EXPRIMAREA OPINIEI DESPRE MESAJUL UNEI OPERE LIRICE

Pentru a-ţi exprima şi a-ţi motiva opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul unui text liric trebuie să
urmăreşti, într-o compoziţie argumentativă, a convinge lectorul că punctul tău de vedere este just.
Redactarea textului argumentativ trebuie să ai în vedere următoarele obiective:
INTRODUCERE
 să precizezi tema textului liric.
CUPRINS
să identifici ipostaza/ipostazele eului liric şi modul de expunere;
 să-ţi formulezi clar opinia, prin raportare la ideeile poetice (mesajul);
 să-ţi motivezi prin exemplificări opinia exprimată, prin raportare la limbajul figurat;
 să-ţi organizezi ideile în scris apelând la un stil adecvat, la claritate şi la coerenţă în exprimare;
 să urmăreşti ca între opinia exprimată şi argumentare să existe un echilibru;
 să veghezi asupra dispunerii paragrafelor;
 să utilizezi mijloacele lingvistice necesare motivării (verbe de opinie, conectori textuali care desemnează
raporturi de asemănare, de adăugare, de alternanţă, de opoziţie, de cauzalitate, de comparaţie, etc.), adecvate
contextului;
 să nu neglijezi corectitudinea exprimării, ortografia şi punctuaţia.
INCHEIERE
să formulezi o concluzie despre mesajul operei literare.

Amurg de iarnă
George Bacovia

Amurg de iarnă, sumbru, de metal,

Câmpia albă ─ un imens rotund ─
Vâslind, un corb încet vine din fund
Tăind orizontul, diametral.

Copacii rari şi ninşi par de cristal.

Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontul, diametral.

C. Scrie o compunere de 15-20 de rânduri, în care să-ţi exprimi opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul
poeziei Amurg de iarnă, de George Bacovia (formularea clară/logică a opiniei şi motivarea acesteia).

INTRODUCERE
Opera literară „Amurg de iarnă”, de George Bacovia este un text liric care are ca temă solitudinea eului liric şi
imposibilitatea de evadare dintr-un univers pustiit şi mărginit.
CUPRINS.
Prima strofă a poeziei zugrăveşte realitatea exterioară apăsătoare sugerată de epitetul multiplu „sumbru, de
metal”. Vocea lirică adoptă o perspectivă aparent neutră, obiectivă, sub masca unei voci impersonale. Aflat în ipostaza
de observator, poetul descrie moartea universului sugerată de sintagma „amurg de iarnă”. Cadrul natural este trist şi
dezolant, producând în sufletul eului liric frig lăuntric şi monotonie. Imaginea vizuală „câmpia albă” are rolul de a
sublinia atmosfera glacială. Culoarea dominantă, albul, amplifică senzaţia de sufocare. Metafora „un imens
rotund”creează impresia unui peisaj pustiit şi enorm, un loc închis şi apăsător de unde nu se poate evada. Elementele
de decor („copacii ninşi”) amplifică iluzia imensului. Corbul, simbolul morţii, ilustrează imposibilitatea de a fugi de
moarte.
A doua strofă are în centru realitatea interioară a poetului. Vocea lirică îşi face prezenţa prin pronumele personal de
persoana a I-a singular „mă” care asigură perspectiva subiectivă şi conferă textului un caracter de confesiune lirică.
Eul liric transpare în ipostaza unui meditativ.
Corespondenţa dintre decor şi sentimentele eului liric este ilustrată de sintagma „copacii rari” care accentuează
singurătatea. Comparaţia „par de cristal” semnifică îngheţul puţinelor elemente existente în peisajul încremenit.
Metafora „chemări de dispariţie mă sorb”, precum şi personificarea „tăcut se-ntoarce acelaşi corb” sugerează
apropierea de pragul morţii.
ÎNCHEIERE
Concluzia se află în laitmotivul cu care se sfârşesc cele două catrene: „Tăind orizontul diametral”. Deoarece nu se
poate scăpa din acest spaţiu închis, apăsător şi pustiit, este imposibil ca fiinţa umană să-şi depăşească limitele. De
aceea rămâne ca alternativă doar resemnarea în faţa morţii.