Sunteți pe pagina 1din 5

CERINŢE MINIME DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE PRIVIND

UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECŢIE LA


LOCUL DE MUNCĂ

1. Legislaţia europeanã referitoare la echipamentul individual de protecţie utilizat


la locul de muncã – Directiva Consiliului din 21.12.1989 (89/656/CEE)

Document specific care asigură la nivel european armonizarea prevederilor legislative,


tehnice şi administrative ale statelor membre UE privind cerinţele minime de securitate
şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie
la locul de muncă (a treia directivă individuală în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva
89/391/CEE) (89/656/CEE), în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a
sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; întrucât, în conformitate cu articolul menţionat, aceste
directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi
juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
În conformitate cu principiul de bază referitor la asigurarea securităţii şi sănătăţii la locul
de muncă, respectiv: “Echipamentul individual de protecţie este folosit atunci când
riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă
sau prin măsuri, metode sau proceduri de organizare a muncii”, directiva conţine
prevederi referitoare la:
 Echipamentele individuale de protecţie trebuie să respecte dispoziţiile comunitare
relevante privind proiectarea şi fabricarea în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea.
 Toate echipamentele individuale de protecţie trebuie:
(a) să fie adecvate pentru riscurile implicate, fără ca prin ele însele să conducă la
vreun risc sporit;
(b) să corespundă condiţiilor existente la locul de muncă;
(c) să fie adecvate de cerinţelor ergonomice şi de stării de sănătate a lucrătorului;
(d) să se potrivească dimensional purtătorului, după orice ajustare necesară.
 În cazul prezenţei unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor
echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie să fie compatibile şi
să continue să fie eficiente împotriva riscului sau riscurilor respective.
 Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata
purtării, trebuie să fie determinată în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la
risc, caracteristicilor postului de lucru şi performanţei echipamentului individual de
protecţie.
 În principiu, echipamentului individual de protecţie este destinat uzului personal.
Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai
mult de o persoană, trebuiesc luate măsuri adecvate pentru a se asigura că această
utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nici o problemă de sănătate sau igienă.
 În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie furnizate şi puse la dispoziţie informaţii
adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie necesar în conformitate cu
alin. (1) şi (2) din directivă.
 Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de către angajator, care
garantează buna sa funcţionare şi o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul
întreţinerii, reparării şi înlocuirilor necesare. Totuşi, statele membre pot prevedea, în
conformitate cu practicile naţionale, ca lucrătorului să i se ceară să contribuie la costul
unui anumit echipament individual de protecţie, în împrejurări în care utilizarea
echipamentului nu este limitată la locul de muncă.
 Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile împotriva cărora îl
protejează purtarea echipamentului individual de protecţie.
 Angajatorul asigură formarea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează
demonstraţii de purtare a echipamentului individual de protecţie.
 Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate, cu
excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. Acesta trebuie să fie utilizat în
conformitate cu fişa de instrucţiuni. Aceste instrucţiuni trebuie să fie pe înţelesul
lucrătorilor.
În dezvoltarea directivei, s-a elaborat Comunicarea Comisiei din 30.11.1996
(nr. 89/C 328/02). Aceasta reprezintă un document, orientativ, referitor la evaluarea din
punctul de vedere al securităţii echipamentului individual de protecţie în vederea alegerii
şi utilizării, în cazul aplicării directivei 89/656/CEE

2. Legislaţia românã în domeniul acordãrii EIP la locul de muncã


Principiile enunţate în directiva europeană se regăsesc şi în legislaţia română, aceste
prevederi fiind cuprinse în principal în:

A. Legea nr. 319/2006 - LEGEA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ (MO


Nr.646/26.07.2006)

B. HG 1048/2006 – Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de


către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă
(MO Nr.722/23.08.2006) care transpune Directiva Consiliului din 21.12.1989
(89/656/CEE)

3. REGULI GENERALE PENTRU UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE


PROTECŢIE

3.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc de


către comisii mixte liste interne de acordare a echipamentului individual de protecţie
(având ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr. 2 şi anexa nr. 3 din HG
1048/2006), ce sunt aprobate de consiliul de administraţie
a) se identifică totalitatea factorilor de risc ce acţionează cumulativ
b) se identifică pericolul/riscul existent, inclusiv nivelul de risc - se poate apela la
organisme specializate
c) se stabileşte sortimentul de echipament individual de protecţie (EIP) şi principalele
calităţi de protecţie; se vor însuma calităţile de protecţie pentru acelaşi sortiment - nu
se vor acorda 2 produse
d) se evaluează durata expunerii la risc pentru a se stabili modul de acordare: inventar
personal sau inventar secţie
e) pentru locuri de muncă cu un grad înalt de nocivitate sau murdărire excesivă se pot
acorda consecutiv 2 bucăţi dintr-un sortiment
f) durata normată de utilizare se stabileşte la nivelul intreprinderii, în funcţie de
experienţa anterioară sau în urma unor experimentări, pe fiecare model procurat
e) funcţie de caracteristicile purtătorului se stabilesc mărimile

3. 2 La modificarea condiţiilor de muncă trebuie asigurate pentru fiecare participant la


procesul de muncă dotarea corespunzătoare noii situaţii, indiferent de prevederile listei
interne aprobate de consiliul de administraţie, avându-se ca elemente de referinţă
criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.
3. 3 Echipamentul individual de protecţie care şi-a pierdut calitatea trebuie înlocuit
indiferent de cauză

3. 4. Echipamentul individual de protecţie este gratuit. Pierderea calităţii de protecţie


înainte de termenul prevăzut iniţial şi dovedită a se fi produs din vina purtătorului dă
dreptul la recuperarea daunelor

3.5 OBLIGAŢII ŞI DREPTURI ALE PERSONALULUI


OBLIGATII
1. Să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata activităţii ;
2. Să utilizeze echipamentul individual de protecţie doar în scopul în care a fost
acordat şi să se preocupe de conservarea calităţii de protecţie ;
3. Să prezinte echipamentul individual de protecţie la verificările periodice;
4. Să solicite un nou echipament individual de protecţie când cel acordat şi-a pierdut
calităţile de protecţie ;
5. Să cunoscă caracteristicile şi modul corect de utilizare
DREPTURI
1. Să refuze executarea sarcinii de muncă dacă nu are dotarea corespunzătoare ;
2. Să fie reprezentat în comisiile mixte ;
3. Să fie instruit încă de la angajare în legătură cu riscurile de la locul de muncă şi
modul de utilizare şi întreţinere a echipamentului individual de protecţie acordat

4. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR ŞI STABILIRE A LISTEI


INTERNE DE ACORDARE A EIP

Metodologia ţine cont de principiile enunţate în legislaţie şi ca urmare dotarea cu EIP se


face în funcţie de riscurile prezente la locul de muncă şi nu pe meserie, chiar dacă în
unele cazuri, locul de muncă se poate confunda cu meseria (prin identificarea locului de
muncă respectiv, cu meseria persoanei care desfăşoară activitatea productivă).

4.1 Se stabileşte dotarea specifică pentru fiecare loc de muncă şi se întocmesc


de către comisii mixte liste interne de acordare a EIP (având ca elemente de
referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006.),
aprobate de consiliul de administraţie.

a) Se identifică elementele specifice activităţii desfăşurate (natura activităţii, durata,


condiţiile de mediu), efectuându-se o analiza preliminară
Analiza preliminară presupune pregătirea unei liste a locurilor de muncă şi/sau
activităţilor desfăşurate, pentru a le grupa astfel încât să permită manipularea atunci
când se obţin informaţiile necesare. Această listă trebuie să includă atât activităţile
efectuate pe fluxul tehnologic (curente), cât şi cele periodice sau aleatorii (nespecifice-
cum ar fi reparaţii, intervenţii, subcontractări).
Informaţiile necesare despre fiecare loc de muncă trebuie să includă:
- sarcinile care trebuie efectuate: durata şi frecvenţa lor;
- localizarea locului de muncă;
- dacă se efectuează în mod normal sau ocazional;
- cine efectuează în mod normal sarcina respectivă;
- dacă pot fi afectate şi alte persoane (de ex: vizitatori, subcontractanţi, public etc);
- mărimea, forma, suprafaţa, starea de agregare şi greutatea materialelor care pot fi
manipulate;
- distanţa şi înălţimea la care trebuie transportate materialele manipulate manual;
- substanţe folosite sau întâlnite la locul de muncă;
- forma fizică a substanţelor folosite sau întâlnite la locul de muncă (fumuri, gaze,
vapori, lichide, pulberi, solide);
- conţinutul şi recomandările fişelor de toxicitate referitoare pentru aceste substanţe;
- cerinţele din prevederile legale, reglementări, standarde care sunt relevante în ceea
ce priveşte activitatea ce trebuie desfăşurată, instalaţia/echipamentul folosit şi
substanţele folosite sau întâlnite;
- incidente, accidente şi afecţiuni ale stării de sănătate asociate cu activitatea
desfăşurată, echipamentul/instalaţia utilizată şi substanţele folosite sau întâlnite,
obţinute ca rezultat al informării din organizaţie sau din afara ei

b) Se identifică totalitatea factorilor de risc/pericolelor ce acţionează cumulativ: aceştia


pot fi atât factori de risc determinaţi de mediu, cât şi factori de risc determinaţi de
mijloacele de muncă sau sarcina de muncă. Se identifică pericolul sau riscul
existent, inclusiv nivelul de risc (se poate apela la organisme specializate).
Identificarea pericolelor, înseamnă să se răspundă la una dintre întrebări:
Există o sursă de afectare a stării de sănătate/securitate?
Cine/ce poate fi periculos pentru starea de sănătate/securitate?
Cum poate apărea afectarea stării de sănătate/securitate?
Pericolele care posedă un potenţial neglijabil, foarte scăzut de afectare a stării de
sănătate/securitate nu trebuie documentate pentru a fi luate în consideraţie ulterior.
Este util să se stabilească un check-list privind pericolele sau riscurile existente la locul
de muncă, eventual având la bază o clasificare a pericolelor pe grupe, pornind de la
cuvinte cheie. Fiecare dintre acestea este bine să fie subclasificate. De aceea, se pot
elabora liste specifice de factori periculoşi, riscuri sau subriscuri ce pot fi prevenite prin
purtarea EIP. În anexa 1 este prezentată o astfel de listă.
Pentru uşurarea activităţii de evaluare a locului de muncă şi stabilire a sortimentului
şi tipului adecvat de EIP, se vor elabora fişe de evaluare specifice unor grupuri de locuri
de muncă, având la bază fişa de evaluare a riscurilor recomandată de UE prin directiva
89/656/CEE (anexa 2), inclusă în anexa în anexa nr.1 din HG 1048/2006 (care este
reprodusă în anexa 2 din prezenta lucrare), în care pe orizontală se trec
riscurile/subriscurile, iar pe verticală părţile corpului expuse şi se stabileasc situaţiile
existente prin bifarea poziţiilor de intersecţie.

c) Se stabileşte sortimentul de EIP şi principalele calităţi de protecţie.


Analiza fişei de evaluare ne poate da o indicaţie privind sortimentul, iar prin
coroborarea riscurilor cu datele din anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG 1048/2006 se
stabilesc caracteristicile EIP, respectiv tipul de EIP necesar. Se vor însuma calităţile de
protecţie pentru acelaşi sortiment şi nu se vor acorda 2 produse decat atunci cand
este practic imposbil sa se gaseasca un model cu toate caracteristicile necesare sau
atunci când al doilea tip nu se poartă permanent.

d) Se evaluează durata expunerii la risc pentru a se stabili modul de acordare: inventar


personal sau inventar secţie
Principiul de bază constă în acordarea EIP în inventar personal.

e) Pentru locuri de muncă cu un grad înalt de nocivitate sau murdărire excesivă se pot
acorda consecutiv 2 bucăţi dintr-un sortiment

f) Durata normată de utilizare se stabileşte la nivelul intreprinderii, în funcţie de


experienţa anterioară sau în urma unor experimentări, pe fiecare model procurat
Durata de utilizare normată este o noţiune care se foloseşte doar în sensul planificării
cheltuielilor.

g) Funcţie de caracteristicile purtătorului se stabilesc mărimile

h) Se stabilesc specificaţii de aprovizionare pentru fiecare sortiment şi tip necesar


Aceste specificaţii pot fi sub forma scurtă, cu indicarea standardului de referinţă
şi a simbolului de marcare a tipului de protecţie (de exemplu, pentru cască rezistentă la
şoc, cu izolaţie electrică pentru temperaturi peste -30 0C se poate utiliza referinţa « EN
397, 440 V c.a., -300C ».

4.2 La modificarea condiţiilor de muncă trebuie asigurate pentru fiecare participant


la procesul de muncă dotarea corespunzătoare noii situaţii, prin reactualizarea
prevederilor listei interne de dotare cu EIP, aprobate de consiliul de administraţie, având
ca elemente de referinţă criteriile stabilite în anexa nr.2 şi anexa nr. 3 din HG
1048/2006.;

4.3 EIP care şi-a pierdut calitatea de protecţie trebuie înlocuit indiferent de cauză;

4.4 EIP este gratuit. Pierderea calităţii de protecţie înainte de termenul stabilit iniţial,
poate conduce la recuperarea daunelor din partea agentului economic, dacă se
dovedeşte că deteriorarea s-a produs din vina utilizatorului;

4.5 În cazul apariţiei unui factor de risc nou se solicită MMSSF completarea criteriilor