ialomiţa III, 2000, p. 99.
Barnea, Ion, O cercetare arheologică pe Borcea, în Revista Muzeelor, 2, III, 1966, p.158.
Băcueţ-Crişan, Dan, Aşezările din secolele VII-IX de pe cursul superior şi mijlociu al
râurilor Barcău şi Crasna, p. 23, Ed. Mega, 2007.
Burlacu, Octavian, Aspecte geografice din zona de confluenţă a Ialomiţei cu Dunărea,
Lucrare pentru gradul didactic I, Liceul „Mihai Eminescu”, Buzău, 1969 (inedită).
Cândea, Ionel, Consideraţii pe marginea tezaurului de podoabe şi monede din argint
descoperit la Batogu, jud. Brăila, sf. sec.XVI, în Prinos lui Petre Diaconu, Ed. Istros, Brăila,
2004, p. 663-674.
Cheluţă-Georgescu, V., Consideraţii asupra tipului de locuinţe feudale de la Capidava şi
elemente specifice amenajării interiorului lor, Pontica, XI, 1978.
Chiriţă, C. C. Păunescu, D. Teaci, Solurile României, Bucureşti.
Coman, Ghenuţă, Instalaţii pentru foc în aşezările culturii Dridu în sudul Moldovei,
Danubius, IV, 1970, p. 162.
Comşa, Maria, Cultura materială veche-românească, Ed. Academiei RSR, 1978
Maria Comşa, Ceramica din pastă caolinoidă şi unele probleme privind legătura
teritoriului de la nord de Dunăre cu Dobrogea în sec. IX-X, în Cultură şi civilizaţie la
Dunărea de Jos, I, Călăraşi, 1985.
Comşa, Maria, La civilisation balkano-danubienne sur le territoire de la RPR, Dacia, VII,
1963.

www.cimec.ro
Comşa, Maria, Cetatea de lemn din secolele VIII-IX de la Slon - Prahova, Muzeul Naţional,
V, 1981.
Comşa, Eugen, Două ulcioare din epoca feudală-timpurie descoperite la Poarta Albă, SCIV
1/1961.
Comşa, Maria, Ceramică alanică din secolul VIII, descoperită în centrul Dobrogei, Pontica,
XII, 1979.
Comşa, Maria, Cu privire la evoluţia culturii balcano-dunărene în sec. 9-11, SCIV, 1, 1963.
Constantinescu, M. Eugen, Morminte de călăreţi nomazi de la cumpăna mileniilor
descoperite în judeţul Buzău.
Constantinescu, N., Coconi. Un sat din Câmpia Română în epoca lui Mircea cel Bătrân, Ed.
Academiei RSR, Bucureşti, 2005.
Constantinescu, N., Un tezaur feudal de monede şi obiecte de podoabă de pe Valea
Teleormanului, SCIV, 3, 1966.
Constantiniu, Margareta, Panait I. Panait, O aşezare feudală-timpurie la Băneasa- sat, în
CAB, II, 1965.
Corbu, Emilia, Dunărea Istorică – obiectiv pritoritar în cadrul cercetării rezervaţiilor
arheologice de la Dunărea Inferioară, studiu prezentat la Conferinţa Internaţională
„Patrimoniul muzeal de la Dunărea de Jos şi spaţiul carpatic în context european”, ICEM,
Tulcea, 10-12 aprilie 2008 (inedită).
Corbu, Emilia, Călin Şuteu, Relevanţa cronologică şi istorică a primelor datări
arheomagnetice din România pe situl medieval-timpuriu de la Vlădeni- Popina Blagodeasca
(jud. Ialomiţa), Arheologia Medievală, VI, 2007.
Corbu, Emilia, Sudul României în Evul Mediu Timpuriu (sec.VIII-XI). Repere Arheologice,
Ed. Istros, Brăila, 2006.
Corbu, Emilia, Habitatul medieval ialomiţean în lumina primelor atestări documentare (I),
Ialomiţa, III, Slobozia, 2000, p. 140-175.
Corbu, Emilia, Habitatul medieval ialomiţean în lumina primelor atestări documentare (II),
Ialomiţa, IV, Slobozia, 2003-2004, p. 379- 412.
Corbu, Emilia, Blagodeşti - un vechi sat dispărut, Almanah Bisericesc, 1999, Episcopia
Sloboziei şi Călăraşilor.

www.cimec.ro
Corbu, Emilia, Aşezarea medieval-timpurie de la Ştefan cel Mare, pct. Feteasca (jud.
Călăraşi) sec. IX-X, campania 1995, CCA, 1996.
Cosma, Călin, Vestul şi Nord-Vestul României în secolele VIII- X d. H., Cluj, 2002.
Crişan, Ioan, Aşezări medievale din Crişana, secolele X-XIII, Ed. Muzeului Ţării Crişurilor,
Oradea, 2006.
Decei, Aurel, Românii din veacul al IX-lea până în secolul XIII în lumina izvoarelor
armeneşti, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1939.
Diaconu, Petre, Dumitru Vâlceanu, Păcuiul lui Soare, vol. I, Bucureşti, 1972. Diaconu, Petre,
Săpăturile de la Mărculeşti-Viişoara, MCA, V, 1957.
Diaconu, Petre, Silvia Baraschi, Păcuiul lui Soare, II, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1977.
Diaconu, Petre, Două aşezări româneşti de la răscrucea dintre sec. XII şi sec. XIII la Bucov
(jud. Prahova), în Recenzii şi studii arheologice I, (CCDJ, XII), Muzeul Dunării de Jos
Călăraşi, Muzeul Brăilei, 1994.
Diaconu, Petre, Despre localizarea Onglos-ului, Peuce, II, 1971, Muzeul Delta Dunării,
Tulcea, p. 191-203.
ДимишЂр димимров, ПраҔълґарите по северното и западното черноморие, Варна,
1987.
Doncheva-Petkova, Lyudmila, Adornments from a 11th century peceneg-s necropolis by
Odartsi village, Dobrich District (NE Bulgariei, Archaeologia Bulgarica, II, Sofia, 1998.
Florescu, Gr., Florescu, R., Ceacalopol, G., Săpăturile arheologice de la Capidava, MCA,
VIII, 1962.
Florescu, Gr., Florescu, R., Diaconu, Capidava, I, Bucureşti, 1967.
Florescu, Radu, Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană,
Pontica, XIX, 1986.
Florescu, Radu, Zaharia Covacef, Stratigrafia Capidavei romane târzii şi feudale-timpurii,
Pontica, XXI-XXII, 1988-1989.
Garam, Eva, Funde Byzantinischer Herkunft in der Awarenzeit vom Ende des 6 bis zum
Endes 7 Jahrhunderts, Budapesta, 2001.
Georgescu, N.I., Punerea în valoare a terenurilor inundabile din România, Bucureşti, 1925.
Georgescu, Maria, Podoabe din epoca feudală aflate în colecţia Muzeului Judeţean
Dâmboviţa, Cronica Valachica, V, Târgovişte, 1973, p. 181-193.

www.cimec.ro
Georgiev, Pavel, Селищната структура на Абоба-Плиска, Археология, 3-4, 2000, p. 16-29.
Glodariu, Ioan, Fl. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Aşezările de epocă dacică şi
prefeudală, Braşov, 1980.
Harţuche, N., A. Broscăţean, Necropola de incineraţie feudală-timpurie de la Chiscani-
Brăila, Danubius, I, Galaţi, 1967, p. 137-159.
Harţuche, N., Fl. Anastasiu, Morminte de călăreţi nomazi descoperite în jud. Brăila, Istros,
I, 1980, p. 267.
Hungarian Archeology at the turn of millennium, Ministry of National Cultural Heritage.
Importants sites slaves en Slovaque, Veda, Editions de l`Academie Slovaque des Sciences,
Bratislava, 1978.
Indiguirile regiunei inundabile a Dunării, Dezbaterile Comisiunei Indiguirilor, Bucureşti,
1929.
Ioniţă, Adrian, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Inferioară în sec. XI-XIII, Ed.
Academiei RSR, Bucureşti, 2005.
ЗЕ. Кравченко, В.В. Давіденко,Сидоровскоє Ґородищ, Степи европьі в зпоху
срєдневековбЯ, донещк, 2001.
Márton, Peter, Recent achievements in archaeomagnetism in Hungary. Geophysical Journal
International, 153(3), 2003.
Mănucu-Adameşteanu, Gh., Săpăturile arheologice de salvare de la Mihai-Bravu, jud.
Tulcea-aşezarea nr. 2, Pontica, XXIII, 1990.
Milencovici Bătrâna, Lia, Podoabe din necropola fostei mănăstiri Comana, BMI, 2, 1973.
Mitrea, B., Săpăturile de salvare de la Sultana, MCA, VII, 1961.
Moise, Dragoş, Raport asupra materialului faunistic descoperit în aşezarea medieval-
timpurie de la Vlădeni-Popina Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Ialomiţa, IV, 2003-2004.
Monitorul Oficial al României, nr. 646 bis, din 16 iulie 2004, Anexă la Ordinul nr. 2314 al
ministrului şi culturii şi cultelor, privind aprobarea Listei Monumentelor Istorice, actualizată
şi a Listei Monumentelor Istorice dispărute, vol. I, II, III.
Musteaţă, Sergiu, Populaţia spaţiului pruto-nistrean în secolele VIII-IX, Pontos, Chişinău,
2005.
Obolenski, Dimitri, Un commonweath medieval: Bizanţul, Editura Corint, Bucureşti, 2002.
Panait, I. Panait, Săpăturile de la Bucureştii- Noi. Sectorul Alba, CAB, I, 1963.

www.cimec.ro
Pascu, Ştefan, M. Rusu şi colab., Cetatea Dăbâca, Acta Musei Napocensis, 5, 1968.
Pinter, Z. K., Aurel Dragotă, Ioan Marian Ţiplic, Piese de podoabă şi vestimentaţie la
grupurile etnice din Transilvania (sec.VIII-XII), Ed. Altip, Alba-Iulia, 2006.
Popa, Radu, Gh. Matei, Virgil St. Niţulescu, Elena Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la
Feteşti-Vlaşca, jud. Ialomiţa, în In Memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizaţiei româneşti
în context european, Ed. Accent, 2003, p.165.
Păunescu, A., E. Renţa, Aşezarea medieval- timpurie de la Bucu, jud. Ialomiţa, în Arheologia
Medievală, II, 1998.
Păunescu, Anca, Şantierul arheologic Târgşorul vechi, Cercetări Arheologice, I, 1975.
Postică,Gh., Românii din codrii Moldovei în Evul Mediu-Timpuriu, Universitas, Chişinău,
1994.
Raşo Raşev, Bălgasrskata Eziceska Cultura (VII-IX vek), Sofia, 2008.
Rădulescu, Adrian, Nicolae Harţuche, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, 1967.
Rădulescu, Adrian, Un atestat străromânesc la Capidava, Pontica, III, 1970.
Rusu, Mircea, Castrum, Urbs, Civitas, Acta Musei Napocensis, VIII, 1971.
Sîrbu, Valeriu, Paul Damian, Oana Damian, Emilian Alexandrescu, Stănică Pandrea, Elvira
Safta, Alexandru Niculescu, Aşezările din zona Căscioarele- Greaca- Prundu – mil. I, Ed.
Istros, Brăila, 1996.
Sîrbu, Valeriu, Emilia Corbu, Un mormânt sarmatic de copil descoperit la Vlădeni-Popina
Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros, XIII, p. 195-201.
Miriţoiu, Nicolae, Analiza antropologică a mormântului sarmatic de la Vlădeni-Popina
Blagodeasca (jud. Ialomiţa), Istros, XIII, Brăila, 2006, p.201-207.
Stanislav Ianko, Stanislav Dimitrov, Ein fruher haustypus in der siedlung sudostlich der
inneren stadt von Pliska, Post-Roman Towns, Trade and settlement in Europe and
Bzyantium, vol. 2, ed. Joachim Henning, p. 403-415.
Spinei, Victor, Realităţi etnice şi politice în Moldova Meridională în sec. X-XIII, Ed.
Junimea, Iaşi, 1985.
Ştefan, Gh., Barnea, Ion, Comşa, Maria, Comşa, Eugen, Dinogeţia, I, Ed. Acad. 1967.
Ştefănescu, Aristide, Elemente particulare şi generale în ornamentica obiectelor de podoabă
descoperite la Bucureşti (sec. XIV-XV), RMM, 2, 1986, p. 54-59.
Teodor, Dan Gh., Teritoriul est-carpatic în sec. V-XI, Ed. Junimea, Iaşi, 1978.

www.cimec.ro
Teodor, Dan Gh., Meşteşugurile din Nordul Dunării de Jos în secolele IV-XI d.Hr., Ed.
Helios, 1996.
Teodor, Dan Gh., Aşezarea întărită medievală de la Dersca Botoşana, Hierasus, XI,
Botoşani, 2001.
Teodor, Dan Gh., Tipare din secolele VI-XI d. Hr. în regiunile carpato-nistrene, Arheologia
Moldovei, XXVIII, 2005.
Teodor, Eugen Silviu, Aşezări din evul-mediu timpuriu la Brăneşti - Vadul Anei, Cercetări
Arheologice, XI, 1, 2000.
Ţiplic, Ioan Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în Evul-Mediu, Ed. Militară,
2006.
Toropu, O., On. Stoica, La necropole prefeodale d-Obârşia-Olt, Dacia, XVI, 1972.
Trohani, George, Săpăturile arheologice de la Chirnogi, 1971-1972, Cercetări Arheologice,
I, 1975.
Turcu, Mioara, Cercetări arheologice la Bragadiru, în Cercetări Arheologice în Bucureşti,
III, 1981.
Turcu, Mioara, Tânganu - Necropola feudală, CAB, II, 1968.
Vasiliu, Ioan, Cimitirul feudal-timpuriu de la Isaccea, Peuce, IX.
Vasiliu, Ioan, Gh. Mănucu-Adameşteanu, Consideraţii finale asupra locuirii feudal-timpurii
(sec. X-XI) de la Aegyssus-Tulcea, Peuce, IX, 1984.
Zaharia, Eugenia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei RSR, 1967.
Zaharia, Eugenia, Donnes sur „l'archeologie des IV-XI siecles sur le territorire de la
Roumanie. La culture Bratei et la culture Dridu”, Dacia, XV, 1971.
Zirra, Vlad, Necropola de la Istria - Capul Viilor, Dacia, VII, 1963.

IZVOARE ISTORICE
Documente privind Istoria Românilor, B. Ţara Românească, vol. I (1501-1525), Bucureşti,
Editura Academiei RPR, 1951.
Documente privind Istoria Românilor, B. Ţara Românească, vol. VI (1591-1600), Ed.
Academiei RPR, 1953.
Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, vol. XI, Editura Academiei RSR,
1976.

www.cimec.ro
Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, vol. I, Editura Academiei RSR, 1966.
Constantin Porfirogenetul, Conducerea Împărăţiei, Fontes Historiae Daco-Romanae III, 1970.
Mauricius, Arta militară, în Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Ed. Acad.RSR, 1970.
Nicheforos, în Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Ed. Acad. RSR, 1970.
Teofilact Simocata, Istorii, în Fontes Historiae Daco-Romanae, II, VII,5, 1970.
Theophanes Confesor, în Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Ed. Academiei RSR, 1970.

www.cimec.ro
 ABREVIERI

BMI - BULETINUL MONUMENTELOR ISTORICE

CAB - CERCETĂRI ARHEOLOGICE ÎN BUCUREŞTI
CCA - CRONICA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE
CCDJ - CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE LA DUNĂREA DE JOS
MCA - MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE
RMM - REVISTA MUZEELOR ŞI MONUMENTELOR
SCIV - STUDII ŞI CERCETĂRI DE ISTORIE VECHE

www.cimec.ro
LISTA I. TABELE

TABEL I. Date tehnice ale bordeielor şi locuinţelor de suprafaţă cercetate la Vlădeni-Popina

Blagodeasca
TABEL II. Date tehnice ale cuptoarelor menajere cercetate la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
TABEL III. Date tehnice ale gropilor de bucate cercetate la Vlădeni-Popina Blagodeasca.
TABEL IV. Categorii de ceramică descoperite în complexe arheologice.
TABEL V. Variante decorative pe ceramica nisipoasă.
TABEL VI. Situaţia topostratigrafică a complexelor arheologice cercetate la Vlădeni-Popina
Blagodeasca.

LISTA II.
LUPE DIN FIER ŞI FRAGMENTE DE METAL DESCOPERITE ÎN AŞEZAREA
MEDIEVAL-TIMPURIE DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA.
Fragmente de metal dificil de identificat, fără miez metalic şi care nu pot fi restaurate
au fost descoperite în:
1. P. Blagod. 2007, Cas. A 13-A14, martor, complex.
2.P. Blagod. 2007, SF, c.8, -0,43, vârf de săgeată
3. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.3, -0, 60 m, spin de cataramă?
4. P. Blagod. 2007, Cas. A 14, - 0, 60 m, B6,
5. P. Blagod. 2006, SD, c.4, groapa de bucate (fundul gropii) – cui?
6. P. Blagod. 2005, Cas. A 8, -0, 58 m, cuţit?
7. P. Blagod. 2005, Cas. A8, -0, 70 m, cuţit?
8. P. Blagod. 2003, Cas. A3-A6, GB, -1 m – două fragm. metalice
9. P. Blagod. 2003, Cas. A3- A6, GB, fragment cataramă
10. P. Blagod. 2002, Cas. B1, GB1, -1, 60 m,

www.cimec.ro
LUPE DIN FIER ŞI ZGURĂ

1. P. Blagod. 2009, Cas. A26, strat arabil, fragment de lupă de fier:

a. P. Blagod. 2003, Cas. A4, -0,42 m
b. P. Blagod. 2003, Cas. B7, -0, 38 m, lupă fier, 7,5 x 7,5 cm, inv. 5384
2. P. Blagod. 2003, Cas. B7, -0, 32 m, lupă fier, 40 x 30 mm
3. P. Blagod. 2003, Cas. B2- B4, martor, -0,50 – 0, 80 m, lupă, 8,4 x 6,5 cm, inv. 5385
4. P. Blagod. 2003, cas. A6, strat arabil, 5,8 x 4, 4, inv. 5386
5. P. Blagod. 2003, Cas. B8, -0, 44m, zgură 100 g
6. P. Blagod.2002, Cas. C2, -0,30 m, lângă cuptor Dridu, 7 x 6 cm
7. P. Blagod. 2004, Cas. B8, palisadă, -0, 72 cm
8. P. Blagod. 2004, Cas, B7-B10, -0, 60 m
9. P. Blagod. 2004, Cas. B7, bordei 5, 13 x 7,5 cm, inv. 5383
10. P. Blagod. 2005, Cas. B24, -0, 25 m
11. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.1, -0, 20 m
12. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.3, -0, 70 m
13. P. Blagod. 2007, Cas. A13- A14, bordei 6
14. P. Blagod. 2007, SF, c.4- 5, - 0, 45 m
15. P. Blagod. 2008, Cas. A 18, -0, 85 m, bordei.
16. P. Blagod. 2008, Cas. A 18, B6, c.3, bordei, -1, 20 m – lupă de 744 g
17. Blagod. 2008, Cas. A 18, B7, -0, 35 m – zgură 358 g
18. P. Blagod. 2008, Cas. A19, c.2-3, vecinătate bordei 7, -0, 50 m, lupă de 50 g
19. P. Blagod. 2009, Cas. A 25, c.4, -0, 60 m
20. P. Blagod. 2009, Cas. A 26, c.1, GB, 1, 30- 1, 70m – lupă de 497 g
21. P. Blagod. 2009, Cas. A 28, strat arabil,– lupă de 757 g
22. P. Blagod. 2009, Cas. A 23, -0, 42 m – lupă de 55 g
23. P, Blagod. 2002, fragm. de fier, C 16, inv. 5376
24. Fragment de lupã de fier (P. Blagod. 2001, complex 16) cu L= 5 cm, l = 4 cm.
25. Lupã de fier ( P. Blagod. 2001, SB, C1, -0,27 m ) cu o faţã rotunjitã. L= 8 cm, La= 6 cm,
Gr.= 3cm, inv. 5331.

www.cimec.ro
LISTA III. PLANŞE

I. Planul şi profilul bordeiului nr. 1.

II. Planul şi profilul bordeiul nr. 2, cuptorul menajer nr. 1.
III. Planul şi profilul bordeiul nr. 3, cuptorul menajer nr. 2.
IV. Planul şi profilul bordeiul nr. 4, cuptorului menajer nr.5, gropilor de bucate nr. 8, 9.
V. Planul şi profilul bordeiul nr. 5, cuptorului menajer nr.6.
VI. Planul şi profilul bordeiul nr. 6.
VII. Planul şi profilul bordeiul nr. 7, groapa de bucate nr.14.
VIII. Planul şi profilul bordeielor nr. 8 şi 9, gropilor de bucate nr.17,18, 19, 20, 21.
IX. Planul şi profilul bordeiul nr. 10.
X. Planul şi profilul bordeiul nr. 11, cuptorului menajer nr.10.
XI. Planul şi profilul bordeiul nr. 12.
XII. Planul şi profilul locuinţei de suprafaţă nr.2, gropii de bucate nr. 22.
XIII. Planul şi profilul cuptorul menajer nr.3.
XIV. Planul şi profilul cuptorul menajer nr.4, groapa de bucate nr.5.
XV. Planul şi profilul cuptorul menajer nr.7.
XVI. Planul şi profilul cuptorul menajer nr.9.
XVII. Planul bordeiului nr.10, gropii de cult nr.2, gropii de bucate nr.25, bordei getic.
XVIII. Planul şi profilul cuptorul menajer nr. 11.
XIX. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.1 şi 2.
XX. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.3 şi 7.
XXI. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.4 şi 6.
XXII. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.8 şi 9.
XXIII. Planul şi profilul gropi de bucate nr.10.
XXIV. Planul şi profilul gropii de bucate nr.11.
XXV. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.12 şi 13.
XXVI. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.15.
XXVII. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.16 şi gropii de cult nr.1.
XXVIII. Segmentul de palisadă nr.4.

www.cimec.ro
XXIX. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.18, 20, 21.
XXX. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.23 şi 24.
XXXI. Planul şi profilul gropilor de bucate nr.25, gropii de cult nr.2.
XXXII. Segmentul de palisadă nr.1.
XXXIII. Segmentul de palisadă nr.2.
XXXIV. Segmentul de palisadă nr.4.
XXXV. Ceramică nisipoasă din complexe. Forme de vas.
XXXVI. Ceramică nisipoasă din complexe. Forme de vas.
XXXVII. Ceramică nisipoasă din complexe. Forme de vas.
XXXVIII. Ceramică nisipoasă din complexe. Forme de vas.
XXXIX. Ceramică nisipoasă din complexe. Buze de vas.
XL. Ceramică nisipoasă din complexe. Buze de vas.
XLI. Ceramică nisipoasă din complexe. Buze de vas.
XLII. Ceramică nisipoasă din complexe. Buze de vas.
XLIII. Ceramică nisipoasă din complexe. Buze de vas.
XLIV. Ceramică nisipoasă din complexe. Diverse.
XLV. Ceramică nisipoasă din complexe. Mărci de olar.
XLVI. Ceramica cenuşie. Forme de vas.
XLVII. Ceramica cenuşie. Forme de vas.
XLVIII. Ceramica cenuşie. Buze de vas.
XLIX. Ceramica cenuşie. Buze de vas.
L. Ceramica cenuşie. Buze de vas.
LI. Ceramica cenuşie. Diverse.
LII. Ceramica lucrată cu mâna. Forme de vas.
LIII. Ceramica lucrată cu mâna. Forme de vas.
LIV. Ceramica lucrată cu mâna. Profiluri de vas.
LV. Ceramica lucrată cu mâna. Fragmente ceramice.
LVI. Fusaiole.
LVII. Rotiţe de lut.
LVIII. Greutăţi de lut.
LIX. Piese din os.

www.cimec.ro
 LX. Piese din metal.
LXI. Piese din metal.
LXII. Piese din metal.
LXIII. Unelte din piatră.

LISTA IV. FIGURI

1. Localizarea sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca pe harta judeţului

Ialomiţa.
2. Harta lui Reilly pe care se observă Balta Ialomiţei în secolul al XVIII-lea şi vadul
aflat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre.
3. Harta lui Specht pe care se observă Popina Blagodeasca menţionată cu numele de
Popina pe parte dreaptă a râului Ialomiţa.
4. Vedere generală a Popinei Blagodeasca.
5. Vedere generală de la începutul lucrărilor a grindului sudic pe care se află aşezarea
medieval-timpurie.
6. Popina Blagodeasca pe ortofotoplan. Pe grindul sudic se observă secţiunile
arheologice.
7. Resturile podului de lemn de la Chioara peste râul Ialomiţa.
8. Vegetaţia de stepă după doar de ani de pauză agricolă. Perdele de vegetaţie de peste
doi metri înălţime.
9. Secţiune transversală prin Balta Ialomiţei.
10. Ridicarea topografică a sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca.
11. Propunere de reconstituire a unei locuinţe adâncite medieval-timpurii (apud.
Hungarian Archeologz at the turn of the millenium, capitolul Medieval villages and
their fields, p. 387).
12. Imagine generală a bordeiului nr.4
13. Cuptorul bordeiului nr. 4 cu pat de cioburi sub vatră, din care s-au prelevat probe
pentru determinarile arheomagnetice.
14. Intersectările a şase complexe în cas. B7-cas. B10 şi anume: bordeiul nr.4, cuptorul
nr. 5, gropile de bucate nr. 8,9, segmentul de palisadă nr.2, locuinţa de suprafaţă nr.1.

www.cimec.ro
15. Bârne carbonizate din bordeiul nr.6, încăperea nr.1.
16. Bârne carbonizate din bordeiul nr.7.
17. Bârne carbonizate din bordeiul nr.7 (detalii).
18. Cuptorul de piatră din bordeiul nr.7; Cuptorul îngropat din bordeiul nr.10.
19. Locuinţa de suprafaţă nr.2.
20. Cuptorul menajer nr.6 din care s-au prelevat probe arheomagnetice.
21. Descoperirea căldării pecenege în cuptorul menajer nr.6.
22. Cuptorul menajer nr.7 şi vatra podită cu fragmente de ceramică cenuşie.
23. Capacul de pământ galben de pe groapa de bucate nr.8 şi de pe groapa de bucate
nr.20.
24. Pete de arsură de pe fundul gropii nr.24.
25. Mei carbonizat din Groapa de bucate nr.8.
26. Mei carbonizat din Groapa de bucate nr. 14 (Cas. A18).
27. Groapa de bucate nr. 15, cea mai adâncă (-2, 90 m).
28. Scheletul de cal din Groapa de bucate nr.20.
29. Mei din groapa de bucate nr.20.
30. Delimitarea la doar -0,30m a gropii de bucate nr.23
31. Fig.31. Groapa de bucate nr.24 inclusă într-o anexă gospodărească.
32. Scheletul uman din groapa de cult nr.1.
33. Craniul din groapa de cult nr.2.
34. Delimitarea în plan a palisadelor nr. 1 şi 3.
35. Gropile de par de pe fundul palisadei nr.3.
36. Capătul de sud al palisadei nr.3 cu gropile de par.
37. Capătul de sud al palisadei nr.4
38. Şanţul de apărare pe secţiunea E (S.E)
39. Şanţul de apărare pe secţiunea F (S.F)
40. Şanţul de apărare pe secţiunea G (S.G)
41. Şanţul de apărare pe secţiunea H (S.H)

www.cimec.ro
LISTA FIGURI STUDII
1. Situaţia statistică a siturilor arheologice din judeţele limitrofe Dunării.
2. Exemple de regiuni ale Dunării la începutul secolului al-XX-lea.
3. Harta zonelor de divigare (vechi cursuri de râuri).
4-7. Studiul antropologic al scheletului uman din groapa de cult nr.1.
8-9. Leziuni ale craniului uman din groapa de cult nr.1
10. Localizarea ipotetică a Onglosului în regiunea delimitată de râul Ialomiţa, Balta
Ialomiţei şi Platoul înalt al Hagienilor.
11. Desfăşurarea conflictului bizantino-bulgar din 684 în condiţiile localizării
Onglosului în regiunea propusă de noi.

LISTA V. ANEXE

ANEXA I. Planul şi profilul segmentului de palisadă nr. 3

ANEXA II. Planul şi profilul şanţului de apărare de pe traseul SE
ANEXA III. Planul şi profilul şanţului de apărare de pe traseul SF
ANEXA IV. Planul şi profilul şanţului de apărare de pe traseul SG
ANEXA V. Planul şi profilul şanţului de apărare de pe traseul SG
ANEXA VI. Planul general al săpăturilor arheologice de la Vlădeni-Popina Blagodeasca
dintre anii 2000-2012

www.cimec.ro
TABEL I. DETALII TEHNICE ALE LOCUINŢELOR CERCETARE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

Nr. Complex Plan Dimensiuni Instalaţie Adâncimea la Datare Observaţii

Crt. /Orientare de încălzire care se descrie (de
la nivelul actual al
solului)
1. Bordei nr. 1 NE-SV, 3,70 m x 3,50 m, Cuptor din -0,45 m Sec. IX-X -
(SA, c.10-11, patrulater -1 m piatră în
casetele IV-VII) colţul de SE
2. Bordei nr. 2 NE-SV, 4 x 3, 5 m, Cuptor din -0,50 m Sec. IX, 2/2 -
(SA, c.19-20, patrulater cu -1-1,14 m lut în colţul
casetele VIII- colţuri rotunjite estic
IX)
3. Bordei nr. 3 N-S, patrulater 4, 20 x 3 m, Cuptor -0,50 m Sec. IX 1/2 -
(Cas. B1) cu colţuri -0, 80 m-1 m, cruţat în lut
rotunjite în colţul
NE, cu
gropiţă
cenuşar
4. Bordei nr. 4 NE-SV, 4, 40 m x 3, 80 m, Cuptor din -0,43 m Sec.IX ½ Posibil incendiu.
(Cas. B7-B8) patrulater cu -1 m, lut cotlonit Datare Are groapă de
colţuri rotunjite in colţul de arheomagnetică bucate în interior.
NV
5. Bordei nr. 5 NE-SV, 3 x 3,50 x3,50 x 4 m; Cuptor din -0,47 m Sec.IX-X -
(Cas. A4-A9) patrulater cu -0, 97 m piatră în
colţuri rotunjite colţul de SE
6. Bordei nr. 6 NV-SE, Incăperea nr. 1 neidentificat - 0, 35 m Sec.XI-XII Urme ale unui
(Cas. A12-A14) Două încăperi cercetată parţial pe 3 incendiu
din care una era x 2 x 2 x 1 m cu -0,
o groapă care 92 m.
cobora în trepte. Incăperea 2 avea 2,75
Formă x 1 x 1 x 1,75 m x 1 x

www.cimec.ro
 neregulată. 2,25 x 2,50 m- adică
27,07 mp, adâncă de
2 m.
7. Bordei nr. 7 NE-SV, 4, 5 x 4 m, Cuptor din -0,45 m sec. IX-X Incendiat; acoperit
(Cas. A18) patrulater cu -1, 30 m. piatră în cu pământ galben
colţuri rotunjite colţul de SE de cei din faza
ulterioară.
8. Bordei nr. 8 NV-SE, Dm. max. 3,5 m; Vatră -0,45 m Sec. IX, 2/2 Acoperit cu pământ
(Cas. A24, c- Plan oval -1,13 m păstrată galben de la gropile
1,4-A26, c.2,3) parţial din apropiere
9. Bordei nr. 9 NV-SE, 3,70 x 3 m; Cuptor din -0,40 m Sec.IX, 1/2 Acoperit cu
(Cas. A25-A27) Plan patrulater -0,92 m lut cotlonit pământ galben
cu colţuri în colţul N-
rotunjite NV
10. Bordei nr. 10 NV-SE, 3,50 x 3,25 m, Cuptor 0,35-0,40 m Sec.VIII-IX? -
(Cas. A30-A35- Plan patrulater -1m îngropat în
A38) cu colţuri colţul vestic
rotunjite
11. Bordei nr. 11 NE-SV, 4,50 x 4 m; Cuptor din -0,50 m Sec. IX -
(SH, c.1-c.3- patrulater cu -1,38 m lut cotlonit
Cas. A48) colţuri rotunjite in colţul NE
12. Bordei nr. 12 NE-SV, 4 x 4 m; Cuptor din -0,35 m Sec.X Incendiu
(SH c.6-8-Cas. patrulater cu -0,95 m lut cotlonit
A46) colţuri rotunjite in colţul
vestic
13. Locuinţa de vatră -0,35 vatra Sec.X-XI -
suprafaţă nr.1
(Cas. B7-B8)
14. Locuinţa de NE-SV, 5 x 3,50 m; Cuptor din -0,26 m Sec. X-XI -
suprafaţă nr. 2 patrulater -0, 60 m lut cu vatră
(Cas. A36-A37) în faţă în
colţul sudic

www.cimec.ro
TABEL II. DETALII TEHNICE ALE CUPTOARELOR MENAJERE CERCETATE
LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

COMPLEX Groapa de acces Vatra Observaţii Datare

1. Cuptorul E-V, amenajată în Plan Sec.X, 2/2
menajer nr. 1 bordeiul 2 ,,potcoavă,, cu
(SA, c.19, cas. dm.
IX) longitudinal de
1,50 m.
2. Cuptorul N-S, amenajată în Plan oval cu Sec.X, 2/2
menajer nr. 2 bordeiul 3, dm.
(SB, c.17- Plan trapezoidal, longitudinal de
Cas. A1) 2,80 x 1,60 m, 1,80 x 1,60 m
-0, 80 m
3. Cuptorul NE-SV, Potcoavă Sec.IX-X
menajer nr. 3 Plan patrulater, rotunjită,
(Cas. A2) 3,60 x1,80 m, 1,20 x 1,30 m
-0, 80 m
4. Cuptorul E-V, 1,70 x 1,20 m Sec.IX-X
menajer nr. 4 Plan patrulater,
(Cas. A4) 1,80 x1,60 m,
-0, 75 m
5. Cuptorul NE-SV, Plan oval cu Sec.X, 2/2
menajer nr. 5 Plan patrulater, dm.
(Cas. B8-Cas. 2,40 x1,20 m, longitudinal de
B9, c.3-4) -0, 86 m; 1,20 x 1,10 m
Amenajată în
bordeiul nr.4
6. Cuptorul NE-SV, Plan rotund cu Sec.IX,
menajer nr. 6 Plan patrulater, diametrul de 2/2
(Cas. A7) 3,50 x1,50 m, 1,80 m Datare
-0, 86 m; arheomag
Amenajată în netică
bordeiul nr.5
7. Cuptorul NV-SE, - Plan rotund Sec.IX
menajer nr. 7 Plan oval, cu diametrul de
(Cas. A16, 2,10 x1,65, 1,10 m
c.3-4-Cas. -0,95 m
A17, c.1)
8. Cuptorul NE-SV, Plan ,, Sec.X, 2/2
menajer nr. 8 Plan patrulater, potcoavă,, cu
(Cas. A27) In bordeiul nr.9 dm.
longitudinal de
1,50 m x 1 m

www.cimec.ro
9. Cuptorul NE-SV - Plan rotund Vatra Sec.IX,
menajer nr. 9 Plan trapezoidal, cu diametrul de amenajată 2/2
(Cas. B18) 2,50 x 1,75x 2,20 1,10 m pe pat de
x1 m, fragmente
-0, 92 m ceramice.
10. Cuptorul NE-SV, Plan oval cu Sec.X, 2/2
menajer nr. 10 Plan patrulater, dm.
(SH, c. 1-2) 2,50 x2,50 m, longitudinal de
-0, 82 m; 1,50 x 1,20 m
Amenajată în
bordeiul 11
11. Cuptorul Plan patrulater, - Plan rotund Sec. IX,
menajer nr. 11 2,50 x 2 m, cu diametrul de 2/2
(SH, c.13- -1, 29 m; 1,50 m
Cas. A 49)

www.cimec.ro
 TABEL III. DETALII TEHNICE ALE GROPILOR DE BUCATE CERCETATE LA
VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

Nr. COMPLEX Formă Dimensiuni Observaţii Datare

crt.
1. Groapa de sac Dm. gurii-1 m, oval; Capacitatea de Sec.X-XI
bucate nr.1 Dm. bazei-1,80; 3,3 m3,
(SB, c. 9-10) Adâncime -2,20 m Capac de
pământ galben.
2. Groapa de sac Dm. gurii-1,35 m, Capacitatea de Sec.X-XI
bucate nr.2 oval; 1,6 m3,
(Cas. C1-C3) Dm. bazei-2 m; Capac de
Adâncime -1,78 m pământ galben.
Pereche cu GB1
3. Groapa de sac Dm. gurii-1 mm; Boltită la bază Sec. X, 2/2
bucate nr.3 Dm. bazei-2,30; (cu nişă)
(Cas. A1-A3) Adâncime -2,50 m
4. Groapa de sac Dm. gurii-1 m, ; Inclusă unei Sec.X, 2/2
bucate nr.4 Dm. bazei-1,64 ; anexe
(Cas. B3) Adâncime -1,65 m gospodăreşti.
1,7 m3
5. Groapa de sac Dm. gurii-1 m; 1,7 m3 Sec.X-XI
bucate nr.5 Dm. bazei-1,64;
(Cas. A4) Adâncime -1,65 m
6. Groapa de sac Gura în formă de 2,9 m3 Sec.X, 2/2
bucate nr.6 pâlnie.
(Cas. B5) Dm. gurii-1,25/0,90
m,
Dm. bazei-2;
Adâncime -1,80 m
7. Groapa de sac Gura în formă de Capac de Sec.X, 2/2
bucate nr.7 pâlnie. pământ galben.
(Cas. A3-A6) Dm. gurii-1,5/1 m, Pereche cu GB3
Dm. bazei-1,85; 3,3 m3
Adâncime -2,10 m
8. Groapa de sac Gura în formă de Capac de Sec. X-XI
bucate nr.8 pâlnie. pământ galben.
(Cas. B7-B10) Dm. gurii-1,96/1,50 Pereche cu GB9
m,
Dm. bazei-2,10;
Adâncime -2,70 m
9. Groapa de sac Săpată în detritusul Sec. X-XI
bucate nr.9 B4;
(Cas. B8) Dm. bazei-1,86,
Adâncimea 1,90 m

www.cimec.ro
10. Groapa de sac Dm. gurii-0,75 m, Capac de Sec.X-XI
bucate nr.10 Dm. bazei-1,20; pământ galben?
(Cas. B29, c.4) Adâncime -1,52 m
11. Groapa de butoi Dm. gurii-1,10 m, Capac de Sec.X-XI
bucate nr.11 Dm. bazei-1,35; pământ galben?
(SD, c.4) Adâncime -2 m
12. Groapa de butoi A intersectat un Sec.X-XI
bucate nr.12 complex getic.
(Cas. B34, c.3) Dm. bazei-1,25;
Adâncime -1,70 m
13. Groapa de clopot Dm. gurii-0,90 m, Sec.X-XI
bucate nr.13 Dm. bazei-1,60;
(SE, c.1) Adâncime -1,65 m
14. Groapa de sac A intersectat B7; Capac de Sec.X-XI
bucate nr.14 Dm. bazei-1,60; pământ galben.
(Cas. A 18, c.3) Adâncime -2 m
15. Groapa de butoi Dm. gurii-1,60 m, Inclusă unei Sec. IX-X
bucate nr.15 Dm. bazei-2; anexe
(Cas. A15-A20) Adâncime -2,90 m gospodăreşti
16. Groapa de sac Gura în formă de Sec. IX-X
bucate nr.16 pâlnie.
(Cas. A23, c.4) Dm. gurii-1,20/0,75
m,
Dm. bazei-1,50;
Adâncime -2 m
17. Groapa de clopot Dm. gurii-1 m, Capac de Sec.X, 2/2
bucate nr.17 Dm. bazei-1,27 ; pământ galben?
(Cas. A24-A25) Adâncime -2,10 m
18. Groapa de clopot Dm. gurii-0,80x0,70 Sec. X, 2/2
bucate nr.18 m,
(Cas. A28, c.1) Dm. bazei-1,40 x
1,30;
Adâncime -1,95 m
19. Groapa de clopot Dm. gurii-1,10 m, Inclusă unei Sec.IX, 2/2
bucate nr.19 Dm. bazei-1,45 m anexe
(Cas. A26, c.1) Adâncime -1,70 m gospodăreşti
20. Groapa de clopot Dm. gurii-1,10 m, Capac de Sec.X, 2/2
bucate nr.20 Dm. bazei-2 m pământ galben.
(Cas. A18, c.2) Adâncime -2,35 m
21. Groapa de sac Gura în formă de Sec.X-XI
bucate nr.21 pâlnie.
(Cas. A28, c.3) Dm. gurii-2x1,50;
Dm. bazei-1,70;
Adâncime -2,48 m

www.cimec.ro
22. Groapa de butoi Dm. gurii-1,20 m, Sec.X-XI
bucate nr.22 Dm. bazei-1,20 m
(Cas. A32, Adâncime -1,30 m
c.1,4)
23. Groapa de sac Gura în formă de Sec.X-XI
bucate nr.23 pâlnie.
(Cas. A34, c.1- Dm. gurii-1,50/1,10
4) m,
Dm. bazei-1,80;
Adâncime -2,10 m
24. Groapa de Sac Dm. bazei-1,65; Inclusă unei Sec.X, 1/2
bucate nr.24 Adâncime -2,45m anexe
(Cas. A34, c.2, gospodăreşti;
3) săpată cu două
trepte.
25. Groapa de sac Dm. gurii-1,40 m, Sec. X-XI
Dm. bazei-2,10 m
bucate nr. 25
Adâncime -1,84 m
(Cas. A 41, c.1)

www.cimec.ro
TABEL IV. CATEGORII CERAMICE descoperite în complexe arheologice

Complex Ceramică Ceramică Ceram. Pastă Ceram. Ceram. Amfore, Materiale

nisipoasă cenuşie cenuşie caolinoidă smălţuită lucrată cu Ulcioare din alte
arsă mâna medieval- epoci
oxidant timpurii istorice:
getice,
medieval-
târzii
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 2 3
Bordei 1 x x - x x x - - -
Bordei 2 x x - x x x - - -
Bordei 3 x x S x - - - x - x
Bordei 4 x x - x x x - x x x
Bordei 5 x x - x - - - x - -
Bordei 6 x x S x - - x - - x
Bordei 7 x x - x - - - - - x
Bordei 8 x - x x - - - x x x
Bordei 9 x - x x - - - x x x
Bordei 10 x x - x - - - - - x
Bordei 11 x x x x - - - x - x
Bordei 12 x x S x x x - x - x

www.cimec.ro
Locuinţa nr.1 x x - x x x x x - x
Locuinţa nr.2 - - S x x - - - x -
Cuptor 1 x x C x - - - - - x
Cuptor 2 x x - x - - - - - -
Cuptor 3 x x S - - - - - - -
Cuptor 4 x x S - - x - - x -
Cuptor 5 x - - x - x - - x x
Cuptor 6 x - - - - - - x - -
Cuptor 7 x - C,S x - - - - - -
Cuptor x x C,S x - - - x - -
menajer 8
Cuptor - x S - - x - x - x
menajer 9
Cuptor x x - x x x - x - x
menajer 10
Cuptor x x S,C x - - - x - x
menajer 11
Groapa de x - - x - - - - - -
bucate 1
Groapa de x - - x - - - - x -
bucate 2

www.cimec.ro
Groapa de x x - x - - - x x -
bucate 3
Groapa de x - - x - - - - - -
bucate 4
Groapa de x - - x - x x - - -
bucate 5
Groapa de x - - - - - - - - -
bucate nr.6
Groapa de x x - x - x - - - x
bucate 7
Groapa de x x - x - x - x - x
bucate. 8
Groapa de x - - x x x - x - x
bucate 9
Groapa de x - - x - - x - - -
bucate 10
Groapa de x - - x - - x - - x
bucate 11
Groapa. de x - - x x - - - x -
bucate 12

www.cimec.ro
Groapa de x - - x - - - - - x
bucate 13
Groapa de x - - x - - x x x -
bucate nr.14
Groapa de - - S x x - - x - -
bucate nr.15
Groapa de x x S x - x - x - x
bucate nr.16
Groapa de x - - x - - - x - x
bucate nr.17
Groapa de x - - x - - - x x -
bucate nr.18
Groapa de x x - x x - - x x x
bucate nr.19
Groapa de x - - x - - - x - -
bucate nr.20
Groapa de x - S x - . x x x x
bucate nr.21
Groapa de - x - x - - - x x x
bucate nr.22

www.cimec.ro
Groapa de x x - x - - - x x -
bucate nr.23
Groapa de x - C x x - x x x x
bucate nr.24
Groapa de x x x x - - x x x x
bucate nr.25
Groapa de x - x x - - - x x x
cult nr.1
Groapa de x - S x x - - x - x
cult nr.2

Ceramica nisipoasă 1 = nisip de granulaţie fină.

Ceramica nisipoasă 2 = nisip grosier
Ceramica nisipoasă 3 = pasta conţine scoică (S) sau cioburi pisate (C).
Deşi aproape în toate complexele sunt menţionate cele trei categorii, am constatat că pentru fiecare complex raportul dintre cele trei
categorii este diferit, aşa cum am arătat în descrierea inventarului

www.cimec.ro
 TABEL V. VARIANTE DECORATIVE PE CERAMICA NISIPOASĂ DIN
LOCUINŢELE ŞI CUPTOARELE MENAJERE
DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

1. Striuri adâncite, neglijente;

2. Striuri de aspectul unor caneluri sau „biscuiţi”;
3. Striuri fine;
4. Valuri ce formează ochiuri între ele;
5. Incizii unghiulare pe gât „cu unghia”;
6. Valuri fine pe umăr şi striuri până aproape de bază;
7. Valuri alternate cu striuri;
8. Fascicule de striuri oblice pe striuri orizontale;
9. Registre de câte trei-cinci striuri orizontale;
10. Linii oblice pe umăr şi striuri late;
11. Buza decorată cu valuri;
12. Striuri orizontale suprapuse pe valuri;
13. Valuri pe striuri orizontale;
14. Registre de valuri;
15. Registre de valuri şi striuri verticale;
16. Striuri verticale pe umăr;
17. Valuri şi striuri oblice pe striuri orizontale.
18. Registre de striuri orizontale alternate cu registre de striuri oblice
19. Corpul acoperit de striuri orizontale tăiate de striuri verticale şi oblice, uneori
încrucişate între ele.
20. Umărul decorat cu împunsături şi corpul acoperit de striuri orizontale tăiate de striuri
oblice
21. Decor în zig-zag pe umăr (Pl.XLIV)

www.cimec.ro
Décor/ 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
Complex
B1 x x x x x - - - - - - - - - - - - - - - -
B2 x x - - x x - - - - - - - - - - - - - -
B3 x - - x - x x x - - x - x - - - - - - - -
B4 - x x x - x x x x - - - - x x - - - - - -
B5 - x x - - - x x x - - - - - - - - - - - -
B6 x - x - - x - x - - - x x x - x - - - - -
B7 - - x x - x x x - - - - x x - - - - - - -
B8 - x x x x x x x x - - - - x - - x - - - -
B9 - - - x - - - - - - - - x - - - - - - - -
B10 - x - - - - - x x - - - - - - - - - x - -
B11 x x x - - - - - - - - - - - - - - - - - -
B12 - x x - x - x x - - - - - - - - - - x - -
LS1 - - - - - - x - - x x - - - - - - - - - -
C1 x - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
C2 - - - x - x - - - - - - x - - - - - - - -
C3 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
C4 - x - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

www.cimec.ro
C5 - - - x - - x x x - - - - - - - - - - - -
C6 - - x x - x x - x - - - - - - - - - - - -
C7 - - x - - x x - x - - - - - - - - - x - -
C8 - - - - x x x x x - - - - - - - - x x x -
C9 x x - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
C10 - - - x - - x - - x - - - - - - - - x - -
C11 - x x x x x x -

www.cimec.ro
 TABEL VI. SITUAŢIA TOPOSTRATIGRAFICĂ A COMPLEXELOR
CERCETATE ÎN AŞEZAREA MEDIEVAL-TIMPURIE
DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA

Nr. Complex Intersectează Intersectat Adâncimea la Datare

Crt. complexe (tăiat de un care se descrie
dintr-o fază complex (de la nivelul
mai veche dintr-o fază actual al
ulterioară) solului)
1. Bordei nr. 1 - - -0,45 m Sec. IX-X
(SA, c.10-11,
casetele IV-
VII)
2. Bordei nr. 2 Complex Cuptorul -0,50 m Sec. IX, 2/2
(SA, c.19-20, getic menajer nr.1
casetele VIII-
IX)
3. Bordei nr. 3 Un segment Cuptorul -0,50 m Sec. IX 1/2
(Cas. B1) de palisadă menajer nr.2
4. Bordei nr. 4 Segmentul de Cuptorul -0,43 m Sec.IX ½
(Cas. B7-B8) palisadă nr.2 menajer nr.5; Datare
locuinţa de arheomagnetică
suprafaţă
nr.1, gropile
de bucate
nr.8 şi 9.
5. Bordei nr. 5 - Cuptorul -0,47 m Sec.IX-X
(Cas. A4-A9) menajer nr.6
6. Bordei nr. 6 - - -0, 35 m Sec.XI-XII
(Cas. A12-
A14)
7. Bordei nr. 7 - Groapa de -0,45 m sec. IX-X
(Cas. A18) bucate nr.14
8. Bordei nr. 8 - Acoperit de -0,45 m Sec. IX, 2/2
(Cas. A24, c- pământ
1,4-A26, galben de la
c.2,3) două gropi de
bucate din
apropiere
9. Bordei nr. 9 Bordei getic - -0,40 m Sec.IX, 1/2
(Cas. A25-
A27)

www.cimec.ro
10. Bordei nr. 10 - Posibil o 0,35-0,40 m Sec.VIII-IX?
(Cas. A30- groapă
A35-A38) medievală
târzie,
diformă, din
care s-a
păstrat doar
fundul
11. Bordei nr. 11 - Cuptorul -0,50 m Sec. IX
(SH, c.1-c.3- menajer nr.
Cas. A48) 10
12. Bordei nr. 12 - Posibil o -0,35 m Sec.X
(SH c.6-8- groapă La doar 4 m de
Cas. A46) medievală şanţul de
târzie, apărare
diformă, din
care s-a păstrat
doar fundul
13. Locuinţa de - - -0,35 vatra Sec.X-XI
suprafaţă nr.1
(Cas. B7-B8)
14. Locuinţa de - - -0,26 m Sec. X-XI
suprafaţă nr. 2
(Cas. A36-
A37)
15. Cuptorul Bordeiul nr.1 - -0, 45 m Sec.X, 2/2
menajer nr. 1
(SA, c.19,
cas. IX)
16. Cuptorul Bordeiul nr.3 - -0, 40 m Sec.X, 2/2
menajer nr. 2
(SB, c.17-
Cas. A1)
17. Cuptorul - - -0, 45 m Sec.IX-X
menajer nr. 3
(Cas. A2)
18. Cuptorul - - -0,50 m Sec.IX-X
menajer nr. 4 cuptorul
(Cas. A4)
19. Cuptorul Bordeiul nr.4 Locuinţa de -0,46 m Sec.X, 2/2
menajer nr. 5 suprafaţă nr.1
(Cas. B8-
Cas. B9, c.3-4)
20. Cuptorul Bordeiul nr.5 -0,48 m Sec.IX, 2/2
menajer nr. 6 Datare
(Cas. A7) arheomagnetică

www.cimec.ro
21. Cuptorul - - -0,40 m Sec.IX
menajer nr. 7
(Cas. A16,
c.3-4-Cas.
A17, c.1)
22. Cuptorul Bordeiul nr.9 -0,46 m Sec.X, 2/2
menajer nr. 8
(Cas. A27)
23. Cuptorul - - -0,45 m Sec.IX, 2/2
menajer nr. 9
(Cas. B18)
24. Cuptorul Bordeiul -0, 40 m Sec.X, 2/2
menajer nr. 10 nr.11
(SH, c. 1-2)
25. Cuptorul - - -0,50 m Sec. IX, 2/2
menajer nr. 11
(SH, c.13-
Cas. A 49)
26. Groapa de - - -0, 45 m Sec.X-XI
bucate nr.1
(SB, c. 9-10)
27. Groapa de - - -0, 45 m Sec.X-XI
bucate nr.2
(Cas. C1-C3)
28. Groapa de - - -0, 40 m Sec. X, 1/2
bucate nr.3
(Cas. A1-A3)
29. Groapa de - - -0, 42 m Sec.X, 2/2
bucate nr.4
(Cas. B3)
30. Groapa de Cuptorul - -0, 45 m Sec.X-XI
bucate nr.5 menajer nr.5
(Cas. A4)
31. Groapa de - - -0, 60 m Sec.X, 2/2
bucate nr.6
(Cas. B5)
32. Groapa de Bordeiul nr.4 - -0, 40 m Sec.IX-X
bucate nr.7
(Cas. A3-A6)
33. Groapa de Bordeiul nr.4 - -0, 40 m Sec. X-XI
bucate nr.8
(Cas. B7-B10)
34. Groapa de Bordeiul nr.4, Locuinţa de - Sec. X-XI
bucate nr.9 Cuptorul suprafaţă nr.1
(Cas. B8) menajer nr.5

www.cimec.ro
35. Groapa de - - -0, 45 m Sec.X-XI
bucate nr.10
(Cas. B29,
c.4)
36. Groapa de În faţa - -0, 40 m Sec.X-XI
bucate nr.11 segmentului
(SD, c.4) de palisadă
nr.3
37. Groapa de Bordei getic -0, 40 m Sec.X-XI
bucate nr.12
(Cas. B34,
c.3)
38. Groapa de - - -0, 45 m Sec.X-XI
bucate nr.13
(SE, c.1)
39. Groapa de Bordeiul nr.7 - -0,35 m Sec.X-XI
bucate nr.14
(Cas. A 18,
c.3)
40. Groapa de Segmentul de - -0, 60 m Sec. IX-X
bucate nr.15 palisadă nr.4
(Cas. A15-
A20)
41. Groapa de Segmentul de Fundul gropii -0,49 Sec. IX-X
bucate nr.16 palisadă nr.4 se intersecta
(Cas. A23, cu groapa de
c.4) cult nr.1.
42. Groapa de - - -0, 40 m Sec.X, 2/2
bucate nr.17
(Cas. A24-
A25)
43. Groapa de - - -0, 50 m Sec. X, 2/2
bucate nr.18
(Cas. A28,
c.1)
44. Groapa de - - -0, 40 m Sec.IX, 2/2
bucate nr.19
(Cas. A26,
c.1)
45. Groapa de - - 0, 35 m Sec.X, 2/2
bucate nr.20
(Cas. A18,
c.2)
46. Groapa de - - -0, 43 m Sec.X-XI
bucate nr.21
(Cas. A28, c.3)

www.cimec.ro
47. Groapa de - - -0, 37 m Sec.X-XI
bucate nr.22
(Cas. A32,
c.1,4)
48. Groapa de - - -0, 30 m Sec.X-XI
bucate nr.23
(Cas. A34,
c.1-4)
49. Groapa de - - -0, 30 m Sec.X, 1/2
bucate nr.24
(Cas. A34,
c.2, 3)
50. Groapa de - - -0,33 m Sec. X-XI
bucate nr. 25
(Cas. A 41, c.1)
51. Groapa de Groapa de - -0, 40 m Sec.X, 2/2
cult nr. 1 bucate nr. 16
(Cas. A29)
52. Groapa de Complex - -0,35 m Sec. X-XI
cult nr. 2 getic
(Cas. A 36,
c.4-Cas. A41,
c.3)
53. Segmentul de - - -0, 32 m Sec.IX
palisadă nr. 1
54. Segmentul de Bordei nr.4 -0,56 m Sec.IX
palisadă nr. 2
55. Segmentul de Complex - -0, 30 m Sec.IX
palisadă nr. 3 getic
56. Segmentul de - GB15 -0, 40 m Sec.IX ½
palisadă nr. 4
57. Şanţul de - - -0, 30-0, 40 m Sec.VIII-IX
apărare

www.cimec.ro
TABEL VII. CATALOGUL CUPTOARELOR MENAJERE DESCOPERITE ÎN AŞEZĂRI MEDIEVAL-TIMPURII.

Nr. Localitate Dimensiuni vatră Dimensiuni Localizare Observaţii

Crt. groapă de acces
1. Brăneşti-Vadul Anei 1,43 x 1,55 m; L= 1,65 m; Umplut cu pământ pentru
(jud. Ilfov) 1 Adâncime - 0,95 conservare.
C2
2. Brăneşti-Vadul Anei 1,65 x 1,26; Ovală; 2.04 x1,85 Utilizat ulterior ca vatra de
(jud. Ilfov) -0,90 m m; redus minereul; 10 kg de
C3. -0,90 m. zgură în apropiere.
3. Bucov-Rotari-jud.Prahova 2 1,50x1,20m Trapezoidal= La periferia aşezării
H=0,65 m 3 x 2,50 x 1,60m.
4. Bucov-Tioca , C1 Diametru= 1,20 m; Ovală; Suprapus de o locuinţă Fără inventar
2 x1,50m de suprafaţă (C17).
5. Bucov-Tioca , C2 Idem - Pe marginea de sud a Fără inventar
lui B19, post.
6. Bucov-Tioca , C3 Distrus de bombe Asemănător cu C2
7. Bucov-Tioca , C4 2x1,50 Uşor trapezoidală Suprapus de locuinţa
Dm.=3,50m de suprafaţă C17
8. Căscioarele-Şuviţa Hotarului 3 Diametru =1,40 m neprecizat neprecizat Sec.IX-X;
Jud.Călăraşi Sub vatră se afla un pat

1
Eugen Silviu Teodor, Aşezări medieval-timpurii…, p. 135.
2
Maria Comşa, Cultura materială veche românească, București, 1978, p. 38.
3
Valeriu Sîrbu și colab., Aşezări din zona Căscioarele-Greaca-Prundu, Ed. Istros, Brăila, 1996, p. 123.

www.cimec.ro
 Cuptor 1 masiv de pietre, cărămizi
sparte, cioburi dacice şi
greceşti.
9. Căscioarele-Suharna 4 1,20 x1 m; neprecizat neprecizat
Cuptorul nr.1 H=0,80 m
10. Căscioarele-Suharna 1,80x1,50 m, neprecizat neprecizat
Cuptor 2 H=0,60 m
11. Căscioarele-Suharna 1,30 x1,20 m 1,90 x0,90; neprecizat Cu groapa cenuşar în faţă.
Cuptor 3 -0,82 -0,89 m
12. Căscioarele-Suharna Dm=1,10m neprecizat neprecizat Cu groapa cenuşar în faţă.
Cuptor 4
13. Căscioarele-Suharna, 0,80x0,60 m neprecizat neprecizat Cu groapa cenuşar în faţă.
Cuptorul 5
14. Căscioarele-Valea Coşarului, Dm. 1 m Neprecizat. Pe o pantă de terasă La 2 m de el s-a găsit o
Cuptorul nr.1 râşniţă rotativă din piatră.
15. Dodeşti 1,30x1,40 m; -0,65 m neprecizată În stratul de cultură. Fără inventar
-jud. Vaslui Sec. VIII-IX.
Cuptorul nr.1 5
16. Dodeşti Rotundă Forma neprecizată. La 12 m de locuinţa 7. Bolta astupată cu un
-jud. Vaslui Dm=1,05 m; Adâncimea -0,95 m fragment de râşniţă
Cuptorul nr.2 circulară.
Sec.VIII-IX.

4
Ibidem, p.124.
5
Dan Gh. Teodor, Continuitatea populaţiei autohtone la est de Carpaţi în secolele VI-XI, Ed. Junimea, Iaşi, 1984, p. 73-75.

www.cimec.ro
17. Dodeşti 1 x 1,10 m; Forma neprecizată. La 5 m de locuinţa 13. Sec.VIII-IX.
-jud. Vaslui -0,50 m
Cuptorul nr.3
18. Dodeşti Rotundă, Forma neprecizată. Intersectează locuinţa Sec.VIII-IX.
-jud. Vaslui Dm-1,05 m; 13 6.
Cuptorul nr.4
19. Dodeşti 0,80 x 0,55 m Forma neprecizată. Baza consolidată cu Sec.X-XI.
-jud. Vaslui pietre
Cuptorul nr.5 7
20. Dodeşti Diametru de 1,10 m In nivel Sec.X-XI
-jud. Vaslui
Cuptorul nr.6
21. Dridu (jud. Ialomiţa) 8 1,75x1,75m 9 2,26 m x1,90 m Sec.X-XI
C4/1957 În groapa de acces două
schelete umane ciopârţite.
22. Dridu, C5/1957 V1=1,50x1,60; 2,25 x 2,50m Cuptor cu 2 vetre; sec.X-
V2=1,75x1,50. XI. Vatra podită cu
cioburi.
23. Dridu, 1,40x1,17 2 x 1,80 m La 2 m distanţa de Pe vatră se afla un măgar
C6/1959. bordeiul 12. întreg.
Sec.X-XI.

6
Autorii îl consideră ca făcând parte din locuinţa 13, dar datele stratigrafice îl arată aflat la o înălţime de 0,60 m faţă de podeaua locuinţei.
7
Dan Gh. Teodor, op. cit., p. 113.
8
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Ed. Academiei, 1968, p. 56, fig. 31.
9
Dimensiunile sunt date după desen, în text nu sunt precizate.

www.cimec.ro
24. Dridu, C11/1960 1,50x1,50 m 2,50 x 1,50 m Sec.X-XI
25. Dridu, 1,60 x 1,50 m 2,10 x 1,60 m Alături de alt cuptor. Sec.X-XI
C8/1960
26. Dridu, 1,60 x 1,25 m 2,25 x 1,75 m Sec.X-XI
C9/1960 -0,62 de la nivelul
de săpare.
27. Dridu, 1,66 x 1,60 m Neprecizată. La 0,50 m de bordeiul
C10/1957 8
28. Dridu, 1,20 x 1,04 m Neprecizată In apropierea
C1/1957 bordeiului nr.2
29. Dridu, 1 m x1,25 m 2 x 2 m, laturi
2/1957 neregulate.
30. Dridu, 1,50 x 1,20 m Rotunjită cu dm. de La 3 m de bordeiul 12
C7/1960 2 m.
31. Dridu, deteriorat Deteriorată. Situate în vale Suprapune o groapă
C3/1957 asemănătoare celor din
bordeiele vechi.
32. Feteşti-Vlaşca 10 (jud.Ialomiţa) V1=1,20 x1,20 m; G1= Rotundă, G1 intersectează G2.
V2=1,75x1,25 m; dm=2 m; G3 intersectează G2.
V3=1,30 x,1,30. G2-rotundă, dm.2 Publicat ca bordeiul nr.5
m;
G3- dm-1,75

10
Radu Popa, Gh. Matei, Virgil St. Niţulescu, Elena Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Feteşti-Vlaşca, jud. Ialomiţa, în In Memoriam Radu Popa. Temeiuri ale
civilizaţiei româneşti în context European, Ed. Accent, 2003, p.165

www.cimec.ro
33. Feteşti-Vlaşca (jud.Ialomiţa) Fară date 2,60 x 2,50 m Publicat ca bordeiul nr.8
34. Feteşti-Vlaşca (jud.Ialomiţa) Dm.- 1,30 m 2,75 x 2,65 m Vecin cu B5, tot Vatra amenajată pe pat de
cuptor. pietre.
Publicat ca bordeiul nr.15

35. Feteşti-Vlaşca (jud.Ialomiţa) V1= 1,30 x 1,30 m; 2,40 x 2,15 m Vatra amenajată pe pat de
V2-1,25 x 1m cioburi.
Publicat ca bordeiul nr.13
36. Mihai Bravu-jud.Tulcea Cu trei vetre: Cercetată Sec.IX-X
V1-dm:1,40 parţial=1,80 x1,70
V2-dm:1,28 m.
V3-dm.1,05
37. Idem Are două vetre: Nu a fost Intersecta bordeiul nr.9 Sec.X, 2/2
Cuptorul nr.8 Dm. V1-0,85 m, evidenţiată clar.
Dm.V2-1,50 x 1 m.
38. Idem Dm. 1,35 m 2,50 x 1,75 x 2,20 - Sec.IX, 2/2
Cuptorul nr.9 x 1 m.
-0,92 m

www.cimec.ro
LISTA II.
LUPE DIN FIER ŞI FRAGMENTE DE METAL DESCOPERITE ÎN AŞEZAREA
MEDIEVAL-TIMPURIE DE LA VLĂDENI-POPINA BLAGODEASCA.
Fragmente de metal dificil de identificat, fără miez metalic şi care nu pot fi restaurate
au fost descoperite în:
1. P. Blagod. 2007, Cas. A 13-A14, martor, complex.
2. P. Blagod. 2007, SF, c.8, -0,43, vârf de săgeată
3. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.3, -0, 60 m , spin de cataramă?
4. P. Blagod. 2007, Cas. A 14, - 0, 60 m, B6,
5. P. Blagod. 2006, SD, c.4, groapa de bucate (fundul gropii) – cui?
6. P. Blagod. 2005, Cas. A 8, -0, 58 m, cuţit?
7. P. Blagod. 2005, Cas. A8, -0, 70 m, cuţit?
8. P. Blagod. 2003, Cas. A3-A6, GB, -1 m – două fragm. metalice
9. P. Blagod. 2003, Cas. A3- A6, GB, fragment cataramă_
10. P. Blagod. 2002, Cas. B1, GB1, -1, 60 m,

LUPE DIN FIER ŞI ZGURĂ

1. P. Blagod. 2009, Cas. A26, strat arabil, fragment de lupă de fier:

a. P. Blagod. 2003, Cas. A4, -0,42 m
b. P. Blagod. 2003, Cas. B7, -0, 38 m, lupă fier, 7,5 x 7,5 cm, inv. 5384
2. P. Blagod. 2003, Cas. B7, -0, 32 m, lupă fier, 40 x 30 mm
3. P. Blagod. 2003, Cas. B2- B4, martor, -0,50 – 0, 80 m, lupă, 8,4 x 6,5 cm, inv. 5385
4. P. Blagod. 2003, cas. A6, strat arabil, 5,8 x 4, 4, inv. 5386
5. P. Blagod. 2003, Cas. B8, -0, 44m, zgură 100 g
6. P. Blagod.2002, Cas. C2, -0,30 m, lângă cuptor Dridu, 7 x 6 cm
7. P. Blagod. 2004, Cas. B8, palisadă, -0, 72 cm
8. P. Blagod. 2004, Cas, B7-B10, -0, 60 m
9. P. Blagod. 2004, Cas. B7, bordei 5, 13 x 7,5 cm, inv. 5383
10. P. Blagod. 2005, Cas. B24, -0, 25 m

www.cimec.ro
11. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.1, -0, 20 m
12. P. Blagod. 2007, Cas. A13, c.3, -0, 70 m
13. P. Blagod. 2007, Cas. A13- A14, bordei 6
14. P. Blagod. 2007, SF, c.4- 5, - 0, 45 m
15. P. Blagod. 2008, Cas. A 18, -0, 85 m, bordei.
16. P. Blagod. 2008, Cas. A 18, B6, c.3, bordei, -1, 20 m – lupă de 744 g
17. Blagod. 2008, Cas. A 18, B7, -0, 35 m – zgură 358 g
18. P. Blagod. 2008, Cas. A19, c.2-3, vecinătate bordei 7, -0, 50 m, lupă de 50 g
19. P. Blagod. 2009, Cas. A 25, c.4, -0, 60 m
20. P. Blagod. 2009, Cas. A 26, c.1, GB, 1, 30- 1, 70m – lupă de 497 g
21. P. Blagod. 2009, Cas. A 28, strat arabil,– lupă de 757 g
22. P. Blagod. 2009, Cas. A 23, -0, 42 m – lupă de 55 g
23. P, Blagod. 2002, fragm. de fier, C 16, inv. 5376
24. Fragment de lupã de fier (P. Blagod. 2001, complex 16) cu L= 5 cm, l = 4 cm.
25. Lupã de fier ( P. Blagod. 2001, SB, C1, -0,27 m ) cu o faţã rotunjitã. L= 8 cm, La= 6 cm,
Gr.= 3cm, inv. 5331

www.cimec.ro
PLANŞE

www.cimec.ro
www.cimec.ro
 Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi

de sediment gri-cenuşos, afânat, de pământ galben
conţinând materiale arheologice
Sediment brun-negricios, foarte afânat cu Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,
materiale arheologice. lemn carbonizat.

Sediment caracterizat de pământ galben

Steril arheologic- sol bălan de stepă
amestecat cu cafeniu şi brun.

Pl. I

269

www.cimec.ro
 Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,
arsură, lemn.
Strat arabil
Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,
Nivel medieval-timpuriu caracterizat lemn carbonizat.
de sediment gri-cenuşos, afânat,
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de pământ galben Pamant galben
amestecat cu cafeniu şi brun.
Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi
de pământ galben

Pl. II

270

www.cimec.ro
Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Steril arheologic- sol bălan de stepă
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de pământ galben Sediment brun-negricios, foarte afânat cu
amestecat cu cafeniu şi brun. materiale arheologice.

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi

de paiantă, arsură, lemn. Pământ galben
Pl. III

271

www.cimec.ro
 Planul bordeiului nr. 4, al cuptorului menajer nr. 5, gropilor de bucate nr. 8 şi 9

Pl. IV

272

www.cimec.ro
 Strat arabil Steril arheologic- sol bălan de stepă

Nivel medieval-timpuriu caracterizat Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi

de sediment gri-cenuşos, afânat, de paiantă, arsură, lemn.
conţinând materiale arheologice

Pl. V

273

www.cimec.ro
 Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi
de paiantă, arsură, lemn.

Strat arabil Steril arheologic- sol bălan de stepă

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Pământ galben
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de pământ Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,
galben amestecat cu cafeniu şi brun. lemn carbonizat.

Pl. VI

274

www.cimec.ro
Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi
de sediment gri-cenuşos, afânat,
de pământ galben
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,
Pamant galben
lemn carbonizat.

Sediment caracterizat de pământ galben

Steril arheologic- sol bălan de stepă
amestecat cu rare lentile de cenuşă

Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi

de pământ galben

Pl. VII

275

www.cimec.ro
 Sediment caracterizat de pământ galben
Pământ galben cu rare lentile de paiantă,arsură, brun

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-negricios, foarte afânat cu materiale arheologice.

Pl. VIII

276

www.cimec.ro
 Strat arabil Sediment brun-negricios, foarte afânat, care conţine
cenuşă, arsură, materiale arheologice.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment Sediment caracterizat de pământ galben

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice amestecat cu rare lentile de cenuşă

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

Pământ galben cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

Sediment brun-negricios, foarte afânat cu materiale arheologice. arsură, lemn.

Pl. IX

277

www.cimec.ro
 Sediment caracterizat de pământ galben
Strat arabil
amestecat cu rare lentile de cenuşă

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

Pământ galben cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

Sediment caracterizat de cenuşă, arsură, arsură, lemn.
lemn carbonizat.
Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi
de pământ galben
Sediment caracterizat de pământ galben
cu rare lentile de paiantă
Pl. X

278

www.cimec.ro
 Sediment caracterizat de pământ galben amestecat
Strat arabil cu cafeniu şi brun.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment brun-negricios, foarte afânat cu materiale arheologice.

Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,

lemn carbonizat.

Pl. XI

279

www.cimec.ro
 Pl. XII

www.cimec.ro
Strat arabil
Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment
gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de pământ galben amestecat cu cafeniu și brun
Sediment brun-negricios,
foarte afânat, pigmentat cu cenuşă alburie vegetală
Sediment brun-negricios, Sediment brun-cafeniu cu pigmenți de paiantă, arsură, lemn
foarte afânat cu materiale arheologice
Sediment gri-cenușos cu aspect cimentos

280
 Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi
Strat arabil de paiantă, arsură, lemn.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Steril arheologic- sol bălan de stepă
conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,

Pământ galben
lemn carbonizat.
Pl. XIII

281

www.cimec.ro
 Strat arabil Sediment brun-negricios, foarte afânat cu
materiale arheologice.
Nivel medieval-timpuriu caracterizat
Sediment caracterizat de pământ galben amestecat
de sediment gri-cenuşos, afânat,
cu cafeniu şi brun.
conţinând materiale arheologice

Steril arheologic- sol bălan de stepă Sediment gri-cenuşos cu aspect cimentos

Sediment brun-negricios, foarte afânat, Sediment brun-negricios, foarte afânat,

care conţine cenuşă, arsură, pigmentat cu cenuşă alburie vegetală
materiale arheologice.

Pl. XIV

282

www.cimec.ro
Strat arabil Steril arheologic- sol bălan de stepă

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Pământ galben
conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,

lemn carbonizat.

Pl. XV

283

www.cimec.ro
 Strat arabil
Sediment gri-cenuşos cu aspect cimentos

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

arsură, lemn.
Steril arheologic- sol bălan de stepă

Pl. XVI

284

www.cimec.ro
 Pl. XVII

285

www.cimec.ro
 Strat arabil
Sediment caracterizat de cenuşă, arsură, lemn carbonizat.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-negricios, foarte afânat cu materiale arheologice.

Pl. XVIII

286

www.cimec.ro
 2.

1.

Sediment brun-negricios, foarte afânat,

Strat arabil
pigmentat cu cenuşă alburie vegetală

Sediment caracterizat de pământ galben Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

amestecat cu cafeniu şi brun. arsură, lemn.

Sediment caracterizat de pământ galben cu

Pământ galben rare lentile de paiantă

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat,
conţinând materiale arheologice

Pl. XIX

287

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Sediment gri-cenuşos cu aspect cimentos

Strat arabil

Sediment brun-negricios, foarte afânat,

Nivel medieval-timpuriu caracterizat
de sediment gri-cenuşos, afânat,
conţinând materiale arheologice
Pământ galben
pigmentat cu cenuşă alburie vegetală
Sediment brun-negricios, foarte afânat cu
materiale arheologice.

Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi de

Steril arheologic- sol bălan de stepă pământ galben

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

arsură, lemn.

Pl. XX

288

www.cimec.ro
Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

de sediment gri-cenuşos, afânat, cu rare lentile de cenuşă
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de cenuşă cu Sediment caracterizat de pământ galben amestecat
pigmenţi de pământ galben cu cafeniu şi brun.
Sediment brun, tare, compact cu aspect
de mâl
Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă, arsură, lemn.

Pl. XXI

289

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Strat arabil Pamant galben

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Steril arheologic- sol bălan de stepă
conţinând materiale arheologice
Sediment caracterizat de pământ Sediment brun-negricios, foarte afânat,
galben amestecat cu cafeniu şi brun. pigmentat cu cenuşă alburie vegetală

Sediment brun-negricios, foarte afânat Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,

cu materiale arheologice. lemn carbonizat.

Sediment caracterizat de cenuşă Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi

cu pigmenţi de pământ galben de paiantă, arsură, lemn.

Pl. XXII

290

www.cimec.ro
 Pământ galben

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi

Strat arabil de paiantă, arsură, lemn.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat

de sediment gri-cenuşos, afânat, Sediment brun-negricios, foarte afânat, pigmentat cu
conţinând materiale arheologice cenuşă alburie vegetală

Sediment caracterizat de pământ

Steril arheologic- sol bălan de stepă galben amestecat cu cafeniu şi brun.

Pl. XXIII

291

www.cimec.ro
 Strat arabil Sediment brun-negricios, foarte afânat,
pigmentat cu cenuşă alburie vegetală

Nivel medieval-timpuriu caracterizat Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi

de sediment gri-cenuşos, afânat, de paiantă, arsură, lemn.
conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de cenuşă, arsură,

lemn carbonizat.

Pl. XXIV

292

www.cimec.ro
Strat arabil Steril arheologic- sol bălan de stepă

Sediment caracterizat de pământ Sediment brun-negricios, foarte afânat cu

galben amestecat cu cafeniu şi brun. materiale arheologice.

Pământ galben

Sediment brun-negricios, foarte afânat,

Nivel medieval-timpuriu caracterizat pigmentat cu cenuşă alburie vegetală
de sediment gri-cenuşos, afânat,
conţinând materiale arheologice

Pl. XXV

293

www.cimec.ro
 Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,
Strat arabil arsură, lemn.

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment brun-negricios, foarte afânat cu materiale arheologice.

Pl. XXVI

294

www.cimec.ro
 1.

Groapa de bucate nr.16

Groapa de cult nr.1
Segmentul de palisadă nr. 4 (continuare)
2.

3.

Sediment caracterizat de pământ galben Sediment caracterizat de pământ galben

cu rare lentile de paiantă amestecat cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-negricios,
foarte afânat cu materiale arheologice. Sediment maroniu, afânat, dar fara material arheologic

Sediment caracterizat de pământ galben

amestecat cu cafeniu şi brun. Sediment caracterizat de cenuşă, arsură, lemn carbonizat.

Strat arabil Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

arsură, lemn.

Sediment brun negricios, afânat, untos

Pl. XXVII

295

www.cimec.ro
 Pl. XXVIII

296

www.cimec.ro
 Sediment maroniu, afânat,
dar fără material arheologic
Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment Sediment brun-negricios,

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice foarte afânat, pigmentat cu cenuşă alburie vegetală

Cereale
Pământ galben

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat Sediment caracterizat de cenuşă,

cu cafeniu şi brun. arsură, lemn carbonizat.

Pl. XXIX

297

www.cimec.ro
 Sediment brun-negricios, foarte afânat, care conţine
cenuşă, arsură, materiale arheologice.
Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice cu cafeniu şi brun.

Sediment brun-negricios, foarte afânat,

Pământ galben pigmentat cu cenuşă alburie vegetală

Pl. XXX

298

www.cimec.ro
 Sediment brun-negricios, foarte afânat, care conţine
Sediment caracterizat de cenuşă cu pigmenţi cenuşă, arsură, materiale arheologice.
de pământ galben

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

cu cafeniu şi brun.
Strat arabil

Sediment brun-cafeniu cu pigmenţi de paiantă,

arsură, lemn.
Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment
gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment brun-negricios, foarte afânat, pigmentat cu

Pământ galben cenuşă alburie vegetală

Pl. XXXI

299

www.cimec.ro
 Pl. XXXII

300

www.cimec.ro
 Pl. XXXIII

301

www.cimec.ro
 Strat arabil

Nivel medieval-timpuriu caracterizat de sediment

gri-cenuşos, afânat, conţinând materiale arheologice

Sediment caracterizat de pământ galben amestecat

cu cafeniu şi brun.

Sediment gri-cenuşos cu aspect cimentos

Pl. XXXIV

302

www.cimec.ro
 1.
2.

3.
4 .

Ceramică nisipoasă din complexe. Forme de vas.

1. Bordeiul nr. 1 (SA, c.11,-1,20, groapa din colţul bordeiului).
2. Bordeiul nr.7 (Cas. A18, -1,20 m, aproape de podea)
3. Cuptor menajer nr.3 (Cas. A 2, -0,78)
4. Bordeiul nr. 1

Pl. XXXV

303

www.cimec.ro
 1.
2.

3.
4.

5.

Ceramica nisipoasă

1. Bordeiul Nr. 5 (cas. A8, -0,97, podea); 2. Bordeiul Nr. 5 (cas. A4, -0,97, podea);
3. Cuptorul menajer nr.3 (cas. A2, -0,52); 4. Bordeiul nr.2; 5. Cuptorul menajer nr.
1 (SA, c.20, -0,63).

Pl. XXXVI

304

www.cimec.ro
 2 .

3 .

1. 4 .

Ceramica nisipoasă
1. a, b-Bordei nr.3 (Cas. B2-B4, -0,50); 1 c. Bordei 4 (Cas. B7, -0,38); 2. Bordei 10
(Cas. A30,-0,95); 3. Groapa de bucate nr.24 (Cas. A34, -0,80 ); 4. Bordei nr.2

Pl. XXXVII

305

www.cimec.ro
 2.

1.

Ceramica nisipoasă

1.Bordeiul nr.2; 2 a- Groapa de bucate nr.9 (Cas. B8, -1,40m); 2 b, c- Bordeiul nr.6
( Cas. A12-A13, -0,70, Cas A13-A14 martor)

Pl. XXXVIII

306

www.cimec.ro
 1. 2.

Ceramica nisipoasă

1. a, b-Bordeiul nr.4 (Cas. B7,-0,40 m), 1 c- Bordeiul nr.5 ( Cas. A4, -0,42);
2. Cuptorul menajer nr.6 (Cas. A8, -0,53-0,58 m)

Pl. XXXIX

307

www.cimec.ro
 1a.

1b .

2a.

2b .
.
3.

Ceramica nisipoasă

1.a- Groapa de bucate nr.9 (Cas. B8, -1,40 m), 1 b- Groapa de bucate nr.5 (Cas. A4, -1,30
-1,62; 2 a- Cuptor menajer nr.2 (SB, c.17, cuptor); 2b- Bordeiul nr.2 (podea); 3. Cuptorul
menajer nr.6 (Cas. A8, - 0,64, podea, cuptor).

Pl. XL

308

www.cimec.ro
 1. 2.

Ceramica nisipoasă

1. - Cuptor menajer nr. 2 (SB, cas. II, -0,44);

2- Groapa de bucate nr. 7 (Cas. A3-A6);
3 a. Groapa de bucate nr. 8 ( cas. B 8, -1,40 m),
3b. Groapa de bucate nr. 5 (Cas. A4, -1,30-1,62);
3. 3c - Nivel- cas. B34, – 0,32 m).

Pl. XLI

309

www.cimec.ro
 1.

2a.

2b .

2c .

Ceramica nisipoasă
1. Bordeiul nr. 3 (Cas. B1, în faşa cuptorului); 2- Bordeiul nr. 3 (Cas. B4, -0,43-0,60 m)
Pl. XLII

310

www.cimec.ro
 1.

2a.

2b. .

Ceramica nisipoasă
1. Bordeiul nr. 1; 2. Bordeiul nr. 2
Pl. XLIII

311

www.cimec.ro
 1. 2.

3. 4.

Ceramica nisipoasă
1. Bordeiul nr. 7 (Cas. A18, c.2-3,-0,35); 2. Segmentul de palisadă nr. 4 (Cas. A15, -0,80);
3. Bordeiul nr. 4 ( cas. B7-B8,-0,36); 4 – Cas. C2, -0,63.

Pl. XLIV

312

www.cimec.ro
 1.

2.
3.

4. 5.

Mărci de olar
1. Cal cu călăreţ (Cuptorul menajer nr. 6, Cas. A7, c.3, -0,65, în faţa cuptorului); 2. Pătrat tăiat de o
cruce (Cuptor menajer nr. 3, Cas. A4, c2, -0,70); 3. Cruce înscrisă în cerc şi pătrat tăiat de diagonale
(Bordeiul nr. 2); 4. Pentagrama (Groapa de bucate nr. 13 - SE, c1, -1,40 m); 5. Stea cu şase braţe
(Nivel, SH, c.2, strat arabil, deasupra Cuptorului menajer 10).

Pl. XLV

313

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Ceramica cenuşie
1. Cuptor menajer nr.7 (Cas. A16, c. 3-4, sub vatră); 2. Şanţ de apărare (Cas. A42, cas.2,3 – 0,60 m);
3. Bordeiul nr.1
Pl. XLVI

314

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Ceramica cenuşie
1. Nivelul palisadei (Cas. B 23, -0,41m); 2. SA, cas. VIII, -0,42, martor;
3. Palisada (cas. B26, -0,50 m).
Pl. XLVII

315

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Ceramica cenuşie
1, 2. Cuptor menajer nr. 7 (Cas. A17, c.3-4, -0,40-0,70m); 3. Cuptor menajer nr. 6 (cas. A8)

Pl. XLVIII

316

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Ceramica cenuşie.
1. Bordei nr.8 (Cas. A24, -0,48); 2. Bordei nr.2 (SA, c.20, -0,63); 3. Segment de palisadă nr. 2
(Cas. B8, -0, 83).

Pl. XLIX

317

www.cimec.ro
 1.

2.
3.

4.
5.

Ceramica cenuşie.
1 a. Bordei nr.8 (Cas. A24, -0,48); 1b. Segmentul de palisadă nr.2 (Cas. B11, -0,48); 2. 3 Nivelul
palisadei nr. 3 (Cas. B27, -0,40 m, cas. B 25, martor); 4. Bordei nr. 1.

Pl. L

318

www.cimec.ro
 1.

3.
2.

4.

5.

Funduri de castron din pastă cenuşie

1. Cuptorul menajer nr. 2; 2. Bordeiul nr. 4 (cas.B8,2-3, -0,48); 3. Nivel (Cas. B5, -0,45);
4. Nivelul bordeiului nr. 7 (Cas. A19, -0,37); 5. Nivel- SG, c.6, -0,55 m.

Pl. LI

319

www.cimec.ro
 1.

2.

3.

Ceramica lucrată cu mâna.

1. Căldare din cuptorul menajer nr. 6 (cas. A7, -0,50, chiar în cuptor, sub calotă); 2. Borcan din
groapa de bucate nr. 19 (cas. A26, c.1, fundul gropii, -1,75 m); 3. Tăviţă (Bordei 11, SH, c. 1, -1 m).

Pl. LII

320

www.cimec.ro
 1.

3.
b

2.

4.

Ceramica lucrată cu mâna

1. Bordeiul nr. 7 (Cas. A18, -1,30 m, podea). 2 a. Groapa de bucate nr. 24 (Cas. A 34, c.1,2, -1, 20-
1,70); 2b. Locuinţa de suprafaţă nr. 2 (Cas. A38, c.4, -0,60); 3. Nivelul bordeiului nr. 7 (Cas. A7,
c.2-4, 0,53); 4. Capac, Bordeiul nr.12 (SH, c.8, -0,68 m).
Pl. LIII

321

www.cimec.ro
 a.
a.

b.

b.

c.

c.

1. 2.
Ceramica lucrată cu mâna
1a. Bordei nr.10 (Cas. A 35, c.3, -0,55); 1b. Groapa de bucate nr. 24, c1, 4, -1,50-2,10 m;
1c. Fragment de tăviţă din Groapa de bucate nr. 19 (Cas. A26, c.1, -1,30-1,70 m); 2a. Cuptor
menajer nr. 7 (Cas. A17, 0,40-0,70 m); 2b. Segmentul de palisadă nr. 3 (Cas. B23, -0,41); 2c .
Cuptorul menajer nr. 4 (Cas. A4, -0,75).
Pl. LIV

322

www.cimec.ro
 1. 2.

3. 4.

5. 6. 7.

8. 9. 10.
Ceramică lucrată cu mâna
1. Căldare (Cuptorul menajer nr.6 - cas.A7, vatra cuptorului); 2, 3 Căni ( Groapa de bucate nr. 3-
Cas. A1-A3, -2,30 m); 4. Fragmente din bordeiul nr.4 ( Cas. B7, -0,47, -0,62 – 0,70 m); 5-7. Vatra
unei locuinţe de suprafaţă (Cas. B7,-0,38 ); 8, 11. Groapa de bucate nr.15 (Cas. A15-A20); 9, 10
(Bordeiul nr. 7-Cas. 18, -1,30, -0,53).
Pl. LV

323

www.cimec.ro
 3. 4.
2.

8.
5. 6. 7.

12.

10. 11.
9.

16.

13 14. 15.

Fusaiole
1, 5 - Vecinătatea cuptorului menajer nr. 1 (Cas. C1,-0,43, -0,40 m); 2, 6 - Bordeiul nr. 3 (Cas. B1,
cuptor); 3 - Groapa de bucate nr. 7 (cas. A3-A6, -1,43 m); 4 - Bordeiul nr. 6 (Cas.A13, c.4, -0,35); 7-
passim –la vest de SB; 8. Bordei nr. 4 (Cas. B7, -0,82); 9. Groapa de bucate nr. 3 (Cas. A1-A3,
-2 m); 10, 11 – Bordeiul nr. 7 (Cas. A18, -0,97 m); 12 - Bordeiul nr. 6 (Cas. A13, -0,80-1,30 m);
13. Bordeiul nr. 12 (SH, c.8, -0,68 m); 14. Bordeiul nr. 7 ( Cas. A22, c.2, -1,05); 15. Nivel (Cas. A40,
c.2, -0,60 m); G1.- Greutate de lut din cuptorul menajer nr. 1 (SA, cas. IX, c.2, -0,50 m).
Pl. LVI

324

www.cimec.ro
 1.

2.
3.

Rotiţe din lut

1. Bordeiul nr. 4 (Cas. B7, -0,62-0,70 m); 2. Nivelul gropii de bucate nr. 8 (Cas. B10, -0,40);
3. Segmentul de palisadă nr. 3 (cas. B25-B26, -0,42-0,60 m).

Pl. LVII

325

www.cimec.ro
 A1. A2. A3.

A4. B1. G1

C1.
G3
G2.

G4. G5.
Greutăţi şi arcere din lut
Greutăţi. G1. Cuptorul menajer nr. 1 ( SA, Cas. IX, -0,50 m, inv.5395) ; G2. Bordei nr. 8 (Cas. A 24, -0,40
m); G3. Bordei nr. 7, (Cas. A18, c 1,-1, 30 m ); G4. P. Blagod. 2001, passim; G5. Bordeiul nr. 1 (SA, c 11,
Cas. V, -0,90- 1 m , podea).
Arcere : A1. Bordeiul nr. 7 ( Cas. A 18, Cuptor pietre); A2. Groapa de bucate 18 (Cas. A28, c.3,1,25-
1,95 m); A3. Nivel (SD, c.10, -0,30 m). A4. Bordeiul nr. 1 (Cas. V, groapa din colţul bordeiului).
B1. Bilă de prastie (cas. A45, nivel)
Cărămida: C1. Cuptorul menajer nr. 7 (Cas. A16, C.3, 4 -A17, c.1, gura cuptorului)
Pl. LVIII

326

www.cimec.ro
 1.
2.
a.
b.

3. c.

d. 5.

c.

b.

d.

6.
a. 7.
4.

Perforatoare din os, arşice

1. Groapa de bucate nr. 7 (Cas. A3-A6); 2. Nivel (Cas. A4, -0,42); 3. Bordeiul nr. 4 (cas. B8, -0,42);
4. Bordeiul nr. 1 (groapa din colţul bordeiului, -1,20 m); 5.a.-Bordeiul nr. 3; 5.b,d - Bordeiul nr. 1
(podea); 5.c - Bordeiul nr.2; 6. Patină (în apropierea şanţului de apărare, SG, c.11,-0,40 m); 7. Plăsea
de os (Bordei 1, podea).

Pl. LIX

327

www.cimec.ro
 c2.
c1.
c3.

c4.

6.
c5.

7 8. 9. 10.

Piese din metal

Cuţite: 1. Bordeiul nr. 6 (cas. A13, c.3, -0,60 m); 2. Bordeiul nr. 6 (Cas. A 13, c.2-3,
-0,80-1,30 m); 3. Groapa de bucate nr. 5 (Cas. A4, -1,62 m); 4. Groapa de bucate nr.3 (Cas. A1-
A3, -2,30 m); 5. Groapa de bucate nr. 4 (cas. B3, -1,50 m).
6. Aplica (Şant de apărare - SF, c.5-0,80 m.); 7. Dăltiţa (Nivel- Cas. B 11, -0,30 m); 8. Scăriţă?
(Bordeiul nr. 6 - Cas. A13, c.3, -0,60 m); 9. Zăbală? (Bordeiul nr. 6 - Cas. A13, c.2-3, -0,80 m-1,30
m); 10. Dăltiţă cu cap rotund? (Bordei 9, martor, -0,30 m).
Pl. LX

328

www.cimec.ro
 1.
2.

3. 4.

5.

6. 7. 8.

9. 10. 11

12. 13. 14.

15.
Podoabe şi diverse piese din metal
1. Aplică pentru copite (Bordeiul nr. 6 - Cas. A13, c.2-3, -0,80-1,20 m); 2. Aplică pentru copite
(Bordeiul nr. 6 - Cas. A13, c.3, -0,60 m); 3.Cui (Şanţ de apărare, SF, c.5, -0,68 m); 4. Cui (Bordei 9, -
0,30m); 5. Săgeata (Bordeiul nr. 3 - Cas. B1, cuptor); 6. Săgeată foliformă (Nivelul bordeiului nr.
12, Cas. A 46, -0, 30 m); 7. Inel (Groapa de bucate nr. 15- Cas. A15-A20, - 0,95 m); 8. Inel (Şanţ de
apărare, SF, c.13, -0,70 m); 9. Medalion? (Nivel- SD, c.2, -0,32); 10. Inel de buclă (groapa cu
funcţionalitate neprecizată, SF, c. 4-5, -0,48 m); 11. Mărgea din sticlă (groapa de bucate nr. 3, -2,30
m); 12. Nasture sticlă (Cas. A9, c.3,-0,38 m); 13. Mărgea sticlă (Bordei 8,-0,60m); 14. Mărgea de
lut (Bordei 9, -0,30 m); 15. Mărgele de lut (SF, c.2, -0,45 m).
Pl. LXI

329

www.cimec.ro
 1. 2.
3. 4.

5. 6. 7.
8.

9. 10. 11.

12. 13. 14. 15.

Podoabe şi diverse piese de metal (fotografii)
1, 2. Cercel, Inel (Groapa de bucate, nr. 15- Cas. A15-A20, -1, 50 m, 0,95 m); 3. Inel (Şanţ de
apărare, SF, c.13, -0,70 m.); 4. Mărgică de bronz (Groapa de bucate nr. 8 - cas. B7-B10, - 2, 30 m); 5.
Medalion (Nivel-SD, c.2, -0,32 cm); 6. Cataramă (Nivel- SB, c.11,-0,19 m); 7. Spin de cataramă
(Nivel, SB, c4, -0,48 m); 8. Inel de buclă (Groapă cu funcţionalitate neprecizată - SF, c.4-5,-0,48
cm); 9,10. Aplice pentru copite (Bordeiul nr.6 - Cas. A cas.A13, c.3, -0,60-0,70 m); 11. Cataramă
(Groapa bucate nr. 12, Cas. B34, c.3, -1,30 m); 12. Dăltiţa (Nivel- Cas. B 11,-0,30 m); 13. Vârf de
săgeată (Bordei 7, Cas. A 18, -1 m); 14. Vârf de săgeată? (Bordei 7, Cas. A17-A18, Martor, -0,65
m); 15. Tipar ? (Nivelul bordeiului nr.4, cas. A9, -0,40 m).
Pl. LXII

330

www.cimec.ro
 1. 2. 3. 4.

5. 6. 7. 8.

9. 10. 11. 12.

Piese din piatră

1. Fragment de râşniţă (Cuptorul menajer nr. 6 - cas. A 8,- 1m); 2. Fragment de râşniţă (Cas. A26,
c.1, Groapa de bucate nr. 19, Cas. A26, c.1, -1,30 – 1, 70 m); 3. Cute - ( Nivel- Cas. A 12, -0,40 m);
4. Fragment de râşniţă (Nivelul bordeiului nr. 8 -Cas. A24,-0,48 m); 5. Cute (Groapa - Cas. A 29,
-0,20-0,40m); 6. Cute (Nivelul bordeiului nr. 6 - cas. A13, c.3, -0, 43 m); 7. Cute (Cas. A 26, strat
arabil); 8 Unealtă din piatră? (Bordeiul nr.8 - Cas. A24, -0,48 m); 9. Răzuitoare (Bordeiul nr. 7 - Cas.
A18, - 0,80-0,85 m); 10. Săgeată din piatră (Palisadă - Cas. A15-A16, -0,45-0,75 m); 11. Lustruitor
(Bordeiul nr.4 - Cas. B8, c.2-3, -0,55 m). 12. Percutor (Cuptorul menajer nr. 2 -SB, c.17).

Pl. LXIII

331

www.cimec.ro
www.cimec.ro
FIGURI

www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
1.Fig. 1. Localizarea sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca pe harta judeţului Ialomiţa.

335
 www.cimec.ro
Fig. 2. Harta lui Reilly din 1789 pe care se observă Balta Ialomiţei în secolul al XVIII-lea
şi vadul aflat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre.

336
www.cimec.ro
Fig. 3. Harta lui Specht din 1791 pe care se observă Popina Blagodeasca menţionată cu numele de Popina
pe parte dreaptă a râului Ialomiţa.

337
 www.cimec.ro
338
Fig. 4. Vedere generală a Popinei Blagodeasca. Pe grindul sudic (marcat cu bulină roşie) se află aşezarea medieval-timpurie.
 SA

www.cimec.ro
Fig. 5. Vedere generală de la începutul lucrărilor a grindului sudic pe care se află aşezarea medieval-timpurie.
Se observă o suprafaţă delimitată de o dungă de pământ galben.

339
Fig. 6. Popina Blagodeasca pe ortofotoplan. Pe grindul sudic se observă secţiunile arheologice.

340

www.cimec.ro
Fig. 7. Resturile podului de lemn de la Chioara peste râul Ialomiţa.

Fig. 8. Vegetaţia de stepă după ani de pauză agricolă.

Perdele de vegetaţie de peste doi metri înălţime.
341

www.cimec.ro
 www.cimec.ro
Fig. 9. Secţiune transversală prin Balta Ialomiţei.

342
Fig. 10. Ridicarea topografică a sitului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca.

343

www.cimec.ro
Fig. 11. Propunere de reconstituire a unei locuinţe adâncite medieval-timpurii (apud. Hungarian
Archeology at the turn of the millenium, capitolul Medieval villages and their fields, p. 387)

344

www.cimec.ro
Fig. 12. Imagine generală a bordeiului nr. 4.

Fig. 13. Cuptorul bordeiului nr. 4 cu pat de cioburi sub vatră, din care s-au prelevat probe
pentru determinările arheomagnetice.
345

www.cimec.ro
 Gb10
Vatra Ls1
SP2
B4
Gb9

www.cimec.ro
CM5
Fig. 14. Intersectările a şase complexe în cas. B7 - cas. B10 şi anume: bordeiul nr. 4, cuptorul nr. 5, gropile de bucate nr. 8, 9,
segmentul de palisadă nr. 2, locuinţa de suprafaţă nr. 1.

346
 15. 16 a.

www.cimec.ro
16 b. 17.
Fig. 15. Bârne carbonizate din bordeiul nr. 6, încăperea nr. 1.
Fig. 16. Bârne carbonizate din bordeiul nr. 7.

347
Fig. 17. Bârne carbonizate din bordeiul nr. 7 (detalii).
 www.cimec.ro
Fig. 18. Cuptorul de piatră din bordeiul nr. 7; Cuptorul îngropat din bordeiul nr. 10.

348
www.cimec.ro
Fig. 19. Locuinţa de suprafaţă nr. 2.

349
 Fig. 20. Cuptorul menajer nr. 6 din care s-au prelevat probe arheomagnetice.

Fig. 21. Descoperirea căldării pecenege în cuptorul menajer nr. 6.

350

www.cimec.ro
Fig. 22. Cuptorul menajer nr. 7 şi vatra podită cu fragmente de ceramică cenuşie.

351

www.cimec.ro
 a.

b.

Fig. 23. Capacul de pământ galben de pe groapa de bucate nr. 8 (a) şi de pe groapa de
bucate nr. 20 (b).

352

www.cimec.ro
Fig. 24. Pete de arsură de pe fundul gropii nr. 24.

Fig. 25. Mei carbonizat din Fig. 26. Mei carbonizat din Groapa de bucate nr. 14
Groapa de bucate nr. 8. (Cas. A18).

353

www.cimec.ro
 Fig. 27. Groapa de bucate nr. 15, cu adâncimea cea mai mare (-2, 90 m).

354

www.cimec.ro
Fig. 28. Scheletul de cal din Groapa de bucate nr. 20

Fig. 29. Mei din groapa de bucate nr. 20

355

www.cimec.ro
Fig. 30. Delimitarea la doar -0,30m a gropii de bucate nr. 23.

Fig. 31. Groapa de bucate nr. 24 inclusă într-o anexă gospodărească.

356

www.cimec.ro
Fig. 32. Scheletul uman din groapa de cult nr. 1.

Fig. 33. Craniul din groapa de cult nr. 2.

357

www.cimec.ro
 Fig. 34. Delimitarea în plan a palisadelor nr. 1 şi 3.

Fig. 35. Gropile de par de pe fundul palisadei nr. 3.

358

www.cimec.ro
Fig. 36. Capătul de sud al palisadei nr. 3 cu gropile de par.

Fig. 37. Capătul de sud al palisadei nr. 4.

359

www.cimec.ro
Fig. 38. Şanţul de apărare pe secţiunea E (S.E)

360

www.cimec.ro
Fig. 39. Şanţul de apărare pe secţiunea F (S.F)

361

www.cimec.ro
 Fig. 40. Şanţul de apărare pe secţiunea G (S.G)

362

www.cimec.ro
Fig. 41. Şanţul de apărare pe secţiunea H (S.H)

363

www.cimec.ro
 www.cimec.ro
Fig.1/studii. SITUAŢIA STATISTICĂ A SITURILOR ARHEOLOGICE DIN JUDEŢELE LIMITROFE DUNĂRII

364
 A.

B.

www.cimec.ro
C.

Fig.2/studii. REGIUNI ALE DUNĂRII LA ÎNCEPUTUL SEC. XX (apud. Grigore Antipa, Regiunea inundabilă...). Exemple:
a. Regiunea Bechet; b. Balta Suhaia; c. Regiunea Bistreţu.

365
 www.cimec.ro
366
Fig.3/studii. Harta zonelor de divigare (după V. Coteţ, Curs de geografie a României, 1955)
 fig.4 fig.5

fig.6
fig.7

Fig.4-7/Studii. Studiul antropologic al scheletului din groapa de cult nr. 1.

367

www.cimec.ro
 Fig.8

Fig.9

Fig.8,9/ Studii. Leziuni ale craniului

368

www.cimec.ro
www.cimec.ro
ONGLOS

Popina Blagodeasca

Pe această hartă istorică se observă terasa înaltă a Dunării

Fig.10/studii. Localizarea ipotetică a Onglosului în regiunea delimitată de râul Ialomiţa, Balta Ialomiţei şi Platoul înalt al Hagienilor

369
 Onglos

Fig.11/ Studii. Desfăşurarea conflictului bizantino-bulgar din 684 dacă Onglos s-ar afla
în regiunea propusă de noi.

Legenda
săgeata galbenă - înaintarea armatei bizantine
săgeata roşie - traseul bulgarilor dinspre Balta Ialomiţei în spatele Platoului Hagieni
Am folosit o hartă de secol XVIII deoarece descrie Balta Ialomiţei.

370

www.cimec.ro
ANEXE

www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro
www.cimec.ro