SĂ-I ÎNVĂŢĂM PE COPII CE-I RESPONSABILITATEA

‘’Omul devine OM atunci când își asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este’’.Osho

Răspunderea constituie problema cheie a educației. Caracterele slabe simt răspunderea ca

pe o povară.
Nu este greu de observat că, desigur fără intenție, părinții le inoculează copiilor ideea că
răspunderea este o povară, pe care oamenii și-o trec grăbiți din mână în mână, ca pe un cartof
fierbinte.
Modelarea la copil a simțului de răspundere are două laturi. Prima privește aspectele de
disciplină, de ascultare. Această latură este în general înțeleasă de părinți, în sensul că fiecare ar
dori să fie ascultat de copilul său. Ceea ce se uită adeseori este cealaltă latură: dobândești
ascultare pentru că ai format ”mușchii’’ răspunderii, exersându-i în mod activ copilului ideea că
fiecare are anumite răspunderi. Părinții n-ar trebui să se limiteze a le spune copiilor ce să nu facă,
ci să le dea responsabilități care să le satisfacă gustul pentru acțiune, dezvoltându-le sentimentul
că sunt luați în serios, că persoana lor ne preocupă, exact ca a unui om mare.
S-a observat că familiile cu mai mulți copii au mai multe șanse de a crește oameni
echilibrați și cu un dezvoltat simț al răspunderii.
Exersarea răspunderii în orice activitate, atât pe parcursul încredințării cât și al împlinirii
unor mici responsabilități ne dă autoritaea necesară și creează temeiuri pentru a avea apoi și
pretenția ca orice copil să-și asume unele răspunderi, care îi plac mai puțin. Nu este nevoie să
transformăm casa într-o cazarmă. Trebuie să obișnuim copilul cu farmecul activității, cu spiritul
încrederii. Disciplina neluminată de înțelegere, duce la spirit cazon, așa cum răsfățul și
încrederea lipsite de control și de disciplină formează copii capricioși, fără tărie în învingerea
obstacolelor. Un echilibru între cele două laturi oferă cele mai multe șanse pentru ca tânărul de
mâine să nu se simtă nici strivit, nici ,,robot’’, ci un om armonios dezvoltat în relațiile sale cu
ceilalți, perfect capabil să se integreze social.
Schimbările datorate dezvoltării considerabile a științei și a tehnicii au provocat o
adevărată revoluție. Aportul constant al noutăților descoperite modifică modul de viață al tuturor
ființelor umane, și-i obligă pe educatori (inclusiv pe părinți) să-și revizuiască în mod constant
noțiunile și metodele lor. Tineretul trebuie să se adapteze la o lume nouă, să-și obțină locul ce i se
cuvine, contând, dar nu exclusiv, pe experiența transmisă de adulți. Tineretul însuși este chemat,
mai mult decât oricând, să ia parte activ la viața și dezvoltarea comunității.

prof. înv. primar Fulgă Mihaela