3.

Notiuni despre riscuri generale si prevenirea lor

În general, pericolul este definit ca o vătămare potenţială a oamenilor, bunurilor sau mediului.
Riscul reprezintă concretizarea unui eveniment nedorit, asociat percepţiei unei situaţii periculoase definită
prin cuplul (p,g), unde :
- p este probabilitatea de producere a evenimentului nedorit;
- g reprezintă gravitatea consecinţelor ce decurg din materializarea evenimentului nedorit, exprimată în
termeni de pierderi umane, materiale sau economice.
În general, sunt luate în considerare două tipuri de risc:
✓ riscul mediu, reprezentând riscul cumulat existent pe durata unei activităţi, unitatea de
timp corespunzând întregii durate de desfăşurare a activităţii;
✓ riscul momentan, definit ca riscul instantaneu ce există în orice moment în timpul
desfăşurării activităţii.
Dacă r este riscul momentan, iar t durata activităţii, riscul mediu al activităţii va fi :
R=r.t (1)
În cazul populaţiei umane, se introduce noţiunea de risc personal atunci când decidentul este
însăşi persoana expusă.
Independent de valorile probabilităţii, riscurile pot fi încadrate, din punct de vedere calitativ:
1.- Risc catastrofal, corespunzător vătămărilor soldate cu invaliditate sau deces, distrugerea totală a
sistemului şi / sau a mediului său.
2.- Risc critic, corespunzător consecinţelor de tipul vătămărilor grave, dar nepermanente sau
distrugerii parţiale a sistemului.
3.- Risc semnificativ, corespunzător vătămărilor generatoare de incapacitate temporară de muncă sau
întreruperii funcţionării sistemului, fără afectarea integrării sale.
4.- Risc minor, caracterizat prin defectări ale elementelor sistemului care nu influenţează realizarea,
în condiţii de securitate, a finalităţii sale.
 • Studiile de securitate şi acţiunile care le urmează au drept scop eliminarea, reducerea sau controlul
unui risc identificat şi clasat ca inacceptabil, în urma evaluării şi comparării sale cu obiectivul de
securitate prestabilit.
Măsurile care permit trecerea de la riscul inacceptabil la riscul acveptabil
- Măsuri de prevenire
– Măsuri de protecţie
– Măsuri de asigurare

• Prevenirea corespunde acţiunii de reducere a riscului prin diminuarea probabilităţii de producere P a

evenimentului nedorit, fără micşorarea gravităţii G a consecinţelor, conform diagramei
• Spre deosebire de prevenire şi protecţie, asigurarea nu îşi propune reducerea probabilităţii sau
gravităţii consecinţelor unui eveniment nedorit, ci transferarea către un terţ (asigurătorul), în
totalitate sau parţial, a consecinţelor financiare ale riscului

• Conform Legii nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă:
❖ PREVENIREA este ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute
în toate etapele procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării
riscurilor profesionale.
• Având cel mai mare nivel de aplicabilitate, legea este elementul generator
pentru toate prevederile normative din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă şi marcheaza o etapă importantă în construirea prevenirii riscurilor
profesionale şi a unei noi abordari a gestiunii acestora.
• Obligaţiile angajatorului
- Potrivit dispoziţiilor acestei legi angajatorul are obligaţia generală de a asigura securitatea şi
sănătatea lucrătorilor. Este un principiu absolut, care nu va fi pus în discuţie nici prin organizarea în
 intreprindere a unui serviciu intern de prevenire, nici prin intervenţia unui serviciu extern având ca
misiune generală prevenirea riscurilor în intreprindere. Totuşi acest principiu general de
responsabilitate poate să nu fie aplicat în situaţii circumstanţiale, anormale sau imprevizibile sau a
evenimentelor cu caracter excepţional (cazuri de forţă majoră).
• Directiva-cadru 89/391/CEE impune angajatorului sa facă o evaluare a riscurilor ce ar putea afecta
sănătatea şi securitatea la locul de muncă să îşi ia toate asigurările ca angajaţii sunt bine informaţi şi
instruiţi corespunzător cu privire la problemele de sănătate şi securitate, angajatorii trebuie să
concretizeze măsurile prevăzute de directivă, luând în considerare următoarele principii generale de
prevenire :
➢ evitarea riscurilor ;
➢ evaluarea riscurilor care nu pot să fie evitate ;
➢ combaterea riscurilor la sursă;
➢ adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, precum şi
alegerea echipamentelor de muncă şi a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării cu
precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
➢ luarea în considerare a stării evoluţiei tehnicii;
➢ înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
➢ planificarea prevenirii având în vedere un ansamblu coerent care integrează în cadrul prevenirii
tehnice, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor de mediu ai
muncii ;
➢ adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală ;
➢ aducerea instrucţiunilor corespunzatoare la cunoştinta lucrătorilor.