MANAGEMENTUL

CĂILOR AERIENE
 OBIECTIVE

 Recunoaşterea obstrucţiei acute de căi aeriene

 Managementul de bază şi avansat al căilor
aeriene:
– Manevre de deschidere a căilor aeriene
– Intubaţia nazo- şi orotraheală
– Cricotiroidostomia cu ac/ventilaţia cu presiune
pozitivă
– Cricotiroidostomia chirurgicală
 Ventilaţia eficace
 IMPORTANŢA MANAGEMENTULUI
CĂILOR AERIENE

 Obstrucţia căilor aeriene este cel mai rapid

“ucigaş” al pacientului
 Managementul căilor aeriene este
întotdeauna primul pas în asistenţa
pacientului
 FACTORI DE RISC ÎN OBSTRUCŢIA
CĂILOR AERIENE

 Alterarea stării de conştienţă:

– Traumatisme cranio-cerebrale
– Efectele alcoolului sau a drogurilor
 Fracturile faciale
 Traumatismele închise ale gâtului
 Arsurile / inhalarea de fum
CAUZE COMUNE DE OBSTRUCŢIE A
CĂILOR AERIENE

 Poziţia capului – flexie

 Sânge
 Vomismente
 Corpi străini
 Compresie extrinsecă:
– Hematoame ale gâtului
– Abcese ale gâtului
 Edem al pereţilor căilor aeriene
 SEMNELE OBSTRUCŢIEI CĂILOR
AERIENE

 Stare de inconştienţă
 Imposibilitate de a vorbi
 Retracţie
– Sternală, costală, subcostală
 Flux prin căile aeriene – scăzut sau inexistent
 Cianoză sau coloraţie gri a tegumentului
 Respiraţie zgomotoasă
 Stridor
 PRECAUŢII ÎN MANAGEMENTUL
CĂILOR AERIENE

 Dacă se suspectează o leziune de coloană

vertebrală cervicală – se va asigura
imobilizarea gâtului în timpul manevrelor de
deschidere a căilor aeriene
 MANEVRE DE DESCHIDERE A
CĂILOR AERIENE

 Hiperextensia capului / ridicarea mandibulei

– Nu se va efectua în caz de suspiciune de leziune
de coloană vertebrală cervicală
 Subluxaţia mandibulei
 Aspiraţia orofaringelui şi a nazofaringelui
 Îndepărtarea corpilor străini orofaringieni cu
pensa Magill
 Întotdeauna se va administra oxigen în
paralel cu manevrele de management al
căilor aeriene
 ADJUVANŢII SIMPLI AI CĂILOR
AERIENE

 Calea orofaringiană
– Nu va fi utilizată la pacienţii conştienţi
(poate determina apariţia vărsăturilor)
 Calea nazofaringiană
– Nu va fi utilizată în fracturile medio-faciale
 VENTILAŢIA GURĂ LA MASCĂ

 Permite îmbogăţirea aerului insuflat în oxigen

 Cauze estetice
 Scade potenţialul apariţiei infecţiilor
SITUAŢII CARE NECESITĂ UN MANAGEMENT AVANSAT AL
CĂILOR AERIENE

 Starea de conştienţă alterată

 Protecţia căilor aeriene împotriva aspiraţiei
sângelui sau a conţinutului gastric
 Traumatisme cranio-cerebrale care necesită
hiperventilaţie
 Pacienţi care necesită sedare sau anestezie în
vederea efectuării tomografiei computerizate sau
a unei intervenţii chirurgicale de urgenţă
 Traumatisme majore ale peretelui toracic
 Insuficienţă respiratorie
 Necesitatea unei ventilaţii mecanice prelungite
 VENTILAŢIA

 Cu balon de ventilaţie cu rezervor care se

ataşează la:
– mască (2 persoane)

– canula de intubaţie

 Permite îmbogăţirea cu oxigen a aerului

insuflat
– fără rezervor la 5 - 6 l/min. FiO 50%
2

– cu rezervor la 8 - 10 l/min FiO2 90%

 CONCENTRAŢIA DE OXIGEN
ADMINISTRATĂ PRIN
ADJUVANŢII CĂILOR AERIENE
ADJUVANT CONC. DE O2

Canulă nazală 24 – 44 %
(2 – 6 l / min.)
Mască facială 40 – 60 %
(6 – 10 l /min.)
Mască facială cu 60 – 98 %
rezervor de O2
Mască Venturi 28 – 40 %
 MASCA LARINGIANĂ

 Avantaje Dezavantaje
 Se introduce repede  Nu prezintă garanţie
şi uşor absolută împotriva
aspiraţiei
 Mărimi variate
 Nu se recomandă în
 Ventilaţie mai cazul în care este
eficientă decât cu nevoie de o presiune
masca facială foarte puternică
 Se evită laringoscopia  Căile aeriene nu pot fi
aspirate
TEHNICA DE INTRODUCERE A
MĂŞTII LARINGIENE
 COMBITUBUL

Avantaje Dezavantaje
 Se introduce repede şi  Există doar două mărimi
uşor  Pericol de ventilaţie prin
 Se evită laringoscopia lumen greşit
 Protejează împotriva
 Pericol de distrugere a
balonaşelor la
aspiraţiei
introducere
 Se poate folosi dacă  Traumă la introducere
este nevoie de presiuni  De unică folosinţă
mari
PLASAREA COMBITUBULUI
VENTILAŢIA PRIN COMBITUB
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
AVANTAJE

Protejează căile aeriene împotriva aspiraţiei

Facilitează ventilaţia şi oxigenarea
Permite aspiraţia secreţiilor din căile aeriene
inferioare
Asigură o cale de administrare a
medicamentelor resuscitării cardio-pulmonare
Previne distensia gastrică datorată ventilaţiei
Protejează căile aeriene împotriva edemului şi
compresiei
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
DEZAVANTAJE

 Necesită instruire specială şi experienţă

 Poate agrava obstrucţia aeriană preexistentă
(ex. epiglotita)
 Poate determina leziuni locale (dinţi, limbă,
palat moale şi dur)
 Potenţial de exacerbare a unei leziuni de
coloană cervicală
 INTUBAŢIA OROTRAHEALĂ Vs.
NAZOTRAHEALĂ

 Intubaţia orotraheală este preferabilă la:

– Pacienţii apneici
– Fracturile medio-faciale
– Pacienţii cunoscuţi cu coagulopatii
 Intubaţia nazotraheală se efectuează la:
– Pacienţii cu respiraţie spontană păstrată
– Pacienţii cu gât scurt şi gros
 Oricare dintre tehnici se poate utiliza la
pacienţii cu suspiciune de leziune de coloană
vertebrală cervicală cu condiţia ca gâtul să
fie imobilizat
 PREGĂTIREA PENTRU INTUBAŢIA
ENDOTRAHEALĂ
 Aspirator pregătit şi funcţional
– Sondă rigidă Yankauer
– Sondă de aspiraţie flexibilă
 Se va alege o canulă de intubaţie de dimensiuni
potrivite pacientului
– Se vor pregăti încă două canule, una mai mică şi una mai
mare decât cea aleasă pentru intubaţie
 Mandren şi seringă
 Verificarea echipamentului
– Becul laringoscopului, sistemul de balonaşe a canulei de
intubaţie
 Balon de ventilaţie cu mască – legate la oxigen
 Medicaţie necesară – pregătită în seringi etichetate
 Stetoscop
 ALEGEREA DIMENSIUNII
CANULEI DE INTUBAŢIE

 Pentru adulţii cu constituţie mică – 7,0, 7,5

 Pentru adulţii cu constituţie mare – 8,0, 8,5, 9,0
 Copii:
– Formula 16 + vârsta în ani, împărţit la 4
– Diametrul canulei trebuie să corespundă cu
diametrul degetului mic
 Pentru intubaţia nazotraheala se va alege o
canulă cu diametrul cu 0,5 – 1 mm mai mic
decât al canulei care s-ar utiliza pentru intubaţia
orotraheală
 INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
PRECAUŢII

 Nu se va efectua dacă pacientul nu este

sedat corespunzător
 Dacă personalul medical nu este calificat în
efectuarea intubaţiei se va prefera ventilarea
pacientului pe mască şi balon
 LINII DIRECTOARE GENERALE
PENTRU INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ

 Dacă este necesară, trebuie efectuată cât

mai precoce posibil
 Va fi efectuată de cea mai experimentată
persoană din echipa medicală
 Dacă nu se reuşeşte intubaţia în cel mult de
30 de secunde se va întrerupe manevra şi se
va ventila pacientul cu mască şi balon
 UTILIZAREA MEDICAŢIEI PENTRU
EFECTUAREA INTUBAŢIEI
(INDUCŢIA RAPIDĂ)
 Dacă pacientul este inconştient şi nu
răspunde la stimuli, de obicei nu este
necesară utilizarea medicaţiei (exceptând
eventual xilina)
 Complicaţiile sunt reduse prin utilizarea
corespunzătoare a medicaţiei sedative şi a
celei relaxante.
 COMPLICAŢIILE INTUBAŢIEI
ENDOTRAHEALE
 Intubaţia esofagiană – determină decesul
pacientului dacă nu este recunoscută la timp
 Intubaţia unei bronhii – determină atelectazia
plămânului contralateral
 Pneumotoracele
 Hemoragie orofaringiană
 Leziuni de corzi vocale
 Fracturi dentare – fragmentele dentare pot fi
aspirate în căile aeriene inferioare
 Vărsături – aspiraţie bronşică
 Deplasarea unei leziuni cervicale instabile
 INDUCŢIA RAPIDĂ PENTRU
INTUBAŢIA ENDOTRAHEALĂ
 Oxigen – preoxigenarea pacientului
 Xilină – 1 – 1,5 mg/kgc i.v. (pentru prevenirea
creşterii presiunii intracraniene în timpul
intubaţiei)
 Pancuronium sau vecuronium 0,01 mg/kgc
(pentru prevenirea fasciculaţiilor)
 Diazepam sau midazolam 0,3 – 0,7 mg/kgc i.v.
 Succinilcolină 1mg/kgc i.v.
 Presiune cricoidiană (manevra Sellick) pentru
prevenirea aspiraţiei bronşice
 Intubaţia
– Notă: De obicei medicamentele se administrează
la un interval de 2 minute între ele pentru a avea
timp să-şi facă efectul
CONTRAINDICAŢIILE ADMINISTRĂRII
SUCCINILCOLINEI

 Hiperpotasemie
 Arsuri
 Distrofie musculară / alte boli musculare
– Notă: se poate utiliza Ketamina (1 – 2
mg/kgc i.v.) dacă succinilcolina este
contraindicată (ketamina determină
creşterea presiunii intracraniene şi
intraoculare)
ETAPELE INTUBAŢIEI ENDOTRAHEALE
 Pregătirea echipamentului
 Preoxigenare
 Administrarea medicaţiei
 Intubaţia endotraheală şi umflarea balonaşelor
 Încetarea manevrei Sellick
 Ventilaţia
 Auscultaţia toracelui pentru verificarea
corectitudinii intubaţiei
 Plasarea capnografului
 Fixarea canulei de intubaţie
 Radiografie toracică pentru verificarea poziţiei
canulei
 REEVALUAREA PACIENTULUI
INTUBAT ENDOTRAHEAL
 Auscultaţia toracelui după fiecare mobilizare
a pacientului
 Se va nota în foaia de observaţie a
pacientului cifra de pe canula de intubaţie
care se află în dreptul comisurii bucale
 Pulsoximetrie continuă
 Imobilizarea mâinilor pacientului, dacă acesta
este combativ sau dacă încearcă să-şi scoată
canula de intubaţie
 Aspiraţie frecventă prin canula de intubaţie
 Măsurarea, la 6-8 ore a presiunii aerului din
balonaşe (trebuie să fie < 25 mm Hg)
 ALTE TEHNICI AVANSATE

 Cricotirostomia cu ac (minitraheostomia cu
ac)
INDICAŢIILE CRICOTIROIDOSTOMIEI

 Imposibilitatea efectuării intubaţiei oro- sau

nazotraheale
 Obstrucţia căilor aeriene superioare
(deasupra nivelului corzilor vocale)
 TEHNICA CRICOTIROIDOSTOMIEI
CU AC
 Dezinfectarea zonei cu iod sau alcool dacă
starea pacientului permite
 Se introduce un ac de 14 gauge perforând
membrana cricotiroidiană (se poate utiliza şi un
cateter i.v.)
 Fixarea acului şi oxigenare
 Se va insufla oxigen timp de o secundă după
care se va lăsa aerul din plămâni să iasă, timp de
3-4 secunde, după care se va repeta ciclul
 Se poate ataşa o seringă de 2,5 ml la care se
montează un adaptor de sondă de intubaţie
urmat de ventilarea pacientului cu un balon
 Va fi pregătit pacientul pentru cricotiroidostomie
chirurgicală
 TEHNICA CRICOTIROIDOSTOMIEI
CHIRURGICALE

 Dezinfectarea zonei cu iod sau alcool dacă

starea pacientului permite
 Incizia orizontală a tegumentului şi membranei
cricotiroidiene
 Introducerea unei canule de traheostomie de 6 –
6,5 mm şi umflarea balonaşului
 Auscultaţia pulmonară şi abdominală
 Fixarea canulei
 Radiografie toracică pentru verificarea poziţiei
canulei
 TEHNICA ASPIRAŢIEI
TRAHEOBRONŞICE
 Se va regla presiunea aspiratorului între 80 –
120 mm Hg
 Se va preoxigena pacientul cu oxigen 100%
timp de 3 – 5 minute
 Se vor utiliza mănuşi sterile
 Se va introduce sonda de aspiraţie prin
canula de intubaţie
 Se va aspira retrăgând treptat sonda de
aspiraţie
 Se va limita timpul de aspiraţie la maximum
10 secunde
 SUMAR

 Managementul căilor aeriene este

întotdeauna prioritatea numărul unu
 Se va ţine întotdeauna cont de o eventuală
leziune de coloană vertebrală cervicală
 Se va decide dacă pacientul necesită
management definitiv al căilor aeriene
 Pacientul intubat endotraheal va fi reevaluat
frecvent