Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 87

INSTRUCŢIUNI DE PROTECŢIA MUNCII ŞI DE

PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR
SPECIFICE LABORATORULUI DE BAZELE
ELECTROTEHNICII

În laboratorul de Bazele Electrotehnicii tensiunile periculoase

sunt cele de la panourile de alimentare (cea de fază de 220 V şi cea de
linie de 380 V), precum şi supratensiunile ce pot apare la unele lucrări
practice de curent alternativ – rezonanţa în circuite RLC serie, studiul
fenomenului de ferorezonanţă, circuite electrice trifazate funcţionând în
r.p.s. dezechilibrat etc.).
De asemenea, pentru lucrarea intitulată “Determinarea
experimentală a impedanţelor. Studiul transferului de putere activă în
r.p.s. prin cuplaj magnetic”, alimentarea schemei de montaj se face de la
un autotransformator, deci fără separare galvanică, ceea ce poate însemna
prezenţa unui potenţial de 220 V în raport cu pământul în anumite puncte
ale circuitului executat.
În vederea evitării apariţiei unor situaţii accidentale trebuie
îndeplinite următoarele instrucţiuni:
- înainte de începerea lucrărilor studentul are obligaţia de a se
asigura că schema de montaj ce trebuie executată nu este sub tensiune
(întrerupătorul trifazat de tip cruce de pe panou trebuie să fie pe poziţia
“0” şi nici o sursă de alimentare nu este în priză);
- după efectuarea montajului, pentru punerea sub tensiune,
studentul este obligat să ceară confirmarea îndrumătorului de lucrări;
acesta va verifica montajul şi în prezenţa sa studentul va face
alimentarea;
- dacă se constată după conectare că circuitul nu este alimentat cu
tensiune, cu acordul cadrului didactic, studentul poate verifica tensiunea
la tablou sau de la sursa de alimentare;
- este interzisă folosirea în realizarea montajelor a conductoarelor
de conexiuni neizolate şi a nodurilor electrice în aer;
- este interzisă modificarea montajelor aflate sub tensiune;
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 88

- este interzisă atingerea părţilor conductoare neizolate ale

aparatelor de măsură, conductoarelor etc. când circuitul este pus sub
tensiune;
- este interzisă utilizarea altor aparate de măsură sau dispozitive
decât cele indicate de către conducătorul de lucrări;
- este indicat ca poziţionarea aparatelor de măsură să permită
citirea cu uşurinţă a valorilor indicate, iar cea a elementelor de circuit
modificarea fără probleme a parametrilor;
- este indicat ca la începutul şi la sfârşitul efectuării lucrării să se
verifice dacă condensatoarele din circuit sunt descărcate cu ajutorul unui
fir conductor prin scurtcircuitarea bornelor şi fără a atinge capetele
conductoare;
- în cazul întreruperii iluminatului sau a alimentării cu tensiune a
laboratorului studenţii sunt obligaţi să deconecteze circuitele de sub
tensiune şi să păstreze ordinea şi disciplina.

Din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor (P.S.I.)

studenţilor le revin următoarele obligaţii:
- să participe la prima şedinţă de laborator în timpul căreia sunt
enumerate măsurile de P.S.I. specifice laboratorului şi modul
de utilizare a stingătoarelor şi să-şi însuşească informaţiile
comunicate;
- să respecte măsurile de P.S.I. specifice laboratorului;
- să sesizeze eventualele defecţiuni ale aparatelor şi
dispozitivelor care ar putea conduce la accidente;
- să nu suprasolicite instalaţiile şi aparatele la tensiuni sau
curenţi mai mari decât valorile nominale;
- să întrerupă toate sursele de energie şi să deconecteze toate
aparatele după efectuarea lucrării;
- să nu intre în laborator cu ţigări sau chibrituri aprinse;
- să nu arunce resturi de ţigări sau chibrituri în coşurile pentru
hârtii;
- să cunoască planul de evacuare al laboratorului, care este
afişat la loc vizibil;
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 89

- să acţioneze eficace la stingerea eventualelor incendii, în

conformitate cu indicaţiile conducătorului de lucrări sau a
persoanei responsabile;
- dacă incendiul are cauze de natură electrică să asigure mai
întâi întreruperea alimentării cu energie electrică de la panoul
general, iar apoi să acţioneze cu stingătoarele.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 90

PREZENTARE GENERALĂ A PROGRAMULUI DE

ANALIZĂ NUMERICĂ A CIRCUITELOR ELECTRICE
ELECTRONICS WORKBENCH

Simularea funcţionării unui circuit electric cu ajutorul unui

program de calculator este o etapă strict necesară şi foarte răspândită
utilizată în proiectarea circuitelor şi a dispozitivelor electrice. Circuitele
liniare cu o topologie mai complexă, precum şi circuitele neliniare pentru
care găsirea unei soluţii analitice este de multe ori imposibilă, beneficiază
din plin de suportul oferit de metodele numerice de soluţionare a
sistemelor algebrice sau a sistemelor de ecuaţii diferenţiale liniareori
neliniare, satisfăcute de circuitele electrice în diverse regimuri de
funcţionare.
Avantajele utilizării acestor programe de analiză de circuit sunt,
pe lângă găsirea punctului de funcţionare şi în situaţii în care nu există o
soluţie analitică, acela de a permite găsirea cazului celui mai favorabil,
respectiv defavorabil, de funcţionare, la variaţia unor parametri ai
circuitului, posibilitatea de a lua în calcul unele efecte parazite (capacităţi
parazite, cuplaje magnetice nedorite), modelarea unor componente prin
elemente discrete, proiectarea pe module a unui circuit complex,
realizarea analizei spectrale a unor semnale din circuit.
Programele existente în prezent, dintre care se amintesc
Electronics Workbench (EWB), P-Spice, au câteva elemente comune:
-o interfaţă grafică cu utilizatorul ce permite desenarea circuitului
şi crearea structurii de date privind topologia acestuia şi valorile
numerice ale elementelor de circuit; circuitul odată creat poate fi salvat
sub forma unui fişier;
-un modul de analiză numerică având următoarele funcţii:
stabilirea sistemului de ecuaţii (algebrice sau diferenţiale)
satisfăcut de circuit;
- soluţionarea numerică a sistemului;
- afişarea sub formă grafică a rezultatului analizei.
Modulul de analiză numerică apelat este specific tipului de
analiză de circuit care urmează să fie efectuată şi anume:
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 91

- analiză în curent continuu - modulul DC;

- analiză în regim permanent sinusoidal (analiză în frecvenţă) -
modulul AC;
- analiză în regim tranzitoriu – modulul Transient.
Denumirile în limba engleză sunt cele întâlnite în cazul
programelor amintite anterior.
În cazul programului P-Spice structura de date corespunzătoare
topologiei şi parametrilor circuitului poate fi obţinută în urma executării
unor instrucţiuni de comandă cu o sintaxă specifică.
Toate programele de analiză de circuit dispun de o bibliotecă de
componente active şi pasive (generatoare, rezistenţe, bobine,
condensatoare, diode, tranzistoare, amplificatoare operaţionale, unele
tipuri de circuite logice) care pot fi utilizate în construirea circuitului,
parametrii acestor componente putând fi modificaţi de utilizator.
Modulele de analiză în curent continuu (DC) şi în frecvenţă (AC)
utilizează metoda tensiunilor nodale (TTN) pentru generarea sistemului
de ecuaţii, motiv pentru care este necesară specificarea nodului de
referinţă a circuitului prin introducerea legăturii la masă (GROUND).
Aceste module stabilesc şi apoi soluţionează numeric un sistem de ecuaţii
algebrice, liniar în cazul unui circuit liniar, respectiv neliniar în cazul
unui circuit neliniar.
Modulul de analiză în regim tranzitoriu utilizează ca metodă de
analiză metoda variabilelor de stare, stabilind şi soluţionând numeric
sistemul de ecuaţii diferenţiale de ordinul I satisfăcut de variabilele de
stare ale circuitului în domeniul timp.
Ca algoritmi numerici frecvent utilizaţi de programele de analiză
de circuit pot fi menţionaţi algoritmul Newton-Raphson pentru
soluţionarea sistemelor algebrice neliniare (circuite rezistive neliniare) şi
apoi algoritmul Euler, respectiv algoritmul trapezoidal de ordinul doi,
pentru soluţionarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale de ordinul I. Detalii
în ceea ce priveşte stabilirea şi soluţionarea acestor sisteme de ecuaţii pot
fi găsite în [3], [4].
În continuare se prezintă câteva aspecte legate de programul
EWB utilizat în laboratorul de Bazele electrotehnicii.
Programul Electronics Workbench are un meniu din care pot fi
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 92

accesate funcţii relative la lucrul cu fişiere (File), funcţii de editare (Edit),

de setare a modului de afişare pe ecran a circuitului şi a proprietăţilor
componentelor (Circuit), funcţia de analiză (Analysis), având modulele
DC, AC, Transient şi Fourier, funcţii care permit (dacă este cazul) studiul
repetat al circuitului la variaţia valorii unei componente sau la variaţia
temperaturii (când sunt parametri variabili cu temperatura).
Desenarea circuitelor plane (cu graf topologic plan) se face
simplu în EWB. Componentele sunt ordonate în câteva grupuri: Sources
(care conţine generatoarele independente, precum şi comandate, de
tensiune şi de curent, ce pot furniza diverse forme de undă ale
semnalului), grupul Basic (care conţine componente pasive de bază cum
ar fi rezistorul, bobina, condensatorul, transformatorul), dar şi grupurile
Diodes, Transistors, Analog IC’s, Logic gates. Aparatele de măsură
(ampermetru, voltmetru, multimetru, osciloscop) se găsesc în grupurile
Indicators, respectiv Instruments. Toate aceste grupuri au o mică
pictogramă în bara de sub meniul principal. Alegerea unei componente
dintr-un grup se face cu ajutorul mouse-ului prin procedeul ʺclick and
drag ʺ. O componentă din circuit se poate selecta făcând click pe
simbolul ei, iar cu dublu click se deschide o fereastră de dialog în care se
pot seta parametrii ce definesc elementul de circuit respectiv. De
exemplu, în cazul unei surse de tensiune sinusoidale se specifică
amplitudinea sa în V, frecvenţa în Hz şi faza iniţială în grade. Unirea
componentelor prin legături conductoare se realizează tot cu ajutorul
mouse-ului făcând click pe o bornă de acces a unui element şi deplasând
cursorul (cu butonul stâng al mouse-ului apăsat) până la borna de acces a
altui element.
Odată terminat desenul circuitului, este util să se selecteze
CircuitSchematic optionsShow nodes, pentru a se afişa numerotarea
nodurilor principale (în care sunt conectate cel puţin 3 elemente de
circuit) şi secundare (cele în care sunt conectate numai două elemente).
Valorile variabilelor circuitului, tensiuni şi curenţi, pot fi obţinute,
indiferent de regimul său de funcţionare, fie prin conectarea unor
instrumente de măsură (ampermetru, voltmetru, osciloscop), fie sub
formă grafică sau de tabel de valori, dacă se utilizează un modul de
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 93

analiză (DC,AC, Transient sau Fourier).

Modulul de analiză DC (AnalysisDC Operating Point)
determină punctul de funcţionare în curent continuu (Direct Current) al
circuitului. În cazul acesta toate sursele sinusoidale se pasivizează,
laturile cu condensatoare se consideră la gol (curent nul), iar bobinele se
consideră scurtcircuite (tensiune nulă), fapt ce caracterizează un circuit
de curent continuu.
În urma analizei se afişează sub formă de tabel valorile curenţilor
prin generatoarele de tensiune (curenţi denumiţi de EWB Vx#branch,
unde x reprezintă numărul de ordine al generatorului), având sensul
convenţional de referinţă de la borna + la borna – a sursei, precum şi
potenţialele nodurilor în raport cu nodul de referinţă. De exemplu pentru
circuitul din Figura 8.1 rezultatele sunt cele din Tabelul VIII.1.

(3) (4)

(1)
(2) (6)
(5)

Figura 8.1
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 94

Tabelul VIII.1
Node/Branch Voltage/Current
1 -34.00000
2 15.00000
3 -3.00000
4 -2.00000
5 -10.00000
6 -5.00000
V1#branch -6.00000
V2#branch 3.00000
V3#branch -8.00000

Modulul de analiză în curent alternativ (AC) (AnalysisAC

Frequency) realizează o analiză a comportării în frecvenţă a circuitului.
Pentru aceasta toate sursele de curent continuu sunt în prealabil
pasivizate de modulul AC, iar bobinele şi condensatoarele sunt
reprezentate prin impedanţele lor complexe. Toate sursele de intrare sunt
considerate sinusoidale, ignorându-se în procesul analizei frecvenţa lor.
Analiza circuitului funcţionând în r.p.s. este realizată automat pentru
diverse frecvenţe ale sursei care iau valori într-un interval ales de
utilizator. În urma analizei rezultă două grafice ale parametrilor atenuare,
şi respectiv fază iniţială, a tensiunii nodale specificate de utilizator, în
funcţie de frecvenţa f.
De exemplu pentru circuitul din Figura 8.2.a caracteristicile UR(f)
şi γuR(f), unde u R (t )  U R 2 sin 2πft   uR  sunt reprezentate în Figura
8.2.b. După cum se poate constata din Figura 8.2.b valoarea efectivă a
semnalului de ieşire este raportată la valoarea efectivă a semnalului de
intrare Uieş/Uin (valori normate).
Modulul de analiză în regim tranzitoriu (AnalysisTransient)
realizează o analiză în domeniul timp calculând şi reprezentând grafic
semnalul răspuns ca funcţie de timp. Ca semnal răspuns se pot obţine
tensiunile nodale (dintre nodurile circuitului şi nodul de referinţă,
Ground), precum şi curenţii prin generatoarele de tensiune, având sensul
de referinţă pozitiv de la borna + la borna – a sursei.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 95

(a) (b)
Figura 8.2

Se poate opta pentru analiza circuitului în condiţii inţiale nule,

dacă se selectează opţiunea Initial conditions – Set to zero, sau cu
condiţii iniţiale setate de utilizator (User defined initial conditions), în
ceea ce priveşte valorile iniţiale ale potenţialelor unor noduri ale
circuitului. Este de asemenea posibil să se opteze pentru determinarea
prealabilă a punctului de funcţionare în curent continuu, utilă în special
în analiza unor circuite electronice. Timpul de simulare ales trebuie să fie
mai mare decât durata regimului tranzitoriu care este de aproximativ 5 ori
mai mare decât cea mai mare constantă de timp a circuitului, pentru a se
pune în evidenţă intrarea în regim permanent.
De exemplu, pentru circuitul din Figura 8.3.a care se conectează
la momentul t=0 la o sursă de tensiune constantă se obţine tensiunea pe
condensator având graficul reprezentat în Figura 8.3.b.
Programul EWB permite vizualizarea formei de undă a
semnalelor în regim tranzitoriu cu ajutorul unui osciloscop, element al
cărui model este accesibil din grupul Instruments. În acest caz lansarea
modulului de analiză în regim tranzitoriu se realizează făcând click pe
butonul de pornire (switch) a circuitului, aflat în colţul din dreapta sus al
ecranului. De altfel, indiferent de regimul de funcţionare a circuitului,
aparatele vor indica valoarea curentă a mărimii măsurate.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 96

(a) (b)
Figura 8.3

Modulul de analiză Fourier efectuează o analiză Fourier a unui

semnal (o tensiune) calculând componenta continuă, precum şi
amplitudinile şi fazele iniţiale ale armonicelor. Semnalul este eşantionat
cu o frecvenţă impusă de teorema eşantionării a lui Shanon şi dictată de
frecvenţa armonicei de rang maxim ce se doreşte a fi determinată [2], [6].
În fereastra de dialog deschisă de acest modul de analiză trebuie
completat numărul nodului de ieşire (tensiunea nodală ce urmează a fi
analizată) şi frecvenţa fundamentală, care, în cazul în care în circuit
acţionează simultan mai multe surse periodice, va fi egală cu cel mai
mare divizor comun al frecvenţelor surselor. Ca rezultat al analizei se
reprezintă grafic spectrul de frecvenţă al semnalului analizat.

(a) (b)
Figura 8.4
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 97

LUCRAREA 1

VERIFICAREA UNOR METODE DE ANALIZĂ A

CIRCUITELOR ELECTRICE DE CURENT CONTINUU
METODA CURENŢILOR DE BUCLĂ ȘI METODA
TENSIUNILOR NODALE

1. Introducere

Circuitele rezistive liniare sunt descrise de variabile care satisfac

sisteme algebrice liniare de ecuaţii, obţinute prin aplicarea teoremelor lui
Kirchhoff şi a teoremei lui Joubert. În cazul unui circuit cu l laturi şi n
noduri sistemul obţinut are l ecuaţii independente, dintre care n-1 sunt
obţinute utilizând prima teoremă a lui Kirchhoff, iar l-n+1 utilizând cea
de a doua teoremă a lui Kirchhoff. În cazul circuitelor cu un număr mare
de laturi este avantajos să se micşoreze dimensiunea sistemului de ecuaţii
alegându-se un alt set de variabile independente. În funcţie de modul de
alegere a variabilelor independente se obţin două metode de analiză:
metoda curenţilor de buclă şi metoda tensiunilor nodale.
Metoda curenţilor de buclă permite simplificarea analizei
circuitelor prin introducerea unor necunoscute noi, numite curenţi de
buclă, ataşaţi buclelor independente ale circuitului, în număr de l-n+1.
Curenţii în laturile circuitului se pot exprima ca sumă algebrică a
curenţilor de buclă ce ating latura considerată; în această sumă apar cu
semnul “+” curenţii de buclă care au acelaşi sens ca şi curentul în latură,
respectiv cu “–“ cei care au sens contrar.
Sistemul algebric de ecuaţii având ca necunoscute curenţii de
buclă este de forma:
[ Rb ][ib ]  [eb ] . (1-1)
Elementul de pe diagonala principală al matricii [Rb], Rii ,
reprezintăsumarezistenţelorlaturilor incidente buclei i, iarRij, i≠j,
reprezintăsumaalgebrică a rezistenţelorlaturilorcomunebuclelor i şi j,
acesteaintervenindcusemnul“+”dacăceidoicurenţi de buclă au acelaşi sens
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 98

înraportculaturacomunăşicusemnul“–“dacăei au sensuriopuse.
Elementulgeneric al matricii [eb], ei, reprezintăsumaalgebrică a
tensiunilorelectromotoarealegeneratoarelor de tensiune incidente
bucleii,luate cu semnul “+“ dacă sensul sursei coincide cu sensul
curentului de buclă ibi şi cu semnul “–“ în caz contrar. Este necesar ca
generatoarele reale de curent să fie în prealabil echivalate cu generatoare
reale de tensiune.
Metoda tensiunilor nodale permite simplificarea analizei
circuitelor dacă se consideră drept necunoscute tensiunile nodale
(tensiunile dintre nodurile independente şi nodul de referinţă), în număr
de n-1. Tensiunea la bornele unei laturi k se poate exprima ca diferenţă a
tensiunilor nodale corespunzătoare nodurilor între care este conectată
latura: uk=up0-uq0 (Figura 1.1). uk
(p) (q)
Sistemul algebric liniar de ecuaţii având upo uqo
ca necunoscute tensiunile nodale este de forma:
[Gn ][u n ]  [i g' n ] . (1-2) (o)

Elementul generic Gij al matricii [Gn] reprezintă, Figura 1.1

în cazul i=j, suma conductanţelor laturilor incidente nodului (i),iar în
cazul i  j , reprezintă suma, luată cu semnul “–“, a conductanţelor
laturilor incidente simultan nodurilor i şi j. Elementul generic de pe linia i
a matricii [i g' n ] reprezintă suma algebrică a curenţilor generatoarelor de
curent incidente nodului i, curenţii care intră în nod fiind negativi, iar cei
care ies din nod pozitivi. Generatoarele reale de tensiune trebuiesc în
prealabil echivalate cu generatoare reale de curent.

2. Modul de lucru

În lucrare se urmăreşte verificarea rezultatelor experimentale,

respectiv a celor obţinute cu ajutorul programului de analiză de circuit
Electronics Workbench (EWB), în cazul unor circuite rezistive liniare;
valorile obţinute se compară cu cele ce rezultă pe cale analitică, prin
soluţionarea unor sisteme algebrice de forma (1-1) sau (1-2).
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 99

2.1 Metoda curenţilor de buclă

a) Se realizează experimental, respectiv în Electronics
Workbench, montajul din Figura 1.2 utilizând rezistenţe, surse de
tensiune continuă, ampermetre şi voltmetre de curent continuu.
În vederea analizei cu ajutorul primei metode se aleg curenţii de
buclă ib1, ib2, ib3 ca în Figura 1.2.Aceştia pot fi măsuraţi cu ampermetrele
A1, A2, A3 conectate în serie cu laturile care aparţin câte unei singure
bucle a circuitului. Se poate stabili experimental şi sensul curentului: de
la borna “+” la borna “–“ a ampermetrului.
i1 (1) R3 i3 (2) i5
A
+ A1 - + 2 -
R1 R4 R2 R5
V1 V2 i2 +
i b2 ib3
e1 ib i4 e2 A3
1
(0) -

Figura 1.2

Curenţii reali în laturi se determină utilizând principiul

superpoziţiei: i1=ib1; i2=ib3-ib2; i3=ib2; i4=ib1-ib2; i5=ib3. Rezultatele obţinute
se notează în Tabelul I.1.
Circuitul se studiază apoi analitic rezolvând sistemul de forma (1-
1), care, în cazul circuitului considerat, este:
( R1  R4 ) ib1  R4 ib 2  e1

 R4 ib1  ( R2  R3  R4 ) ib 2  R2 ib3  e2 . (1-3)
 R i  ( R  R ) i  e
 2 b2 2 5 b3 2

În cazul montajului
(2)
experimental valorile rezistenţelor
R1, …R5 se citesc (dacă sunt R R
notate) de pe fiecare resistor sau se
R i 2 e
măsoară cu ohm-metrul; în EWB 6

sunt valorile date rezistenţelor la (0) (1)

crearea circuitului (valori alese de e

utilizator). R3 ib 3 R
i b1

(3)
Figura 1.3
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 100

Tensiunile generatoarelor de tensiune se măsoară experimental cu

voltmetrul. În EWB sunt valorile alese de utilizator. Sistemul (1-3) se
rezolvă şi rezultatele se notează în Tabelul I.1. Între zezultatele obţinute
pe cale experimentală şi cele obţinute prin analiza circuitului trebuie să
existe o foarte bună concordanţă.
b) Se reia modul de lucru indicat anterior, aplicat circuitului din
Figura 1.3.Se conectează în mod adecvat ampermetrele pentru măsurarea
curenţilor de buclă ib1, ib2, ib3.
Urmărind regulile descrise la începutul lucrării, se scrie sistemul
algebric satisfăcut de aceşti curenţi şi apoi se rezolvă, determinându-se şi
curenţii în laturi i1,.., i6 prin utilizarea superpoziţiei. Rezultatele obţinute
se notează pentru circuitul b) în Tabelul I.1.
Tabelul I.1
Circuitul ib1 ib2 ib3
Exp. Teor. Exp. Teor. Exp. Teor. i1 i2 i3 i4 i5 i6
a)
b) -

2.2 Metoda tensiunilor nodale

a) Se studiază cu ajutorul metodei tensiunilor nodale circuitul de
curent continuu din Figura 1.2. Numerotând nodurile ca în figură, rezultă
că sunt două tensiuni nodale, u10, u20, care pot fi măsurate uşor cu
ajutorul unui voltmetru (atât experimental cât şi în EWB). Se determină
atât valoarea absolută cât şi semnul acestor tensiuni. Se determină apoi
tensiunile la bornele laturilor care, în ipoteza utilizării regulii de la
receptoare privind asocierea sensurilor de referinţă ale tensiunii şi
curentului, au expresiile: u1=-u10; u2=-u20; u3=u10-u20; u4=u10; u5=u20.
Rezultatele obţinute se notează în Tabelul I.2
Circuitul se studiază apoi analitic rezolvând sistemul de forma
(1-2) care, în cazul circuitului din Figura 1.1, este:
G1  G3  G4  u10  G3u 20  G1e1
 (1-4)
 G3u10  G2  G3  G5  u 20  G2 e2
Rezultatele obţinute se notează pentru circuitul a) în Tabelul I.2.
b) Se reiau etapele descrise în paragraful anterior pentru analiza
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 101

experimentală şi teoretică a circuitului din Figura 1.3. Se compară

rezultatele obţinute analitic cu rezultatele experimentale, concordanţa
trebuind sa fie foarte bună.

Tabelul I.2

Circuitul u10 u20

Exp. Teor Exp. Teor. u1 u2 u3 u4 u5 u6

a)
b)
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 102

LUCRAREA 2

ANALIZA CIRCUITELOR REZISTIVE LINIARE CU

AJUTORUL PROGRAMULUI DE ANALIZĂ EWB
METODA GENERATORULUI ECHIVALENT DE
TENSIUNE ȘI METODA SUPERPOZIŢIEI

1. Introducere

Circuitele rezistive liniare pot fi analizate cu ajutorul programului

EWB fie prin apelarea modulului de analiză în curent continuu, Analysis
DC Operating Point, fie prin conectarea unor instrumente de măsură,
ampermetre, voltmetre, multimetre, şi lansarea analizei prin acţionarea
butonului de alimentare a circuitului (practic de începere a analizei). Prin
conectarea adecvată a instrumentelor de masură se pot verifica atât
teoremele lui Kirchhoff, cât şi metodele de analiză ale circuitelor
rezistive liniare (metoda curenţilor de buclă, metoda tensiunilor nodale,
metoda generatorului echivalent de tensiune, metoda suprapunerii
efectelor).
În lucrarea de faţă se urmăreşte verificarea cu ajutorul EWB a
metodei generatorului echivalent de tensiune (TGET) şi a teoremei
suprapunerii efectelor, valabilă în cazul circuitelor liniare.
Teorema generatorului echivalent de tensiune permite înlocuirea
unui circuit uniport activ printr-o schemă de tip generator real de tensiune
(Figura 9.1) în care uAB0 reprezintă tensiunea de mers în gol a
uniportului, Re rezistenţa echivalentă faţă de bornele A B ale uniportului
pasivizat, iar RS este rezistenţa de sarcină. În acest mod determinarea
curentului iAB prin rezistenţa de sarcină se poate face cu ajutorul relaţiei:

(A) iAB
Uniport iAB
uAB Re
liniar Rs uAB Rs
activ uAB
0
(B)

Figura 9.1
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 103

u AB0
i AB 
. (9-1)
Re  RS
Teorema suprapunerii efectelor afirmă că, în cazul unui circuit
liniar, semnalul răspuns, tensiune sau curent, obţinut atunci când
acţionează simultan mai multe semnale de excitaţie, este egal cu suma
semnalelor răspuns obţinute atunci când semnalele de excitaţie
acţionează separat.

2. Modul de lucru

Se desenează cu ajutorul programului EWB circuitul uniport din

Figura 9.2. Valorile elementelor de circuit sunt notate pe schemă.
R3 = 2
(1) (2)
A

R 3 Ig =5A
R 6
R 6 I V II A III Rs 3

e 30V e 12V

(B)

Figura 9.2

A. Pentru verificarea TGET se conectează un voltmetru între

bornele A şi B (etapa I), RS fiind deconectat. Indicaţia voltmetrului care
apare după acţionarea întrerupătorului (switch) reprezintă tensiunea de
mers în gol, uAB0.
Pentru determinarea rezistenţei echivalente, Re, a dipolului faţă de
bornele A, B se conectează un ampermetru din grupul Indicators între
nodurile A şi B (etapa a II-a). Se acţionează butonul de pornire, indicaţia
ampermetrului reprezentând curentul de scurtcircuit al dipolului, iAbsc. Re
se determină cu ajutorul relaţiei:
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 104

u AB0
Re  (9-2)
iABsc
În final se revine la situaţia în care RS=3Ω este conectat în circuit.
Se determină curentul iAB (etapa a III-a).
Atât Re cât şi uAB0 pot fi determinate analitic. Astfel, după
pasivizarea uniportului se obţine rezistenţa sa faţă de bornele AB:
 RR 
R4  R3  1 2 
R1  R2 
Re   (9-3)
R1 R2
R3  R4 
R1  R2
Tensiunea de mers în gol (cu RS deconectat) se determină
analizând circuitul cu ajutorul TTN. Se obţine sistemul:
 1 1 1  1 e
    u10  u 20  1  i g 3
 R1 R2 R3  R3 R1
 (9-4)
 1 u   1  1  u  i  e4
 R 10  R R4 
20 g3
 3 3 R4
Tensiunea de mers în gol este uAB0=u20.
În Tabelul IX.1 se notează valorile numerice ale mărimilor
calculate analitic şi determinate experimental cu EWB.
Tabelul IX.1
TGET Teor.suprap.efectelor
Re uAB0 iAB iAB(1) iAB(2) iAB(3)
Analitic Exp. Analitic Exp. Analitic Exp.
Circuitul 1
Circuitul 2

Concordanţa dintre valorile obţinute prin calcul şi cele obţinute cu

ajutorul EWB trebuie să fie foarte bună.

B. Pentru verificarea experimentală a teoremei suprapunerii

efectelor se desenează în EWB circuitul din Figura 9.2 în cazul în care
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 105

între nodurile A şi B este conectat RS în serie cu un ampermetru (varianta

III de la cazul A). Se citeşte indicaţia ampermetrului, iAB, atunci când
toate cele 3 surse e1, e4, ig3 actionează în circuit (curentul total). Se
analizează apoi cazurile în care acţionează o singură sursă:
- e1=30V, ig3=0 (deconectat), e4=0 (scurtcircuit); rezultă curentul iAB(1);
- e4=12V, e1=0 (scurtcircuit), ig3=0 (deconectat); rezultă curentul iAB(2);
- ig3=5A, e1=0 (scurtcircuit), e4=0 (scurtcircuit); rezultă curentul iAB(3).
Se VERIFICă dacă este îndeplinită relaţia:
iAB= iAB(1)+ iAB(2)+ iAB(3). (9-5)
Temă Să se verifice cu ajutorul EWB teorema generatorului
echivalent de tensiune şi teorema suprapunerii efectelor în cazul
circuitului din Figura 9.3. Valorile numerice ale elementelor de circuit se
aleg în mod arbitrar. Rezultatele numerice se vor nota în Tabelul IX.1.

R e4

R R R3 R

R7 R5
( B)

R6 e6

Figura. 9.3
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 106

LUCRAREA 3

LATURA PASIVĂ R-L-C SERIE ÎN REGIM

PERMANENT SINUSOIDAL. TRASAREA
CARACTERISTICILOR DE FRECVENŢĂ

1. Noţiuni teoretice

În acestă lucrare se vor studia ecuaţiile tensiune – curent ale

elementelor unei laturi R-L-C serie şi se vor trasa caracteristicile de
frecvenţă ale acestor elemente cu ajutorul programului EWB.
Se consideră latura de circuit din Figura 10.1 la bornele căreia se
aplică o tensiune:
ut   U 2 sin  t   u  (10-1),
unde U este valoarea efectivă, ω=2 π f – pulsaţia, f – frecvenţa, γu – faza
iniţială a tensiunii.

Figura 10.1

Curentul care circulă prin această latură este:

it   I 2 sin  t   i  (10-2),
U
cu valoarea efectivă I  (10-3),
Z
în care impedanţa Z are expresia:
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 107

2
 1 
Z  R    L 
2
 (10-4).
  C 
Unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent se poate calcula cu
relaţia:
1
L
C
   u   i  arctg (10-5).
R
Tensiunile la bornele elementelor rezistenţă, bobină şi
condensator au expresiile:

sin  t   i 
RU 2
 uR  R i 
 Z
 di  LU 2  
u L  L  sin   t   i   (10-6).
 dt Z  2
 1 U 2  
 u C   i dt  sin   t   i  
 C C Z  2
Se observă că tensiunea la bornele rezistenţei este în fază cu
curentul, cea la bornele bobinei este în avans de fază cu 90° faţă de
aceasta, iar cea la bornele condensatorului este în urmă (întârziată) cu 90°
faţă de faza curentului.

2. Teme propuse spre rezolvare

1. Să se traseze diagrama fazorială asociată circuitului pe hârtie

milimetrică şi să se verifice valorile efective ale tensiunilor de pe
elementele componente, precum şi defazajul dintre tensiunea de
alimentare şi curent, cu ajutorul programului EWB (prin utilizarea de
voltmetre, a unui ampermetru şi a unui osciloscop), în cazul următoarelor
valori numerice ale elementelor de circuit:
u t   10 2 sin 100 t  (10-7);
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 108



 R  1
 3  3
L  H  15 mH (10-8).
 100 
C  1 F  1,04 mF
 300 


Modul de lucru:
- se vor identifica valoarea efectivă a tensiunii de alimentare, pulsaţia şi
faza iniţială (pe referat);
- se vor calcula cu ajutorul expresiilor (10-2) – (10-6) evoluţia curentului i,
a tensiunilor uR, uL şi uC (pe referat);
- se va construi circuitul cu ajutorul programului EWB şi se vor conecta
voltmetre în paralel pe elementele de circuit, un ampermetru în serie şi un
osciloscop care măsoară pe primul canal tensiunea sursei de alimentare,
iar pe cel de-al doilea, pe rând, tensiunea de pe rezistenţă, bobină şi
condensator, Figura 10.2. Se vor verifica astfel valorile efective ale
semnalelor şi defazajele lor în raport cu faza tensiunii sursei de
alimentare. Osciloscopul va fi setat pe valorile 5 msec/div pentru baza de
timp şi 5 V/div pentru cele două canale. Defazajul dintre tensiuni va fi
măsurat precis prin poziţionarea celor două cursoare, corespunzătoare
fiecărui canal. Aceeaşi procedură poate fi urmată şi pentru vizualizarea
defazajului pe un osciloscop digital real.
- se va ataşa fiecărui semnal calculat o reprezentare simbolică, în complex
simplificat, după modelul:
at   A 2 sin  t   a   A  A e j  a  Acos  a  j sin  a  (10-9).
Această reprezentare este posibilă datorită faptului că toate semnalele din
circuit sunt de aceeaşi pulsaţie.
- cu ajutorul fazorilor obţinuţi după relaţia (10-9) se va trasa pe referat
diagrama fazorială asociată circuitului, care este de forma celei din
Figura 10.3, prin care se verifică faptul că:
U  U R  U L  UC (10-10).
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 109

Observaţie: valoarea efectivă a tensiunii de alimentare, U, este

diferită de suma algebrică a tensiunilor măsurate pe elementele pasive.

Figura 10.2

Figura 10.3
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 110

2. Să se traseze caracteristicile de frecvenţă (amplificare –

frecvenţă şi fază – frecvenţă) pentru elementele de circuit din Figura
10.4.

Figura 10.4

Modul de lucru:
- se va seta Plotter-ul Bode pentru trasarea caracteristicilor amplificare –
frecvenţă şi fază – frecvenţă pe o scară liniară, pentru valori ale
amplificării de la 0 la 5, ale fazei de la -180° la 180°, respectiv ale
frecvenţei de la 20 Hz la 100 Hz, după cum se observă şi în Figura 10.5.
Se poate utiliza în acest scop şi modulul de analiză în frecvenţă,
Analysis AC.
- se vor preleva datele corespunzătoare pentru bobină (Figura 10.4, Figura
10.5), iar apoi pentru rezistenţă şi condensator. Acest lucru se va realiza
prin conectarea la bornele OUT ale plotter-ului ale tensiunilor de la
bornele acestor elemente, pornirea simulării (cu ajutorul butonului de
pornire 0 – 1), vizualizarea semnalelor (cu ajutorul opţiunii Display
Graphs din meniu) şi utilizarea cursoarelor (opţiunile Toggle Grid şi
Toggle Cursors) pentru fiecare grafic în parte. Datele vor fi trecute pe
referate într-un tabel (Tabelul X.1).
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 111

Figura 10.5

Tabelul X.1

f (Hz) 20 40 60 80 100

UR A
φ
UL A
φ
UC A
φ

- se vor reprezenta cele două familii de caracteristici, amplificare

– frecvenţă, A(f), şi fază – frecvenţă, φ(f), prin gruparea corespunzătoare
a datelor din tabel.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 112

3. Să se traseze caracteristica curentului în funcţie de frecvenţă

pentru diferite valori ale factorului de calitate din circuit.
Modul de lucru:
- se vor preleva valorile tensiunii la bornele rezistenţei pentru un prim
factor de calitate al circuitului,
L1
Q1  C (10-11),
R
corespunzător circuitului din Figura 10.2, prin realizarea unei analize de
curent alternativ (în meniu opţiunea Analysis şi apoi AC Frequency), cu
precizarea nodului în care se află rezistenţa, a intervalului de frecvenţă
pentru o scară liniară şi se vor citi valorile corespunzătoare (care apar la
Display Graphs) prin utilizarea cursoarelor (opţiunile Toggle Grid şi
Toggle Cursors). Datele vor fi trecute în prima linie a Tabelului X.2;
- se va repeta operaţia de mai sus pentru alţi doi factori de calitate
Q2şi Q3 corespunzători unor valori ale inductanţei de L2 = 10,4 mH şi
respectiv L3 = 5,2 mH (valorile rezistenţei şi condensatorului rămân
constante), iar datele citite vor fi trecute în liniile corespunzătoare din
Tabelul X.2.
- cu ajutorul datelor din tabel se va trasa pe referat o familie de
caracteristici de tipul celei din Figura 10.6.

Tabelul X.2

f 20 Hz 40 Hz 50 Hz 60 Hz 68,48 80 Hz 100 Hz
I Hz
I (A)
Q1
I (A)
Q2
I (A)
Q3
Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 113

Figura 10.6
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 114

LUCRAREA 4a

CIRCUITE DE ORDINUL I CU O BOBINĂ ÎN REGIM

TRANZITORIU

1. Introducere

Această lucrare îşi propune să realizeze o analiză a circuitelor

care conţin o bobină şi sunt supuse unui regim tranzitoriu, în domeniul
timp şi cu ajutorul transformatei Laplace. Circuitele pot fi alimentate de
la surse de curent continuu sau de curent alternativ şi pot avea condiţii
iniţiale nule sau nenule.
Un circuit format din rezistenţe, surse şi o bobină poate fi
reprezentat sub forma unui dipol activ rezistiv, având drept sarcină
bobina, care poate fi adus la o formă echivalentă de tipul celei din Figura
12.1.

Figura 12.1

Se poate scrie teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiul de

circuit constituit de schema echivalentă a dipolului activ şi apoi ecuaţia
diferenţială de ordinul I asociată acestui circuit după cum urmează:
uR t   uL t   ee t   Re it   L  ee t 
di
(12-1).
dt
2. Analiza unui circuit R-L alimentat de la o sursă de tensiune
continuă
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 115

Se consideră în continuare un regim tranzitoriu produs într-un

circuit de ordinul I la închiderea comutatorului k, alimentat de la o sursă
de tensiune continuă ee(t)= E=cst., pentru o valoare iniţială nenulă, I0, a
curentului prin bobină, asigurat de exemplu de către o sursă exterioară
circuitului reprezentat în Figura 12.2. Comutarea are loc la momentul
t=0.

Figura 12.2

Analiza în domeniul timp

Pentru analiza în domeniul timp se reia ecuaţia (12-1) sub forma:
di
L  Ri  E (12-2).
dt
Soluţia generală a acestei ecuaţii, care conţine o componentă de
regim permanent, ip(t), şi una de regim liber, il(t), este de forma:
i (t )  i p t   i l (t ) (12-3).
Soluţia de regim permanent, care verifică ecuaţia (12-2), va avea
aceeaşi variaţie în timp ca şi sursa de tensiune aplicată în circuit şi prin
urmare:
di p E
E  cst.  i p  cst.   0  ip  (12-4).
dt R
Soluţia de regim liber se obţine prin rezolvarea ecuaţiei omogene
asociate lui (12-2):
di
L l  R il  0  il  A e s t (12-5),
dt
unde s=-R/L, se determină prin asocierea ecuaţiei caracteristice a ecuaţiei
(12-5), iar A este o constantă ce se calculează cu ajutorul primei teoreme
a comutării prin considerarea condiţiei iniţiale:
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 116

 i0   i0 

i0   i p 0   il 0    A  A  I 0 
E E
(12-6).
 R R
 i0   I 0
Prin introducerea rezultatelor (12-4), (12-5) şi (12-6) în expresia (12-

3) se obţine soluţia generală a ecuaţiei (12-2) ca fiind de forma:

R
E  E  t
it     I 0   e L (A) (12-7).
R  R
În Figura 12.3 este prezentată evoluţia soluţiei i(t) în ipoteza
I0<E/R.

Figura 12.3

Modul de lucru
1. Se va realiza în EWB un circuit RL serie alimentat la o sursă de
tensiune constantă (baterie). Parametrii numerici pot fi, de exemplu R=10
Ω, L=1mH. Se va utiliza modulul de analiză în regim tranzitoriu al EWB
, Analysis→Transient , vizualizându-se (se cer ca semnal răspuns)
curentul prin bobină şi tensiunea la bornele acesteia. Circuitul va avea
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 117

condiţii iniţiale nule (Initial conditions→Set to zero). Se vor nota formele

de undă ale celor două semnale. Se va determina de pe grafice, cu
ajutorul cursoarelor, durata regimului tranzitoriu, Δttranzit.≥5τ, unde τ=L/R
este constanta de timp a circuitului RL serie.

3. Analiza unui circuit R-L alimentat de la o sursă de

tensiune sinusoidală

Figura 12.5
Pentru analiza de regim tranzitoriu a unui circuit R-L alimentat de
la o sursă de tensiune sinusoidală, în condiţii iniţiale nenule, Figura 12.5,
se va proceda în mod similar cu cazul precedent, efectuând analiza în
domeniul timp.
Ecuaţia ce descrie funcţionarea circuitului din Figura 12.5 este de
forma următoare:
L  R i  E 2 sin t   e 
di
(12-10).
dt
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale, i(t), va avea aceeaşi formă cu
cea din relaţia (12-3). Curentul electric ip(t) ce reprezintă soluţia de regim
permanent a ecuaţiei (12-10), se poate exprima ca fiind:
 L  E 2
i p t   sin t   e   
E 2
sin  t   e  arctg 
R  L
2 2 2
 R  Z
(12-11),
unde Z reprezintă impedanţa circuitului, iar  - defazajul dintre tensiunea
aplicată circuitului şi curentul de regim permanent.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 118

Soluţia de regim liber, il(t), are aceeaşi formă ca şi pentru circuitul

alimentat de la o sursă de tensiune continuă pentru că verifică acceaşi
ecuaţie diferenţială omogenă, relaţia (12-5).
Condiţia iniţială nenulă se poate nota tot cu I0. Aplicând prima
teoremă a comutării şi considerând precizările făcute anterior, se obţine
valoarea constantei de integrare, A:
 i0   i0 

i0   i p 0   il 0   sin  e     A  A  I 0  sin  e   
E 2 E 2
 Z Z
 i0   I 0
(12-12).
Expresia curentului din circuitul R-L în regim tranzitoriu
alimentat de la o sursă de tensiune alternativă, în condiţii iniţiale nenule
este următoarea:
   RL t
i t   sin t   e      I 0  sin  e    e
E 2 E 2
(12-13).
Z  Z 
În Figura 12.6 este prezentată evoluţia grafică a curentului i(t) în
ipoteza A>0.

Figura 12.6
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 119

Valoarea maximă a curentului de regim tranzitoriu poate ajunge

până la aproape dublul amplitudinii curentului de regim permanent. Se
spune în acest caz că în circuit, pe durata regimului tranzitoriu,
aparsupracurenţi, de care trebuie ţinut cont în etapa de proiectare a
circuitului respectiv.
Modul de lucru
Se repetă analiza circuitului de mai sus în EWB considerând la
intrare o sursă de tensiune sinusoidală. Se va studia influenţa frecvenţei
şi a fazei iniţiale a tensiunii sursei asupra formei de undă a semnalului
răspuns. Se vor pune în evidenţă şi se vor nota cazurile dezavantajoase în
care apar supracurenţi.

5. Probleme propuse spre analiza în EWB

1. Să se determine pentru circuitul din Figura 12.11 curentul prin

bobină, iL(t), la închiderea lui k. Să se traseze graficul acestui curent cu
ajutorul programului EWB (Electronics Workbench). Se dau următoarele
valori numerice: E1 = E2 = 15 V, R1=R2=3 , R3=R4=R5=2, R=1,6,
L=1H.
 Circuite de tip R-L în regim tranzitoriu 120

Figura 12.11

Modul de lucru
Această problemă poate fi rezolvată prin simplificarea circuitului
prin aducerea sa sub forma unui dipol liniar activ între bornele a şi b,
care are drept sarcină latura cu rezistenţa R şi inductanţa L. Rezultatul
care trebuie să fie obţinut este :
iL(t)= 3(1-e-4t) (A) (12-18).
Pentru reprezentarea grafică cu ajutorul programului EWB se
desenează circuitul şi se vizualizează nodurile prin bifarea opţiunii Show
nodes din Schematic Options (prin click dreapta mouse). Se selectează
apoi din meniul principal opţiunea Analysis – Transient. În acest meniu
se setează valorile iniţiale funcţie de datele problemei, se stabileşte
intervalul de timp de analiză de la 0 la de 5 ori constanta de timp a
circuitului şi se selectează drept nod pentru analiză acela care este definit
de program între rezistenţa R=1,6  şi bobină. Valoarea indicată pe
grafic va fi valoarea curentuluiiL(t)multiplicată cu 1,6. Cu ajutorul
cursoarelor (opţiunea Toggle Cursors) se poate realiza un tabel de valori
şi trasa apoi graficul corespunzător pe referat.
Fizic, pe un osciloscop real, iL(t) se poate urmări prin introducerea
semnalului tensiune de pe rezistenţa conectată în serie cu bobina. Prin
împărţirea valorilor acestei tensiuni la 1,6 (valoarea rezistenţei) se obţin
valorile lui iL(t). Durata regimului tranzitoriu poate fi memorată prin
selectarea unui mod de declanşare (Trigger) normal, determinat de
semnalul introdus, pe front crescător, pentru un cuplaj de curent
continuu, osciloscopul având amplitudinea pe 2 V/div, iar baza de timp
pe 250μs/div.
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 100

LUCRAREA 4b

CIRCUITE DE ORDINUL I CU UN CONDENSATOR ÎN

REGIM TRANZITORIU

1. Introducere

Această lucrare îşi propune să realizeze o analiză a circuitelor

care conţin un condensator şi sunt supuse unui regim tranzitoriu, în
domeniul timp şi cu ajutorul transformatei Laplace. Circuitele pot fi
alimentate de la surse de curent continuu sau de curent alternativ şi pot
avea condiţii iniţiale nule sau nenule.
Un circuit format din rezistenţe, surse şi un condensator poate fi
reprezentat sub forma unui dipol activ rezistiv, având drept sarcină
condensatorul, putând fi astfel adus la o formă echivalentă de tipul celei
din Figura 13.1.

Figura 13.1

Se poate scrie teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiul de

circuit constituit de forma echivalentă a dipolului activ şi apoi ecuaţia
diferenţială de ordinul I asociată acestui circuit după cum urmează:
uR t   uC t   ee t   Re it   uc (t )  ee t   Re C c  uc  ee t 
du
dt
(13-1).
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 101

2. Analiza unui circuit R-C alimentat de la o sursă de tensiune

continuă

Se consideră în continuare un regim tranzitoriu produs într-un

circuit de ordinul I la închiderea comutatorului k, alimentat de la o sursă
de tensiune continuă ee(t)= E=cst., pentru o valoare iniţială nenulă, U0, a
tensiunii pe condensator, asigurată de exemplu de către o sursă exterioară
circuitului, reprezentat în Figura 13.2. Comutarea are loc la momentul
t=0.

Figura 13.2

Analiza în domeniul timp

Pentru analiza în domeniul timp se consideră ecuaţia (13-1) care
devine:
du c
RC  uc  E (13-2).
dt
Soluţia generală a acestei ecuaţii, care conţine o componentă de
regim permanent, ucp(t), şi una de regim liber, ucl(t), este de forma:
uc (t )  uc p t   ucl (t ) (13-3).
Soluţia de regim permanent, care verifică ecuaţia (13-2), va avea
aceeaşi variaţie în timp ca şi sursa de tensiune aplicată în circuit şi prin
urmare:
ducp
E  cst.  ucp  cst.   0  ucp  E (13-4).
dt
Soluţia de regim liber se obţine prin rezolvarea ecuaţiei omogene
asociate ecuaţiei (13-2):
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 102

ducl
RC  ucl  0  ucl  A e s t (13-5),
dt
unde s=-1/(RC), se determină prin asocierea ecuaţiei caracteristice a
ecuaţiei (13-5), iar A este o constantă ce se calculează cu ajutorul primei
teoreme a comutării prin considerarea condiţiei iniţiale:
 u c  0    uc  0  

uc  0   ucp  0   ucl  0   E  A  A  U 0  E (13-6).
 uc  0   U 0

Prin introducerea rezultatelor (13-4), (13-5) şi (13-6) în expresia (13-3)

se obţine soluţia generală a ecuaţiei (13-2) ca fiind de forma:

1

uc t   E  U 0  E e
t
RC
(13-7).
În Figura 13.3 este prezentată evoluţia soluţiei uc(t) în ipoteza
U0<E.

Figura 13.3
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 103

Modul de lucru
Se va realiza în EWB un circuit RC serie (de ex. R=10Ω,
C=10μF) alimentat la o sursă de tip baterie. Se va analiza circuitul în
regim tranzitoriu , Analysis→Transient , vizualizându-se (se cer ca
semnal răspuns) tensiunea pe condensator şi curentul de încărcare (circuit
cu condiţii iniţiale nule). Se va nota forma de undă a semnalelor şi se va
determina durata regimului tranzitoriu, Δttranzit≥5τ, unde τ=RC este
constanta de timp a circuitului.

3. Analiza unui circuit R-C serie alimentat de la o sursă de

tensiune alternativă

Pentru analiza de regim tranzitoriu a unui circuit R-C serie

alimentat de la o sursă de tensiune sinusoidală, în condiţii iniţiale nenule,
Figura 13.5, se va proceda în mod similar cu cazul precedent, efectuând
însă doar analiza în domeniul timp. Metodele aplicate sunt identice,
singura diferenţă provenind din expresia valorii curentului de regim
permanent.
Figura 13.5

Ecuaţia ce descrie funcţionarea circuitului din Figura 13.5 este de

forma următoare:
uc t   R it   E 2 sin t   e   RC c  uc  E 2 sin t   e 
du
dt
(13-10).
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale, uc(t), va avea aceeaşi formă cu
cea din relaţia (13-3). Expresia tensiunii ucp(t) reprezintă soluţia de regim
permanent a ecuaţiei (13-10), de forma:
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 104

 
ucp t  
E 2 1
sin  t   e  arctg  
1  RC 2 
C R 2 
 C2
2
(13-11),
 
ucp t  
E 2
sin  t   e    
C Z  2
unde Z reprezintă impedanţa circuitului, iar  - defazajul dintre tensiunea
aplicată circuitului şi curentul de regim permanent.
Soluţia de regim liber, ucl(t), are aceeaşi formă ca şi pentru
circuitul alimentat de la o sursă de tensiune continuă deoarece verifică
aceeaşi ecuaţie diferenţială omogenă, relaţia (13-5).
Condiţia iniţială nenulă se poate nota cu U0, chiar dacă provine
dintr-o mărime sinusoidală, pentru că la t=0 aceasta nu depinde de timp
şi este constantă.
Aplicând prima teoremă a comutării şi considerând precizările
făcute anterior, se obţine valoarea constantei de integrare, A:
 uc 0   uc 0 
  
uc 0   U 0
E 2
  A sin   e      U 0 
u 0   u 0   u 0  C Z  2
 c  cp  cl 

E 2  
A  U0  sin   e    
C Z  2
(13-12).
Expresia tensiunii pe condensator din circuitul R-C serie în regim
tranzitoriu alimentat de la o sursă de tensiune alternativă, în condiţii
iniţiale nenule, este următoarea:
    
t
 
uc t  
E 2 E 2
sin  t   e      U 0  sin   e     e RC
C Z  2  C Z  2 
(13-13).
În Figura 13.6 este prezentată evoluţia grafică a tensiunii uc(t) în
ipoteza A>0.
Valoarea maximă a tensiunii la bornele condensatorului în regim
tranzitoriu poate ajunge până la aproape dublul amplitudinii tensiunii
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 105

de regim permanent, imediat după momentul comutării, când este

îndeplinită condiţia de fază de forma:
  E 2
e      e      uc max  2 (13-14).
2 2 C Z
Se spune în acest caz că în circuit, pe durata regimului tranzitoriu,
apar supratensiuni pe condensator, fenomen de care trebuie ţinut cont
în etapa de proiectare a circuitului respectiv.

Figura 13.6
Modul de lucru
Se reia analiza circuitului de mai sus , alimentat de la o sursă
sinusoidală de tensiune. Se va studia influenţa frecvenţei şi a fazei iniţiale
a sursei asupra formei de undă a semnalelor răspuns. Se vor pune în
evidenţă şi nota cazurile defavorabile în care apar supratensiuni pe
condensator.

5. Probleme propuse

1. Să se determine analitic şi să se reprezinte grafic cu ajutorul

programului EWB curenţii din laturi şi tensiunea la bornele
condensatorului pentru circuitul din Figura 13.13, la închiderea
comutatorului k.
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 106

Figura 13.13

Răspuns:

 iR1 t   2,5  1,25 e 5 10 t  A

5


iR 2 t   2,5  1,25 e  5 10 t  A
5

 (13-22).
 iC t   2,5 e  A
 5 105 t

 c 
 u t   5 1  e  5 10

5
t
V 

2. Să se determine tensiunea la bornele condensatorului la

închiderea comutatorului k din Figura 13.14. Să se calculeze analitic şi să
se verifice cu ajutorul programului EWB şi cu ajutorul unui osciloscop
real defazajul care apare între tensiunea aplicată la borne şi curentul de
regim permanent ce se stabileşte în circuit.
 Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 107

Figura 13.14

3. Să se determine evoluţia tensiunii la bornele condensatorului,

la închiderea comutatorului k, pentru circuitul din Figura 13.15. Să se
determine cu ajutorul programului EWB după cât timp este satisfăcută
condiţia de periodicitate a tensiunii la bornele condensatorului (valoarea
la începutul perioadei să fie aceeaşi cu valoarea la terminarea acesteia).
Observaţie: comutatorul k se închide doar la momentul iniţial, t=0, dar
regimurile tranzitorii continuă şi după terminarea primei perioade
datorită caracteristicilor sursei de alimentare (sursă de impulsuri).
Circuite de tip R-C în regim tranzitoriu 108

Figura 13.15
 LUCRAREA 5

CIRCUITE ELECTRICE DE ORDINUL II ÎN REGIM TRANZITORIU

Circuitele electrice de ordinul II sunt descrise de ecuaţii diferenţiale de ordinul II şi

conţin drept elemente pasive reactive minim o bobină şi un condensator. Se va exemplifica
rezolvarea în regim tranzitoriu a acestor circuite utilizând metoda în domeniul timp şi cea în
domeniul operaţional, pentru surse de alimentare de curent continuu sau de curent alternativ,
în condiţii iniţiale nule sau nenule.

1. Analiza circuitului R-L-C serie

În cazul acestui circuit, Figura 14.1, pentru obţinerea soluţiei de regim tranzitoriu,
trebuie cunoscute două condiţii iniţiale, referitoare la curentul electric prin bobină, I0, şi la
tensiunea la bornele condensatorului, U0, în momentul comutării care are loc prin închiderea
comutatorului k.

Figura 14.1

Analiza în domeniul timp a circuitului alimentat de la o sursă de tensiune continuă

Se consideră circuitul în momentul imediat ulterior comutării şi se scrie teorema a II-a

a lui Kirchhoff peochiul de circuit astfelformat din Figura 14.2. Se va obţine o ecuaţie
diferenţială de ordinul II în necunoscuta uc(t) – tensiunea la bornele condensatorului.

Figura 14.2
 uR t   uL t   uC t   ee t  
dit  1 t
R it   L    it dt  E (14-1).
dt C
du t  d 2u
it   C c  L C 2c  R C c  uc  E
du
dt dt dt
Ecuaţia diferenţială de ordinul II obţinută are o soluţie clasică ce conţine o
componentă de regim permanent şi una de regim liber, după cum urmează:
uc t   ucp t   ucl t  (14-2).
Soluţia de regim permanent va avea aceeaşi formă de variaţie în timp ca şi excitaţia
aplicată circuitului şi prin urmare sunt valabile relaţiile de calcul:
d 2ucp ducp
E  cst .  ucp t   cst .    0  ucp  E (14-3).
dt 2 dt
Soluţia de regim liber verifică ecuaţia diferenţială omogenă de ordinul II, (14-1), deci
va fi de forma:
d 2u du
LC 2cl  RC cl  ucl  0  ucl  A1 e s1 t  A2 e s 2 t (14-4),
dt dt
unde A1 şi A2 sunt constante ce vor fi determinate cu ajutorul condiţiilor iniţiale, iar s1 şi s2
sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice asociate ecuaţiei diferenţiale din relaţia (14-4).
Se introduc notaţiile:
R 1
 2 ,  02 (14-5),
L LC
şi se împarte relaţia (14-4) la LC, ceea ce permite obţinerea unei forme echivalente a ecuaţiei
diferenţiale şi a celei caracteristice:
d 2ucl du
2
 2  cl  02 ucl  0  s 2  2 s  02  0 
dt dt (14-6).
s1, 2     2  02
Rădăcinile s1 şi s2 pot fi reale şi distincte, caz în care răspunsul liber al circuitului este
aperiodic, reale şi identice – răspuns de tip aperiodic critic, sau complex conjugate – răspuns
de tip periodic amortizat.

a) Rădăcinile s1 şi s2 reale şi distincte (δ>ω0)

Se folosesc condiţiile iniţiale şi teoremele comutării pentru determinarea constantelor
A1 şi A2:
  uc 0   uc 0   U 0
u 0   u 0   u 0   E  A  A
 c   A1  A2  U 0  E
cp  cl  1 2

 i 0   i 0   I 0  s A  s A  I0 
  1 1 2 2 C
 i 0   C duc
 t  0   s1 A1  s2 A2
 dt

 (14-7).

 s2 U 0  E 
I0
 C
 1
A 
 s1  s2

s1 U 0  E   0
I

A  C
 2 s1  s2
Înlocuind constantele A1 şi A2 în soluţia de regim liber se obţine răspunsul de regim
tranzitoriu, care este unul aperiodic, de forma:
 s2 U 0  E  s1 U 0  E   0
I0 I
uc (t )  E  C e s1 t  C es2 t (14-8).
s1  s2 s1  s2
Tensiunea la bornele condensatorului în acest caz este reprezentată în Figura 14-3. S-a
presupus că U0< E.

Figura 14-3

b) În cazul în care rădăcinile sunt identice (δ=ω0), s1 = s2 =-, se spune că circuitul are
un răspuns de tip aperiodic critic. Se va căuta soluţia de regim liber a variabilei de stare, ucl(t),
de forma:
ucl t   A1 e  t  A2 t e  t  e  t  A1  A2 t  (14-9).
Prin folosirea condiţiilor iniţiale conform teoremelor comutării se calculează
constantele A1 şi A2 :


 uc 0   uc 0 _   U 0  A1  U 0  E
 
uc 0   uc p 0   uc l 0   E  A1   A  I 0  C U 0  E  (14-10). Prin înlocuirea celor
 i0   i0 _   I 0  2 C

 i0   C duc t  0  C  A2  A1 
 dt
două constante din relaţia (14-10) în relaţia (14-9) se obţine expresia tensiunii la bornele
condensatorului în cazul unui răspuns aperiodic critic în circuit:
 I  C U 0  E 
uc t   E  e  t U 0  E  0  (14-11).
 C 
Evoluţia a acestui tip de răspuns este ilustrată în Figura 14.4.

Figura 14.4

c) Rădăcinile s1 şi s2 complexe, caz în care răspunsul circuitului este de tip periodic

amortizat (δ<ω0)
Pentru această situaţie soluţia de regim permanent a ecuaţiei (14-1) rămâne
neschimbată, relaţia (14-3), iar cea de regim liber se poate căuta sub forma din relaţia (14-4):
 s     2   2    j '
 1 0
 u c t   u cp t   u cl t 
s 2       0    j '
2 2
(14-12).

u c t   E  A1 e s1 t  A2 e s2 t  E  A1 e   j ' t  A2 e   j ' t
Prin utilizarea teoremelor comutării şi a condiţiilor iniţiale, constantele din relaţia (14-
4) pot fi calculate după acelaşi algoritm din relaţiile (14-7), obţinându-se aceleaşi valori
pentru A1 şi A2. Prin urmare va rămâne valabilă forma expresiei (14-8), ca fiind una generală
pentru răspunsul uc(t), iar prin înlocuirea valorilor complexe ale lui s1 şi s2 şi considerarea
condiţiei iniţiale I0 = 0, pentru simplificarea calculelor, se obţine:
 uc (t )  E 
  j'U 0  E     j' t    j'U 0  E     j' t
e  e 
2 j' 2 j'
e  t
uc t   E  U 0  E  sin ' t  ' cos ' t  (14-13).
'
 e  t
uc t   E  0 U 0  E sin ' t  '
'
S-a utilizat notaţia:
'
 '  arctg (14-14).

Evoluţia răspunsului de tip periodic amortizat, corespunzătoare relaţiei finale din (14-
13), este reprezentată în Figura 14.5.

Figura 14.5

Analiza în domeniul timp a circuitului R-L-C serie alimentat de la o sursă de tensiune

alternativă cu condiţii iniţiale nule

Schema circuitului înaintea comutării (la t=0_) şi imediat după comutare la t=0+ este
prezentată în Figura 14.7.

Figura 14.7

Ecuaţia diferenţială asociată circuitului din Figura 14.7, considerând şi notaţiile din
relaţiile (14-5), (14-12) şi (14-14), este de forma:
d 2uc
 RC c  uc  E 2 sin t   e  
du
LC 2
dt dt
2
(14-19).
 2 c  02 uc  02 E 2 sin t   e 
d uc du
2
dt dt
 Tensiunea la bornele circuitului, uc(t) va avea două componente, relaţia (14-2).
Se consideră pentru circuit condiţii iniţiale nule, U0 = 0, I0 = 0 şi un răspuns de tip
periodic amortizat pentru componenta de regim liber, cu soluţiile s1 şi s2 ale ecuaţiei
caracteristice date prin relaţia (14-12). Forma soluţiei de regim liber, ucl(t) va fi cea din relaţia
(14-4).
Pentru determinarea soluţiei de regim permanent trebuie exprimat pentru început
curentul de regim permanent care se stabileşte în circuit şi care este de forma, [3]:

i p t  
sin t   e  
E 2
(14-20),
Z
unde impedanţa Z şi defazajul  dintre tensiunea aplicată la borne şi curentul de regim
permanent sunt de forma:
 2

Z  R   L  1 

2
  C 
 1 (14-21).
 L 
   arctg C
 R
Considerând defazajul de 90 dintre curentul de regim permanent şi valoarea de regim
o

permanent a tensiunii la bornele condensatorului, această mărime se poate exprima ca:

 
ucp t  
E 2
sin  t   e     (14-22).
C Z  2
Cu ajutorul relaţiilor (14-20) şi (14-22) se pot calcula constantele A1 şi A2 ce apar în
expresia soluţiei de regim liber, ucl(t), după cum urmează:
 uc 0   uc 0 _   0
  
uc 0   ucp 0   ucl 0  
E 2
sin   e      A1  A2
 C Z  2
 i0   i 0 _   0 

 i0   C duc E 2   
  t  0  C  cos   e      s1 A1  s2 A2  (14-23).
 dt  CZ  2 

 A1 
E 2
s2 cos e    sin  e  
 C Z s1  s2 

A  E 2
 2 C Z s1  s2  1
 s cos e    sin  e  
Prin urmare tensiunea la bornele condensatorului, pe durata regimului tranzitoriu, va fi

de forma:

  2 2  s2  j' t  
    s2 sin   e    arctg   e   
E 2 e t   
uc  t   ¨  cos  t   e      
(14-24).
CZ  2 j'   s  
 j' t 
    s1 sin   e    arctg  e
2 2

1

    
Modul de lucru
Se va realiza în EWB un circuit RLC serie (de exemplu iniţial R=10Ω, L=1mH,
C=1μF) alimentat de la o baterie de 10V. Se va analiza circuitul cu condiţii iniţiale nule în
regim tranzitoriu, obţinându-se ca semnale răspuns tensiunea pe condensator şi curentul. Se
va nota forma de undă a semnalului obţinut şi se va calcula expresia sa analitică utilizând
expresiile indicate mai sus (numeric). Se va determina tipul de regim tranzitoriu (aperiodic,
aperiodic critic sau oscilant amortizat) după forma de undă şi calculând rădăcinile ecuaţiei
caracteristice, s1, s2.
Se va modifica valoarea unui parametru al circuitului (de ex. R) pentru a schimba
natura regimului tranzitoriu. Se reia analiza în EWB şi se determină şi expresia analitică a
semnalelor răspuns în acest caz (numeric).
Se reia analiza celor două cazuri de mai sus la alimentarea de la o sursă de tensiune
sinusoidală. Se studiază influenţa frecvenţei şi a fazei iniţiale a sursei asupra formei de undă a
semnalelor răspuns. Se determină expresia analitică a tensiunii pentru unul dintre aceste
cazuri (numeric). Se notează graficele obţinute în EWB pentru cazurile dezavantajoase.
 SCHEMA LABORATOR INGINERIA SISTEMELOR
Săpt. Conţinut
1. Seminar 1
2. L1 – Analiza circuitelor resistive liniareîn EWB, utilizând metoda curenţilor de buclă şi
metoda tensiunilor nodale
3. Seminar 2
4. L2 – Analiza circuitelor resistive liniareîn EWB utilizând metoda generatorului echivalent de
tensiune şit eorema superpoziţiei
5. Seminar 3
6. L3 – Latura pasivă RLC serie în regim permanent sinusoidal. Trasarea caracteristicilor de
frecvenţă (EWB)
7. Seminar 4
8. Lucrare semestrială
9. Seminar 5
10. L4 – Analiza circuitelor de ordinul I în regim tranzitoriu cu ajutorul EWB
11. Seminar 6
12. L5 – Analiza circuitelor de ordinul II în regim tranzitoriu cu ajutorul EWB
13. Seminar 7
14. Recuperări

SCHEMA LABORATOR CALCULATOARE ȘI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

Săpt. Conţinut
1. Prezentare laborator. Protecţia muncii.
2. L1 (EWB)- Analiza în EWB utilizând metoda curenţilor de buclă şi metoda tensiunilor nodale
3. L2 (experimental) – Analiza experimental cu metoda curenţilor de buclă şi metoda tensiunilor
nodale
4. L3 (EWB) – Analiza în EWB utilizând metoda generatorului echivalent de tensiune şi teorema
superpoziţiei
5. L4 – Transferul puterii de la un dipole liniar activ la unul pasiv in current continuu
(experimental)
6. L5 - Laturapasivă RLC serie înregim permanent sinusoidal. Trasarea caracteristicilor de
frecvenţă (EWB)
7. L6 – Studiul circuitelor de tip diport în current continuu (experimental)
8. Lucrare semestrială
9. L7 – Analiza circuitelor de ordinul I cu o bobină în regim tranzitoriu (EWB)
10. L8 – Determinarea parametrilor circuitelor electrice (impedanţă, admitanţă) în regim
permanent sinusoidal (experimental)
11. L9 – Analiza circuitelor de ordinul I cu un condensator în regim tranzitoriu (EWB)
12. L10 – Studiul circuitului RLC serie funcţionând la rezonanţă (experimental)
13. L11 – Analiza circuitelor electrice de ordinul II în regim tranzitoriu (EWB)
14. Recuperări