UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIŞTE F ACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICĂ

LUCRAREA 9

TRADUCTOARE PENTRU MĂSURAREA

VITEZEI DE ROTAŢIE

1. SCOPUL LUCRĂRII
Scopul lucrării este de a face o prezentare a pricipiilor de funcţionare ale celor mai uzuali senzori din compunerea
traductoarelor analogice şi digitale de măsurare a vitezei de rotaţie, modul de etalonare cât şi posibilităţile de afişare şi
prelucrare a informaţiilor obţinute de la aceştia.

2. NOŢIUNI TEORETICE
Aceste traductoare convertesc viteza de rotaţie într-un semnal electric calibrat şi îşi găsesc aplicabilitate în
acţionările reglabile, care necesită controlul vitezei elementelor de execuţie.
Unele dintre ele cuprind elemente sensibile de tip generator, semnalul de ieşire fiind o tensiune electrică,
dependentă de turaţie, obţinută pe baza legii inducţiei electromagnetice. Din această categorie cele mai utilizate sunt
tahogeneratoarele de curent continuu şi de curent alternativ.
Tahogeneratoarele sunt traductoare analogice pentru viteză de rotaţie şi se folosesc în acele aplicaţii în care
încărcarea arborelui cu un cuplu suplimentar nu perturbă sensibil procesul supus măsurării (deci viteza de rotaţie a
arborelui).
În prezent multe firme constructoare includ tahogeneratorul în aceeaşi carcasă cu cea a motorului, rotorul
tahogeneratorului fiind în prelungirea axului motorului, legătura mecanică este realizată printr-un cuplaj mecanic elastic.
De asemenea, există tendinţa de miniaturizare a tahogeneratorului şi implicit de micşorare a cuplului rezistent
introdus de ele. În general tahogeneratoarele se utilizează la turaţii medii, evitându-se utilizarea acestora la turaţii mici şi
foarte mari.
Alte tipuri sunt constituite cu elemente sensibile fotoelectrice, magnetoelectrice sau parametice (L, C),
caracterizându-se prin aceea că în funcţie de turaţie fie se generează o tensiune electrică, fie se modifică un parametru de
circuit electric care modulează o tensiune sau un curent generat de o sursă auxiliară. Cele mai sensibile elemente utilizate
utolizate la traductoarele pentru viteză de rotaţie sunt cele fotoelectrice şi cele inductive. O particularitate esenţială a aplicării
lor în măsurarea vitezei de rotaţie constă în aceea că ele permit obţinerea de semnale cu variaţii periodice continue sau
discontinue (impulsuri dreptunghiulare), informaţia de măsurare fiind conţinută în frecvenţa acestor variaţii, de unde şi
denumirea de traductoare digitale.
Tendinţa este de miniaturizare (cazul elementelor sensibile integrate) şi de standardizare a senzorilor pentru ca un
acelşi traductor să poată fi utilizat împreună cu o serie de senzori şi în acest fel creşte domeniul de aplicaţii, domeniul de
măsurare, scăzând preţul de cost.
Alegerea unui traductor pentru o aplicaţie dată trebuie să ţină seama de mai multe considerente: gama de turaţii,
timpul de răspuns, eroarea maximă, încărcarea axului, mediul, gabaritul, structura dispozitivului de automatizare etc.
La montarea traductoarelor de recomandă:
 să se utilizeze în locuri ferite de vibraţii;
 să se fixeze pe un suport robust;
 axul motorului şi axul detectorului (dacă este cazul) să fie aliniate pe aceeaşi direcţie;
 să se utilizeze o cuplare flexibilă între cele două axe în vederea atenuării vibraţiilor.

3. TRADUCTOARE DE TURAŢIE ANALOGICE (TAHOGENERATORUL)

Traductoarele electrodinamice de turaţie, cunoscute sub numele de tahogeneratoare (sau generatoare
tahometrice), sunt generatoare rotative de mică putere având o construcţie specială, care furnizează o tensiune electrică a
cărei valoare este proporţională cu turaţia. Tahogeneratoarele pot fi de curent continuu sau de curent alternativ.
Tahogeneratoarele de c.c. sunt micromaşini electrice construite pe principiu generatoarelor de c.c. şi funcţionează
pe baza legii inducţiei electromagnetice. Din punct de vedere constructiv, acestea sunt compuse dintr-o înfăşurare de
excitaţie (statorică), ce are rolul de a realiza un câmp magnetic şi o înfăşurare rotorică în care se va induce t.e.m. ca urmare
a deplasării acesteia în câmpul magnetic al înfăşurării de excitaţie, redresarea tensiunii din înfăşurarea rotorică fiind
realizată cu ajutorul ansamblului mecanic perii-colector.
O altă soluţie constructivă este cea care utilizează magneţi permanenţi la stator, înfăşurarea rotorică fiind cea în
care se induce t.e.m. Aceste traductoare furnizează la ieşire o tensiune pulsatorie proporţională cu turaţia, având nivele şi
puteri care permit folosirea directă în instalaţiile de automatizare.
De regulă, puterea electrică asociată tensiunii de ieşire este preluată integral de la puterea mecanică a axului
motor, fără a necesita alte surse de energie auxiliară.
 După modul de excitaţie, tahogeneratoarele se pot împărţi în două clase:
-cu excitaţie separată;
-cu magneţi permanenţi (clasa cea mai răspândită).
Ansamblu colector-perii fiind de fapt un redresor mecanic, tensiunea u e(t) de la ieşirea tahogeneratorului de c.c. nu
este continuă ci prezintă ondulaţii, datorită comutaţiilor periilor pe colector. Aceste ondulaţii se pot reduce prin introducerea
unui filtru “trece jos“ la ieşirea tahogeneratorului.
Deoarece, potrivit legii inducţiei electromagnetice, tahogeneratoarele de c.c. au sensibilităţi reduse ele nu pot
funcţiona corect la turaţii mici. De regulă gama de turaţii acoperită de tahogeneratoarele de c.c. este de 50…5000 rot/min.
De asemenea, la turaţii mici cresc valorile erorii de liniaritate şi ale ondulaţiei tensiunii. Tahogeneratoarele de c.c. au
avantajul că pot fi utilizate şi la acţionări reversibile.
Caracteristica statică a tahogeneratorului de c.c. la mersul în gol este liniară:
E0=nKTg (1)
unde: - E0 – tensiunea electromotoare ;
- n – viteza de rotaţie sau turaţia (rot/min);
- KTg - este sensibilitatea tahogeneratorului.
Sensibilitatea uzuală este cuprinsă între 1 şi 10 mV/ (rot/min).
Principalele caracteristici tehnico-funcţionale ale tahogeneratoarelor de c.c. sunt:
- tensiunea electromotoare la 1000 rot/min, KTg care este dată în mV/(rot/min) sau V/(1000 rot /min) şi reflectă
sensibilitatea tahogeneratorului ;
- rezistenţa electrică la bornele (Ra), necesară pentru
dimensionarea rezistenţei de sarcină (RS >> Ra);
- turaţia maximă nmax;
- curentul nominal In necesar pentru dimensionarea rezistenţei
de sarcină;
- eroarea maximă de liniaritate (aproximativ 1%).
O caracteristică a tahogeneratoarelor de c.c. o reprezintă cuplul
moderat de pornire şi de lucru şi faptul că semnalul furnizat permite
determinarea sensului de rotaţie.
Tahogeneratoarele de c.a. sunt compuse dintr-un rotor,
reprezentat de un magnet permanent cu mai multe perechi de poli (de
obicei 1..12) şi un stator compus din tole magnetice cu piese polare spre
Figura 1 Tahogeneratorul de
interior, pe care sunt înfăşurate bobinele indusului. Turaţia maximă este de c.a.
aproximativ 5000 rot/min, valoarea maximă a tensiunii fiind între 10V şi câteva sute de volţi. Liniaritatea caracteristicii
tensiune – viteză unghiulară este de 0,5…4%.
De remarcat este faptul că tahogeneratoarele de c.c şi c.a. necesită prezenţa unui circuit electronic simplificat de
prelucrare a semnalului; indicarea vitezei de rotaţie poate fi realizată simplu şi direct cu ajutorul aparatelor indicatoare
(voltmetre analogice sau digitale) gradate direct în rot/min.

4. TRADUCTOARE DE TURAŢIE DIGITALE (ÎN IMPULSURI)

Un neajuns comun al traductoarelor tahometrice descrise mai sus îl constituie faptul că montarea lor
pe maşina a cărei turaţie se măsoară nu este întotdeauna posibilă. Tahogeneratoarele nu pot fi folosite la
mecanismele de mică putere din cauza masei relativ mari a rotorului. Din acest punct de vedere este
avantajoasă utilizarea traductoarelor de turaţie cu impulsuri sub diferite forme şi tipuri constructive.
Principiul măsurării unghiului parcurs se bazează pe marcarea unor repere la distanţa , relativ mică,
pe corpul care se găseşte în mişcare de rotaţie şi înregistrarea numărului de repere parcurse în timpul T 0,
cunoscut şi în acelaşi timp suficient de mare astfel încât să se înregistreze un număr mare de repere ( i).
Unghiul parcurs de un punct de pe corpul căruia i se măsoară viteza de rotaţie va fi:
=i (2)
Dacă se consideră m repere echidistante amplasate la periferia unui corp în mişcare de rotaţie,
rezultă:
2π
  . (3)
m
Dacă se doreşte exprimarea vitezei de rotaţie n, rezultă:
 i i
n   [rot / s] (4)
2    T0 2    T0 m  T0
i
Deoarece  f , reprezintă frecvenţa reperelor ce trec prin faţa unui punct fix, rezultă posibilitatea
T0
măsurării vitezei de rotaţie cu ajutorul unui frecvenţmetru, prin înmulţirea frecvenţei
măsurate cu o constantă (în funcţie de unitatea de măsură: 1/m pt. rot/s, respectiv 60/m pt. rot/min)
f 60
n [ rot / s]  f  [ rot / min] (5)
m m
Traductoarele care utilizează acest principiu de măsurare a turaţiei sunt realizate cu elemente
sensibile parametrice care modulează o tensiune sau un curent generat de o sursă auxiliară.

2
 În cazul măsurării vitezei de rotaţie, realizarea traductoarelor digitale este mai simplă decât la alte
mărimi, deoarece multe elemente sensibile (fotoelectrice, inductive, magnetice) dau la ieşire semnale în
impulsuri dreptunghiulare periodice având frecvenţa proporţională cu turaţia.
Adaptoarele depind de tipul elementului sensibil şi de forma semnalului de ieşire. În cazul
traductoarelor analogice (tahogeneratoarele), adaptoarele sunt constituite din blocuri de redresare,
amplificare şi mediere. Pentru elementele sensibile cu funcţionare în impulsuri adaptoarele cuprind
generatoare de semnal dreptunghiular, numărătoare şi memorii tampon, fără dispozitivele de conversie
analog - digital.
După modul cum se determină frecvenţa impulsurilor furnizate de elementul sensibil, aceste
adaptoare sunt de două feluri:
 cu numărarea impulsurilor;
 cu inversarea perioadei.
Schema funcţională a unui traductor de viteză de rotaţie bazat pe numărarea impulsurilor este prezentată în
figura 2 unde:
ES - elementul sensibil care furnizează impulsuri;
A + FI - amplificator şi formator de impulsuri;
GT - generator de impulsuri de tact;
DF - divizor de frecvenţă;
SG - selector de gamă;
P - poartă logică AND
N - numărător;
DA - dispozitiv de afişare digital.
N = nC 10a
n
ES A+FI
P N DA

GT DF

SG

Figura 2 Schema funcţională a traductorului digital de turaţie cu numărarea impulsurilor.

La ieşirea divizorului de frecvenţă se obţine, potrivit gamei alese, un impuls dreptunghiular de durată fixă T0, astfel
încât pe durata acestui impuls numărătorul va înregistra
N  m  nc  T0 / 60 (6)
impulsuri, nc reprezentând valoarea cuantizată a turaţiei în rot/min, iar m – o constantă egală cu numărul de impulsuri
furnizate de ES la o rotaţie. Luând T0  60  10 a / m , unde a se alege în funcţie de precizia şi timpul de măsurare dorite,
se obţine : N  10 a  nc
(7)
Acest adaptor are avantajul că, datorită medierii pe un interval suficient de mare T0, indicaţia nu este afectată de
eventualele fluctuaţii de viteză ale axului în miscare a cărui turaţie se măsoară. Metoda prezintă însă dezavantajul unui timp
de măsurare foarte mare comparativ cu perioada mişcării de rotaţie. Se recomandă insă pentru viteze mai mari de 10
rot/min.
Pentru viteze mai mici se utilizează procedeul inversării perioadei ce presupune măsurarea numărului de impulsuri
de la un generator de frecvenţă etalon, în intervalul de timp egal cu perioada impulsurilor date de traductorul utilizat.

4.1 TRADUCTOARE CU ELEMENTE SENSIBILE FOTOELECTRICE

Elemente sensibile de tip fotoelectric detectează variaţiile unui flux luminos, dependente de viteza de rotaţie,
folosind în acest scop un dispozitiv modulator acţionat de axul aflat în mişcare de rotaţie.
După felul cum se obţine variaţia de flux luminos, dispozitivele modulatoare pot fi:
 cu întreruperea fluxului luminos;
 cu reflexia fluxului luminos.
În cazul variaţiei cu întreruperea fluxului luminos rezultă structura din figura 3, alcătuită în principal dintr-un element
fotoelectric şi o sursă de radiaţii luminoase în spectrul vizibil sau infraroşu, între care se află un disc opac, prevăzut cu orificii
aşezate pe un cerc cu centrul în centrul discului.

Discul este montat pe axul a cărui viteză de rotaţie

se măsoară, iar elementul fotoelectric şi sursa de radiaţii
luminoase sunt aliniate pe o dreaptă paralelă cu axul şi
care intersectează cercul cu orificii.
Fotodetectorul şi sursa de lumină se află la o
distanţă de câţiva milimetri, în aşa fel încât, atunci când un

3
Figura 3 Element sensibil de tip fotoelectric
cu întreruperea fluxului luminos
orificiu se găseşte pe direcţia lampă - fotodetector, radiaţia luminoasă să producă deblocarea elementului fotoelectric (prin
apariţia unui semnal electric la ieşirea fotodetectorului).
Când zona opacă a discului se află pe direcţia lampă - fotodetector, elementul fotoelectric este blocat. În unele
cazuri, când sursa şi fotodetectorul nu pot fi montate destul de aproape de discul cu orificii, sunt prevăzute cele două lentile
pentru focalizarea fascicului.
Dacă discul antrenat de arbore se roteşte, orificiile discului trec succesiv prin dreptul axei sursă - fotodetector
permiţând să se obţină astfel impulsuri luminoase, care sunt convertite cu ajutorul unor circuite electronice în impulsuri
electrice, a căror frecvenţă este egală cu viteza de rotaţie a discului (în rot/s) multiplicată cu numărul de orificii practicate în
disc, deci într-o relaţie de tipul (5).
Varianta cu reflexia fluxului luminos, fig. 4, permite conversia turaţiei unei piese aflate în mişcare de rotaţie, fără a
necesita un disc auxiliar care să se monteze pe ax.
Pe axul sau piesa care se roteşte se marchează un reper (sau mai multe) de regulă sub forma unui dreptunghi, cu
vopsea reflectorizantă, sau se lipeşte o bandă reflectorizantă (figura 4).
Dacă axul nu permite marcarea reperului, atunci se ataşează acestuia un disc ca în figura 3, având pe circumferinţă
porţiuni reflectorizante, alternând cu porţiuni înnegrite ce
absorb radiaţia luminoasă. Sursa de lumină SL şi elementul
fotoelectric sunt dispuse astfel încât lumina emisă de sursă şi
reflectată de porţiunea reflectorizantă să cadă pe
fotodetector, care este conectat la o schemă electronică
similară variantei cu întreruperea fluxului luminos.
Frecvenţa impulsurilor este legată de turaţie printr- o
relaţie liniară de aceeaşi formă cu relaţia (5). Ca element
fotoelectric se foloseşte de obicei fotodioda sau
fototranzistorul, fiind necesară o sensibilitate ridicată.
Domeniul de utilizare al elementelor sensibile de tip
fotoelectric este foarte larg: 1…107 rot/min.
Traductoarele de turaţie cu elemente sensibile
fotoelectrice sunt foarte răspândite, deoarece au câteva
Figura 4 Element fotosensibil de tip fotoelectric
avantaje certe comparativ cu alte tipuri de traductoare:
cu reflexia fluxului
 gamă foarte largă de turaţii, inclusiv turaţii foarte
luminos.
joase;
 construcţie simplă;
 cuplul rezistent şi momentul de inerţie introdus suplimentar de traductor este foarte mic, sau chiar nul (cazul
traductoarelor fotoelectrice cu reflexie);
 pot fi folosite scheme digitale pentru adaptoare fără a mai fi necesară o conversie analog-digitală a semnalului util.
Ele însă nu pot funcţiona în medii cu praf sau lumină exterioară puternică ceea ce poate constitui un dezavantaj.

4.2 TRADUCTOARE CU ELEMENTE SENSIBILE INDUCTIVE

Discul, din material feromagnetic, prevăzut cu o
fantă şi fixat pe axul a cărui turaţie se măsoară, se roteşte
între bobinele L1 şi L2, care este conectată la oscilatorul de
înaltă frecvenţă O.I.F.
Atunci când fanta se găseşte în dreptul bobinelor,
cuplajul magnetic dintre ele este minim. Tensiunea de
frecvenţă înaltă, detectată prin de bobina L1 este filtrată de
către blocul Filtru + Trigger (filtru Trece-jos + trigger
Schmidt), obţinându-se la ieşire o tensiune UOUT de nivel
scăzut (UL).
Figura 5 Element sensibil inductiv cu
Dacă discul feromagnetic obturează întrefierul întreruperea oscilaţiilor.
dintre bobinele L1 şi L2 atunci cuplajul magnetic dintre ele
este maxim, iar la ieşirea filtrului se obţine o tensiune de
nivel ridicat (UH).
Bobinele L1 şi L2 sunt realizate pe circuite magnetice tip oală de ferită sau miezuri cilindrice de ferită.
Ele trebuiesc poziţionate pe aceeaşi axă, perpendicular pe planul discului, în aşa fel încât, atunci când fanta se află
în dreptul bobinelor, întrefierul să aibă valoarea maximă (egală cu distanţa dintre bobinele senzorului inductiv). Această
distanţă dintre bobinele senzorului inductiv este de ordinul milimetrilor. Un astfel de senzor se poate realiza în structură
integrată cum este senzorul de proximitate TCA 105.
Având în vedere existenţa unei zone de histerezis la deblocarea oscilaţiilor, utilizarea traductoarelor de proximitate
la măsurarea turaţiei este limitată la o frecvenţă maximă (turaţie maximă).
Faţă de senzorul fotoelectric, senzorul inductiv prezintă avantajul unei fiabilităţi mai mari, dar în acelaşi timp este
mai dificil de realizat din punct de vedere tehnic.
Domeniul de utilizare al senzorului inductiv este foarte larg: 1…106 rot/min.

4.3 TRADUCTOARE CU ELEMENTE SENSIBILE MAGNETICE

Aceste traductoare utilizează efectul Hall şi se realizează folosind senzori magnetici comutatori integraţi (seriile
SM 23X, S 057).
Astfel în fig. 6.a, este prezentat un traductor de turaţie cu senzor magnetic comutator cu ecranarea câmpului
magnetic, iar în fig. 6.b este prezentat un traductor de turaţie cu senzor magnetic comutator cu concentrarea câmpului
magnetic.

4
 În figura 6.a, senzorul magnetic comutator SMC şi magnetul permanent M sunt aşezaţi de o parte şi de alta a
discului feromagnetic, fixat pe axul a cărui turaţie se măsoară. SMC şi M sunt situaţi pe o dreaptă, paralelă cu axul discului,
discul fiind prevăzut cu o fantă mai mare decât suprafaţa activă a senzorului.
În figura 6.a distanţa dintre SMC şi magnet se alege astfel încât atunci când decuparea se află în dreptul
senzorului SMC, câmpul magnetic creat de magnetul permanent se închide prin SMC, inducţia magnetică la SMC fiind
suficientă pentru a se atinge pragul de sensibilitate al senzorului.
Pe de altă parte, când partea plină a discului se
află pe direcţia SMC – M, aceasta ecranează magnetic
senzorul SMC (prin închiderea liniilor de câmp magnetic
prin discul feromagnetic), inducţia magnetică prin senzor
capătă o valoare minimă determinând astfel blocarea
acestuia.
Notând cu Ue tensiunea de la ieşire a
senzorului magnetic comutator – menţionând că pentru
un senzor magnetic “deschis”, Ue este de nivel logic 0,
iar pentru un senzor “blocat”, Ue este de nivel logic 1.
Domeniul de turaţii în care poate fi utilizat
senzorul magnetic comutator este foarte larg: 0…10 7 Figura 6 Traductor de turaţie cu senzor magnetic
rot/min. De asemenea, un alt avantaj îl constituie comutator: a –cu ecranarea câmpului
structura integrată miniaturizată a senzorului. În schimb, magnetic;
apar dificultăţi legate de faptul că trebuie ataşată o b –cu concentrarea câmpului
piesă feromagnetică grea pe axul aflat în mişcare de magnetic.
rotaţie.

5. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII
5.1 Chestiuni de studiat
5.1.1 Studiul montajului experimental şi a tipurilor de traductoare de turaţie utilizate în această lucrare.
5.1.2 Vizualizarea formelor de undă pentru traductorului digital pentru viteză de rotaţie cu element sensibil fotoelectric;
5.1.3 Etalonarea traductorului digital;
5.1.4 Ridicarea caracteristicilor de transfer pentru tahogenerator şi traductorul digital.

5.2 Studiul montajului experimental

Montajul experimental prezentat în figura 7 constă dintr-o placă pe care sunt montate:
 un motor de curent continuu a cărui turaţie poate fi variată prin modificarea tensiunii de alimentare;
 traductoarele de turaţie ataşate la axul motorului: un tahogenerator şi un traductor digital pentru viteza de
rotatie cu element sensibil de tip fotoelectric prin întreruperea fluxului luminos.
Pentru funcţionarea montajului sunt necesare următoarele surse de alimentare:
 o sursă stabilizată de tensiune de +5V pentru alimentarea montajului;
 o sursă variabilă de tensiune pentru alimentarea motorului de curent continuu.
Pentru vizualizarea semnalelor de ieşire sunt necesare:
 un osciloscop cu două canale conectat la bornele de ieşire ale traductorul digital, pentru a vizualiza
formele de undă;
 un frecvenţmetru folosit la etalonarea traductorului digital;
 un voltmetru numeric de curent continuu conectat la tahometru.

Figura 7 Schema bloc a montajului

 Aşa cum se vede in figura 7 unde este prezentată schema montajului experimental, axul motorului de curent
continuu este racordat la traductorul digital şi la tahometru. În cele ce urmează va fi explicat modul de funcţionare al
traductorului digital. Practic traductorul digital este format din următoarele blocuri electronice:
1. Elementul sensibil fotoelectric al traductorului digital;
2. Bloc alimentare perechi LED –fotodiodă şi Trigger Schmidt;
3. Bloc detecţie sens şi dublare frecvenţă;
4. Bloc comandă numărător;
5. Numărător şi dispozitiv de afişare.
5.2.1 Elementul sensibil fotoelectric al traductorului digital constă dintr-un disc de metal cu m = 96 fante
echidistante şi trei perechi LED infraroşu – Fotodiodă notate cu A, B şi C poziţionate ca in figura 8. Rolul perechii LED -
Fotodiodă notată cu C este de a stabili poziţia de referinţă a axului iar rolul perechilor A şi B este de a măsura propriu-zis viteza
de rotaţie şi sensul de rotaţie.

Perechea LED - Fotodiodă C este pe aceeaşi direcţie cu

perechea A iar perechile A şi B sunt defazate cu 90 0. Când o fantă
ajunge in dreptul perechii A, radiaţia în infraroşu emisă de LED “cade”
pe fotodioda care intră rapid în conducţie. Datorită defazajului de 900
(/2), in acel moment fanta alăturată obturează parţial perechea B care
urmează să intre in blocaj sau în conducţie, în funcţie de sensul de
rotaţie.
Se va observa in paragrafele următoare că pentru detecţia
sensului de rotaţie sunt necesare minim două perechi LED – Fotodiodă
iar din punct de vedere geometric numai această dispunere permite
detecţia sensului de rotaţie al axului şi dublarea preciziei de măsurare
prin dublarea numărului de pulsuri.
5.2.2 Blocul alimentare LED – fotodiodă şi
Trigger Schmidt: alimentarea la tensiunea de 5V a Figura 8 Traductorul digital.
Elementul sensibil
ledurilor prin rezistenţe de 470, polarizarea
fotoelectric.
fotodiodelor cu o rezistenţe de 1K (fig. 9) precum
şi triggerarea impulsurilor analogice de la fotodiode
cu circuitul CDB 413 (fig. 10).

Figura 9 Alimentarea LED-urilor şi fotodiodelor.

Figura 10 Circuitul
Figura pentruinversor
11 Trigger triggerareCDB
a
impulsuri.
413.
Pentru numărarea corectă a impulsurilor electrice primite de
la fotodiode, aceste semnalele analogice trebuiesc trecute mai întâi
prin niste circuite specializate pe conversia de nivel intre două valori
de tensiune corespunzătoare celor două stări logice. Acesastă funcţie Figura 11 Trigger inversor CDB
este îndeplinită prin triggerele Schmidt (figura 10). Când valoarea 413.
semnalului scade sub o anumită valoare (prestabilită) de prag,
triggerul comută în “zero” iar când semnalul este mai mare decăt
valoarea de prag superioară, circuitul comută in ”unu” logic. Circuitul
TTL CDB 413 este format din două porţi NAND (“şi negat”) cu patru
intrări fiecare. Intrările circuitului au fost conectate împreună, ca in
figura 11. Nivele logice sunt de aproximativ 0,8V pentru “zero logic”
si respectiv 2,8 V pentru “1 logic”. Formele de undă la intrarea O A şi
ieşirea OA* (negate) din Triggerul CDB 413 sunt prezentate în figura
12.

5.2.3 Blocul detecţie sens şi dublare frecvenţăeste situat

între blocul de alimentare + trigger şi blocul numărător. Aceste

6
Figura 12 Formele de undă la
intrarea OA şi ieşirea OA* din Trigger.
 funcţiuni ale traductorului digital se bazează pe defazajul cu 900 a perechilor led- fotodiodă A şi B faţă de
sistemul de fante. Formele de undă ale ieşirilor O A* şi OB* apar astfel defazate cu /2 (sau /4) conform cu
figura 14. Detecţia de sens se realizează cu un bistabil J-K şi o poartă inversoare, ca în figura 13 iar dublarea
de frecvenţă cu o poartă XOR (“sau negat”) ca in figura 15.

Figura 15 Circuitul
Figura 13 Circuit pentru detecţie sens cu MMC4070: 4 porţi
poartă inversoare MMC 4069 şi bistabil J-K XOR.
MMC 4027.

TABELUL 1. Diagrama bistabilului J-K.

Figura 14. Formele de undă la intrări si ieşirea XOR.
Q T+
J K QT QT+1 Obs.
1
TABELUL 2. Tabela de adevăr XOR.
0 0 0 0 1
---
0 0 1 1 0 A B AB
0 1 0 0 1 0 0 0
rotaţie
Stânga
0 1 1 0 1 0 1 1
1 0 0 1 0
rotaţie 1 0 1
Dreapta
1 0 1 1 0 1 1 0
1 1 0 1 0
---
1 1 1 0 1

În figura 16 este prezentată schema circuitului pentru detecţia de sens şi dublare de frecvenţă
realizat cu trei circuite integrate (MMC4069- poartă inversoare, MMC4027– bistabil JK, MMC4070- poartă “sau
exclusiv”) şi două tranzistoare BC171 comandate in bază pentru aprinderea LED-urilor de la ieşirile Q si Q
ale bistabilului JK.
Detecţia de sens se realizează cu bistabilul JK. Intrarea OA* este conectată la intrarea J (negat prin
inversor) precum şi la intrarea K (nenegat), ca în Figura 13. Intrarea OB* este conectată direct la intrarea de

Figura 16 Schema circuitului detecţie sens şi dublare frecvenţă.

tact a bistabilului JK. De remarcat ca bistabilul JK MMC 4027 comută pe frontul crescător al semnalului de
tact. Configuraţia intrărilor J şi K poate fi 0 şi 1 respectiv 1 şi 0, în funcţie de sensul de rotaţie al motorului (a
se vedea formele de undă în Figura 14 şi configuraţiile posibile în diagrama din Tabelul 1). Configuraţiile 0 si
0 sau 1 şi 1 sunt imposibile, conform cu Schema 13. Cele două LED-uri sunt conectate la ieşirile bistabilului
QT+1 şi respectiv Q T 1 (negat). Astfel se va aprinde ledul corespunzător sensului de rotaţie.
Prin intermediul circuitului “sau exclusiv” (XOR) frecvenţa semnalului OA* şi OB* (defazate) este
dublată (a se vedea tabela de adevar din Tabelul 2 şi formele de undă ale semnalelor în figura 14). Semnalul
cu frecvenţa dublată ON astfel obţinut urmează sa fie numărat de Blocul numărător si afişare.

5.2.4 Blocul comandă numărător serveşte la generarea a două semnale de comandă pentru circuitul
numărător MMC 22925 numite Latch (activ in “zero” logic) şi Reset necesare pentru blocarea afişajului si
respectiv pentru resetarea numărătorului la iniţializarea unui unui nou ciclu de măsurare. Acest bloc de
comandă numărător a fost conceput în acord cu relaţiile de calcul a vitezei de rotaţie la traductoarele digitale
(relaţiile 4 şi 5 din această lucrare).
Dacă numărul de fante al traductorului este m = 96, atunci se foloseşte condiţia ca din punct de
vedere constructiv, la sfârşitul unui ciclu de măsurare, numărul de impulsuri i determinate de traductor să
fie egal cu viteza de rotaţie n exprimată direct în rot/min. Cu alte cuvinte introducând in relaţia (4) egalitatea
i = n, (8)
se obţine peroada T0 de resetare a numărătorului:
60
1 (9)
m  T0
60
T0   0,625 s (9)
96
Dacă se incrementarea impulsurilor se face prin circuitul dublare frecvenţă (figura 16), atunci
perioada T0 se reduce la ½ astfel:
60
T0   0,3125 s (10)
2  96

Figura 17 Formele de undă pentru comanda Reset si Latch

numărător.

Figura 18 Schema circuitului de comandă numărător. montajului exp.

8
 Perioda T0 a semnalului de blocare a afişajului numărătorului este furnizată de un circuit  555E în
montaj astabil cu frecvenţa ajustabilă prin două rezistenţe semireglabile. În continuare, semnalul generat de
astabil este furnizat spre un montaj monostabil MMC 4047 care generează semnalul de resetare şi
reiniţializare a numărătorului. De observat că impulsul de resetare al numărătorului este de foarte scurtă
durată (< 10 s) pentru evitarea erorilor de măsură, ţinând cont că numărătorul este blocat în zero atat timp
cât are la intrare semnal de reset. În Figura 17 este prezentată diagrama de timing iar în Figura 18 schema
pentru circuitul de comandă numărător.

5.2.5 Numărătorul şi dispozitivul LED de afişare pe patru digiţi preia funcţia de incrementare a
impulsurilor şi de afişare a valorii vitezei de rotaţie. Numărătorul are trei intrări (impulsuri O N, latch OL şi
reset OR) şi 11 ieşiri dintre care 7 ieşiri pentru segmentele LED conectate în paralel si patru ieşiri pentru
aducerea la masă a fiecărui digit în parte. Circuitul numărător MMC 22925 are un oscilator integrat pentru
baleiajul automat al afişajului de patru digiţi la o frecvenţă ridicată, imperceptibilă de către ochiul uman,
obţinându-se astfel o imagine stabilă concomitent cu o reducere semnificativă a numărului de conexiuni
pentru afişaj.

Figura 19 Schema circuitului numărător –

afişare.

5.3 Vizualizarea formelor de undă pentru traductorului digital pentru viteză de rotaţie cu element
sensibil fotoelectric

Această etapă a lucrării presupune în prealabil înţelegerea modului de funcţionare al traductorului

digital pentru viteză de rotaţie, alimentarea osciloscopului cu două canale, a montajului şi a motorului de
curent continuu. Urmărind conexiunile din schema bloc (Figura 7) a montajului experimental se vor vizualiza
la osciloscop următoarele forme de undă:
 Ieşirile directe analogice OA şi OB de la fotodiode (schema din Figura 9);
 Ieşirea analogică OC;
 Semnalele triggerate OA* şi OB* (Figura 10);
 Semnalul ON de la ieşirea circuitului dublare frecvenţă (Figura 16);
 Impulsurile de comandă a numărătorului OL şi OR.
 Semnalul de analogic la ieşirea din tahogenerator.

5.4 Etalonarea traductorului digital

Etalonarea traductorului digital pentru viteză de rotaţie presupune reglajul perioadei T 0 de

reiniţializare a numărătorului, astfel încăt acesta să contorizeze un număr de impulsuri egal cu viteza de
rotaţie exprimată direct în rot/min (relaţia 8).
Conform cu relaţiile (9) şi (10), perioada (în s) şi frecvenţa (în Hz) de reiniţializare este:
T0 = 0,625 s  0 = 1,6 Hz (11)
atunci când la intrarea în numărător se conectează O A* sau OB*,, fără utilizarea circuitului dublare frecvenţă,
sau:
T0 = 0,3125 s  0 = 3,2 Hz (12)
dacă la intrarea în numărător se aduce semnalul ON, de frecvenţă dublă.
Perioada T0 se poate varia cu ajutorul rezistenţelor semireglabile (figura 18).

9
 Procedura de etalonare este simplă, la ieşirea OL pentru comanda numărător se conectează un
frecvenţmetru folosit pe post de etalon. Se variază rezistenţele până la obţinerea unei valori cât mai exacte a
frecvenţei de reiniţializare numărător 0 .

5.5 Ridicarea caracteristicilor de transfer pentru tahogenerator şi traductorul digital

Determinarea perioadei T a impulsurilor se realizează prin vizualizarea formelor de undă cu ajutorul

osciloscopului.
Dacă perioada impulsurilor contorizate de numărător este T (în s), atunci ţinând cont de faptul că
traductorul digital are m = 96 fante, din expresia (5) se obţine următoarea relaţie pentru calculul vitezei de
rotaţie:
60
n , respectiv (13)
T  96
60
n (14)
2  T  96
pentru circuitul dublare frecvenţă.
Viteza de rotaţie nTD este indicată de traductorul digital.
Pentru înregistrarea tensiunii VTG a tahogeneratorului se foloseste un voltmetru (Figura 7).
Datele se vor trece într-un tabel de forma:

TABELUL 3. Tabel pentru prelucrarea datelor experimentale.

VMotor T n nTD TD VTG STG

(V) (s) (rot/min) (rot/min) (%) (V) V/(rot/min)
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

Sensibilitatea tahogeneratorului se calculează cu raportul:

VTG
S TG  [V/(rot/min)] (15)
n
Eroarea relativă de măsurare a traductorului digital este:
nTD  n
 TD   100 [%] (16)
n
În final datele obţinute în Tabelul 3 vor servi la următoarele:
5.5.1 Trasarea grafică a caracteristicilor de transfer UTG = f (n) şi de sensibilitate STG = f(n) a tahogeneratorului.
5.5.2 Determinarea sensibilităţii medii S folosind metoda celor mai mici pătrate.
5.5.3 Trasarea caracteristicii de transfer a traductorului digital de turaţie cu element sensibil fotoelectric n TD = f (n)
şi trasarea caracteristicii erorii relative de măsurare TD = f (n). Determinarea abaterii maxime de la liniaritate TDmax.

6. ÎNTREBĂRI

6.1 Enumeraţi principalele surse de erori care influenţează funcţionarea tahometrului şi a

traductorului digital.
6.2 Imaginaţi-vă un mod simplu de transformare al traductorului digital pentru viteză de rotaţie din
această lucrare într-un traductor digital pentru deplasare unghiulară.

10