Mocan Flavia

MSEA, Anul II

Istoria Chinei moderne în viziunea occidentală: orientalism, culturalism și

critică istoriografică

Progres vs. Tradiție

Mișcarea Noii Culturi

- 1919- Conferința de la Versailles
- Nevoia de progres
- Nevoia de modernitate specifică occidentului
- Statul chinez are o guvernarea slabă
- Perspectivă etnocentristă

John K. Fairbank - Tradition and Transformation (1989)

- Imobilitatea si inerția Chinei vs. vigurozitatea Occidentului

- Imposibilitatea de a evita conflictul cu Occidentul
- Incapacitatea de a se apăra
- Interesele Occidentului

Bertrand Russell - The problem of China (1922)

1921-1922- prelegeri în China în mediul academic

- sursă de inspirație pentru intelectualii chinezi cât și pentru liderii Republicii Populare Chineze
- Critică perspectiva etnocentristă caracteristică Occidentului
- Admiră cultura chineză
- Consideră că poporului chinez nu i se potrivesc stereotipiile răspândite în Europa legate de spațiul
Asiatic
- Tradiția oferă stabilitate statului

1
 Mocan Flavia
MSEA, Anul II

Creare unui discurs istoric despre China

- China sau ,,Estul îndepărtat” încă din Evul Mediu este văzută ca un imperiu legendar
- Marco Polo descrie în cartea The Book of Wonders lumea chineză ca fiind plină de bogății, lucruri
scumpe și rafinate, cu o cultură exotică, femei cu un caracter misterios
- Misionarii iezuiți în timp ce prezintă chinezilor Europa ca o lume a artelor și a științelor, atrăgând
lumea intelectualilor, în Europa răspândesc confucianismul ca fiind o filosofie necesară, o religie naturală, o
sursă de inspirație pentru oamenii de cultură ai Europei
- Nașterea sinofilismului la sfârșitul secolului XVIII
- Leibniz, Wolff, Rousseau și Voltaire apreciază limba, sistemul educațional și politic. În viziunea lor,
statul este condus de un împărat filosof având consilierii din rândul literaților, fiind aleși după criterii morale
și intelectuale

Imaginea Chinei în Epoca Luminilor

- Cearta riturilor
- Cristalizarea gândirii iluministe, credința în progres
- Stabilitatea sistemului politic chinez de la jumătatea secolului al XVIII-lea nu mai este privită ca o
virtute ci ca un semn de regres din punct de vedere al modernității
- J.G. Herder: ,,Imperiul chinez este o mumie îmbălsămată și pictată cu hieroglife, înfășurată în mătase.
Viața ei internă este asemenea animalelor aflate în hibernare.” ( Philosophy of the History of Humanity, 1787)
- cultură care nu a evoluat de secole, un vestigiu al unui timp trecut, o țară fără prezent la fel ca
hieroglifele egiptene care aparțin unei culturi moarte
- Această viziune stereotipică a evoluat de-a lungul secolului al XVII-lea și al XIX-lea de la Adam
Smith până la Marx

Viziunea lui Hegel despre China

Lectures on the Philosophy of World History (1840)

- Consideră China ca punct de pornire a istorie umanității ,, Istoria lumii merge din Est spre Vest;
pentru că Europa fără îndoială este sfârșitul istoriei, Asia este începutul”
- ,,China este un imperiu ce rămâne în afara procesului istoric, fără evoluție sau progres, inertă, pasivă
și incapabilă de a-și asuma modernitatea Occidentului. Doar Occidentul poate să scoată China din această
letargie”
2
 Mocan Flavia
MSEA, Anul II

- De la sinofilie la sinofobie
- în contextul colonialismului din secolul al XIX-lea, chinezii sunt descriși ca fiind inferiori, barbari,
înguști la minte și xenofobi
- Pentru a combate eurocentrismul și rasismul, Universitatea de la Oxford oferă cursuri pentru
învățarea limbii chineze în anul 1876
- Primul profesor a fost James Legge
- Sinologii au un rol dublu în prezentarea lumii chineze:
- ambasadori autorizați ai civilizației chineze în Occident, purtători de cuvânt și adesea apărători ai
principiilor culturale care le împrumută de la poporul chinez
- Păstrători al idealului iluminist specific lumii Occidentale
- Istoria Chinei în sec al XX-lea a fost scrisă de sinologi, misionari și diplomați care au cunoscut China
în mod direct
- Aceștia în mod intenționat sau neintenționat au reprezentat puterea europenilor în Asia, superioritatea
tehnologică și științifică - care a servit ca un model de civilizație
-
O abordarea socioculturală

- După cel de-al doilea Război Mondial urmează o generație nouă de istorici care contribuie o
dezvoltare modernă a istoriei Chinei și a Asiei de Est
- se continuă accentuarea impactului pe care l-au avut statele euro-americane în modernizarea Chinei
- Cuvinte cheie ale modernității: schimbare și transformare
- China este văzută ca fiind incapabilă de a acționa din propria inițiativă
- mulțime de evenimente care au contribuit la modernizarea Chinei au rămas neobservate de istorici
deoarece nu aveau legătură cu prezența țărilor din West pe coasta Chinei
- Unele evenimente sunt interpretate ca fiind rezultatul acțiunilor Occidentului, dar care de fapt sunt
rezultatul unui proces intern care începuse mai înainte de a pătrunde puterile străine în China
- După 1980 istoriografia urmează diferite căi care sunt mai greu de definit
- Majoritatea dintre afirmații intră în contradicție cu realitatea istorică și socială
- caracteristică a unei anumite perioade din istoria Chinei nu mai este considerată general valabilă, ci
temporară, astfel încât se recunoaște un dinamism intelectual, social și economic al Chinei pe parcursul
întregii istorii
- Când istoricii au încercat să arate cauzele Războiului Opiumului, clasa intelectualilor și
funcționarilor chinezi era considerată o grupare omogenă de reprezentanți ai confucianismului, ostili față de
orice schimbare administrativă sau politică
3
 Mocan Flavia
MSEA, Anul II

- Ultimele cercetări arată că ceea ce numim noi confucianism este un proiect politic, intelectual și
filosofic care nu coincide cu imaginea creată de către misionarii iezuiți în sec al XVI- XVII-lea

Schimbarea viziunii asupra istoriei Chinei

- Paul A. Cohen propune schimbarea viziunii asupra istoriei Chinei, care până atunci a fost privită doar
prin prisma acțiunilor făcute de către alte state în China. Se urmărește o istorie a Chinei care ca punct de
pornire nu Occidentul, ci China însăși
- China este izolată în istoria universală urmând o dezvoltare diferită, care trebuie studiată din interior,
începând de la limba și cultura chineză
o altă metodă adoptată este de a integra istoria Chinei în istoria lumii, nu ca o parte mărginașă ci ca una
esențială
- Este o problemă de înțelegere a istoriei Chinei dintr-o perspectivă lărgită, contribuția ei la
dezvoltarea unor procese istorice importante ale umanității
- Renunțarea la eurocentrism, etnocentrism

Etnocentrism - tendința de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură considerată unicul
criteriu de apreciere a adevăratelor valori
Recunoașterea importanței Chinei și a Asiei în general pentru construirea unei istorii universale veritabile
reprezintă un progres în crearea unei istorii non-exclusiviste și integrante

Concluzie
Clișeele și stereotipurile sunt prezente în aproape orice activitate legată de cultura chineză, de la festivaluri
până la conferințe academice, celebrități populare și expoziții la muzee prestigioase. Perspectiva imperialistă
și orientalistă, deși adesea este combătută, poate fi observată în mod repetat in majoritatea activităților
culturale.
Se urmărește o corectarea a imaginii lumii est-asiatice prin renunțarea la vechile paradigme.

Bibliografie
Martinez-Robles,David The Western Representation of Modern China: Orientalism, Culturalism and
Historiographical Criticism, 2008