Mocan Flavia

MSEA, anul II

Primii Europeni în China

Primele relații oficiale între Europa și China au început în secolul al XVI-lea când biserica
catolică trimite primii misionari iezuiți în China. Totuși, izvoarele istorice atestă că primii
europeni în China au ajuns înainte în secolul al VII-lea și în secolul al X-lea când Biserica
Asiriană, sau nestoriană, fondată de către apostolul Toma și Addai, s-a răspândit foarte mult în
Asia. În China a fost descoperită în anul 1625 o stelă de piatră care atestă prezența nestorienilor
în China în anul 781, când a fost scrisă această stelă. Călugării au trăit într-o mănăstire în Xian,
iar primul misionar persan s-a numit Aluoben. După interzicerea misionarilor străini în anul 840,
în timpul dinastiei Yuan a urmat o perioadă de toleranță religioasă în care a existat un nou val de
misionari nestorieni care au lucrat în China. Din secolul al XV-lea nestorianismul si-a pierdut
influența în China și a dispărut în jurul anului 1550. În ultimele decenii cele mai multe
descoperiri cu privire la prezența nestorianismului au fost în regiunile chineze ale Asiei Centrale.
Scrierile siriene folosite de călugări erau bazate pe alfabetul mongol și manciurian.1
Așadar, Matteo Ricci nu a fost primul european ce a pășit în China, dar el a fost fondatorul
misiunii iezuite în mijlocul statului chinez. Strategiile lui de acomodare printre chinezi de
adaptare la cultura lor, la filosofia confucianistă i-au dat posibilitatea de a se integra tot mai mult
într-o țară atât de diferită față de oricare alt stat din Europa. În zilele noastre, a ajuns să fie
recunoscut ca o adevărată punte ce a legat două civilizații, si anume cea europeană de cea
chineză deoarece a dovedit răbdare, perseverență și putere de a se adapta la provocările întâlnite.
Scopul lui principal a fost de a propovădui creștinismul, însă nu a cunoscut dinainte piedicile
care le va întâmpina în drumul lui spre răspândire a Evangheliei.
Matteo Ricci a ajuns împreună cu Michèle Ruggieri în China în anul 1583. Cei doi au fost
pregătiți pentru această călătorie misionară de către Alessandro Valignano, superiorul lor,
misionar în India, care i-a recomandat ca oameni cărturari. La începutul activității lor au fost
sfătuiți de către un oficial local chinez să renunțe la barbă, să își radă părul și să se îmbrace cu
hainele unui călugăr budist. Pe moment, aceste schimbări au părut acceptabile datorită valorilor

1
Kenneth Ch'en, , Matteo Ricci's Contribution to, and Influence on, Geographical Knowledge in China, Journal of
the American Oriental Society, Vol. 59, No. 3 (Sep., 1939), p. 325, Disponibil pe internet la adresa:
https://www.jstor.org/stable/594690 (Citat:07 decembrie 2018).

1
 Mocan Flavia
MSEA, anul II

comune pe care le împărtășeau creștinismul și budismul, și anume, evitarea ispitelor și plăcerilor

deșarte și pedeapsa veșnică, după moarte. Ricci înţelege că ţara în care se afla era o altă lume.
Încearcă să se facă înţeles prin patru metode: cunoaşterea limbii, înţelegerea culturii şi a
sistemului social care ţin imperiul unit, influenţarea împăratului şi a magistraţilor pentru a ajunge
la popor, cucerirea clasei conducătoare cu ceea ce aceasta nu are: cunoaşterea ştiinţei occidentale.
Totuși, după ce ajunge să locuiască mai mult timp printre chinezi și să înțeleagă cultura,
realizează treptat că în societate călugării budiști nu ocupă un loc privilegiat, ci din contră, sunt
văzuți ca fiind din cea mai de jos clasă socială. Astfel că apariția lui printre chinezi în haine de
călugăr budist nu îl ajută la propovăduirea creștinismului și la crearea unei imagini corecte ale
credinței lui.2
După ce este chemat la Macao, unde publică prima ediție a faimoasei hărții a lumii: „Harta
Mare a celor zece mii de țări”, eveniment care marchează relațiile Chinei cu restul lumii. În
1589 Ricci se mută de la Zhaoqing la Shaozhou, unde devine prieten apropiat al eruditului
confucianist Qu Taisu, pe care îl învață bazele matematicii și care la rândul său îl invită să facă
parte atât din cercul mandarinilor cât și al elitei confucianiste. Se formează. astfel ca om de
ştiinţă adevărat şi apologet adevărat, într-o perioadă în care ştiinţa nu se considera duşman al
credinţei. Şi tipic pentru iezuiţii acelei vremi, el şi-a folosit formaţia sa intelectuală – ştiinţifică
şi religioasă – ca bază pentru evanghelizare. În felul acesta, faptul că Matteo Ricci ajunsese să
stăpânească perfect dificilele texte confucianiste nu însemna convertirea sa la cultura şi religia
Chinei.
Încercă în repetate rânduri să intre în Beijing – Orașul interzis, între anii 1595-1598 rămâne
la Nanchang unde, împrietenindu-se cu două dintre prințesele imperiale scrie, la cererea uneia
dintre ele, prima sa carte în limba chineză: Despre Prietenie. Ajuns la Nanjing, în februarie
1599, se dedică cu totul astronomiei și geografiei. Încurajat de primirea de care s-a bucurat la
Nanjing reîncearcă să intre în Beijing, unde de altfel este acceptat împreună cu tânărul său
confrate Diego Pantoja. Ricci își va petrece restul vieții la Beijing unde va pune bazele reformei
calendarului chinezesc și se va dedica întru totul predării științelor exacte și predicării
evangheliei.

2
Liu Yu, The Intricacies of Accommodation: The Proselytizing Strategy of Matteo Ricci, of World History, Vol. 19,
No. 4 (Dec., 2008), pp. 470-480 Disponibil pe internet la adresa: https://www.jstor.org/stable/40542679 (Citat:07
decembrie 2018).

2
 Mocan Flavia
MSEA, anul II

De-a lungul misiunii sale rezultate nu întârzie să apară deși enoriașii sunt confuzi datorită
folosirii unor termeni din budism și daoism pentru a defini principii creștine, astfel încât în
mintea lor s-au creat multe înțelegeri greșite. În ianuarie 1584 botează primul chinez, un bolnav
abandonat; apoi botează un literat, un tânăr negustor, câteva femei şi mulţi copii ai străzii. După
şase ani de la sosirea sa la Xiaojin se schimbă guvernatorul și este alungat de către succesorul
său.
Imaginea crucifixului trezea reacţii negative în mintea chinezilor, pentru că nu era compatibilă
cu noţiunea pe care o aveau ei despre divinitate: Domn al cerului şi al armoniei. În acelaşi an
publică un catehism în limba chineză cu titlu: "Adevărata doctrină despre Domnul cerului".
La 29 iunie 1596 deschide a treia misiune la Nanxian, capitala Chinei de Sud. Încearcă,
împreună cu cu doi novici chinezi, să intre în Beijing la 7 septembrie 1598, dar e constrâns să
plece la 5 noiembrie, fiind considerat "străin suspect" din cauza războiului dintre China şi Coreea.
Încearcă din nou la 19 mai 1600, dar este oprit la Lintsing şi închis pentru şase luni. Scrie un
memoriu împăratului în care arată că este un călugăr din Occident şi doreşte să se pună în slujba
lui. Însoţeşte scrisoarea cu numeroase daruri din Occident: picturi, un atlas, prisme de sticlă,
clepsidre, orologii etc. La 27 ianuarie 1901 intră în palatul imperial: împăratul este impresionat
de daruri, în special de harta globului făcută de Ricci. În anul 1608, împăratul comandă 12 copii
pentru el. Pentru prima dată, împăratul descoperă existenţa a noi ţări. Ca răsplată i se permite lui
Ricci să stea în Pekin şi să intre în palat pentru a întreţine orologiile. I se asigură, de asemenea,
existenţa.3
Anul 1610 este ultimul al vieţii. După ce obţine permisiunea de a celebra Liturghia în public,
începe construirea primei biserici creştine. La 2 mai 1610 se îmbolnăveşte grav. Moare în
misiunea din Beijing.
A trecut în istorie ca fiind primul străin înmormântat în oraşul împăratului Wan-Li. Cunoscut
de chinezi cu numele Li Madou (Înţeleptul din Occident), Ricci nu împlinise 58 de ani.
În 28 de ani de misiune, Matteo Ricci a botezat circa 2.000 de chinezi, cei mai mulţi budişti,
în timp ce, după cum scria superiorul lui, "a predicat Evanghelia în China la milioane de
chinezi".

3
Cornel Cadar , Matteo Ricci și apostolul chinezilor ziarullumina.ro Disponibil pe internet la adresa:
http://ziarullumina.ro/matteo-ricci-apostolul-chinezilor-28063.html (07 decembrie 2018).

3
 Mocan Flavia
MSEA, anul II

Eforturile sale de convertire a elitei chineze îl vor face să devină prieten al erudiților de la
curtea imperială și să continue să scrie și alte cărți: Tratat despre adevărata semnificație a
Domnului cerului (1603), Două zeci și cinci de cuvinte (1605), Primele șase cărți ale lui
Euclid (1607), și Cele zece paradoxuri (1608).4
Erudiția și tenacitatea marelui savant European vor influența în mod semnificativ viziunea pe
care dinastia Ming o avea asupra lumii în general. În activitatea sa ca misionar iezuit a îndeplinit
mai multe roluri, iar China şi întreaga lume admiră capacitatea lui de a edifica punţi culturale,
ştiinţifice şi tehnologice între două culturi atât de diferite.

Bibliografie:

1. Cadar, Cornel, Matteo Ricci și apostolul chinezilor ziarullumina.ro Disponibil pe internet

la adresa: http://ziarullumina.ro/matteo-ricci-apostolul-chinezilor-28063.html (07 decembrie
2018)
2. Ch'en, Kenneth, Matteo Ricci's Contribution to, and Influence on, Geographical
Knowledge in China, Journal of the American Oriental Society, Vol. 59, No. 3 (Sep., 1939), pp.
325-359, Disponibil pe internet la adresa: https://www.jstor.org/stable/594690 (Citat:07
decembrie 2018)
3. E. Clark , Anthony , Matteo Ricci și un apologet pentru dialog lumea.catholică.ro
Disponibil pe internet la adresa: http://lumea.catholica.ro/2010/02/matteo-ricci-sj-un-apologet-
pentru-dialog/ (Citat:07 decembrie 2018)
4. Yu, Liu The Intricacies of Accommodation: The Proselytizing Strategy of Matteo Ricci,
of World History, Vol. 19, No. 4 (Dec., 2008), pp. 465-487 Disponibil pe internet la adresa:
https://www.jstor.org/stable/40542679 (Citat:07 decembrie 2018)

4
Anthony E. Clark , Matteo Ricci și un apologet pentru dialog lumea.catholică.ro
Disponibil pe internet la adresa: http://lumea.catholica.ro/2010/02/matteo-ricci-sj-un-apologet-pentru-dialog/
(Citat:07 decembrie 2018).