Universitatea de Studii Europene din Moldova

Facultatea ”Drept Penal”

Referat
La: Particularitățile calificării infracțiunilor economice
Pe tema: Persoana care gestionează o organizație comercială,
obştească sau o altă organizaţie nestatală și persoana cu
funcție de răspundere, persoana publică, persoana cu funcție
de demnitate publică: aspecte comune și delimitări

Elaborat de: Nichita Vasilache

Verificat de: Alina Macila, dr. hab. în drept, prof. univ.

Chișinău 2017
 În capitolul XV din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova sunt
incriminate infracţiunile săvârșite de persoane cu funcţie de răspundere. El include nouă
componenţe de infracţiuni care atentează la un singur obiect juridic generic: relațiile sociale
cu privire la activitatea legală a organelor ad-ministraţiei publice, precum și a întreprinderilor,
instituţiilor și organizaţiilor de stat. Nu poate fi considerat drept obiect juridic generic al
infracţiunilor date relațiile sociale cu privire la activitatea organizaţiilor comerciale, obștești
sau altor organizaţii nestatale.
Latura obiectivă a infracţiunilor săvârșite de persoane cu funcţie de răs-pundere se
caracterizează prin prezenţa a două semne:
1) infracţiunile se comit datorită folosirii de către persoanele cu funcţie de
răspundere a îndatoririlor sale de serviciu;
2) aceste infracţiuni se comit contrar intereselor de serviciu.
În cadrul analizei semnelor infracţiunii în asemenea cazuri, este necesară stabilirea
competenţei persoanei respective, care este determinată de actele normative corespunzătoare
(statute, regulamente, instrucţiuni, alte acte nor-mative), în care sunt prevăzute drepturile și
obligaţiile acestor persoane. Infracţiunile prevăzute de art. 327, 328, 329 și 331 din CP al RM
implică răspunderea penală numai în cazul survenirii urmărilor prejudiciabile indicate în
dispoziţiile articolelor date, adică sunt infracțiuni materiale. În majoritatea cazurilor, în urma
comiterii acestor infracţiuni se provoacă daune materiale, dar, în calitate de urmări ale acestor
infracţiuni, legea prevede și cauzarea de daune considerabile drepturilor și intereselor legale
ale persoanelor fizice sau juridice. Asemenea urmări pot consta în încălcarea drepturilor și
libertăţilor constituţionale, tăinuirea infracţiunilor, subminarea autorităţii organelor pu-terii de
stat. Celelalte infracţiuni (art. 324, 325, 326, 330, 332 din CP al RM) sunt considerate
infracţiuni formale, deoarece ele se consideră consumate din momentul comiterii faptelor
indicate în dispoziţiile normelor date.
Latura subiectivă a infracţiunilor cuprinse în capitolul dat, cu excepţia infracţiunii
prevăzute de art. 329 din CP al RM (neglijenţa în serviciu) se ca-racterizează prin vinovăţie
intenţionată. Pentru unele infracţiuni, legiuitorul prevede prezenţa obligatorie a motivului
infracţiunii: interesul material sau alte interese personale. În calitate de subiectal
infracţiunilor prevăzute de art. 324, 327, 328, 329, 331, 332 din CP al RM poate fi doar o
persoană cu funcţie de răspundere. Subiect al infracţiunilor de corupere activă (art. 325 din
CP al RM ) și al traficu-lui de inf luenţă (art. 326 din CP al RM) poate fi orice persoană fizică
respon-sabilă, care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani, iar subiect al
infracţiunii prevăzute de art. 330 din CP al RM poate fi doar un funcţionar al autorităţilor
publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat care nu este persoană cu funcţie
de răspundere. Noţiunea de persoană cu funcţie de răspundere este expusă în alin. (1) al art.
123 din CP al RM. Persoana cu funcţie de răspundere este considerată persoana căreia, într-o
întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale, într-o
subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire,
prin alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligaţii în vederea exercitării
funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organiza-torico-
economice.La categoria de persoane cu funcţie de răspundere se referă și reprezentan-ţii
autorităţilor publice: funcţionarii organelor de stat învestiţi cu dreptul de a înainta anumite
cerinţe, precum și de a lua decizii obligatorii pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi,
instituţii și organizaţii, indiferent de apartenenţa și subordonarea lor departamentală
(deputaţii, conducătorii, adjuncţii și mem-brii consiliilor raionale și locale, judecătorii,
procurorii, ofiţerii de urmărire penală, lucrătorii organelor de poliţie, inspectorii de stat etc.)
Prin funcţii de ordin organizatorico-economic se înţeleg funcţiile de înfăptuire a
conducerii colectivelor sau a sectoarelor de muncă, a activităţii de producere a unor lucrători
(selectarea și repartizarea cadrelor, planificarea muncii, organizarea muncii subalternilor,
menţinerea disciplinei de muncă etc.). Asemenea funcţii îndeplinesc conducătorii și adjuncţii
conducătorilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de forma de proprieta-te,
conducătorii subdiviziunilor structurale (șefii și adjuncţii șefilor direcţii-lor, secţiilor,
laboratoarelor etc.), conducătorii sectoarelor de muncă (maiștrii, șefii de șantiere și de
brigadă) etc.
Prin funcţii administrative de dispoziţie se înţeleg împuternicirile privind dirijarea și
dispunerea de patrimoniu, stabilirea ordinii de păstrare, prelucrare și comercializare a acestui
patrimoniu, asigurarea controlului asupra acestor operaţiuni, organizarea deservirii sociale a
populaţiei etc.
Astfel de împuterniciri au șefii secţiilor și serviciilor economice de aprovizionare și
financiare, șefii depozitelor, magazinelor, atelierelor etc.Prin întreprindere, instituţie,
organizaţie se înţelege orice întreprindere, instituţie, organizaţie care desfășoară o activitate
social-utilă potrivit legii și se bazează pe forma de proprietate de stat sau municipală,
indiferent de forma organizatorico-juridică. Conform dispoziţiilor legii, ca persoană cu
funcție de răspundere, alături de persoanele care, permanent sau provizoriu, îndeplinesc
funcţii ale autorităţii publice sau obligaţiuni de ordin administrativ de dispoziţie și
organizatori-co-economic, sunt și persoanele care îndeplinesc aceste funcţii în virtutea unei
însărcinări speciale date de organe persoanelor cu funcţii de răspundere. Nu pot fi considerate
persoane cu funcţie de răspundere lucrătorii între-prinderilor, instituţiilor și organizaţiilor,
indiferent de forma de proprietate, care exercită funcţii pur profesionale sau tehnice.Legea
penală, de rând cu noţiunea “persoană cu funcţie de răspundere”, o folosește și pe aceea de
“funcţionar”, dar în privinţa căreia, în legislaţia în vigoare, nu există careva reglementări. În
art. 330 din CP al RM se incrimi-nează primirea de către un funcţionar al autorităţilor
publice, altor instituţii, întreprinderi și organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de
răspun-dere, a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale de la cetăţeni, pentru
îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii ce țin de atribuţiile lui de serviciu.
În conformitate cu articolul 124 din Codul Penal, prin persoană care gestionează o
organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în
organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu,
prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea
exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
Iar în art. 123 din CP, legiuitorul a definit persoana cu funcţie de răspundere,
persoana publică şi persoana cu funcţie de demnitate publică.
Astfel, (1) prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o
întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o
subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire,
alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării
funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-
economice.
(2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu
statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării,
securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare);
angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau
municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu
funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele
acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.
(3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod
de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este
învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii
Moldova sau Guvern, altă persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege;
persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
(1) Funcţionarul public are următoarele drepturi generale:
a) să examineze probleme şi să ia decizii în limitele competenţei sale;
b) să solicite, în limitele competenţei sale, şi să primească informaţia necesară de la alte
autorităţi publice, precum şi de la persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma lor juridică de organizare;
c) să-şi cunoască drepturile şi atribuţiile stipulate în fişa postului;
d) să beneficieze de condiţii normale de muncă şi igienă de natură să-i ocrotească
sănătatea şi integritatea fizică şi psihică, precum şi de un salariu corespunzător
complexităţii atribuţiilor funcţiei;
e) să se adreseze Guvernului asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei referitoare la
funcţia publică şi la statutul funcţionarului public, cu excepţia funcţionarilor publici
care activează în cadrul autorităţilor publice indicate la art.8 alin.(2) lit.d), care sînt în
drept să se adreseze conducătorilor autorităţilor publice respective;
f) să beneficieze de stabilitate în funcţia publică deţinută, precum şi de dreptul de a fi
promovat într-o funcţie publică superioară;
g) să beneficieze de egalitate de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce
priveşte accesul la încadrare în funcţia publică, la procesul de dezvoltare profesională
continuă şi la promovarea în funcţie.
h) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decît cea
în care a fost numit.

(2) Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:

a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege;
b) în funcţie de demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care
exercită funcţie de demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de
serviciu sînt suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii;
c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul
societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum
 şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este
controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa autorităţii în care
el este angajat, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie, de participare
în proiecte de dezvoltare în domeniul de competență în cadrul autorității în care este
angajat şi de reprezentare a statului în societăţile economice. Modul de cumulare a
acestor activităţi cu funcţia publică se stabileşte de Guvern;

Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin mandat obţinut
direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii.

În exercitarea mandatului, persoana cu funcţie de demnitate publică are următoarele

drepturi de bază:
a) să adopte decizii în limita competenţelor legale şi să ceară executarea acestora;
b) să obţină în modul stabilit informaţia şi materialele necesare pentru exercitarea
funcţiei şi, după caz, să aibă acces la documentele şi la informaţiile ce conţin secret de
stat;
c) să viziteze, din oficiu sau la solicitare, întru exercitarea funcţiei şi în modul stabilit,
alte autorităţi publice, alte persoane fizice şi juridice, de drept public sau privat;
d) să beneficieze de dreptul la integritate personală, la o atitudine adecvată şi
respectuoasă din partea subordonaţilor, altor factori de decizie şi a cetăţenilor;
e) să beneficieze de dreptul la remunerarea şi stimularea muncii în condiţiile legii;
f) să beneficieze de dreptul la dezvoltare profesională continuă din contul bugetului din
care este remunerată;
g) să beneficieze de dreptul la protecţia securităţii, la ocrotirea sănătăţii şi la condiţii
favorabile pentru exercitarea eficientă a funcţiei deţinute;
h) să delege dreptul de a efectua în numele său acte, de a semna documente pe perioada
absenţei sale, dacă legile speciale ce reglementează activitatea demnitarului sau
domeniul de activitate al acestuia nu prevăd altfel.
În cazul în care ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin alegeri, temeiul
legal al apariţiei raportului de exercitare a funcţiei este validarea mandatului de către
autoritatea competentă, dacă legea specială nu prevede altfel.
(3) În cazul în care ocuparea funcţiei de demnitate publică are loc prin numire,
temeiul legal al apariţiei raportului de exercitare a funcţiei este actul de numire.
(4) Pentru ocuparea unor funcţii de demnitate publică prin numire se organizează
concurs în condiţiile legii.
(5) Autoritatea competentă să numească în funcţie demnitarul respectiv o face din
oficiu sau la propunerea autorităţii/organului abilitat.
(6) Demnitarul depune jurămînt în cazul în care această obligaţie este prevăzută de
legea specială ce reglementează activitatea acestui demnitar.
 Infractiuni săvîrșite de către persoane cu funție de răspundere.

Aceste infracţiuni sînt faptele socialmente periculoase comise cu intenţie sau din
imprudenţă, care aduc atingere în mod exclusiv relaţiilor sociale cu privire la activitatea de
serviciu într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale
ori în o subdiviziune a lor.
Viaţa socială mereu a impus anumite probleme, îndeosebi de ordin administrativ.
Comunitatea umană n-ar fi avut acces la progres dacă nu şi-ar fi crat un întreg mecanism
social, căruia i-a dat viabilitate prin personalul investit în diversitatea de funcţii statornicite
de-a lungul timpului. Satisfacerea nevoilor cotidiene ale colectivităţii, a nevoilor omului care
trăieşte într-o grupare organizată ramţine finalitatea esenţială şi singura jusstificare a
activităţii de serviciu în sectorul public. Fiecare din infracţiunile cuprinse de acest capitol au
şi un obiect juridic special, format din relaţiile soociale cu privire la ocrotirea anumitor valor i
sociale specifice: buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sectorul public, care presupune
respectara de către persoanele cu funcţii de răspundere a obligaţiei de a pretinde, primi sau
accepta remuneraţia în strictă conformitate cu legea (la art.324 CPRM), buna desfăşurare a
activităţii de serviciu în sectorul public, care este incompatibilă cu săvîrşirea unor fapte de
corupere a persoanelor cu funcţii de răspundere buna desfăşurare a activităţii de serviciu, care
este incompatibilă cu bănuiala că funcţionarii pot fi influienţaţi în exercitarea atribuţiilor lor,
buna desfăşurare a activităţii de serviciu în sectorul public care presupune îndeplinirea
obligaţiilor de serviciu în mod corect, fără abuzuri, cu respectarea intereselor publice, precum
a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale pers. fizice. şi juridice.
În cazul unor infracţiuni săvîrşite de persoanele cu funcţii de răspundere se aduce
atingere în subsidiar, unor valori sociale specifice care nu se află în corelaţie cu activitatea de
serviciu într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat privită ca valoare socială
fundamentală.
Cu privire la victimă, aceasta apare în următoarele cazuri: persoana căreia îi sunt
extorcate ofertele, banii, titlurile de valoare, alte bunuri, serviciile, privelegiile ce nu i se
cuvin; persoana căreia îi sun extorcaţi banii, bunurile etc. În cazul infracțiunii de la art. 326
CP; persoana fizică a cărei interese ocrotite de lege suferă daune în proporţii considerabile
(art. 327,328) persoana obligată să prezinte declaraţia cu privire la venituri şi proprietate(
alin. (3) art. 330). Sub aspctul laturii obective este necesar de a menţiona în primul rînd că
unele dintre infracţiunile specificate se comit prin acţiune (ex.: art. 324-326 CP), prin acţiune
sau inacţiune (327 CP). În general, stabilirea semnelor secundare ale lat. obiective nu este
indispensabilă la calificare, însă uneori aceste semne au importanţă, precum ar fi –lit.b)
alin.(2) art. 328 CP RM ca mijloc de comitere a infracţiunii apare arma. De cele mai dese ori
semnele secundare ale laturii subiective nu sunt relevante la calificare, însă uneori este
obligatorie stabilirea scopului urmărit de făptuitor:scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii,
întîrzierii sau grăbirii îndeplinirii unei acţiuni ce ţine de obligaţiile de serviciu ale unei
persoane cu funcţii de răspundere, ori îndeplinirii unei acţiuni contrar acestor obligaţii (ex.:
art. 324, 325 CP RM); scopul de a-l face pe funcţionar să îndeplinească ori să nu îndelinască
acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu (art. 326); scopul ascunderii de către subiectul
infracţiuniia îmbogăţirii sale fără justă cauză (alin.(1) art. 330/1 CP). Motivul special are un
caracter obligatoriu numai în situaţia infracţiunilor specificate la art. 327 şi 332 CP RM-în
ambele cazuri făptuitorul ete ghidat de interesele materiale sau alte interese personale.
Subiectul-persoana fizică responsabilă care la momentul comiteri infracţiunii a atins vîrsta de
16 ani. Nu toate infracţiunile din acest capitol sînt comise de un subiect special, în aşa fel nu
se cere anumită calitate pentru infracțiunile de la art. 325 şi 326 CP RM. Celelalte faprte
infracţionale se comit doar de un subiect special: persoana cu funcţie de răspundere (art.
324,327-329 CP RM) persoana cu înaltă funcţie de răspundere (lit.a) alin (3) art.324, lit.b)
alin.(2) at.327,lit.b)alin.(3) art.328, alin.(2) art. 330/1 şi lit.b) alin (2) art.332 CP);
funcţionarul autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi, organizaţii care nu este
persoană cu funcţie de răspundere (art. 330 CP RM), persoană obligată să prezinte declaraţia
cu privire la venituri şi proprietate (art.330/1 alin.(1) CP RM.). În final, tipologia
infracţiunilor săvîrşite de prsoanele cu funcţii de răspundere poate fi prezentată în felul
următor: 1)infracţiuni de corupţie (art.324-326 şi art.330 CP); 2) infracţiuni care aduc
atingere activităţii de serviciu în sectorul public, dar care nu sînt legate nemijlocit de corupţie
 Bibliografie:
1. Codul penal al Republicii Moldova (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la
18.04.2002) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. - 2002. - Nr.128-129.
2. Legea Republicii Moldova cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
(adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 04.07.2008) // Monitorul Oficial al Republici
Moldova. – 2008. – Nr.230-232.
3. Legea Republicii Moldova cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate
publică (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16.07.2010) // Monitorul Oficial al
Republici Moldova. – 2010. – Nr. 194-146.
4. Brînza, Sergiu; Xenofon, Ulianovschi; Stati, Vitalie. Drept Penal. Partea Specială. Ed.
2 – Cartier: 2005.
5. Cușnir, Valeriu. Note de curs- Specificul calificării infracțiunilor comise de persoanele
cu funcții de răspundere. USEM-2013.