Sunteți pe pagina 1din 6

ZGOMOTUL

Masuri de protectie a persoanelor si mediului inconjurator


impotriva efectelor sunetului

Sunetul
Din punct de vedere fizic sunetele reprezintă "vibraţii ale
particulelor unui mediu capabile să producă o senzaţie
auditiva”. Sunetul este o formă de energie fizică creată de
obiectele care vibrează. Aceste vibraţii se transmit sub
forma unor unde de presiune crescută sau scăzută care
iradiază de la suprafaţa obiectului. Aceste unde constituie
stimuli fizici pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă
de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide)
şi nu se propagă în vid.

 Poluarea fonică sau sonoră constă în sunete


produse de activitatea umană sau utilaje, maşini care
afectează sau dezechilibrează activitatea omului sau
animalelor.


Masuri pentru combaterea poluarii sonore
 Măsurile tehnice pentru combaterea poluării
sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot şi
protecţia urechii omului şi a locuinţei, spaţiului în
care îşi desfăşoară activitatea. Se caută noi materiale
de construcţie, cu proprietăţi antifonice, iar
arhitectura spaţiilor de locuit trebuie să ţină cont de
amplasarea dormitoarelor astfel încât să nu fie
expuse arterelor de circulaţie cu flux continuu.
Managementul poluării sonore ar trebui să:
monitorizeze expunerea omului la zgomot;
să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de
emisii în special în zone specifice, cum ar fi şcolile,
spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de joacă, dar şi
stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei
cât şi noaptea, controlul sănătăţii în zonele de risc;
să ţină cont de consecinţele zgomotului la
planificarea teritorială a transportului;
să introducă sisteme de control a efectelor adverse
asupra sănătăţii;
să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a
zgomotului;
să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea
protejării sănătăţii populaţiei.
 În general cele mai înalte nivele de zgomot se
întâlnesc în unităţile industriale şi în marile
aglomerări urbane. Pentru a nu perturba calitatea
activităţii la locul de muncă, au fost introduse o serie
de măsuri pentru prevenirea şi limitarea depăşirii
anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi:
sociale (norme şi legi de interzicere sau limitare a
nivelului sonor), tehnice (soluţii silenţioase, pereţi
fonoizolanţi etc.), organizatorice (căşti de protecţie,
dispunerea surselor de zgomot la o distanţa mare
faţă de angajaţi) şi igienice (control medical,
alimentaţie cu vitamine, etc.)
Procedee pentru reducerea zgomotelor:
- utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între
sursa de zgomot şi personalul uman;
- protecţia individuală cu antifoane;
- îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor
ce poluează intens fonic;
- utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul
funcţionării;
- alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând
criteriul reducerii zgomotelor
- folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor
elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă,
pâslă, mase plastice, plută, azbest);
- schimbări în structura şi arhitectura halelor;
- utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii
camerelor;
- rotaţia personalului;
- folosirea unor materiale de construcţie care reduc
zgomotele. Astfel, plăcile de lemn atenuează
zgomotele de 30 - 47 de ori, vata de sticlă de 42 - 88
ori, covoarele de 7 -41 ori, uşile de 20 - 25 ori,
ferestrele duble de 30 ori, zidăria de beton de 48 ori,
zidăria de cărămidă de 40 ori.
În centrele urbane unde traficul este principala sursă
de poluare sonoră, proiectarea urbană deficitară poate
conduce la poluare sonoră prin amplasarea spaţiilor
rezidenţiale în preajma unităţilor industriale. În natură,
intensitatea sunetului este în jur de 35 de dB, pe când
traficul din zilele noastre produce în unele locuri 90 de
dB. Există o serie de posibilităti de reducere a zgomotului
pe autostrăzi: bariere pentru sunet, limitarea vitezei de
deplasare, modificarea texturii drumului, limitarea
accesului maşinilor grele, controlul traficului care să
impună reducerea accelerării, dezvoltarea de modele
computaţionale adaptate unei anumite locaţii, in funcţie
de topografie, meterologie, tub sonor (pe autostrada din
Melbourne, Australia) pentru reducerea zgomotului.
Marile artere de circulaţie ridică probleme greu de
rezolvat: gardurile vii şi copacii contribuie în măsură mică
la soluţionarea problemei, iar ecranele de protecţie
sonoră construite în Franţa, Japonia sunt inestetice,
costisitoare, accentuează monotonia traseului de
autostradă, produc acumularea de gaze toxice cu efecte
asupra sănătăţii şoferilor. Astăzi se consideră ca aceste
ecrane de protecţie sunt o soluţie locală, pe distanţe mici,
în zonele urbane populate.
Blocurile care se vor construi trebuie să posede un
strat fonoabsorbant antiimpact. Ideală ar fi
introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul
surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor
de locuit.
O măsură eficientă ar fi realizarea hărţilor de zgomot
şi punerea lor la dispoziţia publicului, adoptarea de
planuri de acţiune, în baza rezultatelor conţinute de
hărţile strategice de zgomot, în vederea prevenirii şi
reducerii zgomotului şi a efectelor acestuia în special
acolo unde valorile nivelurilor de zgomot depăşesc
limitele admise.