Sentimente

Text după Ana Blandiana

Ana Blandiana, poeta, dar mai ales omul care mi-a atras atenția. Am avut
onoarea să o cunosc pe această femeie și din acel moment mi-am dat seama că ar
trebui să îmi fac un recital. Am încercat încă din primul an de facultate, dar faptul
că am avut alte teme, timpul a fost limitat. Totuși mă bucur că nu am avut ocazia,
deoarece am fost mult mai productivă știind că se apropie examenul pentru
admiterea la master. Încă din liceu atracția față de volumele de poezii ale Anei
Blandiana nu a întârziat să apară, în scrierile sale am găsit acea blândețe și căldură
pe care as vrea să le transmit atunci când prezint un moment în fața publicului.
Consider că textul pe care l-am alcătuit îmi pune în valoare ideile, această
abordare fiindu-mi la îndemână și din punctul de vedere al mișcării scenice. Atunci
când am ales să fac această meserie nu știam ce înseamnă cu adevărat, iar pe
parcurs mi-am dat seama că orice text trebuie să dea de gândit publicului. Tocmai
din acest motiv mi-am dorit să trec prin mai multe etape ale dezvoltării unei femei,
de la copilul care își dorește (sau nu) să se nască ,,Mi-a fost frică să mă nasc...”
până la momentul în care își dă seama că nu mai ai mult de trăit, iar toată lumea
tace,,A murit. Vrea cineva să-l urmeze?/ Numai bocete tradiționale.”... Personajul
este de sex feminin, începe într-o cheie pozitivă, dar în final totul devine dramatic
invitându-i pe cei care o urmăresc să o urmeze pe lumea cealaltă.
Am ales să încep cu un mic moment coregrafic, deoarece consider că așa am
evidențiat mult mai bine încercarea omului de a fi adus la viață. Coloana sonoră de
la început, m-a ajutat să ilustrez momentele de cumpănă în care este pus copilul,
viitoarea femeie. Personajul se arată a fi nesigur pe propriile sale forte, încerând să

1
se simtă frumoasă măcar în zilele ploaise. Trece de la o stare la alta, amintindu-și
evenimente mai mult sau mai puțin neplăcute din viața acesteia, accentuând lipsa
de interes cu care este văzută de către partenerul său. Nu se consideră o femeie
frumoasă, dar cu toate astea își adună forțele și merge mai departe. Odată cu
trecerea timpului vine si clipa când viața capătă o altă întorsătură. Forța de care
este purtată femeia, ajunge să o ducă în aceasta stare în care nu își mai dorește să
trâiască spund că: ,,Am oboist să nu mor”. În ultimele versuri îi aduce la cunoștință
fostului său partener că oricât de mult ar suferi ea pentru acele clipe de despărțire
el nu o să fie afectat pentru că ,,durerea nu este contagioasă”.

Mi-aș dori ca în acești doi ani de master, să dezvolt recitalul pe care eu îl

consider a fi la început. Intenționez să fac și un one woman show bazat pe teatru-
dans, deoarece aș vrea să mă dezvolt în acest domeniu. Sper ca în acest următor
nivel să aprofundez informațiile acumulate în anii precedenți, dar și să mă dezvolt.
Având în vedere că specialitatea de bază în timpul celor trei ani de facultate a fost
păpuși/ marionete, vreau să îmi îndrept privirea și spre actorie, chiar dacă am
studiat (poate mai mult decât aș fi crezut) sunt de părere că mereu este loc de mai
bine.

Închei prin a spune că mi-am propus ca prin acest mic recital să îmi pun în
lumină calitățile, dar și să lucrez pe baza unui text care îmi trezește interesul.