Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Verbul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale
persoanelor/obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale
obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are o
carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să
mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la
pian.), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la
film., Doresc o prăjitură.).
Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui verb,
numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a merge etc.
Cuprins
1 Clasificarea verbelor
2 Conjugările verbelor
3 Flexiunea verbului
4 Funcțiile sintactice ale verbelor
5 Schimbarea valorii gramaticale a verbului
6 Valorile stilistice ale verbului
Clasificarea verbelor
După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe predicative –
au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de sine stătător. Verbele
nepredicativ sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe copulative.
În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru toate persoanele
și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.
După relația verb – complement direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe intranzitive.
Conjugările verbelor
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv, verbele
pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.
Flexiunea verbului
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod, timp,
persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.
Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimată cu ajutorul timpurilor. Atunci când
acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul prezent. Când acțiunea se petrece
înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul trecut. Atunci când acțiunea se petrece după
momentul vorbirii, verbul este la timpul viitor.
predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival, complement direct,
complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de scop,
complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză