FIŞĂ DE BIBLIOTECĂ

Nume masterand:
Titlul articolului: GETTING IT TOGETHER:
TEMPORAL COORDINATION AND CONFLICT MANAGEMENT IN GLOBAL
VIRTUAL TEAMS
Domeniul: Management - conflict organizațional
Autorul/ Autorii Documentului: Mitzi M. Montoya - Weiss, Anne P. Massey, Michael Song.
Anul publicării: 2001
Editura / Jurnal: Academy of Management Journal - In Press.
Link-ul:
http://www.communicationcache.com/uploads/1/0/8/8/10887248/getting_it_together_-
_temporal_coordination_and_conflict_management_in_global_virtual_teams.pdf
Cuvinte cheie: Coordonare temporală, Conflicul în echipe virtuale, Managementul
conflictelor, Efecte asupra performanței.
Subiectul cercetării: Scopul acestui articol este de a examina efectele coordonării temporale
asupra echipelor virtuale susținute de tehnologia de comunicare asincronă. În mod specific, a
avut loc evaluarea rolului moderator al unui mecanism de coordonare temporală asupra relației
dintre comportamentul de gestionare a conflicutului și performanța echipei virtuale.
Design/Metodologie/Abordare: Pentru testarea ipotezelor, s-a realizat un experiment cu 175
de studenți absolvenți rezidenți în SUA și Japonia, organizați în 35 de echipe de 5 persoane.
Condiția experimentală a fost prezența sau absența unui mecanism temporal de coordonare.
În acest studiu, o structură de proces a fost concepută pentru a servi ca un mecanism
temporal de coordonare pentru organizarea comunicării în echipă, lucrarea de secvențiere și
facilitarea activităților de rezolvare a problemelor. Structura procesului a inclus termene de
programare, linii directoare pentru coordonarea ritmului efortului și specificații pentru timpul
petrecut pe sarcini.
Sarcina experimentală a fost adaptată de la o simulare de afaceri utilizată pe scară largă.
Cazul implică o companie globală care dezvoltă strategii internaționale de marketing și
participanții au acționat ca membri ai unei echipe globale de management. Sarcina a cerut
participanților să recomnade strategii specifice de marketing pentru piețele străine și să explice
raționamentul echipei pentru decizia sa într-un rezumat scris de o pagină.
Participanții au fost instruiți să își îndeplinească sarcina individual și apoi în echipele
lor. Completarea individuală a sarcinii a oferit ocazia de a lua în considerare detaliile cazului
și de a-și formula propria opinie înainte de interacțiunea cu echipa. Decizia echipei a impus
reconcilierea diferitelor opinii și a dus la un consesn cu privire la o soluție cantitativă și o
rațiune calitativă pentru a sprijini decizia echipei.
Rezultate, implicaţii şi valoare: Rezultatele privind coordonarea temporală a efectelor asupra
comportamentului de gestionare a conflictului oferă o oarecare perspectivă asupra modului în
care funcționează echipele virtuale. Comportamentele de gestionare a conflictelor au efecte
variate asupra performanței echipei și coordonarea temporală atenuează anumite efecte. De
asemenea, toate efectele sunt coerente între cele trei măsuri dependente de performanță
(interval, organizație și adâncime). Totodată, s-a constatat că acțiunile de gestionare a evitării
conflictelor au un efecte negativ semnificativ asupra performanței, iar efectul de interacțiune
este semnificativ și pozitiv.
Observaţii, referiri, referinţe laterale: Boyd, H., Walker, O. & Larréché, J.C. 1998.
Marketing management. Boston, MA: Irwin McGraw-Hill; Boudreau, M., Loch, K., Robey,
D., & Straub, D. 1998 Going global: Using information technology to advance the
competitiveness of the virtual transnational organization. Academy of Management Executive,
12 (4): 120- 128; Cohen, S.G. & Bailey, D.E. 1997 What makes teams work: Group
effectiveness research from the shop floor to the executive suite. Journal of Management, 23
(3): 239-290; Farmer, S.M., & Roth, J. 1998 Conflict-handling behavior in work groups:
Effects of group structure, decision processes, and time. Small Group Research, 29 (6): 669-
713; Lewicki, R.J., Weiss, S.E., & Lewin, D. 1992. Models of conflict, negotiation, and third
party intervention: A review and synthesis. Journal of Organizational Behavior, 13 (2): 209-
252.