Sunteți pe pagina 1din 4

Premize teoretice

Metoda de evaluare a riscurilor profesionale în cinci etape este o metodă


„ a priori”, de estimare calitativă a riscurilor la locul de muncă.
Procedura de evaluare presupune derularea de activităţi în cinci etape (
colectarea informaţiilor, identificarea de pericole-factori de risc, evaluarea
riscurilor generate de pericole-factori de risc, planificarea acţiunilor de
eliminare sau de reducere a riscurilor şi elaborarea documentaţiei de
evaluare) şi utilizarea de instrumente de lucru ( liste de control pericole-factori
de risc proprii componentelor sistemului de muncă, liste cadru cu măsuri de
prevenire şi acţiuni pentru realizarea măsurilor de prevenire, tabel cu soluţii
pentru stabilirea nivelului de risc şi fişa de evaluare a riscurilor). Informaţiile
consemnate în fişa de evaluare a riscurilor sunt transpuse în planul de prevenire
şi protecţie.
Cuvinte cheie: pericol, risc, factori de risc, probabilitate, gravitate, loc de
muncă, evaluarea riscurilor, măsuri de prevenire.

1. Introducere
Prevenirea riscurilor profesionale reprezintă calea sigură de îmbunătăţire
a condiţiilor de securitate şi sănătate ale participanţilor la procesul de muncă
şi factorul potenţial, ce influenţează atât reducerea costurilor de producţie, cât
şi creşterea productivităţii sociale.
Prevenirea riscurilor profesionale necesită o politică de securitate şi
sănătate, care trebuie să fie:
 globală şi coerentă, să vizeze combaterea cauzelor ce conduc la
apariţia accidentelor de muncă.
 edificată pe conceptul gestionării riscurilor, activitate complexă de
integrare a prevenirii în: mijloacele de producţie, organizarea
muncii şi conştiinţa lucrătorilor.
Gestionarea riscurilor se concretizează prin următoarele acţiuni
definitorii:
 asigurarea bazei logistice, necesare informării şi
formării în prevenirea riscurilor profesionale a –
echipei de conducere, serviciului de prevenire şi
protecţie, CSSM-ului, lucrătorilor;
 evaluarea riscurilor profesionale şi stabilirea măsurilor
de prevenire;
Conceptul de prevenire prin gestionarea riscurilor implică abordarea
unor strategii adecvate, precum:
 anticiparea riscurilor profesionale, care presupune: utilizarea metodelor
de evaluare a priori a riscurilor; adoptarea metodelor de prevenire
ergonomică în organizarea muncii;
 integrarea prevenirii în gestiunea economică a întreprinderii, care
implică reliefarea incidenţei riscurilor profesionale asupra vieţii sociale
din întreprindere, existenţa legăturii între calitatea muncii şi siguranţa
ei.
 centrarea acţiunilor de prevenire pe întreprindere, într-o prevenire
globală, în care acţiunea fiecăruia, în zona sa de competenţă, ar permite
să concure la acelaşi scop în cadrul unei acţiuni coordonate.

2.Definiţii de bază: pericol, risc şi evaluarea riscului.


În limbajul curent, termenul „risc” se referă la ceva care nu poate fi
observat imediat şi este utilizat pentru a evoca eventualitatea atât a unui
eveniment pozitiv „el riscă pentru a câştiga…”, cât şi a unui eveniment negativ
„risc de accidentare / îmbolnăvire”.
În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, termenii trebuie definiţi în
mod diferenţiat şi limitativ. Conform SR EN 12.100-1:2004, riscul –
posibilitatea de a se produce o vătămare - este definit ca fiind combinaţia dintre
probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o
situaţie periculoasă.
Pericolul - ceva care poate cauza o vătămare - reprezintă proprietatea
intrinsecă a unui material, a unei surse de energie, a capacităţii unui
echipament de muncă, a metodelor şi practicilor de lucru de a produce daune
umane/materiale.
Situaţia periculoasă reprezintă orice situaţie în care un lucrător este
expus unuia sau mai multor pericole (de accidentare sau îmbolnăvire
profesională).
Evenimentul periculos este definit ca eveniment susceptibil să producă o
vătămare (SR EN 1050).

Măsuri de protecţie aplicate.


a) măsuri tehnice:
- protecţia instrinsecă = conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale
SSM;
- protecţia colectivă= combatere noxe chimice, îmbunătăţire microclimat,
electrosecuritate, prevenire iradiere (ex.: sudură), combatere zgomot,
combatere riscuri mecanice, îmbunătăţire iluminat;
b) măsuri organizatorice:
- instruirea lucrătorilor, supravegherea stării de sănătate, propaganda
SSM, organizarea activităţii şi a locului de muncă
- protecţia individuală= protecţia capului, ochilor şi feţei, urechii, căilor
respiratorii, corpului, mâinilor, picioarelor, întregului corp.
c) măsuri igienico-sanitare:
- alimentaţie de protecţie, materiale igienico-sanitare, posturi de prim
ajutor, vestiare, băi cu duşuri etc.
Accidente şi/sau boli profesionale raportate:

Etapa a 2-a. Identificarea de pericole - factori de risc din sistemul de


muncă.
Pentru identificarea de pericole-factori de risc la locul de muncă se
utilizează: Listele de control (anexele 1/E; 1/S; 1/Mp; 1/Me ).

Etapa a 3-a Determinarea nivelului de risc generat de fiecare pericol-


factor de risc identificat. ( estimarea probabilităţii şi gravităţii consecinţelor
riscului şi decizia încadrării acestuia ca fiind acceptabil sau inacceptabil).
Pentru fiecare pericol-factor de risc identificat se determină nivelul de risc
utilizând anexa 3 – tabel cu soluţii pentru stabilirea nivelului de risc, după care
se consemnează în fişa de evaluare a riscurilor.
Situaţiile privind probabilitatea aparitiei vatamarii (in functie de
durata şi frecvenţa expunerii, experienta in m-ca, instruirea SSM, starea
sanatatii etc.) pot să fie următoarele:
- puţin probabil: nu trebuie să se materializeze pe durata activităţii
profesionale a lucrătorului;
- probabil : se poate materializa numai de câteva ori pe durata
activităţii profesionale a lucrătorului;
- foarte probabil: se poate materializa în mod repetat pe durata
activităţii profesionale a lucrătorului.
Tipurile de vătămare privind gravitatea vătămării (in functie de dotare-
utilizare mijloace de protecţie (EIP, dispoz. prot.), parametri mediului de m-că /
mijloacelor de muncă etc.) pot să fie următoarele:
- vătămare redusa: accidente şi îmbolnăviri care cauzează
suferinţe pe termen scurt (ex.: mici tăieturi, iritaţii ale ochiului, dureri de cap etc.
= 1-2 zile „itm” );
- vătămare medie: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe
moderate, dar prelungite sau care se repetă periodic (ex.: răniri, fracturi simple,
arsuri de gradul doi pe o suprafaţă limitată a corpului, alergii ale pielii etc. = 3-
180 zile „itm”);
- vătămare gravă: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe
grave şi permanente (invaliditate) ( ex.: amputări, fracturi complexe care produc
invaliditate, cancer, arsuri de gradul doi sau trei pe o suprafaţă mare a corpului
etc.) şi/sau decesul.

Etapa a 4-a. Planificarea acţiunilor de eliminare sau reducere a


riscurilor
Planificarea acţiunilor de eliminare sau reducere a riscurilor trebuie să
ţină cont de următoarele aspecte:
-dacă riscul este mare şi evaluat ca fiind inacceptabil, acţiunile de
reducere a acestuia trebuie luate imediat;
-dacă riscul este mediu şi evaluat ca fiind acceptabil, se recomandă
planificarea de acţiuni pentru reducerea nivelului acestuia;
-dacă riscul este mic şi evaluat ca fiind acceptabil este necesar să se
asigure că acesta va rămâne la acelaşi nivel.

Măsurile de prevenire şi protecţie trebuie implementate în următoarea


ordine de prioritate:
-eliminarea riscului – eliminarea/anihilarea acţiunii factorilor de risc;
-reducerea la minim a riscului, prin măsuri de protecţie colective;
-reducerea la minim a riscului, prin măsuri organizatorice;
-reducerea riscului, prin utilizarea echipamentului individual de
protecţie.