FINALITATILE EDUCATIEI TIMPURII

Educatia reprezinta un sistem de actiuni exercitate in modconstient si sitematic

asupra unor persoane in scopul modelaripersonalitatii lor, in conformitate cu
anumite finalitatieducationale.

Finalitatile educationale reprezinta o categorie integratoare generala, care se

regaseste in practicile educationalesub forma idealului educational, a scopurilor
educationale si aobiectivelor educationale

“Modelarea personalității, pregătirea omului pentru integrarea social – în mod

conștient, sistematic, organizat – se realizează în instituțiile de învățământ”
(Tomșa Gh., coord., 2005, pag. 56).

Prima instituție de învățământ cu care copiii intră în contact este

grădinița – instituția menită să ocrotească și să facă educația copiilor aflați la
vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).

Finalitățile educației reprezintă un concept integrator ce sintetizează și

sistematizează nivelurile și categoriile de scopuri, sugerând și responsabilitatea
factorilor care le formulează. Ele cuprind:

▪ nivelul finalităților, la decizia factorilor politici, însemnând opțiunile și orientările

naționale fundamentale în materie de educație (și depinzând de dezvoltarea
economică, socială, culturală);

▪ nivelul scopurilor, care angajează responsabilitatea administratorilor

învățământului și a specialiștilor, privind gestionarea educației (organizare,
curriculum, rețea școlară, mijloace);
▪ nivelul obiectivelor, ce angajează responsabilitatea managerilor, profesorilor,
învățătorilor, institutorilor, educatoarelor la convergența dintre ce este necesar și
posibil de realizat.

Finalitățile educației desemnează totalitatea idealurilor, scopurilor și

obiectivelor educaționale de diferite niveluri și categorii, care configurează
proiectul de personalitate în baza căruia sunt orientate și organizate sistemele
educaționale.

Idealul educațional este modelul de personalitate spre care tinde o

societate și la realizarea căruia contribuie procesul de învățământ și alte infuențe
exercitate asupra tinerei generații. El cuprinde valori împărtășite de societate
dintr-o perioadă istorică, dintr-o națiune. El este „întemeiat pe tradițiile umaniste,
pe valorile democratice și pe aspirațiile societății și contribuie la păstrarea
identității naționale” și constă în „dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și creative” (Legea
învățământului 84/1995).

Scopurile educației traduc idealul educativ pe vârste și pe etape ale procesului de

învățământ. În timp ce idealul este o aspirație, o intenție, o perfecțiune greu de
atins, scopurile cuprind implicit sau explicit și direcțiile de acțiune pentru
realizarea lor. În timp ce idealul este un model global de personalitate, scopurile
prezintă o abordare analitică, din perspectivă temporală și structurală, prin
descrierea componentelor (cognitivă, socio-afectivă și psiho-motorie,
motivațională și atitudinală) și a interacțiunilor dintre acestea, ele vizează laturile
și componentele educației, nu doar ansamblul proiectului personalității.

Obiectivele educaționale sunt subordonate scopurilor (și evident idealului),

constituind expresia operațională pragmatică a finalităților, deosebindu-se prin
câteva trăsături definitorii de celelalte finalități:

▪ sunt formulate în termeni operaționali, empirici, cu condiții și termene ( pot fi

evidențiate, observate, măsurate nemijlocit în comportamentul celor educați
după învățare) și constituie puncte de reper în evaluare și proiectare;
▪ sunt finalități centrate pe cel educat (comportamente, performanțe ce rezultă
din activitatea lor de învățare);

▪ sunt centrate pe rezultate (nu pe activitate), cuprind parametri ce descriu

„produsul”, comportamentele așteptate de la elevi și preșcolari la finele
activității;

▪ sunt nu doar expresia unor necesități (ca și scopurile), ci și a unor posibilități de

realizare concretă, o sinteză între necesar și posibil de atins la un moment dat, în
condiții concrete.

Curriculum pentru învățământul preșcolar are în vedere atingerea

următoarelor finalități ale educației timpurii:

▪ dezvoltarea liberă, integrată și armonioasă a personalității copilului, în funcție de

ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a
acestuia;

▪ dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul

pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea
explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome
de învățare;

▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și

dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

▪ sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și

atitudini necesare acestuia la intrarea în școala și pe tot parcursul vieții.

Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7

ani) vizează dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale
curriculumului sunt formulate pe domenii experiențiale, ținându-se cont de
reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens, domeniile
experiențiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în același timp,
instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele
indică deprinderi, capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de
dezvoltare.
 Domeniile experiențiale sunt:

1. Domeniul estetic și creativ

2. Domeniul om și societate

3. Domeniul limbă și comunicare

4. Domeniul științe

5. Domeniul psiho-motric.

Domeniile de dezvoltare sunt:

1. Domeniul Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală

2. Domeniul Dezvoltarea socio-emoțională

3. Domeniul Dezvoltarea limbajului și a comunicării

4. Domeniul Dezvoltarea cognitivă

5. Domeniul Capacități și atitudini în învățare

Reforma învățământului este definită ca „o schimbare amplă în orientare,

structură și conținut” (Dicționar de pedagogie, 1979, pag. 338). Coordonatele
pedagogice ale acestei definiții delimitează astfel atât elementele componente ale
reformei, cât și ierarhia schimbărilor care susțin și validează practic realizarea
efectivă a oricarei reforme din învățământ:

▪ scimbarea finalităților care determină orientarea valorică a sistemului și a

procesului de învățământ;

▪ schimbarea structurii de bază și de conducere a sistemului de învățământ pe

niveluri, trepte, cicluri etc. în vederea îmbunătățirii tuturor activităților organizate
în cadrul procesului de învățământ;
▪ schimbarea conținutului instruirii, proiectat în sens curricular, în funcție de
obiectivele generale și specifice elaborate la nivel de politică a educației,
determinate prin calitatea planului de învățământ, a programelor și manualelor
școlare.

Reforma învățământului preșcolar – numit în ultima vreme și învățământ

preprimar – devine o parte componentă a reformei generale a
educației/învățământului care își propune, în mod prioritar schimbarea
finalităților, în vederea operării, în consecință, a unor transformări substanțiale la
nivelul structurii de organizare a gradiniței, pe grupe de copii, și în domeniul
programei activităților instructiv-educative, urmată, în logica proiectării
curriculare, „de unele recomandări metodologice” necesare fiecarei educatoare
pentru realizarea eficientă și evaluarea continuă, formativă, a conținuturilor
propuse.

În ceea ce privește finalitățile – prima coordonată pedagigică a reformei

învățământului preșcolar – gradinița de copii urmărește pe tot parcursul ariilor și
al ciclurilor sale curriculare, atingerea următoarelor două obiective de maximă
generalitate, derivate din structura idealului educației („formarea personalității
autonome și creative”), deschise, în același timp, în direcția elaborării și aplicării
unor strategii optime de specificare și de concretizare, productive în plan
psihologic și social:

a) Dezvoltarea psihică și fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul

propriu de dezvoltare a acestora, dar și cu trebuințele, activitate specifică vârstei
preșcolare, situată între 3-6/7 ani;

b) Socializarea copilului preșcolar și pregătirea acestuia pentru debutul

școlarității – la nivel intelectual, afectiv-motivațional și psihomotor.

Trebuie remarcate coordonatele pedagogice de natură axiologică și normativă

care stau la baza acestor finalități ce anticipează un tip de schimbări educaționale
care orientează și conduc procesul de instruire realizabil pe parcursul
învățământului preșcolar. Asupra acestor aspecte de ordin tehnic și metodologic
insistă și Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, care
evidențiază reperele unor transformări urmarite cu consecvență de reforma
învățământului preșcolar:

▪ „o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie”;

▪o eliberare a copilului și a educatoarei de orice tendință sau practică de

formalism, ceea ce are drept consecință perfecționarea continuă a corelației
pedagogice subiect-obiect;

▪ o restructurare curriculară a raporturilor dintre educație și instruire; ca atare

învățământul preșcolar, plecând de la obiectivele sale generale și specifice,
este „conceput ca o instruire realizată prin educație și nu ca o educație dobândită
prin instruire”;

▪ o viziune didactică, de tip curricular, bazată pe valorificarea deplină a

trebuințelor de dezvoltare ale copilului, dincolo de orice„tipar prestabilit de o
didactică suverană” (de tip tradiționalist).

În contextul finalităților educației preșcolare, instruirea

susține „structura de bază” a educației preșcolarului în plan intelectual, dar și
moral-afectiv, psihofizic, dar și estetic. În această direcție este angajată întreaga
activitate proiectată pe termen mediu și lung în vederea formării „imaginii de
sine”, a „conștiinței identității”, care presupune „capacitatea de a cântării
alternativele în mod sistematic”, în cadrul unor viitoare aptitudini sau abilități
realizabile, după cum preciza Jean Piaget, la începutul adolescenței.

A doua coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o

constituie noua structură de organizare a grădiniței de copii, ca instituție
autonomă și integrată, în același timp ca treaptă a școlii primare.

În sistemul românesc de învățământ grădinițele sunt organizate, în

general, pe patru grupe:

® grupa mică (copii între 3 și 4 ani);

® grupa mijlocie (copii între 4 și 5 ani);

® grupa mare (copii între 5 și 6 ani);

® grupa pregatitoare (copii între 6 și 7 ani).

Conform legii învățământului obligativitate are doar grupa pregatitoare,

din această cauza nu toți copiii frecventează cele patru grupe, unii limitându-se
doar la grupa pregatitoare. Acest lucreu face ca obiectivele generale ale acestui
nivel de vârstă să se modifice trebuind ca într-un an să fie refăcut, în cele mai
multe cazuri handicapul de instrucție (și chiar de educație) acumulat în anii
anteriori.

A treia coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o

constituie schimbarea conținutului instruirii. În principiu această problemă,
esențială pentru validarea sau invalidarea în practică a valorilor și structurilor
reformei, adaptate la nivel de politică a educației, presupune asumarea unor
opțiuni și priorități fundamentale.

<DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE EDUCAŢIEI >

specifică activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii.

Conţinuturile generale ale activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii sut

cele care vizează:educaţia morală-reflectă valorile pedagogice ale binelui moral;
educaţia intelectuală-reflectă valorile pedagogice ale adevărului ştiinţific; educaţia
tehnologică-reflectă valorile pedagogice ale adevărului ştiinţific aplicat; educaţia
estetică-reflectă valorile pedagogice ale frumosului din artă,natură,societate;
educaţia fizică-reflectă valorile pedagogice ale sportului,sănătăţii corporale,fizice.

Conţinuturile şi formele generale ale educaţiei,conferă substanţa şi

expresivitatea
 Educaţia intelectuală a preşcolarului - presupune achiziţionarea primelor
noţiuni ale muncii intelectuale în vederea cunoaşterii realităţii şi a pregătirii în
timp pentru învăţarea şcolară.Acest tip de educaţie conţine atât o latură
instructivă a procesului educaţional,care constă în informarea
copiilor,achiziţionând anumite deprinderi,cum ar
fi:hrănirea,îmbrăcarea,somnul,elemente ale citit-scrisului şi calcului
matematic,informaţii despre mediul înconjurător,cât şi latura formativă a
procesului educaţional care presupune:dezvoltarea principalelor procese psihice
ale învăţării:memoria,atenţia,gândirea.

La vârsta preşcolară,gândirea copilului se află în stadiul preoperatoriu,cu

următoarele secvenţe:prima secvenţă se formează până la 4 ani,când gândirea
este preconceptual-simbolică,iar a doua secvenţă se formează între 4-7/8
ani,când gândirea este intuitivă deoarece se formează sub influenţa investigaţiilor
practice ale copilului.

Educaţia intelectuală în grădiniţă presupune deschiderea cunoştiinţelor spre

lume.

Educaţia morală - scopul fundamental al educaţiei morale în grădiniţă constă în

formarea individului ca subiect moral,care gândeşte şi acţionează în spiritul
cerinţelor şi exigenţelor moralei sociale,al valorilor,normelor şi regulilor pe care
acesta le incumbă.

Educarea caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini

fundamentale:educarea trăsăturilor pozitive de caracter(dragostea pentru
adevăr,sinceritate,curaj,modestia,încrederea în forţele
proprii,generozitatea,politeţea,prietenia,hărnicia,sentimentul datoriei,puritatea
morală),educarea însuşirilor voliţionale şi înlăturarea defectelor de voinţă şi de
caracter,lupta împotriva lor.
 Educaţia estetică a preşcolarilor - trebuie să înceapă cu sensibilizarea acestora
faţă de frumos,cu formarea simţului şi-a gustului estetic,ca mijloc de a discerne
frumosul de urât.Ei vor fi iniţiaţi în acest scop să sesizeze frumosul din natură,din
societate,din artă,să înţeleagă mesajul unei opere de artă,să observe şi să
interpreteze un tablou de pictură.

Educaţia estetică se realizează la preşcolari şi prin intermediul educaţiei

plastice.Este locul ideal unde copilul într-un mod deosebit de plăcut primeşte o
educaţie estetică şi îşi dezvoltă gustul estetic.

Educaţia estetică a preşcolarilor trebuie să aibă în vedere,pentru realizarea

sa,particularităţile vârstei preşcolare.

Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe estetice dar un rol deosebit

revine activităţilor de educaţie muzicală.

Muzica impresionează de timpuriu pe copii.Ea le produce emoţii plăcute şi

puternice.

Educaţia fizică - este mijlocul de dezvoltare a personalităţii preşcolarilor,a

dezvoltării armonioase a unui corp sănătos.

Toate tipurile de jocuri desfăşurate au drept scop,pe lângă călirea organismului

şi întărirea sănătăţii,dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor
musculare,creşterea unei bune dispoziţii.Corelaţia este ilustrată de vechiul
dicton:"mens sana in corpore sano"="minte sănătoasă în corp sănătos".Jocul este
necesar în toate activităţile de educaţie fizică la preşcolari.

Educaţia tehnologică la preşcolari - presupune formarea unor

capacităţi,priceperi,deprinderi practice în vederea desfăşurării unei activităţi
productive.La vârsta preşcolarilor jocul este activitatea fundamentală dar şi-n
cadrul deferitelor jocuri pot fi introduse elemente de muncă.
 Prin educaţia tehnologică,copilul preşcolar îşi achiziţionează informaţii de bază
privind lumea tehnicii,îşi cultivează creativitatea în activităţile practice din
grădiniţă şi îşi dezvoltă manualitatea,capacitatea de coordonare a mişcărilor
generale.

Finalitatile instruirii exprima:

· aspiratii,intentii pe termen lung.

· orienteaza obligatoriu activitatea pedagogica catre anumite rezultate

asteptate, anticipate de catre factorii implicate: societate, institutii specializate,
indivizi.

· urmaresc realizarea in trepte,progresiva, dinamica a instruirii, dar de la

actiuni simple, concrete, operationale, intuitive, catre finalitatea cu gradul cel mai
mare de generalitate( idealul educatiei), prin intermediul altora, cu o sfera mai
restransa( obiective)

· adaptarea, in timp, a continutului finalitatilor la modificarea valorilor

promovate, conturate in dezvoltarea complexa a societatii

· dependenta calitatii schimbarilor in invatamant( continut, structura,

strategii, resurse)

· modalitati variate de definire a complexitatii finalitatilor , dupa gradul de

trecere de la particular la general, de la nivelul ideal la cel practic, real, imediat.

IDEALUL PEDAGOGIC
 Idealul pedagogic defineste ,, un model’’ determinat, in mod obiectiv, de
tendintele de evolutie ascendente a societatii, proiectate si realizate in plan
cultural, politic, economic. El include astfel tinta suprema sau modul perfect catre
care tinde educatia si fiecare individ in educatia sa.

Dimensiunile complementare ale idealulul pedagogic:

· Dimeniunea sociala vizeaza tendinta generala de dezvoltare a societatii pe

termen mediu si lung; fundamentele filosofice si politice ale evolutiei sociale;
valorile culturale si economice angajate in diferite prospecte sociale; deschiderile
institutiilor sociale spre (auto)perfectionare.

· Dimensiunea psihologica se refera la tipul de personalitate care corespunde

tendintei generale de evolutie a societatii; tipul de invatare sociala, bazat pe
cunostinte fundamentale, cu grad de aplicabilitate si adaptabilitate maxima;
substratul motivational al (auto)realizarii umane.

· Dimensiunea pedagogica se refera la posibilitatile de care dispune sau cu

care va trebui investita actiunea educationala pentru a putea pune in practica
acest ideal.

Rolul idealului educational:

· Realizeaza jonctiunea intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in

procesul educatiei.Daca cerintele idealului sunt in contradictie cu aspiratiile
generale ale societatii sau depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei, atunci
acel ideal are un caracter utopic, iar daca cerintele si exigentele sale se afla sub
acest nivel, idealul inceteaza de a exercita un rol stimulator asupra educatiei.
Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care
reuseste sa-l stabileasca intre realitate si posibilitate.

· Din perspectiva teleologica, idealul pedagogic reprezinta o sinteza intre

idealul social, care vizeaza tipul de societate proiectat pe termen lung, si idealul
psihologic, care vizeaza tipul de calitate superioara a personalitatii umane,
corespunzator proiectului social elaborate pe termen lung.
· Din perspectiva axiologicala, idealul pedagogic reprezinta un reper
managerial prioritar, fundamental pentru
(re)proiectarea,(re)organizarea,(re)implementarea activitatii de educatie la toate
nivelurile sistemului si procesului de invatamant.

SCOPUL

Scopul este un obiectiv fundamental, cu grade diferite de generalizare, care

desemneaza schimbari observabile si masurabile la nivelul sistemului si al
procesului de invatamant.

Scopurile actiunii instructiv-educative pun in evidenta:

Orientarile strategice ale procesului de invatamant, prin realizarea finalitatilor

educative, pe nivele de formare, scolarizare, sub forma unor rezultate asteptate
de ideal

Deciziile luate pentru realizarea idealului, prin curricula scolara

Arata directia actiunii, strategia generala, proiectarea actiunilor

Fata de ideal, scopurile stabilesc intentii, aspiratii pe termen mediu, cu un grad de

generalitate, in actiuni determinate, anticipand etape si operatii, echilibrand
aspectele informative-educative ale procesului de invatamant

Modul de planificare, organizarea instructiei si educatiei scolare cu precizarea

rezultatelor pe etape( cicluri scolare), cu prevederea continuturilor, cu indicarea
resurselor necesare.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE INVATAMANT

 Obiectivele procesului de invatamant continua drumul de concretizare,
detaliere , specificare a scopurilor in plan actional bine delimitat, pe termene
variate( scolaritate, ciclu curricular, an scolar, predarea-invatarea unei discipline,
a unei teme, capitol, lectii, secvente).

Obiectivele didactice sunt enunturi care dau expresie intentiei de a

determina o schimbare in personalitatea elevului ca urmare a implicarii sale in
activitatea de predare –invatare. Acestea desemneza schimbari generale sau
particulare proiectate in mod intentionat, observabile si masurabile si au grade
diferite de generalitate.

Functiile pe care le indeplinesc obiectivele:

Functia de orientare valorica a procesului didactic

Functia de reglare a procesului de invatamant

Functia de anticipare a rezultatelor scolare

Functia evaluativa

Obiectivele pedagogice implica o structura ierarhica care include trei trepte

de organizare, specifice finalitatilor educationale microstructurale:

Obiectivele generale ale procesului de invatamant vizeaza ,, scopurile’’ sau

,,telurile’’ care orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada
scolaritatii, integrand diferite produse partiale sau specifice realizate in timp si
spatiu, la nivelul instruirii formale, nonformale, informale.

Obiective de generalitate medie vizeaza ,, scopurile’’ sau ,, telurile’’ unor niveluri,

forme, discipline specifice de instruire care pot fi ,, semioperationalizate’’ prin
actiuni ale tuturor cadrelor didactice din domeniul respective, care angajeaza:
anumite parti ale materiei de invatat( capitole, subcapitole) si anumite posibilitati
de evaluare sumativa-cumulativa a cunostintelor, deprinderilor, strategiilor
assimilate la diferite intervale de timp.

Obiectivele operationale vizeaza ,,telurile’’ sau ,, tintele ‘’ concrete ale fiecarei

activitati didactice realizate de elevi sub conducerea manageriala a cadrului
didactic, pe secvente de timp exacte care valorifica resursele interne si externe
ale invatarii disponibile in situatia respective

CLASIFICAREA OBIECTIVELOR SI A NIVELELOR DE ANALIZA A ACESTORA

A )Dupa gradul de generalitate:

1.Obiectivele pedagogice generale

2.Obiectivele pedagogice specifice

3.Obiectivele cadru.

4.Obiectivele de referinta

5.Obiectivele operatioanele( performative)

B) Dupa continutul psihologic

1.Obiective cognitive

2.Obiective afective.

3.Obiective psiho-motorii

C) Dupa tipul de comportament asteptat:

1.Obiectivele pedagogice de competenta

2.Obiective pedagogice de performanta

D) Dupa durata de realizare:

1.Obiective pe termen lung

2.Obiective pe termen mediu

3.Obiective pe termen scurt

Educatia scolara este ghidata de finalitati, scopuri si obiective..Obiectivele
educationale sunt enunturi‚cu caracter finalist care dau expresie intentiei elevului
ca urmare a implicarii acestuia într-o activitate de predare-învatare.A
operaţionaliza un obiectiv pedagogic înseamnă a transpune rezultatele aşteptate
de elevi în urma unei instruiri, în termeni de operaţii şi acţiuni, sau alte
manifestări observabile şi măsurabile, adică specificarea în mod concret a ceea ce
trebuie să cunoască şi ce vor fi capabili elevii să facă la încheierea unui proces de
predare învăţare.A operaţionaliza înseamnă a efectua două operaţii
indispensabile:

Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice;

Traducerea efectivă a acestora în planul acţiunii şi aplicaţiei directe, adică în

comportamente observabile.

Ca urmare, fiecare obiectiv stabilit de profesor va trebui să desemneze un rezultat

aşteptat al instruirii în termeni de operaţii sau acţiuni pe care le aşteaptă din
partea elevilor.

O activitate de operationalizare eficienta ia in considerare urmatoarele functii

specifice obiectivului:

-functia de anticipare a rezultatelor invatarii

-functia de orientare valorica

-functia de reglare si autoreglare

Conditii ale operationalizarii:

Activitatea de operationalizare presupune utilizarea unui verb
cuantificabil,operational care indice o modificare la nivel comportamental.Este
indicat a nu se utiliza verbe intelectuale si a nu se utiliza doua verbe intr-un
obiectiv.

Enuntarea conditiilor,a situatilor care determina modificarea asteptata.Obiectivul

se refera la activitatea elevului si nu a profesorului si nu se recomanada a se
formula mai mult de cinci obiective intr-o activitate didactica.

Enuntarea nivelului de reusita a elevilor deci profesorul trebuie sa cunoasca

performanta minima a clasei/elevilor.

Prin operationalizarea obiectivelor se reuseste:

- o orientare mai buna în instruire în alegerea metodelor,a experientelor de

învatare;

- eliminarea interpretarilor subiective;

- garantie pentru respectarea finalitatilor educationale asumate;

- o optima evaluare;

- o sporire a responsabilitatii profesionale a cadrului didactic.

Desi cea mai mare parte a obiectivelor poate fi operationalizata, totusi exista si
obiective ce raman în afara acestui proces de masurare si observare:

- creativitatea;

- independenta gandirii;
- sensibilitatea artistica;

- convingerile.

-CONCLUZII-

In ceea ce priveste strict analiza si definirea conceptelor,finalitatea

educationala desemneaza mutatii ,ameliorari si perfectionari in formarea omului
ca personalitate.Aceasta finalitate educationala se fragmenteaza in
idealuri,scopuri si obiective educationale,care la randul lor sunt in amanunt
dezbatute in carti si tratate de pedagogie si psihologie.

Discutand insa la un mod mai concret de analiza a acestora ,nu doar din
perspectiva teoretica,imi permit sa trag unele concluzii rezultate tocmai din
contactul cu cei mici,zi de zi.

Este mult mai greu sa aplicam in practica curenta toate aceste

cunostinte teoretice de care dispunem.Formarea imaginii de sine a copilului se
face prin raportarea permanenta la lumea din jur iar copiii au nevoie de modele
pozitive sau negative cu care sa se identifice sau sa se compare.

Scopul suprem al educatiei ,idealul educational al societatii

contemporane,il reprezinta formarea integrala,autonoma si creativa a
personalitatii.Cadrul didactic,prin munca si strategiile utilizate la clasa este
responsabil de formarea si dezvoltarea capacitatiilor si competentelor,fie acestea
de integrare,functionale,de relationare,de reflectie etc.

Dezvoltarea gandirii narative a copilului este esentiala in dezvoltarea

personalitatii lui,de aceea putem spune ca identitatea fiecarei persoane este o
suma de naratiuni.Astfel,pierderea brusca a “lumii de poveste a copilariei”duce la
pierderea startului formarii omului ca personalitate individuala.Scopurile si
obiectivele trebuie corect formulate,respectand o serie de conditii (ex.sa fie
centrate pe continutul esential,sa desemneze o schimbare asteptata a
comportamentului ,sa fie formulate intr-o succesiune logica etc.).Ele exprima
anticipat rezultatele asteptate in urma procesului de instruire si formare a
personalitatii elevilor,cu rolul de a orienta si dirija procesul de predare-invatare-
evaluare.

Intotdeauna parintii au fost responsabili de cei sapte ani de acasa

.Mai nou insa educatia din familie trebuie completata cu cea din cadrul formal
inca de la varste fragede (2-3 ani)pentru ca educatia data in acest timp trebuie sa
serveasca ca baza morala pentru tot restul vietii.Evident simplu de spus,greu de
facut.

Cresterea unui copil cu valori morale puternice este o provocare

datorita societatii in care traim.Datorita mass-media copiii nostrii primesc
informatii pe care in mod normal ar trebui sa le afle la o varsta mai tarzie.Mai este
oare posibil sa crestem copiii cu acele valori morale puternice pe care am vrea sa
le aiba de-a lungul vietii?Raspunsul este DA!Acestea sunt valorile pe care parintii
si educatorii nostri ne-au invatat atunci cand eram mici.Acest lucru inseamna sa
ne ghidam dupa valorile inspirate de catre ei;pentru a le descoperi insa este
nevoie de cinci lucruri de care sa fim constienti:

· Mai intai trebuie sa ne cunoastem pe noi insine ,pentru ca mai apoi sa putem
invata pe altii ce credem ca este important in viata.Punandu-ne intrebari
precum:”Ce este mai important pentru mine:satisfactia la locul de munca sau
banii?”sau”Cat de importanta este educatia pentru mine?”si incercand sa le gasim
raspuns ne indreptam spre aflarea valorilor pe care noi le pretuim cel mai mult.

· Trebuie sa avem intotdeauna grija la ce spunem deoarece vorbele noastre au o

putere foarte mare asupra copiilor,doar prin intermediul cuvintelor putand sa-I
determinam sa actioneze si sa se comporte conform cerintelor noastre.Copilul
este tentat sa imite adultul si din aceasta cauza trebuie sa fim pentru ei niste
modele de conduita si un sprijin permanent.
· Alaturi de vorbe trebuie de asemenea sa ne controlam si actiunile.A fi educator
echivaleaza intr-o anumita masura cu responsabilitatea de a fi parinte(chiar si
unul spiritual)iar acest lucru este o meserie cu norma intreaga.

· A disciplina nu inseamna a le trage o palma la fund sau nu atunci cand sunt

neascultatori.Inseamna sa le punem anumite limite si sa nu ne lasam intimidati
de ei.Toata lumea invata din greseli si din aceasta cauza trebuie sa ne dea de
gandit comportamentul lor inadecvat pentru a ne da seama unde am gresit si sa
ne putem corecta.

· Nu in ultimul rand trebuie sa ne stabilim prioritatile si sa le reinnoim de fiecare

data cand este nevoie,pentru ca a fi deschisi la nou inseamna posibilitatea de a ne
imbogati orizonturile de cunoastere.

Finalitatile educatiei reprezinta de fapt asteptarile pe care le avem de

la cei mici intr-o anumita secventa de invatare.Idealurile sunt generale,mai
abstracte,reprezentand asteptarile supreme,pe termen lung,la care noi tintim sa
se indeplineasca.Insa pentru ca o activitate sa fie una de success si pentru ca o
comunicare didactica sa fie cat mai eficienta depinde doar de cadrul didactic si de
modul lui de actiune cu cei mici.

Eficienta unei secvente de invatare incepe cu o buna planificare a ei si

anume cu stabilirea clara a scopurilor si a obiectivelor .Daca noi nu suntem
constienti de lucrurile ce ni le propunem sip e care urmarim sa le atingem atunci
cum vom putea face o evaluare a produsului muncii noastre?Tocmai prin feed-
back-ul primit de la receptor,in cazul nostru de la copii,putem stabili daca am
transmis cu success cunostintele noi si mai important:daca acestea au fost filtrate
prin intermediul personalitatii fiecaruia pentru a putea sa si le insuseasca si la
nevoie sa le reactualizeze.

Fiecare copil este diferit iar acest lucru este exact ce il face sa fie
special.Insa toti au nevoie de dragoste,de securitate,hrana buna si de
exercitiu,adica de cunoastere.Toti copiii cresc si se dezvolta dupa acelasi
model.Ceea ce difera este ritmul personal al fiecaruia.”Mai repede” nu inseamna
neaparat “mai bine.”De aceea cand stabilim scopurile si obiectivele unei activitati
trebuie sa tinem cont de nivelul de dezvoltare fizica si intelectuala al clasei la care
lucram pentru ca asteptarile noastre sa fie realiste.Nu este de ajuns sa schitam pe
hartie expectantele pe care le avem de la cei mici ci sa fim constienti de nivelul de
pregatire fizica si intelectuala pe care acestia il pot atinge.Un copil poate parea
mai avansat intr-un plan si mai putin in altul.

Adesea uitam ca un copil este o persoana integral si cand vorbim de

maturizarea lui se iau in consideratie numai achizitiile intelectuale.Trebuie amintit
insa ca in acesti ani timpurii dezvoltarea sociala si emotional a copilului este la fel
de importanta ca si cea fizica si intelectuala.

Copiii mici sunt extreme de impresionabili.Felul in care sunt tratati

determina modul in care ei se vor comporta.Ca educatoare reprezint persoana in
grija careia este lasat copilul,avand o mare influenta asupra lui si ajutand la
modelarea viitorului acestuia.Copiii au nevoie de un mediu stimulator si plin de
bucurie.Pentru aceasta,cadrul didactic trebuie sa cunoasca fiecare copil,familia sa
si mediul din care provine.In caz contrar,expectantele pe care le avem de la ei s-ar
putea sa depaseasca nivelul lor de trai.

Indeplinirea obiectivelor propuse intr-o activitate depinde si de modul

de organizare a acesteia dar si de modul de actiune a cadrului didactic.Dupa
parerea mea trebuie respectate unele cerinte primordial in lucrul cu copilul:

· Sa fim blanzi cu copiii

· Sa ii tratam cu respect(daca vrem sa primim respect)

· Sa nu ridiculizam copilul indifferent de motiv

· Sa fim corecti fata de copii

· Sa raspundem la intrebari cu onestitate si in conformitate cu varsta lor

· Sa ne indeplinim intotdeauna promisiunile facute!!!!!

Un bun exemplu al celor afirmate mai sus l-am regasit intr-o

poezie scrisa in anul 1954 de Dorothy Law Nolte:
“Daca un copil traieste in mijlocul criticilor,

Invata si el sa condamne.

Daca traieste intr-o lume ostila,

Invata sa se razboiasca.

Daca traieste inconjurat de fricosi,

Invata si el sa se teama.

Daca un copil traieste in vesnica mila,

Invata sa se autocompatimeasca.

Daca traieste intre cei ce l-au ras,

Invata sa fie timid.

Daca un copil traieste intre gelosi,

Invata ce inseamna invidia.

……………………………………………………………….

Daca traieste inconjurat de iubire,

Invata sa iubeasca si el.

Daca traieste intr-un mediu ce daruieste,

Invata ce este generozitatea.

………………………………………………………………….

Daca un copil traieste inconjurat de prieteni,

Invata ca este placut sa traiesti in aceasta lume.

Daca sufletul tau este senin,

Copilul tau va castiga pacea mintii.

 CE ANUME INVATA COPILUL TAU??

Pentru toti copiii pe care ii avem in grija importane este

sentimentul de siguranta,deoarece pentru multi gradinita este prima experienta
in afara casei.Disciplina implica ghidarea si directionarea comportamentului
lor.Copiii au nevoie de asemenea de libertate,dar intre anumite limite.Nu in
ultimul rand apropierea de ei ocupa un rol primordial in comunicarea
eficienta.Educatoarea trebuie sa aiba permanent grija de ea atat fizic cat si psihic
pentru a fi plina de energie.Aceasta forta,intovarasita de calm si de simtul
echilibrului fac di cadrul didactic persoana potrivita pentru a le oferi copiilor un an
scolar stimulator si plin de roade.

Bibliografie:

1. Cristea,Sorin, Finalitatile educatiei ( in Pedagogie), vol.I, Editura Hardiscom,

Pitesti, 1996.

2. Cristea, Sorin, Obiectivele pedagogice ale procesului de invatamant( in

Pedagogie) , vol.II, Editura Hardiscom, Pitesti, 1997.

3. Cucos, Constantin, Finalitatile educatiei, Editura Polirom, Iasi, 1996.

4. Nicola, Ioan,Tratat in pedagogie scolara,Editura Aramis, Bucuresti, 2003.

5. Ionescu, Miron, Radu, Ion, Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj Napoca,
2000.