TEMA 1

Evaluatorii de risc la securitatea fizică sunt persoane fizice, angajaţi ai unor entităţi juridice
sau persoane fizice autorizate, având ca obiect de activitate evidenţierea şi evaluarea riscurilor
determinate de factorii de ameninţare şi vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa,
integritatea corporală sau libertatea persoanei ori pot aduce prejudicii valorilor deţinute de
unităţi, analiza situaţiei obiectivelor din punctul de vedere al asigurării securităţii fizice, şi
propunerea de măsuri concrete de tratare a acestuia în vederea încadrării riscurilor în limite
permise.

Activitatea de evaluare a riscului, conform prevederilor în materie, se constituie într-o etapă

preliminară, obligatorie, care precede suita de activităţi care conduc la implementarea
soluţiilor de securitate. Procesul de evaluare a riscului cuprinde, în principal, următoarele
faze: stabilirea contextului, identificarea riscului, analiza riscului, estimarea riscului şi tratarea
riscului.

Stabilirea contextului are ca scop stabilirea datelor privind existenta şi activitatea organizaţiei
care sunt relevante din punctul de vedere al managementului riscurilor de securitate.

Activitatea presupune o bună comunicare cu factorii de decizie şi alte persoane din

organizaţie sau din terţe părţi, identificarea izvoarelor de informaţii relevante, indiferent dacă
sunt scrise, imagini sau chiar cutume, precum şi abilitatea de a consemna datele relvante în
documente suport.

Identificarea riscului se realizează prin inventarierea persoanelor şi a elementelor materiale

sau imateriale care prezintă valoare pentru organizaţie şi/sau comunitate şi care pot fi afectate
de ameninţări de securitate fizică, întocmirea unor liste de control privind ameninţări şi/sau
vulnerabilităţi, organizarea unor şedinţe de identificare a riscurilor şi analiza istoricului
incidentelor de securitate fizică din organizaţie, domeniu, vecinătate etc.

Activitatea de evaluare a riscului presupune o muncă laborioasă din partea evaluatorului de

risc la securitatea fizică, de acurateţea căreia vor depinde în mare măsură rezultatele obţinute
prin procesul analitic. Riscurile pot fi variabile cunoscute, adică riscuri care au fost
identificate, analizate și cuantificate anterior și pentru care au fost elaborate planuri. Totodată,
riscurile pot fi variabile necunoscute, respectiv riscuri care nu au fost încă identificate sau sunt
imposibil de prevăzut.

În cadrul procesului de analiză a riscului, evaluatorul de risc la securitatea fizică utilizează

metode calitative, semi-cantitative, cantitative.

Analiza calitativă definește consecințele, plauzibilitatea și nivelul de risc prin niveluri de

importanță precum „ridicat”, „mediu”, „scăzut”.Metodele semi-cantitative folosesc scări
numerice pentru cuantificarea consecințelor și plauzibilității iar analiza cantitativă a riscului
este procesul prin care se urmărește evaluarea numerică a plauzibilității și impactului fiecărui
risc identificat și influența asupra riscului general. Analiza riscurilor are ca obiectiv
caracterizarea acestora de asemenea manieră încât să poată fi uşor de înţeles şi de comunicat
către factorii de decizie, să pună în evidenţă plauzibilitatea şi consecinţele dar şi mijloacele de
control existente şi pe cele necesare.

În etapa de estimare a riscului, în urma analizării riscurilor se verifică dacă acestea corespund
sau nu criteriilor de acceptabilitate, se stabileşte care dintre ele vor fi tratate şi care vor fi
acceptate şi monitorizate. Deciziile vor fi bazate suplimentar pe aplicarea cerinţelor legale şi
de reglementare în funcție de efectul potențial al riscurilor asupra securității fizice a
obiectivului.

Pentru a realiza cu succes o evaluare a riscurilor la securitatea fizică a unui obiectiv,

evaluatorul de risc trebuie să se documenteze în prealabil în legătură cu situaţii, fenomene,
stări de fapt, reprezentând surse manifeste ori potenţiale de risc. Documentarea are drept scop
cunoaşterea datelor și informațiilor relevante din mediul intern și extern al organizației, ca
punct de plecare pentru elaborarea evaluării de risc privind securitatea fizică a obiectivului. În
activitatea de culegere a datelor și informațiilor, evaluatorul de risc la securitatea fizică se
confruntă, însă, cu o serie de probleme legate de disponibilitatea acestor informații, calitatea
lor, promptitudinea obținerii, actualitatea, exactitatea, costul etc. În al doilea rând, aceste
informații nu sunt constante în timp, ci se află într-o continuă evoluție și schimbare,
conducând la creșterea situațiilor de risc și incertitudine. Pentru a atenua această instabilitate a
mediului, este important ca evaluatorul de risc la securitatea fizică să utilizeze un număr cât
mai mare de informații pertinente. Practic, calitatea informațiilor influențează decisiv calitatea
analizei riscului.

1. Aplicarea procedurilor de calitate în procesul de evaluare

2. Comunicarea în domeniul riscului

3. Documentarea în vederea realizării evaluării de risc la securitatea fizică a obiectivului

4. Stabilirea contextului de evaluare a riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

5. Identificarea riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

6. Analiza riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

7. Estimarea riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

8. Tratarea riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

9. Monitorizarea şi revizuirea riscurilor la securitatea fizică a obiectivului

În anumite sectoare de activitate (instituţii ale statului) pot fi incidente prevederi

legislative referitoare la păstrarea secretului de stat şi de serviciu, restrângerea unor drepturi şi
libertăţi ale persoanel ş.a. In activitatea sa, evaluatorul de risc la securitatea fizică trebuie să
aibă în vedere, după caz, prevederile legislaţiei în materie.

TEMA 2
CONCLUZII RAPORT DE EVALUARE PRIVIND ANALIZA DE RISC DE
SECURITATE FIZICA PENTRU SOCIETATE

Grila de evaluare specifică obiectivului, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor MAI nr.

9/ 01.02.2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac
obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor este cea prevăzută în Anexa nr. 12 – grilă generală pentru unităţile pentru care nu
au fost definite cerinţe minimale specifice

Grila de evaluare specifică obiectivului, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor MAI

nr. 9/ 01.02.2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac
obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia
persoanelor este cea prevăzută în Anexa nr. 12 – grilă generală pentru unităţile pentru care nu
au fost definite cerinţe minimale specifice.

Din analiza datelor şi informaţiilor, corespunzător Grilei de evaluare specifică obiectului

de activitate (Anexa nr. 12 la Instrucţiunea nr. 9/2013), Societatea are un procent de 63,93%,
încadrându-se în nivelul de risc INACCEPTABIL.

Prin implementarea măsurilor de securitate propuse, Societatea va avea un procent de

59,05%, încadrându-se în nivelul de risc ACCEPTABIL.

Din analiza de risc la securitatea fizică efectuată rezultă următoarele:

I) Măsurile de securitate implementate în prezent în cadrul Societăţii nu asigură în totalitate

nivelul de securitate fizică pentru personalul, bunurile şi valorile Societăţii şi pentru
desfăşurarea în condiţii normale a activităţilor specifice, deși conducerea Societății a
manifestat permanent preocupare pentru îmbunătățirea sistemului de securitate al Societății.

II) Diversitatea ameninţărilor şi riscurilor evaluate, precum şi a vulnerabilităţilor constatate,

necesită implementarea unor măsuri care să reducă sau să elimine aceste ameninţări şi
vulnerabilităţi şi care să întărească măsurile de securitate actuale.

În acest context, recomand implementarea măsurilor prevăzute în capitolul 8.

TEMA 3

CERINTE, MĂSURI SI MECANISME DE

SECURITATE DE ORDIN STRUCTURAL, TEHNIC,
TEHNOLOGIC SI OPERALIONAL ÎN CADRUL UNEI
SOCIETĂTI TIP DEPOZIT
Sistemul de securitate dorit pentru o „Societate XYZ „ trebuie să asigure protecția fizică a
personalului, bunurilor si valorilor societăţii si desfăsurarea normală a tuturor activitătilor în
cadrul acesteia. Sistemul de securitate al societăţii trebuie să diminueze sau, dacă este posibil,
să elimine consecințele riscurilor de securitate identificate anterior.

Principalele cerințe de securitate pentru sistemul de securitate,

Sistemul de securitate dorit pentru o „Societate XYZ ” trebuie să asigure protecția
fizică a personalului, bunurilor și valorilor Societăţii și desfășurarea normală a tuturor
activităților în cadrul acesteia.
Sistemul de securitate al Societăţii trebuie să diminueze sau, dacă este posibil, să
elimine consecințele riscurilor de securitate identificate anterior.
Principalele cerințe de securitate pentru sistemul de securitate, care să reducă riscurile
de securitate identificate, se referă la:
Componenta de management a sistemului de securitate, respectiv:
a) organizarea și asigurarea managementului sistemului de securitate fizică în
conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor
și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare și normelor de aplicare a
acesteia, aprobate prin HG nr. 301/2012, precum și cu cele rezultate din celelate acte
normative specifice;
b) stabilirea unor politici, proceduri, reguli de securitate adecvate la Societate și pentru
activitățile desfășurate în aceasta;
c) pregătirea și antrenarea personalului, corespunzător măsurilor și mecanismelor de
securitate fizică adoptate pentru Societate.

Componente necesare pentru contracararea amenințărilor, respectiv:

a) bariere fizice:
– uși cu nivel ridicat de securitate în zona de acces și zona de depozitare;
– ferestre cu nivel ridicat de securitate;
– cameră securizată pentru echipamentele de securitate;
b) încuietori:
– suplimentarea încuietorii de la uşă de acces secundar.
c) măsuri de control a accesului:
– în zona de depozitare;
– în zona echipamentelor de securitate.

Componente necesare pentru detectarea amenințării, respectiv:

a) sistem de alarmă împotriva efracției în zona de acces, zona de
tranzacționare, în zona de depozitare şi în zona echipamentelor de securitate;
b) sistem de televiziune cu circuit închis (TVCI) în zona de acces, zona de
tranzacționare și în zona de depozitare

Componente necesare pentru evaluarea amenințării, respectiv:

a) sisteme de iluminat:
– în zona exterioară (zona perimetrală și în curtea interioară);
– în zonele securizate;
b) sisteme de comunicații:
 – în Societate;
– în afara Societăţii;
c) sistem de televiziune cu circuit închis (TVCI):
– în zona punctelor de acces;
– în zona de expunere;
– în zona de depozitare;
– în zona echipamentelor de securitate.

Componente pentru neutralizarea amenințării, respectiv:

a) forțe de securitate (dacă este cazul):
– nivel de echipare și dotare;
– pregătire;
– echipamente;
b) echipe de intervenție (dacă este cazul):
– nivel de echipare și dotare;
– pregătire;
– echipamente;
c) colaborarea cu structurile de poliție, jandarmi, pompieri:
– avizarea planurilor de securitate și proiectelor sistemelor tehnice
– gestionarea situațiilor neprevăzute;
- instruire și control.

 CONCLUZIILE RAPORTULUI DE EVALUARE PRIVIND ANALIZA DE RISC

LA SECURITATEA FIZICĂ PENTRU SOCIETATE (model orientativ)
 CERINȚE, MĂSURI ȘI MECANISME DE SECURITATE DE ORDIN
STRUCTURAL, TEHNIC, TEHNOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL ÎN CADRUL UNEI
SOCIETĂȚI TIP DEPOZIT
 SURSELE DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ ÎN CADRUL UNEI SOCIETĂȚI
 ELEMENTE GENERALE PRIVIND NECESITATEA REALIZĂRII ANALIZEI DE
RISC ȘI ETAPELE PRINCIPALE ALE CONCRETIZĂRII ACESTEIA
 DEFINIȚII ȘI TERMENI UTILIZAȚI ÎN RAPORTUL DE EVALUARE ȘI
TRATARE A RISCURILOR LA SECURITATEA FIZICĂ A UNUI OBIECTIV

SURSELE DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ ÎN

CADRUL UNEI SOCIETĂȚI
Identificarea și evaluarea surselor de risc la securitatea fizică

Pentru stabilirea surselor de risc la securitatea fizică specifice unei Societăţi, tebuie
identificate și evaluate:

1. a) persoanele, bunurile și valorile critice, care sunt supuse riscului și pentru care sunt
instituite măsuri de securitate fizică în cadrul Societăţii;
 2. b) sursele de amenințare (persoanele/grupurile de persoane) care pot genera
evenimente (riscuri) de securitate fizică în cadrul Societăţii;
3. c) categoriile de amenințări și vulnerabilități privind securitatea fizică, la care poate fi
supusă Societatea.

1. Identificarea și evaluarea persoanelor, bunurilor și valorilor pentru care se instituie

măsuri de securitate în Societate:

Adoptarea măsurilor de securitate în cadrul unei Societăţii vizează personalul, bunurile și

valorile care asigură derularea activităților specifice, în vederea funcționării la parametrii
stabiliți a acesteia, denumite în continuare “resurse și mijloace critice”.
În acest context, în raportul de evaluare și tratare a riscurilor la securitatea fizică, resursele și
mijloacele critice, pentru care sunt necesare a fi instituite măsuri de securitate fizică, sunt
tratate ca elemente componente ale unui sistem/subsistem organizațional în care sunt incluse
persoane (angajați, clienţi/vizitatori sau furnizori de bunuri destinate comercializării), bunuri
materiale corporale (fizice), bunuri materiale necorporale (informații care fac obiectul
proprietății intelectuale) și conexiuni (relații de subordonare, fluxuri informaționale, proceduri
operaționale etc.) care asigură funcționarea normală a Societăţii.
Astfel, în cadrul unei Societăţi, în general, sunt identificate următoarele categorii de resurse și
mijloace critice, astfel
a) personal:
– angajaţi;
– clienţi/vizitatori;
– personal furnizor de bunuri destinate comercializării.
b) bunuri materiale:
– imobil cu obiecte de inventar;
– bunuri destinate comercializării;
– echipamente IT și de comunicații;
– echipamente ale sistemului de securitate;
– materiale consumabile;
– obiecte de vestimentaţie şi accesorii ale personalului (angajaților).
c) informații:
– baze de date cu clienţii Societăţii;
– informații privind sistemul IT al Societăţii;
– date și informații privind managementul situațiilor de urgență;
– politici și proceduri;
d) activități specifice privind:
– vânzarea bunurilor destinate comercializării;
– aprovizionarea bunurilor destinate comercializării;
– acțiunea în situații de urgență;
– securitatea Societăţii;
e) imagine:
– Societatea;
– serviciile comerciale furnizate;
– angajații Societăţii;
– percepția publică.
În scopul prioritizării resurselor (umane, materiale și financiare) necesare pentru asigurarea
securității și/sau întreprinderea de măsuri de remediere, pentru fiecare element din resursele și
mijloacele critice identificate, a fost atribuită o ,,valoare critică”.
b) Identificarea și evaluarea surselor de risc la securitatea fizică din cadrul Societăţii:
Identificarea și evaluarea surselor de risc la securitatea fizică este, de asemenea, o etapă
importantă pentru stabilirea acestora.
În acest scop, se are în vedere identificarea tuturor amenințărilor și vulnerabilităților privind
securitatea fizică, care fac obiectul surselor de risc căutate.
Pentru identificarea amenințărilor privind securitatea fizică în cadrul unei Societăţi se
consideră că:
– acestea sunt rezultatul, în principal, al unor ,,intenții deliberate” decât al unor cauze
accidentale, cauze naturale sau sistemice. Prin urmare, ,,oamenii” sunt principala sursă de
amenințări la adresa securității, atât din rândul angajaților cât și din afara Societăţii;
– este necesară și evaluarea amenințărilor care nu sunt cauzate de om dar care au efecte
devastatoare asupra securității fizice a resurselor și mijloacelor critice identificate.

Având în vedere aspectele prezentate, sursele de amenințare privind securitatea fizică au fost
grupate în 3 categorii, astfel:
– surse de amenințări interne;
– surse de amenințări externe;
– surse de amenințări care nu sunt cauzate de om.
Sintetizând, rezultă că principalele categorii de persoane care pot genera amenințări
privind securitatea fizică în cadru unei Societăţi, în ordinea posibilităților ca acestea să
acționeze, sunt:

Clienţi/vizitatori agresivi (nemulțumiți de serviciile Societăţii, violenți verbal și fizic, sub

influența băuturilor alcoolice, drogurilor/substanțelor psihotrope etc.);
Furnizori de bunuri destinate comercializării (nemulțumiți de colaborarea cu Societatea,
violenți verbal și fizic, sub influența băuturilor alcoolice, drogurilor/substanțelor psihotrope
etc.);
Vecini deranjaţi de activitatea Societăţii;
Angajați nemulțumiți;
Infractori diverși (vizitatori, hoți etc.);
Persoane cu dereglări de comportament (sub influența drogurilor, substanțelor psihotrope,
a alcoolului sau bolnavi psihic neinternați, incendiatori etc.)
Grupări de crimă organizată;
Grupări protestatare și extremiste;
Grupări teroriste.

c) Identificarea și evaluarea categoriilor de amenințări și vulnerabilități la securitatea

fizică la care poate fi supus Societatea:

În baza datelor și informațiilor existente la data efectuării analizei de risc la securitatea fizică,
se pot identifica următoarele amenințări și vulnerabilități la care poate fi supusă securitatea
fizică în cadrul unei Societăţi, astfel:
amenințări, în ordinea șanselor de concretizare:
Comportamentul neadecvat:
Furturile de orice natură;
Atacul asupra angajaților sau clienţilor/vizitatorilor;
Spargerile;
Jaful sau acțiunile de diversiune în incinta Societăţii;
Tâlhăriile;
Incidente soldate cu luare de ostatici;
Răpirile;
Atacul armat (terorist).

vulnerabilitățile care afectează securitatea fizică sunt:

Managementul securității fizice în cadrul Societăţii (politici, responsabilități, organizare,
conducere, control și evaluare a nivelului securității fizice).
Sistemele de securitate implementate în cadrul Societăţii.
Pregătirea/instruirea angajaţilor și furnizorilor de bunuri destinate comercializării
privind măsurile de securitate fizică existente în cadrul Societăţii.
Evaluarea periodică a nivelului de securitate existent în cadrul Societăţii.

Corelarea elementelor surselor de risc identificate

Odată identificați ,,actorii” surselor de risc, respectiv categoriile/tipurile și sursele de
amenințări și vulnerabilități, precum și resursele și mijloacele vizate, pot fi evaluate zonele de
impact și potențialele consecințe.

 CONCLUZIILE RAPORTULUI DE EVALUARE PRIVIND ANALIZA DE RISC

LA SECURITATEA FIZICĂ PENTRU SOCIETATE (model orientativ)
 CERINȚE, MĂSURI ȘI MECANISME DE SECURITATE DE ORDIN
STRUCTURAL, TEHNIC, TEHNOLOGIC ȘI OPERAȚIONAL ÎN CADRUL UNEI
SOCIETĂȚI TIP DEPOZIT
 SURSELE DE RISC LA SECURITATEA FIZICĂ ÎN CADRUL UNEI SOCIETĂȚI
 ELEMENTE GENERALE PRIVIND NECESITATEA REALIZĂRII ANALIZEI DE
RISC ȘI ETAPELE PRINCIPALE ALE CONCRETIZĂRII ACESTEIA
 DEFINIȚII ȘI TERMENI UTILIZAȚI ÎN RAPORTUL DE EVALUARE ȘI
TRATARE A RISCURILOR LA SECURITATEA FIZICĂ A UNUI OBIECTIV

ELEMENTE GENERALE PRIVIND NECESITATEA

REALIZĂRII ANALIZEI DE RISC ȘI ETAPELE
PRINCIPALE ALE CONCRETIZĂRII ACESTEIA
Noţiunea de risc a pătruns adânc în cultura umanităţii şi este întâlnită în toate domeniile vieţii
politice, economice sociale şi culturale.

Riscul, în sens larg, este efectul incertitudinii asupra realizării obiectivelor.

Riscul poate fi asumat sau neasumat, în funcţie de opţiunea individului sau colecţivităţilor
umane. Însă, pentru aceast,a trebuie identificat. Înţelegerea riscului, a consecinţelor acestuia
asupra activităţilor care se desfăşoară la nivelul unui obiectiv este o problemă deosebit de
complexă care presupune a analiză laborioasă a proceselor şi activităţilor din acel obiectiv.
Când ne referim la analiza riscului trebuie avute în vedere următoarele etape:

 Identificarea valorilor protejate; este momentul când stabilim cu certitudine ce

anume avem de protejat şi care este valoarea valorilor protejate. La definirea valorilor
protejate includem cultura, domeniul de activitate, mediul de afaceri, infrastructura
critică, structura categoriilor de servicii sau bunuri furnizate, categoriile de clienţi,
caracteristicile obiectivelor, stabilirea proprietăţii care se referă la imobile, trenuri,
 clădiri, facilităţi industriale, precum şi identificarea informaţiilor, activităţilor şi
materialelor care sunt confidenţiale;
 Următorul pas îl constituie identificarea evenimentelor nedorite – incidente, erori,
geşeli, infracţiuni, catastrofe. Este de la sine înţeles că nu există bunuri materiale sau
informaţionale care să nu fie supuse unor ameninţări şi nu există obiective, de orice
natură, care să nu prezinte vulnerabilităţi. În lumea contemporană cel mai des întâlnite
sunt infracţiunile de natură informaţională, care împiedică în foarte multe situaţii
realizarea obiectivelor asumate de o organizaţie;
 Fără următoarea etapă care constă în determinarea consecinţelor producerii
evenimentelor nedorite analiza nu ar avea finalitate; cunoaşterea impactului asupra
obiectivelor organizaţiei ne ajută să înţelegem fenomenul în profunzimea lui, să
stabilim costurile directe şi indirecte ale evenimentelor;
 Societatea umană găseşte întotdeauna modalităţi de a se autoapăra, de a-şi regla
procesele. Astfel, se stabilesc ştiinţific, în urma unor analize temeinice, soluţiile pentru
minimizarea riscurilor. Nu este mai puţin adevărat că aceste soluţii trebuie să ţină cont
de costuri pentru o organizaţie nu poate fi eficientă în condiţiile în care cheltuie mai
mult decât produce. Suntem deci în etapa determinării raportului dintre cost şi
nivelul de securitate dorit.

Tendinţa este ca acest raport să fie cât mai mic posibil. Depinde numai de organizaţie ce îşi
doreşte şi cât îşi asumă din riscul deja stabilit.

Pentru securitatea minimală acest raport se situează în limita a 10-15%, pentru securitatea
suficientă în limita a 15-20%, pentru securitatea acoperitoare circa 30%, iar pentru o
securitate sigură 35-40%.

Este însă nevoie ca aceste analize să fie realizate de către specilişti în domeniul evaluării
riscului la securitatea fizică. Utilizând instrumente moderne, modelate matematic aceştia pot
stabili aproape cu certitudine nivelul de risc al unui obiectiv şi pot identifica măsurile
minimale care trebuie implementate pentru ca riscul să devină acceptabil.

La finalul analizei sunt propuse măsuri de tratare a riscului pentru încadrarea în categoria
riscului acceptabil, sub 60%, cu un efort financiar pe care societatea şi-l poate permite şi cu
un raport favorabil cost/eficienţă. Pentru alegerea celor mai bune soluţii este necesară
cunoaşterea în detaliu a modului de funcţionare a sistemelor de protecţie mecano-fizice şi a
celor opto-electronice, a amplasării eficiente a acestora în funcţie de situaţia concretă din
teren, precum şi identificarea unor măsuri organizatorice cu costuri foarte mici, care să
conducă în final la diminuarea riscului şi încadrarea în categoria RISCULUI
ACCEPTABIL.

DEFINIȚII ȘI TERMENI UTILIZAȚI ÎN RAPORTUL

DE EVALUARE ȘI TRATARE A RISCURILOR LA
SECURITATEA FIZICĂ A UNUI OBIECTIV
ameninţare – factor intern sau extern ce are capacitatea de a exploata vulnerabilitatea unei
unităţi prin acte sau fapte ce creează dezechilibre ori instabilităţi şi generează stări de pericol
asupra vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii persoanelor ori valorilor deţinute.
analiza de risc la securitatea fizică – activitate desfăşurată pentru a identifica ameninţările şi
vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanei
ori care pot aduce prejudicii valorilor deţinute de unităţi, în scopul determinării impactului şi
evaluării riscurilor de securitate şi în baza căreia se stabilesc măsurile necesare pentru
limitarea sau eliminarea acestora.

incident de securitate – eveniment produs, având o evoluţie necontrolată, care generează

consecinţe nedorite asupra persoanelor şi/sau valorilor şi/sau activităţilor în cadrul unei unităţi
şi care necesită o acţiune imediată pentru restabilirea situaţiei anterioare.

jaful – furt săvârșit prin violență, jefuire, jecmăneală, pentru a-și însuși lucruri jefuite, pradă,
nepăsare față de o pagubă.

măsură de securitate – componenta de bază a unei soluţii de securitate, corespunzătoare

uneia sau mai multor ameninţări şi vulnerabilităţi identificate conform analizei de risc şi care
are ca scop reducerea riscurilor asociate.

mecanisme de securitate – soluţii care cuprind mai multe măsuri de securitate, care
funcţionează conform unor scenarii predefinite, pentru securizarea unuia sau mai multor
obiective, atunci când sunt amplasate în acelaşi perimetru.

parametrii interni şi externi care generează şi/sau modifică riscurile la securitatea fizică a
unităţii – contextul, care poate cuprinde, dar nu se limitează la:

1. mediul cultural, social, politic, de reglementare, financiar, tehnologic, economic,

natural şi concurenţial, la nivel internaţional, naţional, regional sau local;
2. factorii-cheie şi tendinţele cu impact asupra obiectivelor organizaţiei;
3. relaţiile cu părţile interesate, percepţiile şi valorile acestora.

răpirea – termenul folosit pentru actele criminale ilegale, în care se subînțelege răpirea unei
persoane, a unui grup de persoane, a unui copil cu privare de libertate, ținut ca ostatic în
scopul violării, șantajării și obținerii unor avantaje politice, economice sau a unei sume de
răscumpărare.

securitate fizică – starea de fapt în care riscul determinat de factorii de ameninţare şi

vulnerabilităţile care pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală sau libertatea persoanei
ori pot aduce prejudicii valorilor deţinute de unităţi se situează la un nivel acceptabil.

sistem de securitate – ansamblu integrat de măsuri organizatorice, tehnice şi procedurale care

are ca scop obţinerea securităţii fizice pentru o organizaţie sau un obiectiv.

tâlhăria – furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea
victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra, precum și furtul urmat de
întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea
urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

vulnerabilitate – caracteristică de ordin fizic-arhitectural şi operaţional a unei entităţi, prin

care aceasta este expusă distrugerii, agresiunii ori disfuncţionalităţii în faţa unei ameninţări.
zona de acces în unitate, locul amenajat cu elemente de închidere nestructurale destinate
intrării sau ieşirii persoanelor. Căile de acces pot fi dedicate clienţilor, angajaţilor, transferului
valorilor sau mixte.

zona de depozitare, reprezintă spaţiul special amenajat pentru păstrarea în siguranţă a

valorilor monetare ori a bunurilor.

zona echipamentelor de securitate, reprezintă spaţiul restricţionat accesului persoanelor

neautorizate, destinat amplasării, funcţionării sau monitorizării unor astfel de echipamente

zona de expunere, reprezintă spaţiul amenajat pentru prezentarea către public, în condiţii de
siguranţă, a bunurilor sau valorilor.

zona perimetrală, reprezintă limita fizică a construcţiei, constituită din elemente fixe sau
mobile, cum ar fi: pereţi, vitraje sau ferestre.

zona de procesare, reprezintă spaţiul special destinat şi amenajat pentru prelucrarea,

numărarea şi pregătirea pentru depozitare, alimentarea automatelor bancare sau transport al
valorilor monetare

zona de transfer, reprezintă spaţiile prin care se vehiculează valorile între locul de depozitare
şi alte zone interioare sau exterioare în cazul transportului

zona de tranzacţii cu automate bancare, reprezintă spaţiul în care clienţii pot face operaţiuni
cu numerar prin intermediul unui automat bancar, care nu presupune existenţa unui operator.

zona de tranzacţionare reprezintă spaţiul în care operatorii manipulează valorile monetare sau
bunurile în relaţia cu clienţii

INFRASTRUCTURILE CRITICE – ELEMENTE

ESENŢIALE PENTRU MENŢINEREA FUNCŢIILOR
VITALE ALE SOCIETĂŢII*
Procesul foarte complex şi dinamic de globalizare a societăţii a adus cu sine în ultimii 10-15
ani o serie de noi concepte de vulnerabilitate ce influenţează decisive aspecte legate de
securitatea naţională, siguranţa oamenilor şi informaţiilor, a instituţiilor naţionale şi

internaţionale. În condiţiile creşterii interdependenţelor, securitatea cetăţenilor, comunităţilor

sociale, naţiunilor şi statelor este în strânsă legătură cu o serie de sisteme de infrastructuri care
asigură serviciile esenţiale tuturor domeniilor vieţii sociale. Funcţionarea lor în mod continuu
este, astfel, o chestiune vitală pentru buna funcţionare a societăţii.

O infrastructură sau o componentă este considerată critică în funcţie de poziţia strategică în

sistemul general şi, în special, în funcţie de interdependenţele prin care este legată de alte
componente sau infrastructuri. Directiva 2008/114/CE a Consiliului Europei, privind
identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de
îmbunătăţire a protecţiei acestora, adoptată la 8 decembrie 2008, dă următoarea definiţie:
„Infrastructurile critice se referă la acele obiective, reţele, servicii, activităţi fizice şi mijloace
informatice care sunt atât de vitale pentru naţiuni, încât scoaterea lor din funcţiune sau
distrugerea lor poate avea un impact serios asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii sau
bunăstării economice a cetăţenilor, sau asupra funcţionării efective a actului de guvernare din
statele membre”.

În România, OUG nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia infrastructurilor

critice defineşte infrastructura critică naţională ca fiind un element, un sistem sau o
componentă a acestuia, aflat pe teritoriul naţional, care este esenţial pentru menţinerea
funcţiilor vitale ale societăţii, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale ori
economice a persoanelor şi a cărui perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ la
nivel naţional ca urmare a incapacităţii de a menţine

respectivele funcţii.

Ameninţarea teroristă, diversitatea şi numărul mare al dezastrelor naturale, precum şi

accidentele tehnologice sunt surse care determină acordarea unei atenţii deosebite protecţiei
infrastructurilor critice. Complexitatea şi interdependenţa acestor infrastructuri impun măsuri
de protecţie atât la nivel internaţional, cât şi naţional.

Preocupările organismelor naţionale, internaţionale, regionale şi non-guvernamentale sunt

concentrate în jurul dezvoltării unor proceduri şi metodologii pentru identificarea şi protejarea
infrastructurilor critice.

Sistemele de infrastructuri critice pentru care se stabilesc măsuri speciale de protecţie, în

cadrul UE sunt:

 Instalaţiile şi reţelele de distribuţie din domeniul energetic (în special instalaţiile de

producere a electricităţii, de petrol şi de gaze, instalaţiile de stocaj şi rafinăriile,
sistemele de transport şi de distribuţie);
 Tehnologiile de comunicaţii şi informaţii (telecomunicaţiile, sistemele de
radiodifuziune, programele, materialul informatic şi reţelele, inclusiv Internetul etc.);
 Instituţiile care asigură sectorul financiar-bancar şi pieţele de valori şi investiţii;
 Platformele şi instituţiile sistemului de sănătate (spitale, instalaţii de îngrijire a
bolnavilor şi băncile de sânge, laboratoare şi produse farmaceutice, servicii de urgenţă,
de căutare şi de salvare);
 Mijloacele de producţie şi distribuţie pentru sectorul alimentar;
 Aprovizionarea cu apă (rezerve, stocaj, tratament şi reţele de distribuţie);
 Transportul feroviar, rutier, aerian, pe apă şi instalaţiile aferente utilizate
(aeroporturi, porturi,

instalaţii intermodale, căi ferate, reţele de tranzit de masă, sisteme de control trafic);

 Producţia, stocajul şi transportul produselor periculoase (materiale chimice,

biologice, radiologice şi nucleare);
 Administraţia (armata, jandarmeria şi poliţia, servicii de bază, instalaţii, reţele de
informaţii, active, locuri importante, monumente naţionale).
Securitatea naţională şi internaţională sunt dependente, în foarte mare măsură, de
infrastructurile critice ale societăţii. Dar acestea sunt tot mai vulnerabile în faţa mijloacelor
din ce în ce mai sofisticate de atac asupra lor, fapt care determină acţiuni susţinute dedicate
contracarării ameninţărilor şi asigurarării unor standarde de protecţie şi de securitate cât mai
ridicate.

Protecţia unei infrastructuri critice este constituită din totalitatea măsurilor stabilite pentru
reducerea riscurilor de blocare a funcţionării sau de distrugere a acesteia.

În România, schimbarile generate de tranziţia la un alt sistem social, adaptarea la

mecanismele economiei de piaţă, aderarea la structurile NATO şi UE au adus în prim plan
necesitatea de a acorda o atenţie sporită vulnerabilităţile care apar ca urmare a transformărilor
survenite în aceste procese, de-alungul timpului. Astfel, în timp ce strategia de securitate
naţională a

României din 2001 se mărginea să definească termenul de vulnerabilitate fără a-i detalia în
profunzime conţinutul, Hotărârea C.S.A.T. nr. 62/2006 privind Strategia de Securitate
Naţională a României face o enumerare a acestora, menţionând şi pericolele care pot fi
generate de existenţa unei infrastructuri slab dezvoltate şi insuficient protejate. Specialiştii în
domeniu arată reale preocupări pentru acest domeniu şi se încerca aprofundarea şi definirea
cât mai detaliată a elementelor implicate, relativ la condiţiile specifice existente în ţara
noastra.

Principalele vulnerabilităţi ale infrastructurii critice din România pot fi redate mai detaliat
astfel:

 Proceduri operaţionale standardizate de control inexistente sau inadecvate;

 Proiectarea elementelor de infrastructură fără luarea în considerare a mecanismelor de
apărare adecvate evoluţiei ameninţărilor;
 Acces neautorizat la sistemul de control al elementelor de infrastructură;
 Posibilitatea folosirii unor canale de comandă şi control neautorizate;
 Lipsa mijloacelor de detecţie pentru raportarea rapidă şi uşoară a activităţilor nelegale
sau a anomaliilor”.

Statul ar trebui să pună accentul pe activitatea de coordonare a tuturor partenerilor implicaţi în

procesul de asigurare a protecţiei infrastructurii critice şi pe îndeplinirea unui spectru larg de
acţiuni, care poate include: avertizarea asupra pericolelor curente, asigurarea de avertizări şi
alarmare, investiţii în cercetare-dezvoltare etc.

Nevoia de a răspunde unor provocări din ce în ce mai mari cu soluţii performante şi sisteme
integrate de securitate, care încorporează tehnologii de ultimă generaţie, este reală. Este
necesară o viziune pe termen lung care impune luarea în considerare a posibilităţilor de
extindere a soluţiilor implementate. Flexibilitatea şi fiabilitatea sistemelor sunt elemente cheie
de cele mai multe ori. Sisteme versatile, care pot avea întrebuinţări multiple, posibilităţi
extinse de comunicaţie wireless, de control prin internet pe canale securizate, imagini de mare
rezoluţie de la camerele de supraveghere, sisteme de identificare biometrice avansate, sisteme
avansate de securitate perimetrală etc. – sunt doar câteva din aspectele impuse de actualele
nevoi de securitate. De exemplu, sistemul de control acces este unul dintre elementele cele
mai importante menite să asigure siguranţa şi funcţionarea eficientă a unei entităţi. Acesta este
cel care asigură, în primul rând, o triere corespunzătoare a persoanelor care au dreptul de a
intra în diverse arii ale unei clădiri, prevenind utilizarea neautorizată a unor documente sau
echipamente, furtul de bunuri sau informaţii etc.

De asemenea, utilizarea unor sisteme de siguranţăintegrate, monitorizate din dispecerate

performante, menite să reducă implicarea factorului uman în procesul de supraveghere, pot
creea diverse avantaje, printre care extinderea posibilităţilor de supraveghere, concentrarea pe
perfecţionarea forţei de intervenţie şi reducerea cheltuielilor.

În acelaşi sens, reţelele de telecomunicaţii trebuie monitorizate centralizat dintr-un Network

Operations Center (NOC) dotat cu echipamente performante cu funcţionare 24 / 7.
Obiectivele principale sunt: remedierea în timp util şi cu maximum de eficienţă a eventualelor
avarii, monitorizarea unor parametrii specifici, precum şi sincronizarea cu reţelele afiliate.

Mai sus sunt expuse numai câteva exemple de soluţii care pot duce la creşterea gradului de
securitate. Este evident însă că toate acestea trebuie înglobate într-o strategie coerentă de
securitate. Crearea unor programe, activităţi şi acţiuni concrete realizate de organismele
abilitate atât din mediul public, cât şi din cel privat reprezintă un demers major în direcţia
asigurării protecţiei infrastructurii critice din România.

MANAGERUL DE SECURITATE – ELEMENTUL

CHEIE PENTRU SIGURANŢA COMUNITĂŢII ŞI A
MEDIULUI DE AFACERI*
Fie că discutăm despre comunităţi, companii sau instituţii publice, asigurarea siguranţei şi
securităţii, în scopul protejării vieţii, proprietăţii şi mediului înconjurător, este de strictă
necesitate în contextul multiplelor ameninţări ale secolului 21.

Ca răspuns la aceste ameninţări, organizaţiile achiziţionează sisteme de siguranţă şi securitate,

într-o abordare reactivă, de cele mai multe ori greşită, întrucât sistemele sunt instalate fără a
se realiza în prealabil o analiză de risc şi fără a deţine personal capabil să le adapteze şi să le
gestioneze, astfel încât soluţiile implementate să răspundă concret necesităţilor specifice
fiecărei organizaţii.

Managerul de securitate reprezintă elementul cheie în stabilirea strategiilor şi a procedurilor

de asigurare a securităţii, atât în companii, cât şi în instituţii publice. El are rolul de a
coordona funcţionarea tuturor subsistemelor şi mecanismelor care oferă premisele unui mediu
sigur de desfăşurare a activităţilor.

Managerul de securitate are atribuţii atât în ceea ce priveşte securitatea fizică, cât şi în privinţa
securităţii informaţiilor şi a documentelor clasificate; organizează procesele de pregătire
profesională în domeniul securităţii, execută periodic exerciţii şi simulări pentru testarea
procedurilor de securitate şi aplicarea eventualelor acţiuni corective. Mai mult, în funcţie de
dimensiunea organizaţiei şi de riscurile cu care se confruntă, se conturează necesitatea
înfiinţării unor structuri departamentale care să asigure managementul securităţii.
Gestionarea securităţii şi identificarea riscurilor asociate sunt cu atât mai importante în cazul
realizării unor strategii de protecţie a infrastructurilor critice, datorită impactului negativ pe
care îl poate avea încetarea parţială sau totală a activităţii acestora. Astfel, protecţia
infrastructurilor critice şi menţinerea lor în stare de funcţionare reprezintă, în esenţă, o
problemă de securitate naţională, regională şi chiar europeană, dat fiind statutul României de
membră a Uniunii Europene.

Există multiple definiţii ale infrastructurilor critice, însă la nivelul UE acestea sunt definite
drept acele obiective, reţele, servicii, active fizice şi mijloace informatice a căror întrerupere
sau distrugere va avea un impact major asupra sănătăţii, siguranţei, securităţii şi bunăstării
economice a cetăţenilor sau asupra funcţionării efective a actului de guvernare din statele
membre.

Evaluarea şi realizarea de proceduri de contracarare a riscurilor constituie punctul de pornire

pentru implementarea unui concept de securitate care să permită organizaţiilor continuarea
activităţii chiar şi în situaţii de criză. Organizaţiile trebuie să-şi evalueze şi să-şi identifice
activităţile critice, să implementeze proceduri clare de securitate, astfel încât, în situaţii de
criză, să poată gestiona problemele create de factorii perturbatori şi să poată reveni la stadiul
de funcţionare normală în cel mai scurt timp.

Companiile şi instituţiile publice trebuie să înţeleagă beneficiile abordării integrate a

securităţii, să conştientizeze importanţa factorului uman în managementul securităţii, a
măsurilor organizatorice şi procedurale, fără de care cele mai performante echipamente şi
sisteme devin inutile.

Există premise, iniţiative legislative, cercetări şi parteneriate de tip public-privat privind

siguranţa şi securitatea, în derulare la nivel european, care vor conduce în perioada imediat
următoare la implementarea unor structuri integrate de management al securităţii, cu
implicaţii în sectorul public şi privat, menite să permită gestionarea cât mai eficientă a
situaţiilor de urgenţă şi criză la nivelul unei comunităţi (regiuni).

Astfel, Managerul de securitate, fie că vorbim de o companie din domeniul infrastructurilor

critice sau nu, are o importanţă tot mai mare dacă luăm în considerare faptul că acesta trebuie
să colaboreze cu omologii săi din alte organizaţii, dar şi cu instituţiile statului abilitate în
rezolvarea situaţiilor de urgenţă şi criză.

România are toate premisele necesare demarării unei noi etape în asigurarea securităţii
comunitare şi a mediului de afaceri, existând atât autorităţi publice centrale, cât şi locale
implicate în proces, companii puternice din domeniul securităţii, companii din domeniul
infrastructurilor critice, precum şi fundaţii sau organizaţii neguvenamentale care pot forma
împreună un nucleu capabil să emită liniile directoare pentru noile strategii de securitate.

PROIECTAREA ŞI REALIZAREA INCINTELOR DE

SIGURANŢĂ *
Evaluarea riscului
Factorii care pot fi luaţi în consideraţie în evaluarea riscului sunt listaţi mai jos. Trebuie
menţionat că în anumite cazuri aceşti factori pot fi nerelevanţi şi că în funcţie de o situaţie
particulară alţi factori trebuie luaţi în consideraţie:

a) Amplasamentul incintei privit prin prisma:

 accesului vehiculelor şi pietonilor;

 zonei înconjurătoare;
 posibilităţii de asistenţă locală (prin angajaţi proprii, pe baza procedurilor în caz de
incident);
 posibilităţii de asistenţă de la servicii externe de specialitate (societăţi de pază, poliţie);
 istoricului incidentelor din zonă/localitate.

b) Modul de lucru:

 deschis publicului, personalul fiind prezent;

 închis publicului, personalul fiind prezent;
 închis publicului, accesibil numai personalului societăţilor de transport valori, pază,
personalul fiind prezent;
 închis, accesibil numai personalului de supraveghere.

c) Forma de atac:

 efracţie;
 tâlhărie;
 atac fizic premeditat în scop de producere de pagube;
 atac fizic spontan.

d) Metodele de atac previzibile (de luat în calcul):

 atac cu arme de foc;

 atac fizic cu arme albe/unelte provenite din exterior;
 atac fizic cu arme albe /unelte disponibile la locul faptei.

e) Vulnerabilitatea personalului:

 poziţia în interiorul incintei;

 posibilitatea de ajutor, vizibilitate;
 număr;
 experienţa şi pregătirea pentru incidente.

f) Dotările cu echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale propuse şi existente:

 uşi şi ferestre rezistente la efracţie/la acţiunea armelor de foc;

 sisteme de controlul acces;
 sistem de supraveghere CCTV;
 sisteme de alarmare declanşabile la nivelul personalului;
 sistem general de alarmare;
 sistem de alarmare cu transmiterea semnalului la societăţi de pază/poliţie.
g) Durata posibilă a atacului/incidentului (evenimentului)

Specificarea incintei de siguranţă

În specificarea incintei de siguranţă, cel mai des utilizat este conceptul de apărare de tipul
“foilor de ceapă” în adâncime şi pe mai multe linii de rezistenţă, iar analiza trebuie să includă,
fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:

a) Definirea perimetrului incintei de siguranţă în interdependenţă cu spaţiul adiacent

b) Obiectivul rezistenţei:

 numai descurajare;
 descurajare şi barieră fizică;
 numai barieră fizică.

c) Rezistenţa barierei fizice:

 rezistenţă la atac manual, presupunând unelte şi arme albe aduse din afară incintei;
 rezistenţă la atac manual, presupunând numai elemente de mobilier şi dotări existente
în mod normal în incintă;
 rezistenţă la acţiunea armelor de foc.

d) Asigurarea continuităţii rezistenţei prin prisma:

 rezistenţei elementelor de construcţie din jurul incintei de siguranţă de care aceasta

este lipită sau se leagă;
 rezistenţei elementelor de construcţie şi a echipamentelor de protecţie, prin prisma
modului de îmbinare.

Politica în caz de incident

Politica în caz de incident trebuie să acopere măsurile de prevenire şi de descurajare a

producerii unui incident, iar în caz de incident măsurile care trebuie adoptate.

Factorii ce trebuie luaţi în consideraţie în cadrul politiciiîn caz de incident trebuie să includă,
dar să nu se limiteze, la:

a) Procedurile pentru deschiderea spaţiilor:

 preluarea de la îngrijitori/personal de securitate;

 deschiderea spaţiilor neocupate de personal.

b) Procedurile pentru închiderea spaţiilor:

 preluarea de la îngrijitori/personal de securitate;

 evacuarea incintei (prin zonele neocupate de personal).

c) Numărul şi poziţia personalului în incintă;

d) Valoarea bunurilor depozitate / manipulate (limita de numerar);

e) Sistemele de depozitare a valorilor (camere de tezaur, seifuri, seifuri de casierie, dulapuri

de securitate şi altele asemenea);

f) Procedurile de eliberare a valorilor;

g) Acţiunile de întreprins în cazul solicitării de valori şi/sau în caz de comportament violent:

 procedurile de alarmare;
 procedurile de aplicat;
 contramăsuri aprobate;
 retragerea în spaţii protejate.

h) Modalităţi de aplicare a politicii în caz de incident, în funcţie de intervalul orar de

funcţionare.

Tema de proiectare/caietul de sarcini

Punctele stabilite prin aceste analize trebuie revizuite ţinând cont de interdependenţa dintre
ele, rezultând o temă de proiectare/caiet de sarcini pentru incinta de siguranţă care să
cuprindă:

 documentarea analizei de risc, stabilirea liniilor de rezistenţă şi politica în caz de

incident;
 definirea tuturor zonelor de protecţie şi cerinţele de performanţă pentru fiecare
suprafaţă, inclusiv a

zonelor de îmbinare între acestea;

 clasele de rezistenţă la efracţie;

 clasele de rezistenţă la atac manual;
 clasele de rezistenţă la acţiunea armelor de foc.

Pe baza acestei teme de proiectare / caiet de sarcini se trece la proiectarea propriu zisă în care
se stabilesc:

 soluţiile constructive de aplicat pentru asigurarea protecţiei întregi suprafeţe;

 tipurile de materiale de construcţii de utilizat;
 tipurilor de echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale necesare;
 modul de punere în operă;
 procedurile de verificare şi încercările necesare pentru certificarea gradului de
protecţie asigurat.

Soluţiile constructive

În stabilirea soluţiilor constructive o atenţie deosebită trebuie acordată zonelor de îmbinare

între suprafeţele de protecţie şi structura clădirii de bază, precum şi zonele cu deschideri în
suprafaţa de protecţie, cum ar fi: uşile de acces, sertarele şi sasurile de preluare indirectă a
valorilor şi documentelor, mijloacelor de comunicare între personal şi public.

Dacă pentru asigurarea protecţiei la atac manual şi la efracţie este necesar ca întreaga
suprafaţă aflată între zona de public şi zona de personal să asigure rezistenţa solicitată, în
general, în practica curentă, asigurarea protecţiei la acţiunea armelor de foc se realizează pe
întreaga suprafaţă ce desparte zona de casierie de zona de public, până la o înălţime de 2,5
metrii, de la această înălţime până la nivelul tavanului asigurându-se protecţia la atac manual
şi la efracţie.

Materialele de construcţie

Dacă în cazul materialelor de construcţie tradiţionale cum ar fi: betonul, zidăria şi oţelul,
rezistenţa la atac manual sau la efracţie poate fi asumată, în cazul materialelor de umplutură
cum ar fi vitrajele şi materiale compozite este necesară utilizarea numai a acelor materiale
care sunt certificate prin prisma rezistenţei la atac manual, la efracţie, respectiv la acţiunea
armelor de foc.

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale destinate asigurării rezistenţei la

atac manual şi/sau la efracţie trebuie să asigure clasa de rezistenţă la atac prestabilită prin
caietul de sarcini/tema de proiectare, conform standardelor de încercare şi clasificare, iar
certificarea lor de către organisme de certificare abilitate este obligatorie. Sunt supuse
certificării obligatorii următoarele echipamente:

 uşile, inclusiv tocurile, vizoarele, umpluturile vitrate, protecţiile mecanice punctuale,

balamalele şi încuietorile;
 ferestrele, inclusiv canaturile fixe sau mobile, balamalele şi încuietorile;
 panourile fixe aflate deasupra sau sub nivelul ghişeului;
 ecranele mobile aflate sub blatul de lucru al ghişeului şi care se ridică la comanda dată
de operator;
 sasurile şi sertarele de transfer indirect;
 dispozitivele de comunicare între personal şi public;
 obloanele şi grilajele montate la exterior pe vitrine.

Echipamentele de protecţie a valorilor umane şi materiale destinate asigurării rezistenţei la

acţiunea armelor de foc trebuie să asigure clasa de rezistenţă prestabilită prin caietul de sarcini
/ tema de proiectare, conform standardelor de încercare şi clasificare, iar certificarea lor de
către organisme de certificare abilitate este obligatorie. Sunt supuse certificării obligatorii
următoarele echipamente:

 uşile, inclusiv tocurile, vizoarele, umpluturile vitrate, protecţiile mecanice punctuale,

balamalele şi încuietorile;
 ferestrele, inclusiv canaturile fixe sau mobile, balamalele şi încuietorile;
 panourile ce alcătuiesc suprafaţa de protecţie, inclusiv zonele de îmbinare în câmp şi
de colţ, precum şi zonele de legătură cu pardoseala, pereţii laterali ai construcţiei
existente;
 ecranele mobile aflate sub blatul de lucru al ghişeului şi care se ridică la comanda dată
de operator;
  sasurile şi sertarele de transfer indirect;
 dispozitivele de comunicare între personal şi public;
 obloanele montate la exterior pe vitrine.

Punerea în operă

Deoarece fiecare incintă de siguranţă este o zonă de siguranţă critică, este recomandat ca
realizarea, respectiv punerea în operă a echipamentelor să fie efectuată de personalul de
specialitate al constructorului, respectiv a producătorului sau furnizorului său agreat. Calitatea
lucrărilor executate trebuie documentată, fie prin procese verbale de execuţie, în cazul
construcţiilor, fie prin liste de verificări la instalarea echipamentelor emise de producător.
Copii ale acestor documente

trebuie să rămână la constructor/furnizorul de echipamente, persoana responsabilă cu

întocmirea caietului de sarcini/temei de proiectare şi la utilizatorul final, în scopul asigurării
trasabilităţii.

În scopul asigurării îndeplinirii condiţiilor de calitate şi de protecţie impuse pentru incintele

de siguranţă este obligatorie certificarea constructorului, a tuturor furnizorilor şi
producătorilor de echipamente de protecţie, din punctul de vedere al sistemului de
management a calităţii, conform SR EN ISO 9001: 2008.

Constructorul şi fiecare firmă responsabilă pentru punerea în operă trebuie să poată demonstra
că posedă pregătirea şi personalul tehnic, capabilitatea, competenţa necesară pentru:

 realizarea construcţiei;
 punerea în operă a echipamentelor de protecţie;
 punere în funcţiune a echipamentelor;
 instruirea utilizatorilor finali în utilizarea echipamentelor;
 informarea asupra oricăror solicitări statice sau dinamice care pot fi transmise de la
echipament la structura construcţiei;
 informarea privind modul de integrare a echipamentelor de protecţie cu celelalte dotări
de siguranţă ale construcţiei sau şantierului.

Fiecărui furnizor trebuie să i se solicite să recomande şi să justifice, dacă este necesar prin
consultanţă independentă, frecvenţa şi natura activităţilor de service şi mentenanţă a
produselor furnizate, ţinând cont că asigurarea siguranţei este, prin lege, responsabilitatea
utilizatorului final.

Procedurile de verificare şi încercare

Din punctul de vedere al asigurării gradului de protecţie impus, soluţiile constructive

adoptate, inclusiv dotările de securitate folosite, trebuie verificate prin încercări pe eşantioane
reprezentative pentru construcţia realizată.

Caietul de sarcini / tema de proiectare trebuie să conţină trimiterile la standardele şi

procedurile specifice de încercare relevante, iar condiţiile de încercare trebuie stabilite de
comun acord de către responsabilul cu întocmirea caietului de sarcini/temei de proiectare,
împreună cu proiectantul, personalul laboratorului de încercări şi consultantul de specialitate
(dacă este cazul).
Procedurile de verificare vizează în principal calitatea lucrărilor de construcţie executate şi de
punere în operă a echipamentelor de protecţie. În cazul lucrărilor de construcţie, verificările se
fac sub supravegherea responsabilului de calitate al beneficiarului şi vizează controlul calităţii
materialelor, controlul dimensiunilor elementelor de construcţie, precum şi încercările de
determinare, pe eşantioane reprezentative, a caracteristicilor realizate. În cazul punerii în
operă a echipamentelor de protecţie, acestea se realizează pe baza listei de verificări furnizate
de producător.

Procedurile de încercare necesare pentru certificarea gradului de protecţie asigurat pot fi

conformitate cu standardele de încercare şi clasificare sau pot fi specifice, ţinând cont de
prevederile particulare din analiza de risc.

Pentru certificarea de conformitate a gradului de protecţie realizat, încercările trebuie realizate

numai de către laboratoare acreditate (notificate), iar interpretarea rezultatelor trebuie făcută
numai de organisme abilitate.

FIŞĂ RECUNOAŞTERI
În vederea întocmirii unui raport de evaluare și tratare a riscurilor la securitatea fizică,
un aspect important îl constituie întocmirea unei fișe de recunoașteri cât mai detaliate.
Reprezentanții obiectivului evaluat pot sprijini expertul evaluator prin punerea la
dispoziția acestuia, în timp oportun, a unui set de documente și informații strict
necesare.

Documentele/informațiile solicitate societății sunt:

– copie după documentul care face dovada dreptului de proprietate sau de folosință asupra
obiectivului ce urmează a fi analizat (copie dupa certificatul de înregistrare la Registrul
Comerțului, contractul de închiriere/proprietate a spațiului);

– schița cu dispunerea si vecinii;

– schema interioară a spațiului;

– istoricul incidentelor de securitate în societate;

– procese verbale/adrese de înștiințare întocmite de organele de poliție, ordine publică, cu

ocazia controalelor efectuate la societate sau în alte situații;

– planul de pază în cazul obiectivelor preexistente (nu este necesar în cazul obiectivelor care
nu au instituită paza cu personal uman, conform art. 6 din Normele metodologice de aplicare a
Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protecția persoanelor);

– proiectul sistemului tehnic de securitate avizat de organul de poliție competent teritorial

(doar în cazul obiectivelor preexistente);

– certificat de calitate si garanție pentru mijloacele de protecție mecanofizice (uși, ferestre,

gratii metalice, seifuri, case de bani sau dulapuri de casierie, genți securizate de transport,
compartiment blindat) care să ateste clasa de rezistență la efracție – certificare conform
standardelor naționale sau europene de profil;

– certificat de calitate si garanție pentru echipamentele componente ale sistemelor de alarmare

– certificare conform standardelor naționale sau europene de profil (doar în cazul obiectivelor
preexistente);

– contractul de prestări servicii încheiat cu societatea specializată de pază si protecție (dacă

este cazul);

– contractul de prestari servicii încheiat cu prestatorul serviciului de monitorizare (dacă este

cazul);

– contractul de prestari servicii mentenanță/revizii tehnice a sistemelor tehnice de securitate

(dacă este cazul);

– contracte de asigurare pentru bunuri/persoane;

– jurnalul sistemului antiefracție;

– contractul de prestari servicii transport bunuri și valori (daca este cazul);

– aviz ORNISS pentru acces și păstrare informații clasificate (inclusiv pentru societatea care a
instalat sistemul de electronic de securitate);

– angajament de confidențialitate de la angajați.

DOCUMENTELE SUPORT – CHESTIONARUL DE

SECURITATE
Este important să utilizăm un chestionar de securitate ajutător pentru elaborarea analizei
riscurilor?

Nu numai că răspunsul la această întrebare este unul pozitiv dar, mai mult, trebuie ca acest
chestionar de securitate să fie cât mai detaliat și să răspundă la întrebări privind zona
învecinată, împrejmuirea perimetrală, ușile de acces, ferestrele și alte deschideri spre
exteriorul locației, iluminatul, sistemul de alarmă, securitatea încuietorilor, seifuri și
containere, paza umană.

De asemenea, trebuie culese date privind securitatea informațiilor, securitatea managerială, cu

componentele sale principale: controlul accesului personalului, controlul vehiculelor,
controlul materialelor, protecția utilităților și gestionarea cheilor. Dacă la toate aceste
probleme avem răspunsuri foarte clare, putem elabora o analiză corectă a riscurilor și implicit
un Raport de evaluare și tratare a riscurilor la securitatea fizică util pentru managementul
unităților, așa cum au fost ele definite prin Legea nr. 333 din 8 iulie 2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările
ulterioare.

A. EXTERIOR

Luminile exterioare sunt suficient de puternice pentru a permite citirea unui ziar ?
Luminile exterioare sunt conectate la o sursă de alimentare de rezervă ?
Sunt prevăzute lumini exterioare în jurul parcării ?
Sunt prevăzute lumini la toate intrările clădirii (incintei) ?
Toate gardurile (împrejmuirile) sunt în stare bună ?
Există arbuşti şi tufişuri lângă intrări sau în jurul parcării care pot fi folosiţi ca locuri de
ascuns ?
Gardurile din jurul terasei în aer liber sau grădinii sunt în stare bună ?
Coşul de gunoi sau zona tomberonului este bine luminată ? Capacul de la coşul de gunoi sau
tomberon este blocat pentru a preveni depozitarea ilegală sau pe cineva care s-ar ascunde în
interiorul acestuia?

B. UŞI, FERESTRE ŞI ALTE DESCHIDERI

Toate uşile de intrare sunt vizibile în mod clar, fie din parcare sau din stradă ?
Toate intrările au geamuri incasabile certificate care permit unei persoane să se uite din afară
fără a deschide uşa ?
Toate uşile sunt rezistente la incendiu, au instalat sistem de autoînchidere şi balamalele
montate în interior ?
Toate încuietorile uşilor sunt în stare bună ?
Uşile din spate sunt blocate în timpul orelor de funcţionare, pentru a preveni intrarea intruşilor
şi sunt echipate cu hardware de panică pentru ieşire de urgenţă ?
Intrările angajaţilor şi alte intrări / ieşiri sunt închise şi protejate pentru a preveni intrarea
intruşilor ?
Toate sistemele de blocare a ferestrelor sunt în stare bună ?
Ferestrele şi uşile au încuietori sigure de lucru ?
Ferestrele stau întotdeauna închise şi sunt blocate în afara orelor de program ?
Toate ferestrele şi luminatoarele au rame din materiale rezistente iar sticla şi încuietorile de pe
barele de siguranţă sunt certificate ?
Încuietorile de pe barele de siguranţă care acoperă ferestrele şi lucarnele sunt în stare bună ?
Încuietorile ferestrelor şi barelor de siguranţă pot fi uşor deblocate de către angajaţi pentru a le
folosi ca o ieşire de urgenţă atunci când este necesar ?
Conductele de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat sunt acoperite pentru a preveni intrarea
oricărei persoane?
Conductele de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat sunt amplasate la o înălţime de cel puţin
3 m (10 ft x 0,3048 m) de la sol ?

C. ZONELE DE INTERIOR
Toate camerele interioare şi holurile sunt luminate astfel încât oricine poate fi văzut ?
Sistemele care blochează fereastrele din toalete sunt în stare bună pentru a preveni intrarea
sau ieşirea unui intrus ?
Accesul angajaţilor la vestiar sau sala de pauză este limitat ?
Sunt angajaţii instruiţi să lase obiectele de valoare la domiciliu sau departe de accesul
publicului ?

D. PROPRIETATE ŞI ECHIPAMENTE

Există angajaţi cărora li s-a atribuit responsabilitatea privind păstrarea şi starea

echipamentelor şi bunurilor ?
Echipamentele şi accesoriile sunt inventariate, inspectate şi numărate în mod regulat ?
Există politici scrise ale angajaţilor pentru uzul personal al echipamentelor şi bunurilor ?
Bagajele angajaţilor sunt verificate în timpul intrării şi ieşirii din clădire pentru a preveni
sustragerea de produse alimentare, bunuri sau echipamente ?

E. SISTEME DE SECURITATE . PROBLEME GENERALE

Există proceduri de ridicare, depozitare, distribuire şi predare a tuturor cheilor sau cardurilor
de acces la facilităţi (zonele de acces) şi seifuri ?
Codurile de acces sunt păstrate secrete şi sunt schimbate periodic ?
Controalele de securitate se execută în toate locaţiile şi pentru toate sistemele şi
calculatorarele de birou ?
Parolele calculatoarelor sunt ţinute secrete şi sunt schimbate periodic ?
Politicile existente referitoare la accesul foştilor angajaţi/cunoştinte/rude sau actualilor
angajaţi prevăd restricţionarea/interzicerea accesului în incintă, în timpul orelor de lucru sau
după
închidere ?
Există mesaje scrise afişate pentru a descuraja furtul ( cum ar fi ” Casa de marcat conţine mai
puţin de 50 lei “, ” Această incintă este protejată de un sistem de
alarmă “?
Angajaţii sunt instruiţi să nu dea informaţii despre procedurile operaţionale şi de securitate
vizitatorilor/clienţilor ?
Există ecusoane de identificare (permise de acces) sau uniforme utilizate pentru a identifica
angajatii ?
Ecusoanele de identificare sunt purtate la vedere?
Sunt stabilite reguli pentru angajaţi pentru a parca destul de departe de clădire, astfel încât
aceştia să nu poată transfera eventualele bunuri sustrase, la vehiculele lor ?
Sosirile şi plecările angajaţilor sunt restricţionate la anumite momente şi uşi de acces?
Este restricţionat accesul în clădire în zilele libere ?

F. SENZORI ŞI SISTEME DE ALARMĂ

Sunt instalaţi senzori şi alarme la fiecare intrare, la toate zonele de depozitare, casierie şi
seifuri ?
Senzorii si alarmele sunt setate corect ?
Senzorii şi alarmele sunt menţinute în stare de funcţionare ?
Sistemele de alarmă sunt testate în mod regulat de către beneficiar ?
Angajaţii sunt instruiţi cu privire la utilizarea sistemelor de alarmă şi senzorilor ?
Angajaţii cunosc modul de acţiune în caz de alarmă falsă sau declanşarea accidentală a
acesteia ?
Toate sistemele de securitate şi cele legate de securitate sunt verificate periodic ?

G. Securitatea personalului şi servicii de securitate contractate

Personalul de pază ajunge şi pleacă la timp la/de la obiectiv ?

Personalul de pază urmează toate procedurile stabilite?
Rapoartele de securitate sunt întocmite şi depuse în timp util ?
Rapoartele de securitate sunt detaliate şi exacte ?
Personalul de pază este bine instruit şi este competent ?

H. Proceduri tip Cash Management

H.1. Case de marcat

Casele de marcat sunt situate în zone accesibile clienţilor?
Spaţiul casei de marcat este iluminat suficient pentru a asigura o bună vizibilitate ?
Accesul la case de marcat este limitat la anumiţi angajaţi?
Există politici scrise pentru angajaţi privind manipularea banilor rezultaţi din încasări ?
Angajaţii care se ocupă de tranzacţiile în numerar sunt instruiţi în procedurile de manipulare a
banilor ?
Angajaţii au semnat o declaraţie de confidenţialitate privind existentul în numerar aflat în
casierie ?
Toţi angajaţii care manipulează numerar, cecuri şi cărţi de credit sunt instruiţi să recunoască
banii, ordinele de plată, cecurile de călătorie şi actele de identitate false şi ştiu cum să
procedeze în aceste cazuri ?
Înainte de deschidere, casele de marcat sunt prevăzute cu o sumă minimă de bani ?
Veniturile generate de fiecare tranzacţie sunt înregistrate de casa de marcat ?
Sertarele casei de marcat sunt ţinute închise şi încuiate între tranzacţii (operaţiuni) ?
Excesul de numerar este scos din casierie în timpul zilei, pentru a preveni acumularea de
bani?
Încasările în numerar sunt închise în incinte de siguranţă, la sfârşitul fiecărei zile ?

H.2. Seifuri

Banii rezultaţi din încasări sunt număraţi doar în spatele unei uşi închise şi blocate ?
Toate încasările rezultate sunt introduse şi asigurate într-un seif, la sfârşitul zilei ?
Seifurile sunt echipate cu sistem de închidere în patru direcţii prin bolţuri rotunde ?
Combinaţiile scrise ale încuietorilor sunt păstrate într- un loc sigur ?
Seifurile sunt fixate pe podea sau perete conform specificaţiilor producătorului?
Seifurile sunt păstrate închise tot timpul ?
Seiful este în biroul unui manager ? Biroul este încuiat atunci când managerul se află înăuntru
?
Managerul supraveghează pregătirea banilor pentru depozitele bancare ?
Depozitele sunt realizate de diferiţi manageri sau angajaţi ?
Depozitele sunt realizate în timp util, astfel încât să nu se acumuleze cantităţi mari de
numerar?
Depozitele (sumele) încasate sunt transportate la bancă cu maşina blindată?
În cazul în care managerul sau un angajat merge să depună bani la bancă, ziua şi ora variază
pentru a nu constitui pentru infractori un program previzibil pe care aceştia l-ar putea urma ?
În timp ce se află la bancă, angajaţii sunt instruiţi să nu vorbească cu persoane necunoscute în
afară de casier (funcţionarul băncii)?
Angajaţii cunosc faptul că trebuiesc raportate orice evenimente neobişnuite pe care le pot
observa pe drumul spre sau în timp ce aceştia sunt la bancă ?
Sunt încasări în numerar păstrate peste noapte ?

Proceduri contabile

Sunt controlate toate înregistrările în contabilitate ?

Sunt primite periodic de la bancă extrase de cont pentru verificarea încasărilor şi plăţilor ?
În cazul în care salariile sunt generate pe un calculator (SI), accesul la sistemul informatic este
limitat la anumite persoane în vederea păstrării confidenţialităţii acestor date ?
Numerarul este menţinut în casierie la un nivel minim stabilit ?
Încasările de numerar cu valori mici sunt înregistrate în mod regulat ?
Statele de salarii sunt listate în condiţii de siguranţă şi confidenţialitate ?

Proceduri de lucru ale angajaţilor

Angajaţilor li s-a prezentat ce acţiuni sau inacţiuni pot reprezenta infracţini de furt care pot
afecta activitatea companiei (societăţii) ?
Toţi angajaţii au primit, citit şi semnat un angajament privind politicile referitoare la
procedurile de securitate, furt, consum de droguri, abuz de alcool , hărţuire şi
responsabilităţile de conformitate ale acestora?
Procedurile de deschidere şi de închidere a incintei sunt integrate în procedurile de securitate?
Există politici (proceduri) scrise pentru angajaţii care deschid şi închid incinta?
Managerul este mereu prezent la deschiderea şi închiderea incintelor ?
Sunt angajaţii desemnaţi instruiţi referitor la procedurile de deschidere şi închidere a
incintelor ?
Angajaţii desemnaţi lucrează în echipe (cel puţin 2) pentru a deschide şi închide incintele ?
Angajaţii desemnaţi inspectează exteriorul clădirii pentru identificarea unor semne de furt sau
de vandalism, înainte de a intra ?
Angajaţii pot observa că cineva se află în incintă înainte de deschidere şi intrare înăuntru?
Angajaţii pot observa că cineva se află în incintă înainte de deschidere şi intrare înăuntru?
Angajaţii pot bloca uşa în urma lor (pe interior şi s-o păstreze blocată)?
Angajaţilor li s-a prelucrat faptul că accesul în afara orelor de program se realizează numai cu
aprobarea conducerii (managerului) ?
Angajaţii desemnaţi fac o inspecţie completă a incintei înainte de a închide pentru a confirma
nimeni se ascunde în interior (inclusiv toaletă)?
Sunt toate uşile încuiate prompt la închidere şi păstrate închise până ce angajaţii se întorc la
serviciu ?
Angajaţii urmează toate procedurile de deschidere şi de închidere a incintelor ?

Gunoiul

Gunoiul este transportat la tomberon, în exterior, de doi sau mai mulţi angajaţi ?
Este uşa din spate închisă şi blocată după ce coşul de gunoi este aruncat?
Gunoiul este aruncat la tomberon înainte de lăsarea nopţii ?
Cutiile de carton non-aplatizate sunt inspectate de către un angajat pentru a vedea că nicio
marfă sau bun material nu sunt sustrase din companie?
Tomberoanele de gunoi sunt păstrate curate, îngrijite şi ordonate pentru a reduce riscul de
ascundere ?
Este gunoiul compactat în momentul în care este depus în tomberon ?

Lucrul cu furnizorii

Accesul furnizorilor este limitat la anumite ore, intrări şi zone din interiorul clădirii ?
Furnizorii sunt însoţiţi şi supravegheaţi de un angajat desemnat în timp ce aceştia se află în
incintă ?
Toate transporturile/livrările sunt verificate imediat după documentele de însoţire (facturi,
avize) ?
Toate mărfurile sunt verificate la faţa locului din punct de vedere calitativ şi cantitativ ?
Toate mărfurile primite sunt introduse în depozit imediat după recepţie ?
Cutiile goale sunt verificate pentru a vă asigura că nu sunt bunuri sau echipamente care sunt
ascunse în interiorul acestora ?
Verificarea stocurilor din depozit se execută zilnic ?

Lucrul cu contractorii

Accesul contractorilor este limitat la anumite ore, intrări şi zone din interiorul clădirii ?
Contractorii sunt însoţiţi şi supravegheaţi de un angajat desemnat în timp ce aceştia se află în
incintă ?

Pregătirea angajaţilor din domeniul securităţii

Este prioritară pentru managerul societăţii pregătirea angajaţilor în domeniul securităţii şi

inspecţiilor de securitate?
Angajaţii sunt conştienţi de efectele grave ale producerii furturilor chiar mici sau de încălcări
ale politicilor de securitate, pentru companie, precum şi pentru propriile lor venituri ?
Angajaţii au fost instruiţi cu privire la procedurile şi politicile de securitate?
Angajaţii au fost instruiţi să folosească sistemele de securitate ?
Schimbarea (decalarea programului de lucru) este permisă numai cu aprobarea scrisă a
managerului ?
Angajaţii care au atribuţii de a raporta încălcările reglementărilor de securitate au şi
autoritatea de a efectua aceste sarcini ?
Angajaţii cu atribuţii în raportarea încălcărilor de securitate sunt consideraţi inconfortabili
pentru manager ?
Angajaţii desemnaţi pentru a observa încălcările de securitate şi de a le aduce în atenţia
conducerii sunt evidenţiaţi (lăudaţi)?

Practici de management generale

Conducerea este implicată în crearea de politici de securitate şi informată cu regularitate

despre problemele de securitate ?
Toate înregistrările şi fişierele angajaţilor sunt păstrate confidenţiale şi încuiate ?
Managerii sunt instruiţi să recunoască semnele de furt, abuz de droguri şi de alcool sau
nemulţumirea unui angajat ?

Vizitatorii

Există postate semne de avertizare cu privire la posibilele pericole de securitate în apropierea

parcării , intrărilor şi toaletelor, pe care vizitatorii le pot citi cu uşurinţă şi le pot înţeleage ?
Vizitatorii/clienţii şi bunurile lor sunt verificaţi folosind proceduri adecvate de verificare ?
În cazul în care este prevăzută parcare cu valet, există proceduri adecvate folosite pentru
parcare, păstrare a cheilor şi returnarea maşinii ?
Vizitatorii/clienţii sunt protejaţi de atacuri efectuate de intruşi ?
Există proceduri scrise pentru angajaţi care descriu modul de protecţie împotriva
vizitatorilor/clienţilor sau intruşilor sau în situaţii de urgenţă ?
Există proceduri de înregistrare şi raportare a incidentelor care implică furtul asupra
vizitatorilor/clienţilor sau de comportament indisciplinat ?

Proceduri în cazul incidentelor de securitate

Există o politică scrisă referitoare la furturi, jafuri, răspunsurile de alarmă, ameninţări şi alte
probleme de securitate ?
Există proceduri pentru angajaţi privind modul de acţiune în caz de accident ?
Angajaţii au fost instruiţi cu privire procedurile de urmat în caz de jaf, violenţă, precum şi alte
incidente de securitate ?
Există un poster sau autocolant în apropiere care cuprinde toate numerele de telefon ale
instuituţiilor cu care colaborează în caz de urgenţă ?
Numele şi prenumele persoanei chestionate:_______________________________

Funcţia:_____________________________________________________________

Data:________________

Semnătura_____________