Suport de Curs Profesori Def Si Grad II 1

Dreptul mediului
Cuprins
1 Elemente de drept .................................................................................................................... 3
1.1 Definiția dreptului ......................................................................................................................... 3
1.2 Dreptul mediului definiție ............................................................................................................. 3
1.3 Domenii de reglementare ale dreptului mediului ........................................................................ 3
1.4 Norma juridică: ............................................................................................................................. 3
1.5 Sistemul de legi. Clasificarea legilor. ............................................................................................ 4
1.6 Forța de coerciție a statului(constrângere): ................................................................................. 5
1.7 Ramura de drept: .......................................................................................................................... 5
2 Principiile dreptului mediului ............................................................................................ 6

2.1 Enumerarea principiilor: ............................................................................................................... 6
2.2 Mijloace de implementare ............................................................................................................ 6
2.3 Dreptul omului la un mediu sănătos : ........................................................................................... 7
3 Protecția atmosferei ............................................................................................................... 7

3.1 Situația calității aerului: ................................................................................................................ 7
3.2 Cazuri de poluarea accidentală a aerului ...................................................................................... 8
3.3 Sediul reglementării: ..................................................................................................................... 8
3.4 Protecția aerului în O 195/2005 privind protecția mediului: ........................................................ 9
3.5 Protecția aerului în Legea 104/2001 ............................................................................................. 9
3.5.1 Obiectivele legii: ..................................................................................................................... 9
3.5.2 Poluanții atmosferici: ............................................................................................................. 9
3.5.3 Tipurile de emisii: ................................................................................................................. 10
3.5.4 Sistemul național de evaluare a calității aerului: ................................................................. 10
3.5.5 Reguli în privința emisiei de poluanți atmosferici: ............................................................... 10
3.5.6 Reprezentativitatea datelor prelevate: ................................................................................ 11
4 Regimul de protecție a apei în România ....................................................................... 11

4.1 Starea apelor: ............................................................................................................................. 11
4.2 Sediul reglementării: ................................................................................................................... 12
4.3 Proprietatea asupra apei: ........................................................................................................... 12
4.4 Administrarea și folosința apelor: ............................................................................................... 13
4.5 Dreptul de folosință a apei: ........................................................................................................ 13
5 Protecția vegetației și a vegetației forestiere .............................................................. 14

5.1 Domenii de reglementare ........................................................................................................... 14
5.2 Noțiunea de fond forestier și pădure: ........................................................................................ 14
5.3 Proprietatea asupra fondului forestier: ...................................................................................... 15
5.4 Administrarea fondului forestier: ............................................................................................... 15
5.5 Stabilirea volumului de masă lemnoasă de recoltat din pădure ................................................ 16
5.6 Controlul aplicării legii silvice ..................................................................................................... 16
5.7 Răspunderea juridică pe domeniul vegetației forestiere: .......................................................... 16
6 Protecția pajiștilor și a fânețelor naturale ................................................................... 17

6.1 Situația pajiștilor și fânețelor ...................................................................................................... 17
6.2 Legea zootehniei 72/2002 .......................................................................................................... 17
7 Protecția solurilor ................................................................................................................ 17

7.1 Noțiuni generale ......................................................................................................................... 17
7.3 Protecția calitativă a solului: ....................................................................................................... 18
7.4 Proprietatea asupra solului: ....................................................................................................... 18
7.5 Protecția subsolurilor: ................................................................................................................ 19
8 Protecția animalelor ............................................................................................................ 19

8.1 Categorii de reglementări: .......................................................................................................... 19
8.2 Protecția animalelor în general: ................................................................................................. 19
8.3 Legea 407/2006: Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic. .......................................... 20
8.4 Reglementări internaționale cu privire la protecția animalelor: ................................................ 22
9 Arii naturale protejate ........................................................................................................ 22

9.1 Starea biodiversității și Convenția privind biodiversitatea: ........................................................ 22
9.2 Impactul antropic asupra biodiversității ..................................................................................... 23
9.4 Principii care stau la baza reglementării: .................................................................................... 25
9.5 Administrarea ariei naturale protejate: ..................................................................................... 26
10 Răspunderea juridică în dreptul mediului ................................................................ 26

10.1 Tipuri ........................................................................................................................................ 26
10.2 Sediul reglementării: ................................................................................................................ 26
10.3 Caractere ale răspunderii pentru mediu: ................................................................................. 26
10.4 Prejudiciul și recuperarea lui: ................................................................................................... 27
10.5 Fundamente juridice ale răspunderii pentru mediu: ................................................................ 28
10.6 Răspunderea contravențională în dreptul mediului: ................................................................ 28
10.7 Răspunderea penală: ................................................................................................................ 30
11 Proceduri de reglementare ............................................................................................. 31

11.1 Sediul reglementării: ................................................................................................................ 32
11.2 Principii care fundamentează necesitatea actelor de reglementare ........................................ 32
11.3 Avizul de mediu ........................................................................................................................ 32
11.4 Când sunt necesare acordul și autorizația de mediu? .............................................................. 33
11.5 Bilanțul de mediu ..................................................................................................................... 34
11.6 Efectul suspendării sau anulării acordului sau avizului de mediu ............................................ 34
12 Teme de Seminarii .............................................................................................................. 40

1 Elemente de drept
1.1 Definiția dreptului
∼ în sens restrâns - drept subiectiv - drept al persoanei; persoana este
titulară de drepturi și obligații.
ex: în contractul de vânzare-cumpărare (2 persoane cu drepturi și obligații

care se numesc subiecți de drept, respectiv vânzătorul și cumpărătorul.
Vânzătorul are dreptul de a încasa valoarea mărfii vândute și obligația de
a remite (da) bunul și de a oferi anumite garanții; la fel și cumpărătorul are
obligația de a plăti prețul și dreptul de a intra în posesia bunului.
∼ în sens general - drept obiectiv – totalitatea normelor juridice ce

reglementează viața societății.
Dreptul obiectiv este general valabil, definește suma de drepturi și obligații pe

care le poate avea teoretic orice persoană, însă persoana poate să aleagă să nu își
exercite anumite drepturi.
1.2 Dreptul mediului definiție

Dreptul mediului reglementează relațiile sociale în legătură cu protecția naturii.
1.3 Domenii de reglementare ale dreptului mediului

Domeniile de reglementare ale dreptului mediului:
- regimul substanțelor și deșeurilor periculoase

- regimul îngrășămintelor chimice și a produselor de protecție a plantelor
(pesticide și fungicide)
- regimul organismelor modificate genetic
- regimul activităților nucleare
- conservarea biodiversității și ariilor naturale protejate
- protecția apei și a ecosistemelor acvatice
- protecția calității aerului și schimbările climatice
- gestionarea zgomotului
- protecția solului și subsolului
- protecția așezărilor umane
1.4 Norma juridică:

∼ reprezintă o relație socială consacrată juridic.
∼ arată care este comportamentul de urmat într-o anumită situație.
De cele mai multe ori norma juridică are și o sancțiune.
ex: art. 28, lit. a, OUG 195/2005 – privind protecția mediului

Persoanele fizice și juridice care gestionează substanțe și preparate periculoase
au următoarele obligații:
∼ să țină evidența strictă a substanțelor inclusiv a recipientelor și ambalajelor;

∼ să furnizeze informațiile și datele cerute de autoritățile competente.
Sancțiunea acestei norme este prevăzută în art. 96, al.(1), punct 2:
∼ constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei

pentru persoanele fizice și de la 25.000 la 50.000 lei pentru persoanele
juridice încălcarea obligației de a ține evidența strictă a substanțelor și
preparatelor periculoase precum și de a furniza informațiile și datele cerute de
autoritatea competentă.
1.5 Sistemul de legi. Clasificarea legilor.

Legile sunt de mai multe feluri: după importanța relațiilor sociale și după
cvorumul necesar la adoptarea lor. Sunt legi care se adoptă cu jumătate +1 din
numărul celor prezenți în senat sau camera deputaților și sunt legi care se adoptă cu
jumătate +1 din voturile tuturor membrilor senatului sau camerei deputaților.
Legea este principalul izvor de drept. Ea arată două lucruri: în sens general ~
orice act normativ adoptat de organele de abilitate ale statului (parlament, guvern,
prefect sau consiliu local); în sens restrâns ~ legea desemnează doar acele acte
emise de parlament.
Categoria de legi Autoritatea emitentă

Adunarea constituantă
Legi constituționale
50% +1 din cei prezenți
Legi organice
Parlament - 50% +1 din cei prezenți

Legi ordinare
Hotărâri de guvern - se emit de către guvern pentru

executarea legilor.
Ordonanțe de guvern - Legi de sine stătătoare pe care
Acte și hotărâri cu guvernul le emite în baza unei împuterniciri emise de
caracter normativ către parlament care menționează clar perioada și
domeniul în care guvernul poate emite Ordonanța de
Guvern.

Ordonanțe de urgență de guvern - apar atunci când
guvernul își asumă responsabilitatea pentru
reglementarea unui anumit domeniu urmând ca
Ordonanța de Urgență să fie aprobată de guvern
Deși există o separație de puterii de stat în sistemul național de drept, foarte multe
acte normative (cu caracter de lege) sunt emise de guvern.
Un act normativ mai poate fi numit și act juridic deoarece produce efecte juridice
(dă naștere la drepturi și obligații).
Alte surse de drept în afară de Lege:
∼ Hotărârea judecătorească: prin acte ale instanței judecătorești se crează noi

drepturi și obligații; deci actele judecătorești constituie sursă de drept.
∼ Cutuma sau obicei nescris: reprezintă parte a dreptului nescris, recunoscută
de judecător ca fiind sursă de drept. ex: Obiceiul de a lăsa animale la păscut
pe câmpuri după strângerea recoltelor sau după Sf. Dumitru.
∼ Uzanțele comerciale: modul obișnuit în care persoanele juridice
interacționează în încheierea contractelor. ex: ”lasă că ne înțelegem noi”.
1.6 Forța de coerciție a statului(constrângere):

Se manifestă în posibilitatea statului de a aplica legea indiferent de voința
subiectului de drept; astfel în ramurile de drept public forța de coerciție poate merge
până la privarea de libertate a individului.
În ramurile de drept privat forța de constrângere a statului se manifestă prin

posibilitatea de a apela la instanțele judecătorești în cazul litigiilor.
1.7 Ramura de drept:

Clasifică normele juridice de pe un anumit domeniu.
În ramurile juridice de drept privat indivizii sau subiecții de drept se află în poziție
de egalitate juridică.
În ramurile de drept public statul este întotdeauna în poziție de superioritate

juridică respectiv își va impune voința în fața celorlalți participanți.
Privat public
dreptul civil dreptul penal
dreptul familiei taxelor și impozitelor
dreptul transporturilor dreptul mediului
dreptul silvic

5

2 Principiile dreptului mediului
2.1 Enumerarea principiilor:
Dreptul mediului se bazează pe o serie de principii de drept intern și de drept
internațional.
OUG 195/2005 privind protecția mediului constată în articolul 3 următoarele

principii:
1. Principiul integrării normelor de mediu în celelalte politici sectoriale:

- acesta este un principiu care arată faptul că dreptul mediului este un drept
transversal; el aplică o legislație orizontală (pe toate sectoarele există
cerințe cu privire la normele de mediu)
- în al doilea rând principiul se manifestă prin organisme de coordonare; ex:
timp de peste 10 ani a funcționat un comitet interministerial pentru
protecția mediului
- în al treilea rând este aplicat prin intermediul procedurilor de reglementare
(audit de mediu, aviz de mediu sau autorizație de mediu)
2. Principiul precauției în luarea deciziilor:
- se bazează pe ideea că este mai ușor de evitat un risc încă înainte de a
lua o decizie
- este aplicat de asemenea prin procedurile de reglementare (bilanțul de
mediu)
3. Principiul acțiunii preventive:
- este mai ușor de prevenit decât de reparat
4. Principiul poluatorul plătește:
- integrare externalități negative
5. Principiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural:
- prin dezvoltarea unei rețele de arii protejate și prin restricționarea activității
economice în cadrul acestor arii protejate
6. Principiul utilizării durabile a resurselor naturale:
- exploatarea resurselor naturale ale pădurii doar în limita în care pădurea
se poate reface
7. Informarea și participarea publicului la luarea deciziilor precum și accesul la
justiție în probleme de mediu
8. Dezvoltarea colaborării internaționale pentru protecția mediului:
- apare deoarece resursa mediu este o resursă cu caracter global
2.2 Mijloace de implementare

Pentru implementarea acestor principii se urmăresc:

1. utilizarea celor mai bune tehnici disponibile în cazul activităților cu impact
asupra mediului
2. adoptarea planificării de amenajare a teritoriului în concordanță cu politicile de
mediu
3. crearea unui sistem național de monitorizare a calității mediului
4. reabilitarea zonelor poluate
5. eticheta ecologică
6. înlăturarea cu prioritare a poluanților care afectează sănătatea oamenilor
2.3 Dreptul omului la un mediu sănătos :

- este consacrat în Constituția României și în art. 5 din OUG 195/2005
- statul garantează oricărei persoane dreptul la un mediu sănătos și
echilibrat prin:
a. accesul la informații privind mediul; ex: pe site-ul agenției oficiale se postează
zilnic, lunar și anual rapoarte privind starea mediului de asemenea pe anumite
produse se afișează eficiența lor energetică, contribuția lor la emisia de gaze
cu efect de seră sau sunt imprimate mesaje referitoare la reciclarea
produsului
b. dreptul la asociere în organizații pentru protecția mediului: protecția mediului
este recunoscută ca un interes public și ca un motiv legal de construire a unei
asociații
c. dreptul de a fi consultat în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea
politicii de mediu sau privind elaborarea planurilor și programelor; ex: orice act
normativ este supus dezbaterii politice și orice program sau planificare a unei
investiții importante sunt supuse consultării publice
d. dreptul de a se adresa direct sau prin asociații autorităților administrative
și/sau judecătorești în probleme de mediu indiferent de s-a produs sau nu de
un prejudiciu. Prin aceasta, dreptul mediului se constituie ca o excepție de la
dreptul civil care acordă posibilitatea de a acționa în instanță doar persoanei
care a fost prejudiciată în mod direct.
e. dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciul suferit.
3 Protecția atmosferei
3.1 Situația calității aerului:

România are obligația de a limita emisiile anuale de poluanți cu efect de
acidifiere, eutrofizare și cu calitatea de a fi precursori ai ozonului.

918000 t SO2
437000 t oxizi de azot
plafoane de emisie
523000 t compuși organici volatili nonmetalici (COV, NHVOC)
210000 NH3
În privința evoluției emisiilor, acestea sunt în scădere rapidă pentru dioxidul de

sulf, în scădere ușoară dar constantă pentru amoniac și oxizii de azot și în scădere
ușoară pentru COV.
De asemenea România are obligații de monitorizare a metalelor grele, poluanți

organici persistenți și poluare transfrontalieră pe distanțe lungi. Toate aceste obligații
de monitorizare sunt clar precizate în tratatele internaționale semnate de România.
Alți poluanți luați în considerare:
- particule minerale în suspensie

- monoxid de carbon
- ozon
- mercur, plumb, cadmiu
Calitatea aerului se monitorizează prin 138 de stații automate. Nivelul

concentrației de particule este depășit frecvent (peste 35 ori/an) în aglomerările
București și Iași. Dioxidul de azot este ridicat în București și Brașov iar pentru ceilalți
poluanți se înregistrează în fiecare an minim două depășiri ale concentrației minime
admise.
3.2 Cazuri de poluarea accidentală a aerului

- în anul 2013 s-au înregistrat 38 de poluări accidentale generate în special
de incendii de depozite de substanțe chimice și vopsele, emisii de
amoniac datorită instalațiilor defecte, descompunerea de recipienți cu
conținut gazos în urma unor săpături sau răsturnarea unor cisterne cu
GPL.
Exemple seminar.
3.3 Sediul reglementării:

1. Tratate internaționale:
- Convenția asupra condițiilor atmosferice transfrontaliere de la Geneva
1979
- Protocolul Gothenburg referitor la ozonul troposferic
- Directiva NEC însemnând directiva 2001/81/CE privind plafoanele de
emisii
2. Ca și drept intern:
- O 195/2005 privind protecția mediului
- L 104/2011 privind emisiile industriale
8

- L 278/2013 privind strategia națională privind protecția atmosferei
- HG 321/2005 privind zgomotul ambiental
3.4 Protecția aerului în O 195/2005 privind protecția mediului:

- conține un capitol separat cu privire la protecția atmosferei: cap 10
respectiv art. 59 până la art. 64
- stabilește atribuțiile autorității publice art. 59
- stabilește regimul certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră art. 60
- arată cum este organizat sistemul de monitorizare a protecției atmosferice
și gestionarea zgomotului ambiental
- de asemenea se instituie obligația tuturor deținătorilor de terenuri cu
vegetație să le întrețină pentru protecție fonică, eoliană și contra
suspensiilor art. 62
Obligațiile persoanelor fizice și juridice în privința protecției atmosferei sunt

prevăzute în art. 64 din Ordonanță.
3.5 Protecția aerului în Legea 104/2001

- baza legală a protecției atmosferei cu privire la calitatea atmosferei
3.5.1 Obiectivele legii:

Legea 104/2001 se aplică pentru protecția calității aerului troposferic cu excepția
aerului de la locurile de muncă unde se aplică o hotărâre de guvern specială HG
1091/2006 cu privire la securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Legea prevede următoarele obiective (art. 2):
- stabilirea indicatorilor care definesc calitatea aerului astfel încât să se evite

orice fenomen dăunător asupra sănătății umane
- evaluarea calității aerului pe întreg teritoriu
- monitorizarea poluării aerului și a disconfortului cauzat de aceasta
- asigurarea accesului publicului la informații privind calitatea aerului
- menținerea calității aerului sau chiar îmbunătățirea lui
3.5.2 Poluanții atmosferici:

- este orice substanță prezentă în aerul înconjurător și care poate avea
efecte imediate sau pe termen lung asupra sănătății umane sau asupra
mediului
Nivelul poluării se stabilește prin evaluarea concentrației din aer sau prin evaluarea
depunerilor din mediul înconjurător.
Transportul și depunerea de particule pot fi și procese naturale fără nici o legătură

cu activitatea industrială (erupții vulcanice, incendii de pădure).

3.5.3 Tipurile de emisii:
- se determină în funcție de sursa de poluare:
a. emisii fugitive: sunt acele eliminate prin uși, ferestre, sisteme de
ventilare sau deschidere sau alte orificii normale ale construcțiilor și
instalațiilor; acestea nu sunt considerate drept sursă de poluare.
b. emisii din sursă fixă: provin din utilaje, instalații surse de ventilație,
șeminee sau activități de șantier localizate
c. emisii din surse mobile: tot ceea ce reprezintă sectorul de transporturi
aeriene, feroviare, maritime
d. emisii din surse difuze de poluare: sunt emisii imposibile de identificat
și localizat și pot fi adesea și de origine naturală; nu pot fi monitorizate
3.5.4 Sistemul național de evaluare a calității aerului:

- pentru aplicarea legii 104/2001 se implementează sistemul național de
evaluare și gestionare integrată a calității aerului (SNEGICA)
SNEGICA cuprinde:
- sistemul național de monitorizare a calității aerului (SNMCA)

- sistemul național de inventariere a emisiilor de poluanți atmosferici
(SNIEPA)
SNMCA:
- implementează rețeaua națională de monitorizare a calității aerului aflată

în administrarea ministerului și cuprinde instrumente de prelevare și
măsurare amplasate în puncte fixe.
În cadrul sistemului național SNEGICA sunt stabilite aglomerări, zone de evaluare a

calității aerului și zone de gestionare a calității aerului. Ca și aglomerări sunt 11
orașe ( ex: București, Craiova, Iași, Cluj, Brașov). Aglomerările reprezintă o sumă de
locuitori mai mare de 250.000 sau o zonă cu o densitate a populației mai mare de
3.000 loc. /km2.
În anexa legii sunt stabilite 8 zone de gestionare a calității aerului care sunt
determinate administrativ în limitele județului.
3.5.5 Reguli în privința emisiei de poluanți atmosferici:

Desfășurarea oricărei activități cu impact asupra aerului sau extinderea uneia
existente trebuie să fie făcute doar pe baza autorizației de mediu.
Autorizația stabilește valorile limită de emisie în funcție de cele mai bune tehnici
disponibile și de nivelul poluării locale. Dacă sunt depășite valorile limită pentru un
anumit poluant, autoritatea poate stabili valori de emisie mai restrictive pentru
activitatea respectivă comparativ cu pragurile legale.
10

Dacă se depășește valoarea legală de emisie pentru un poluant în caz de accident
în primul rând titularul activității are obligația de a informa autoritatea și în al doilea
rând autoritățile trebuie să ia toate măsurile pentru înlăturarea cauzei inclusiv prin
oprirea temporară a instalației.
Titularii de activitate au obligația să monitorizeze nivelul emisiilor de poluanți și să

raporteze periodic informațiile solicitate de autoritatea publică.
Amplasarea punctelor de prelevare (anexa 5 a legii):
- nu se amplasează în zone unde nu este acces pentru public

- nu se amplasează în zona industrială
- nu se amplasează pe partea șoselelor și a drumurilor
- se amplasează la 20 km distanță
3.5.6 Reprezentativitatea datelor prelevate:

- în zona urbană pentru o populație cuprinsă între 250.000 – 500.000 se
amplasează minim două puncte de prelevare pentru măsurători fixe de
poluanți și minim trei puncte pentru măsurarea concentrației în particule;
reprezentativitatea este de câțiva kilometri și punctele se amplasează
departe de influența unor emisii precum trafic sau stații de benzină; de
regulă se amplasează în spații deschise, aerisite ex:parcuri dar nu sub
arbori
- în zona rurală: reprezentativitatea este subregională adică pentru sute de
km2 stațiile pot fi amplasate în localități mici sau în sisteme econaturale,
păduri sau culturi. Pentru ozon trebuie evitată vecinătatea drumurilor sau a
instalațiilor industriale și nu trebuie amplasate pe vârful munților înalți.
4 Regimul de protecție a apei în România
4.1 Starea apelor:

Țară relativ săracă în resursa apă (ex:sate întregi fără apă potabilă în perioade de
secetă).
Resursa apă:
- ape de suprafață
- ape subterane
Consumul de apă în 1990 = 20 miliarde m3; 2013 = 7,5 miliarde m3 datorită

dispariției sistemelor de irigație în agricultură. Populația consumă doar 1,1 miliarde
m3. Teoretic în România se dispune 1,7 m3 apă/loc. /an.
11

Starea ecologică a apei:
Pentru lungimea totală de râuri monitorizată pe cele 15 bazine

hidrografice,potențialul ecologic este în 90% bun și moderat.
În cazul lacurilor dintr-un total de 40 de corpuri de apă, două au calitatea proastă

și 32 calitate moderată (proces de eutrofizare).
Poluanți ai apei:
- nitrații și fosfații care poluează râurile dar și sursele subterane

- materiile organice și amoniul inclusiv poluarea cu germeni
- țițeiul, taninul, lignina
- benzină, uleiuri
Calitatea apelor subterane:
- sunt 142 de corpuri de apă subterane, iar monitorizate doar 132.

- sunt 17 corpuri de apă în stare chimică slabă: în zona Mureș - azotați,
fosfați, amoniu; în Banat – azotați, fosfați și plumb; Dobrogea – plumb,
azotați.
Există norme legale speciale privind calitatea apei potabile și a celei de îmbăiere.
Clasificarea apelor uzate:
- ape uzate menajere

- ape uzate urbane
- ape uzate industriale: ape de răcire
ape de spălare
ape de proces
S-au evacuat în total în anul 2013 19 miliarde de m3 și din acestea se consideră că

16 miliarde m3 nu necesită epurare deoarece sunt ape de răcire.

- OUG 195/2005
- Legea apelor L 107/1996 modificată
- OM 161/2006 – normativ de clasificare a calității apelor
- OM – procedură de notificare din punct de vedere al gospodăririi apelor
4.3 Proprietatea asupra apei:

Conform legii apelor 107/1996 apele de suprafață aparțin statului atunci când albiile
minore sunt mai mici de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc 10 km2.
Apele cu lungime mai mare de 5 km și cu bazin mai mare de 10 km2 pe care apele
curg permanent aparțin deținătorilor terenurilor pe care se formează sau curg.
Insulele aparțin proprietarului albiei apei.
12

Proprietate asupra apei subterane:
- poate fi folosită liber de proprietarul terenului dar în condițiile art.9 alin.2
Izvoarele aparțin deținătorilor terenului pe care se află însă sunt cel puțin două
restricții aduse acestui drept de proprietate și anume:
- proprietarul vecin are dreptul de a folosi și el apa izvorului

- proprietarul izvorului nu are dreptul de a restricționa accesul la izvor atunci
când apa este necesară locuitorilor din aval.
Felul în care este folosit izvorul nu trebuie să constituie o atingere a proprietăților

care se află în aval.
Izvoarele minerale au un regim special; în orice caz când apa trece pe teritoriul
vecin apa izvorului devine proprietate a vecinului.
4.4 Administrarea și folosința apelor:

Conform art.4, stabilirea regimului de folosință este un drept exclusiv al statului
indiferent de proprietate. Administrarea apelor din domeniul public se face de către
regia autonomă Apele Române.
Pentru fiecare bazin hidrografic se stabilește un registru al zonelor protejate (corpuri

de apă folosite pentru potabilizare).
La nivel național sunt stabilite următoarele districte de bazine:
- Someș-Tisa
- Criș
- Mureș
- Banat
- Siret
- Dobrogea
- Jiu
- Olt
- Argeș
- Buzău-Ialomița
- Prut-Bârlad; acestea sunt gestionate de administrații bazinale de apă cu
personalitate juridică în cadrul administrației naționale Apele Române.
4.5 Dreptul de folosință a apei:

- Apele se folosesc liber pentru băut, adăpat, udat
Satisfacerea cerințelor de apă ale populației este prioritară deci este interzisă
restricționarea apei potabile în favoarea altor activități.
13

În lacurile de acumulare folosite ca sursă de apă potabilă, piscicultura se poate
practica doar în regim natural (fără hrană suplimentară). Poluarea este interzisă iar
limitele de încărcare cu poluanți ai apelor uzate evacuate în resursele de apă sunt
stabilite prin hotărâre de guvern. Aducerea de apă potabilă este condiționată de
instalarea concomitentă a rețelelor de evacuare. Este interzisă topirea inului în
cursul de apă.
Exploatarea agregatelor minerale:
- este interzisă din albia majoră sau din terase situate la o distanță mai
mare de 300 de metri din axul de contur al lacului sau la 1 km în amonte și
2 km în aval față de lucrările de artă.
Regimul lucrărilor care se construiesc pe ape:
- baraje
- stații de epurare
- diguri
- amenajări turistice
- poduri etc.; este interzis amplasarea în zona inundabilă și în zona de
protecție de obiective economice sau locuințe.
5 Protecția vegetației și a vegetației forestiere

5.1 Domenii de reglementare

Protecția vegetației este realizată într-un cadru mai general al protecției
resurselor naturale și al protecției biodiversității.
- vegetația forestieră
- protecția vegetației forestiere din afara fondului forestier
- protecția pășunilor și fânețelor naturale
- protecția plantelor cultivate
Vegetația forestieră reprezintă 27% din suprafața țării și 80% din ariile naturale
protejate se află în păduri. Reglementarea regimului legal al vegetației forestiere se
face în principal prin Codul silvic, adică Legea 48/2008, substanțial modificată și
republicată în august 2015.
5.2 Noțiunea de fond forestier și pădure:

Prin fond forestier se înțelege totalitatea pădurilor precum și a terenurilor cu
destinație forestieră.
Pădure: orice suprafață ocupată cu arbori pe mai mult de 0,25 ha; arborii trebuie
să fie din specii care ating în mod normal la maturitate cel puțin 5 m înălțime.
14

Noțiunea de fond forestier și pădure sunt importante deoarece arată care este
domeniul de aplicare a legislației silvice.
Clasificarea pădurilor:
- grupa I: păduri cu funcție de protecție a solurilor, apelor, geofondului și a

ecofondului, păduri de recreere sau păduri din arii naturale protejate
- grupa II: sau cu funcție de producție și protecție
5.3 Proprietatea asupra fondului forestier:

- păduri publice aparținând statului – NU se pot vinde
- păduri publice aparținând unităților administrativ teritoriale (păduri ale
comunei) – NU se pot vinde
- păduri aparținând formelor indivize de proprietate (păduri aparținând
obștilor, păduri grănicerești – NU se pot vinde
- păduri ale persoanelor fizice și juridice – SE POT vinde
Tabelul 1. Situația proprietății asupra pădurilor, conform Inventarului forestier Național

(roifn.ro)
Statul 4.090.616 ha 54%
Unitățile administrativ teritoriale 1.050.283 ha 14%
Proprierăți individuale 338.948 ha 4%
Persoanele fizice 909.498 ha 12%
Persoanele juridice 140.263 ha 2%
Nedefinit 1.059.041 ha 14%
Total 7.588.649 ha 100%
5.4 Administrarea fondului forestier:

Este obligatorie administrarea fondului forestier prin ocoale silvice.
Ocolul silvic este o structură de administrare care se ocupă de aplicarea legislației

silvice în pădurile care le gestionează. Un O.S. are minim 5.000 ha în zona de deal
sau 7.000 ha în zona de munte.
Pe țară sunt 120 de Ocoale Silvice private (adică înființate de proprietari, deci nu
aparțin de Regia Națională a Pădurilor Romsilva) și care au statut de:
- sociație comercială
- asociație
- fundație
15

- regie autonomă (primării)
Tipuri de Ocoale Silvice:
- Ocoale silvice de stat: respectiv cele care funcționează RNP Romsilva

- Ocoale silvice de regim: ( O.S. private, structuri silvice proprii).
Atribuții ale Ocoalelor Silvice:
Ocoalele Silvice fac administrarea pădurilor prin contract de administrare semnat

cu proprietarul sau prestează servicii silvice de administrare:
- marchează lemnul ce urmează a fi extras și eliberează documentația de

transport
- efectuează paza pădurilor la cererea proprietarului
5.5 Stabilirea volumului de masă lemnoasă de recoltat din pădure

Obiectivul legislației silvice este gestionarea durabilă a pădurilor și aceasta se face
prin intermediul amenajamentelor silvice. Un amenajament se întocmește odată la
10 ani și stabilește exact cât lemn se poate scoate dintr-o pădure, din ce suprafețe și
ce lucrări trebuie efectuate în pădure. Aceste planificări se realizează pe baza unui
soft unic, obligatoriu prin lege. Amenajamentul este aprobat prin Ordin al ministrului
și are forță de lege pentru pădurea respectivă. Toate pădurile de stat și peste
jumătate din pădurile deținute de alți proprietari decât statul au amenajament silvic.
5.6 Controlul aplicării legii silvice

Controlul aplicării legii în fondul forestier îl are garda forestieră care reprezintă
unitățile din teritoriu ale ministerului.
Pe lângă aceasta, personalul ocoalelor silvice, atât de stat cât și private, are
calitatea de agent constatator adică poate întocmi proces verbal de contravenție sau
proces verbal de infracțiune. Prin aceasta personalul silvic îndeplinește un act de
administrare deoarece aplică legea și prin urmare el reprezintă ceva mai mult decât
un simplu agent de pază a pădurii.
5.7 Răspunderea juridică pe domeniul vegetației forestiere:

- răspundere contravențională, reglementată prin L 171/2010 privind
contravențiile silvice
- răspundere penală: sunt sancționate o serie de infracțiuni silvice precum:
reducerea suprafeței fondului forestier; tăierea ilegală de arbori; furtul de
arbori.
16

6 Protecția pajiștilor și a fânețelor naturale
6.1 Situația pajiștilor și fânețelor
În România există 4,9 milioane de ha de pajiști reprezentând: 3,4 mil. ha pășuni și
1,5 mil ha fânețe. Deasemni, în România sunt aproximativ 2,1 milioane de ha
terenuri degradate pentru care sunt necesare lucrări de împăduriri cu scop de
stabilizare a solurilor.
6.2 Legea zootehniei 72/2002

Protecția este realizată prin legea zootehniei L 72/2002:
- pajiști comunale: se află în domeniul privat al statului și în administrarea

consiliului local
- pajiști aflate în indiviziune: se folosește în comun în cadrul asociației de
pășunat
- pajiști din zonele montane sau goluri alpine care sunt folosite doar
sezonier și aparțin domeniului public al statului
- pajiști cu regim special
- terenuri arabile inclusiv terenuri pentru lucrări de ameliorare a pajiștilor.
Sunt considerate infracțiuni schimbarea destinației suprafeței de pajiști în alte

categorii de folosință.
7 Protecția solurilor
7.1 Noțiuni generale
Este un element de mediu foarte important și în același timp o resursă rară
deoarece solul este într-o cantitate limitată deoarece capacitatea sa de regenerare
este foarte lentă de ex.: este necesară o perioadă de două mii sau chiar patru mii de
ani pentru apariția solului pe roca mamă.
Procese ce distrug solul:
- poluarea industrială
- utilizarea intensivă în agricultură ce duce la epuizarea capacității solului de
a hrăni plantele
- activități antropice ce duc la înlăturarea sau ocuparea definitivă a solului
- eroziunea solului care poate fi eoliană sau pluvială
Se estimează la circa nouă miliarde de tone/an volumul de sedimente transportate

în oceane prin râuri.
17

- OUG 195/2005 capitolul XI

- L 18/1991 – Legea fondului funciar
OUG 195/2005:
Deținătorii au obligația: - să prevină deteriorarea calității solului
- să realizeze salubrizarea terenurilor neocupate productiv sau funcțional în

special a celor situate de-a lungul căilor de comunicații
L 18/1991
- este obligatorie protecția cantitativă a resursei sol (gruparea locuințelor

umane astfel încât să nu fie ocupate inutil suprafețe destinat circuitului
agricol, gruparea și optimizarea căilor de comunicații inclusiv a
echipamentelor pentru telecomunicații sau a celor pentru rețelele de apă
potabilă sau uzată
- redarea în circuitul productiv al terenurilor care nu mai sunt utilizate
industrial
- amplasarea conductelor de transport de-a lungul drumurilor pentru a nu se
stânjeni efectuarea lucrărilor agricole
- la efectuarea unei lucrări de construcție este obligatoriu decopertarea
stratului de sol vegetal și reutilizarea lui în altă parte
7.3 Protecția calitativă a solului:

- protecția împotriva poluării: este realizată de toate actele normative cu
privire la emisii
- protecția deșertificării: este asociată cu măsurile de protecție contra
schimbărilor climatice
- solurile sunt cartate și clasificate în vederea îmbunătățirii funciare;
perimetrele de îmbunătățiri funciare au un statut aparte (similar ariilor
naturale protejate) deoarece este interzis pășunatul; se efectuează
împăduriri și se administrează amendamente. În România sunt două
milioane de terenuri degradate.
7.4 Proprietatea asupra solului:

Poate fi privată (a persoanelor fizice, juridice ); sau poate fi publică (statul,
comunele, orașele, municipiile sau județele).
Ex. de terenuri proprietate publică:
- terenuri cu construcții de interes public

- căi de comunicații
18

- rețele stradale
- parcurile publice
- aeroporturile
- terenurile cu destinație forestieră
- monumentele și siturile arheologice
Acestea sunt inalienabile (nu se pot vinde), imprescriptibile (dreptul de proprietate

nu are sfârșit), insesizabile (nu pot fi luate de creditori).
Există și domeniul privat al statului. Administrarea terenurilor publice se face de

către administrațiile prevăzute de lege (arii naturale protejate, O.S., amenajări
funciare sau de către primării sau prefecturi în cazul domeniului public de interes
local.
7.5 Protecția subsolurilor:

Prin Constituție, bogățiile de interes public ale subsolului sunt exclusiv în
proprietate publică. Ex.: petrolul, exploatarea lui sau exploatarea (prospecțiuni) este
nevoie de autorizație integrată de mediu și se face în interiorul unor perimetre clar
stabilite.
8 Protecția animalelor
8.1 Categorii de reglementări:
Clasificarea după urgența de protejare: sunt specii extincte, vulnerabile, amenințate.
- Protecția animalelor în general L 205/2004

- Protecția speciilor de vânat L 407/2006
- Protecția animalelor ca element de biodiversitate OUG 57/2007 cu privire
la arii naturale protejate
- Protecția animalelor de laborator și a celor destinate experimentelor
științifice și medicale
- Protecția fondului piscicol
- Protecția animalelor ținute în captivitate
8.2 Protecția animalelor în general:
L 205/2004 privind protecția animalelor :
1. se adresează atât deținătorilor cât și celor care nu dețin animale.
19

Deținătorii:
- au obligația de a aplica norme sanitar veterinare

- obligația de a nu le abandona
- de a le asigura adăpost, hrană, apă, spațiu de mișcare, asistență medicală
2. Rele tratamente și cruzime: omorârea cu intenție, practicarea tirului,

organizarea de lupte între animale, dresarea animalelor prin folosirea
de animale vii, abandonarea unui animal, maltratarea și schingiuirea,
intervențiile chirurgicale, despărțirea puilor de mamă până la vârsta de
minim opt săptămâni de viață.
3. deținerea de animale sălbatice, dresajul
4. autoritatea responsabilă: Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor (ANSV).
5. infracțiuni:
- pentru cruzime: 3 luni - 1 an sau cu amendă; confiscarea animalului cât și
interdicția de deținere de animale cinci ani.
Legea o aplică ANSV și SA precum și Ministrul de interne.
8.3 Legea 407/2006: Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic.
1. Scop: Principalul scop al legii este protecția fondului cinegetic, nu doar

reglementarea vânătorii.
2. Proprietatea asupra vânatului
- vânatul constituie un bun public

- în multe alte state, vânatul viu este un bun al nimănui (Europa de Vest)
- vânătoarea se face în scopul asigurării echilibrului ecologic, ameliorării
calității faunei și în scop recreativ – sportiv.
3. Dreptul de avâna: Cine practică vânătoarea:
- nimeni nu are dreptul de a vâna pe terenul altuia fără a avea asupra sa

autorizația de vânătoare
- pentru exercitarea vânătorii se constituie fonduri cinegetice (similare
ocoalelor silvice); 5.000 ha câmpie, 7.000 ha deal, 10.000 ha munte;
suprafața minimă 150 ha/vânător la câmpie, 200 ha/vânător la deal, 250
ha/vânător la munte.
Pentru fiecare fond cinegetic avem un proprietar sau mai mulți, un gestionar și un
administrator de fond cinegetic (autoritatea publică centrală care răspunde de
vânătoare).
20

Gestionarii: organizațiile vânătorești, administratorii de pădure Romsilva sau O.S.
private, instituțiile de învățământ.
4. Atribuirea dreptului de vânătoare:
- se face pe o perioadă de 16 ani și se face astfel:

1. atribuire directă în două cazuri: gestionari consacrați sau gestionari
propuși de proprietarii de terenuri.
2. prin licitație publică pentru fondurile cinegetice neatribuite direct
5. Destinația sumelor plătite pentru utilizarea fondurilor cinegetice: gestionarii plătesc

astfel:
- 81% din sumă către proprietarii de terenuri

- 16% bugetului de stat
- 3% la fondul de mediu
Cum se distribuie banii:
- direct la bugetul de stat sau asociațiilor de proprietari privați de terenuri.
Atunci când proprietarii privați de terenuri nu pot fi identificați, plata se va face către
administrațiile publice locale (primării).
6. Documente de planificare și evaluare
Pentru fiecare fond de vânătoare se întocmește un plan de management cinegetic

pentru o perioadă de 16 ani.
Anual, personalul gestionarului de vânătoare efectuează studii de evaluare a

efectivelor.
7. Alte reguli și sancțiuni
Pisicile hoinare și câinii sălbăticiți sau hoinari se capturează sau se împușcă fără
restricții și fără obligarea de despăgubiri iar fapta nu poate fi sancționată.
Este interzisă circulația câinilor însoțitori ai turmelor fără jujeu, fără să fie vaccinați și
deparazitați.
Este interzisă circulația persoanelor însoțite de câini atunci când aceștia nu sunt în
lesă.
Este interzisă practicarea culturilor agricole fără a se ține cont de protecția vânatului.
Se pedepsește refuzul de a preda gestionarului exemplarele de vânat ținute în

captivitate sau coarnele lepădate de cervide.
Infracțiunea de braconaj:
21

- se pedepsește de la 6 luni – 3 ani/amendă
- vânătoarea practicată fără permis de vânătoare și fără respectarea
condițiilor din autorizația de vânătoare
- vânarea speciilor strict protejate
- vânătoarea în intravilan
- vânătoarea pe timp de noapte
- vânarea urșilor la nadă sau la bârlog
- practicarea vânătorii cu armă altfel decât ținută în mână
Exemple de valoare de despăgubire în cazul infracțiunii de braconaj:
- pentru un căprior mascul în afara perioadei de vânătoare – 5.000 euro

- pentru un cerb mascul de trofeu în afara perioadei de vânătoare – 12.000
euro
8.4 Reglementări internaționale cu privire la protecția animalelor:
1. Convenția CITES: este convenția asupra comerțului internațional cu

specii sălbatice de floră și faună amenințate cu dispariția. România a
semnat-o în anul 1994.
2. Convenția de la Berna: privind conservarea vieții sălbatice
3. Convenția privind diversitatea biologică din 1992
4. Vânarea balenelor interzisă din 1985
5. Protecția focilor
6. Protecția urșilor polari
7. Protecția unor specii de lame
9 Arii naturale protejate

9.1 Starea biodiversității și Convenția privind biodiversitatea:
Biodiversitatea României este una dintre cele mai remarcabile din Europa.
Aceasta este importantă la nivel global, regional, naţional şi local. România a ratificat
Convenţia privind Diversitatea Biologică (denumită în continuare "Convenţia" sau
CBD), semnată la Rio de Janeiro în 5 iunie 1992, prin Legea nr. 58/1994. Conform
Convenţiei, prin biodiversitate înţelegem varietatea de expresie a lumii vii,
variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, printre altele, a
ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor
ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor,
dintre specii şi a ecosistemelor.
22

Cele trei obiective ale CBD sunt următoarele:
- conservarea diversităţii biologice,
- utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice,
- împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea
resurselor genetice.
România a participat continuu la politica internaţională de mediu, semnând şi

ratificând cele mai importante convenţii, rezoluţii, declaraţii şi acorduri de mediu.
Astfel, a participat la: Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediului
Înconjurător, Stockholm 1972, în 1992 la Conferinţa Naţiunilor Unite de la Rio de
Janeiro, ratificând, în 1994, Convenţia Diversităţii Biologice, în anul 2002, la
Conferinţa Naţiunilor Unite de la Johannesburg
9.2 Impactul antropic asupra biodiversității

Toate activităţile care ar putea avea un impact semnificativ asupra biodiversităţii
sunt supuse evaluărilor specifice (evaluare de mediu pentru planuri şi programe,
evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte şi evaluarea adecvată) şi se
eliberează actul de reglementare numai după ce se atestă, prin rapoartele întocmite
de către firmele sau persoanelor fizice acreditate de Ministerul Mediului şi
Schimbărilor Climatice, că respectivele activităţi nu au impact semnificativ asupra
mediului şi asupra biodiversităţii.
Intervenţiile umane cu impact negativ asupra peisajului, în funcţie de gravitate, sunt

următoarele:
1. distrugere – pierderi semnificative la nivelul tuturor celor 3 componente ale
peisajului. Acestea sunt cauzate în principal de dezvoltări urbanistice intensive
inadecvate mediului şi arhitecturii locale, schimbarea funcţiunii terenurilor, defrişări,
transformarea radicală a ţesuturilor tradiţionale ale localităţilor (îndesire, demolări,
schimbări de funcţiuni).
2. degradare – transformări puternice la nivelul componentelor, care însă nu
schimbă caracterul unitar. Acestea sunt cauzate de: deteriorări la nivelul
biodiversităţii (amenajarea spaţiilor verzi urbane cu specii alohtone, neglijarea şi
abandonul spaţiului public în favoarea traficului rutier), pierderi culturale (transformări
ale elementelor de construcţie cu derogări de la legislaţia în vigoare, urbanism
intensiv de factură nesustenabilă, fără planificare strategică, cartiere suburbane
lipsite de identitate, infrastructură şi integrare în organismul oraşului, abandonarea
tradiţiilor), poluare (acumulare de deşeuri, poluarea aerului, apelor şi terenurilor).
3. agresiuni – acţiuni punctuale cu impact major la nivelul tuturor componentelor.
Acestea sunt cauzate de activităţile economice şi turistice, precum cariere,
balastiere, exploatări forestiere, pârtii de ski etc. - care se desfăşoară în mod
nesustenabil şi cauzează modificarea formelor de relief, acumularea de deşeuri,
dezechilibre ale ecosistemelor, lipsa de continuitate în politicile de amenajare a
teritoriului.
În ultimele trei decenii s-a conştientizat faptul ca diversificarea, accelerarea,

globalizarea şi cronicizarea sunt trăsături dominante ale procesului de deteriorare a
capitalului natural. Deteriorarea capitalului natural este un proces real, extrem de
23

complex, de lungă durată şi cu o evoluţie strict dependentă de ritmul, formele şi
forţele dezvoltării sistemelor socio-economice.
Presiuni antropice exercitate asupra biodiversității conform Raportului privind

biodiversitatea în România (2013):
Ameninţări directe:
- Pierderi de habitate şi fragmentarea habitatelor din cauza urbanizării,
dezvoltarea infrastructurii, exploatarea resurselor naturale;
- Desecarea mlaştinilor sau utilizarea lor pentru culturi de specii alohtone
(salcie energetică, plop euroamerican de cultură, salcâm) în vederea obţinerii
profitului economic;
- Abandonarea sistemelor tradiţionale de folosire a terenurilor, în special în
cazul păşunilor şi fâneţelor; arderea miriştilor; suprapăşunatul;
- Reducerea rezervelor de ape subterane, ca urmare a executării de lucrări
hidrotehnice a determinat uscarea parţială sau totală a zeci de ha de pădure;
- Supraexploatarea ecosistemelor şi a speciilor: agricultura de tip industrial
micşorează resursele solului şi duc la eroziunea severă a versanţilor şi la
degradarea ecosistemelor;
- Organizarea necorespunzătoare a activităţii de recoltare a fructelor de pădure
şi de vânătoare;
- Pierderea de zone umede ca urmare a transformării acestora în terenuri
agricole, folosirea neadecvată a zonelor umede, etc;
- Pericolul plantelor invazive.
- Poluarea: ploile acide afectează pădurile, iar eutrofizarea exercită o presiune
negativă asupra zonelor umede;
- Utilizarea apei de suprafaţă în sisteme tip microhidrocentrale, fără a menține
debitul de servitute;
- Defrişarea

Ameninţări indirecte:
- Depozitarea necontrolată de deşeuri în zone protejate;
- Parcurile eoliene: principalul impact pus în discuţie pentru protejarea
mediului este cel legat de impactul păsărilor zburătoare cu rotoarele
turbinelor eoliene în mişcare, precum şi perturbarea habitatului (la sol),
dacă în areal se află colonii semnificative de păsări;
- Existenţa unor conflicte între diverşi utilizatori de terenuri: privatizarea
pădurilor, slaba implementare şi întărire a legislaţiei privind protecţia
naturii, lipsa resurselor financiare şi organizatorice ale instituţiilor implicate
în conservarea biodiversităţii;
- Slaba conştientizare a publicului;
- Neacordarea atenţiei cuvenite educaţiei ecologice în şcoli
- O 57/2007 privind Ariile Naturale Protejate (Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice)
- OUG 195/2005
24

Conform O 57/2007, biodiversitate: reprezintă variabilitatea organismelor din cadrul
ecosistemelor și include diversitatea intraspecifică, interspecifică și structurală.
În cadrul legislației europene încă din anii 1972 s-au luat măsuri pentru protejarea
biodiversității și anume:
- Directiva Păsări: Directiva 79/409/CEE (actualizata prin Directiva

2009/147/CE din 30 noiembrie 2009) prin care se declară și protejează Arii
de Protecţie Specială Avifaunistice (SPA-uri) ca parte a reţelei Natura
2000. SPA-urile au ca obiective generale: management corespunzător;
refacerea biotopurilor distruse; prevenirea poluării; evitarea deranjării
păsărilor; interzicerea vânătorii pentru speciile din Anexa I a Directivei, de
ex. gâsca cu gât roşu, gârliţa mică, raţa roşie, cocoşul de munte, ierunca,
becaţina mare. Transpunerea Directivei Păsări în legislația națională s-a
realizat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate.
- Directiva Habitate (Directiva Habitate 92/43/CEE): a fost creată pentru a
conserva atât speciile de plante şi animale sălbatice, cât şi habitatele
naturale din Uniunea Europeana, prin înfiinţarea Ariilor Speciale de
Conservare. Toate actiunile bazate pe aceasta directivă sunt axate pe
menţinerea unui statut de conservare favorabil sau pe reabilitarea speciilor
şi habitatelor desemnate, în ariile stabilite împreună cu Comisia
Europeană. Împreună cu siturile din Directiva Păsări, aceste situri au fost
integrate în Natura 2000, cea mai mare reţea ecologică din lume. Există
aproape 22.000 de situri desemnate în temeiul Directivei Habitate,
acoperind aproximativ 13,3% din teritoriul UE. În total, reţeaua Natura
2000 numără peste 25.000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări) şi
ocupă 17% din teritoriul UE. Toate masurile de conservare ar trebui sa
aiba in vedere si aspectele economice si sociale la nivel regional si local
(http://portal.ddbra.ro/prezentare_proiect/directiva_habitate).
Aceste două Directive au format măsurile de protecție a biodiversității din cadrul

rețelei de arii protejate numită Natura 2000.
Ariile naturale protejate pot fi: de interes național, de interes comunitar (rețeaua
Natura 2000), de interes internațional (Convenția Ramsar la care este inclusă Delta
Dunării) și de interes local.
9.4 Principii care stau la baza reglementării:
- conservarea și utilizarea durabilă a Patrimoniului Natural

- instituirea regimului de Arie Protejată este prioritară în raport cu orice alte
obiective
Instituirea de Arie Naturală Protejată se face prin lege; prin HG sau prin Ordin al
Ministrului sau prin Hotărâri ale consiliilor locale.
25

9.5 Administrarea ariei naturale protejate:
- prin structuri administrative special construite subordonate Ministerului
(doar în cazul Rezervației Biosferei și Parcurile Naționale și Locale)
- prin structuri administrative special construite în subordinea unor regii
autonome, societăți, instituții sau administrație publică locală (Romsilva)
- persoane fizice care au calitatea de custode
- administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării
10 Răspunderea juridică în dreptul mediului
10.1 Tipuri
- administrativă
- contravențională
- infracțională (penală)
- civilă delictuală (daune interne)
- după dreptul muncii
Subiecții răspunderii juridice:
- poluatorul
- persoana vătămată sau victima actului de poluare sau a dezastrului
- autoritatea guvernamentală
- administrația publică locală
- organizațiile de mediu (ONG)
1. OUG 195/2005:
- art. 95 al 1, 2, 3
- art. 96 contravenții
- art. 97 proceduri de constatare a contravențiilor
- art. 98 infracțiuni
- art. 99 proceduri de constatare a infracțiunilor
10.3 Caractere ale răspunderii pentru mediu:
1. Răspunderea pentru mediu este obiectivă:
Înseamnă că în cazul producerii unui prejudiciu, răspunderea făptuitorului este

angajată indiferent de culpă adică indiferent de atitudinea făptuitorului fașă de
urmările pe care le-a produs (a urmărit producerea prejudiciului sau acesta a depășit
capacitatea sa de prevedere).
26

Faptul că răspunderea este angajată inclusiv pentru cazul de neglijență sau greșeală
reprezintă o derogare de la dreptul comun (și aceasta deoarece prejudiciile aduse
mediului sunt mari).
În codul civil răspunderea este de trei feluri:
- răspunderea pentru fapta proprie

- răspunderea pentru fapta altuia
- răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
În art.1376 din Codul Civil se spune că: oricine este obligat să repare indiferent de
orice culpă prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa, în noțiunea de lucru se
înțelege orice instalație, vehicul sau echipament care poate produce un prejudiciu iar
prin pază înseamnă că persoana asigură controlul și supravegherea asupra lucrului
și se servește de acesta în interes propriu.
Caracterul obiectiv al răspunderii are bază inclusiv în codul civil. Excepția la această
regulă apare doar pentru prejudiciul cauzat speciilor protejate și habitatelor naturale.
În aceste cazuri trebuie demonstrat că făptuitorul are o anumită vină pentru
prejudiciul cauzat speciilor sau habitatelor.
2. Răspunderea este solidară atunci când există pluralitate de autori:
Înseamnă că cei care răspund pentru prejudiciu, răspund în grup și nu individual;

răspunderea nu este înlăturată până nu este recuperat întrgul prejudiciu.
10.4 Prejudiciul și recuperarea lui:

Prejudiciul: conform art. 2 punct 52 prejudiciul este efectul cuantificabil în cost
al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului provocat prin
poluanți, activități dăunătoare sau dezastre.
Recuperarea prejudiciului se face în funcție de elementul afectat: ex:
- persoanele fizice care exploatează resursele solului au obligația să repare

zonele în care solul a fost afectat (art.94/2/a).
- persoanele fizice și juridice sunt obligate de a suporta costul pentru
repararea prejudiciului și de a înlătura urmările produse de acesta
restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului conform principiului
poluatorul plătește (art. 94/1/i)
- de asemenea dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit este un
element al dreptului omului la un mediu sănătos conform (art.5 lit. e)
Formele reparației prejudiciului conform art. 1386 din Codul Civil sunt:
- restabilirea situației anterioare (reparația în natură)
27

- dacă aceasta nu este posibilă sau victima nu dorește reparația în natură
se recurge la plata unei despăgubiri stabilită prin acordul părților sau prin
hotărâre judecătorească
- despăgubiri sub formă de prestații periodice dacă prejudiciul are caracter
de continuitate
Prejudiciul mai poate fi întâlnit sub termenul de daună ecologică care presupune
orice pagubă direct cauzată mediului înconjurător.
Stabilirea legăturilor de cauzalitate între fapta încriminată și prejudiciul adus

mediului este problematică deoarece:
- poluarea se poate produce la o distanță foarte mare fiind apoi transportată

prin curenții oceanic, atmosferici sau prin cursurile de apă
- poluarea poate să nu producă efectul negativ imediat ci poate după ani de
prezență a poluantului
- poluantul respectiv de multe ori are o stabilitate redusă în timp astfel încât
la momentul constatării prejudiciul să nu mai poată fi identificat elementul
poluant și nici făptuitorul
10.5 Fundamente juridice ale răspunderii pentru mediu:

1. Teoria bunei vecinătăți: orice activitate economică este
autorizată și legală cu condiția de a nu prejudicia interesele
altor persoane (avem un drept dar nu trebuie abuzat de el)
2. Teoria riscurilor: orice persoană care desfășoară o activitate
și obține beneficii trebuie să asume și riscurile acestei
activități. În baza teoriei riscului unele activități economice
sunt obligate prin lege să aibă o asigurare civilă
3. Teoria garanției: dacă se autorizează desfășurarea unor
activități dăunătoare, tot prin lege trebuie să se aducă
garanții că în caz de accident pagubele vor fi recuperate.
Răspunderea obiectivă (fără vină) este o garanție pentru pagubele viitoare.
Răspunderea obiectivă este bazată pe prevederile dreptului civil respectiv

„răspunderea șefilor pentru actele subalternilor”.
Agentul economic (firma, patronul, conducerea), va răspunde indiferent de faptul de

a fi avut vre-o vină în producerea accidentului; prin lege ei sunt considerați vinovați
în caz de accident. Scopul principal al acestei prevederi nu este pedepsirea
persoanelor, ci repararea pagubelor.
10.6 Răspunderea contravențională în dreptul mediului:

Contravenția este o faptă ilicită (ilegală) care are un grad de pericol social mai redus
decât infracțiunea și prin urmare este pedepsită mai puțin aspru. Contravențiile sunt
28

prevăzute în Ordonanța 195/2005 dar și în toate legile speciale cu privire la protecția
diferitelor elemente de mediu.
În mod indirect apar contravenții ce apar în legea vânătorii, codul silvic, perdele
forestiere de protecție, arii naturale protejate.
Proceduri de constatare a contravențiilor:
- sunt descrise în HG 2/2001

- se constată de către agenții constatatori și care întocmește un proces
verbal; împotriva acestuia se poate face o plângere în termen de 15 zile
de la data comunicării sau înmânării
- plângerea se adresează instanței de judecată în a cărei rază teritorială a
fost săvârșită contravenția
Caracterul contravențional poate fi înlăturat de instanță dacă se constată:
- legitima apărare
- starea de necesitate
- constrângerea
- iresponsabilitatea
- eroarea de fapt
- infirmitatea
- beția involuntară completă
Ex. de act de constatare:
Discuție de caz: Plângere contra contravenției privind depozitul necontrolat de

deșeuri pe malul unei gârle, sancțiune aplicată comunei
Există plângere contravențională deoarece comuna Săveni prin primar a contestat

procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AA,nr…….
încheiat de numitul T.M. în calitate de angajat la garda națională de mediu.
Comuna solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea

comunei de la plata amenzii de 15.000 lei sau înlocuirea cu avertisment.
Motivație: agentul constatator a aplicat amenda în mod eronat și nelegal pentru

comuna Săveni, deoarece comuna nu este autoritate a administrației publice locale
și nu are atribuții prevăzute în OUG 195/2005 cu privire la depozitările necontrolate
de deșeuri pe malurile râului ce traversează comuna.
Râul Argeș nu traversează comuna, gârla Mierosca este de fapt gârla Miceasca și
proprietatea asupra ei aparține domeniului public al statului și Administrației Apele
Române deoarece gârla are o lungime mai mare de 5 km.
Comuna solicită ca procesul verbal de contravenție să fie anulat (nulitate

absolută).
29

Instanța analizând situația de drept constată că procesul verbal nu a fost întocmit
cu respectarea dispozițiilor legale deoarece sancțiunea contravențională a fost
aplicată în mod eronat comunei (comuna nu este autoritate a administrației publice)
și anume consiliile locale și primării funcționează ca autorități ale administrației
publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii OUG
78/2000; deci pentru săvârșirea faptei contravenționale calitatea de subiect activ o
are primarul sau consiliul local și deci agentul constatator avea obligația să aplice
sancțiunea acestora și nu comunei; deci se anulează procesul verbal.
10.7 Răspunderea penală:
Infracțiunea este o faptă ce prezintă pericol social și este săvârșită de obicei cu

vinovăție.
1. Sediul reglementării:
- OUG 195/2005
- L 101/2011 privind sancționarea unor fapte de degradare a mediului
2. Legea 101/2011:
Aplică legislația europeană respectiv directiva 2008/99/CE – Comisiei europene și

prevede ca infracțiuni următoarele:
- cu privire la deșeuri: colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea

de deșeuri care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane
sau un prejudiciu semnificativ adus mediului se pedepsește de la 6 luni – 3
ani
- exportul sau importul de deșeuri atunci când nu se respectă regulamentul
1013/2006 al parlamentului european privind transferul deșeurilor se
pedepsește cu închisoare de la 2ani – 7 ani
- exploatarea unei instalații periculoase sau în care sunt utilizate substanțe
periculoase cu încălcarea dispozițiilor legale se pedepsește cu închisoare
de la 6 luni – 5 ani
- colectarea, comerțul și afectarea unui număr mare de exemplare din
speciile de faună sau floră sălbatică protejate se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni – 1 an sau cu amendă
- producția, importul, exportul și folosirea de substanțe care diminuează
stratul de ozon se pedepsește cu închisoare de la 6 luni – 3 ani
- deversarea, emiterea sau introducerea în aer sau sol a unor cantități de
materiale care pot provoca decesul, vătămarea gravă sau prejudiciu
semnificativ asupra mediului se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani;
exact și pentru surse de radiații ionizante
30

Pentru infracțiunea cu substanțele de ozon, cu deversarea și cu deșeuri se
pedepsește și fapta săvârșită din culpă, în acest caz limitele pedepsei se reduc la
jumătate. Celelalte infracțiuni când sunt săvârșite din culpă se sancționează cu
pedeapsa redusă la jumătate sau cu amendă.
3. Formele agravate ale infracțiunii de mediu:
Infracțiunile sunt mai grave și se pedepsesc mai aspru atunci când:
- au pus în pericol viața unui număr mare de persoane

- au produs pagube materiale importante
- au produs pagube importante economiei naționale (explodarea unui
reactor din neglijență)
4. Infracțiuni în OUG 195/2005
În OUG 195/2005 sunt două categorii de infracțiuni:
- cu privire la protecția naturii și a habitatelor

- cu privire la desfășurarea unor activități: de poluare – poluare accidentală;
poluarea cu bună știință prin evacuare de deșeuri, substanțe periculoase,
descărcarea intenționată de pe mare în apa mării; de neconformare –
refuzul de a înceta activitatea; nerespectarea restricțiilor de utilizare a
substanțelor chimice în agricultură; omisiunea de a raporta despre orice
accident ecologic major
Valoarea pagubei nu condiționează existența infracțiunii, este suficient faptul că a

fost pus în pericol un anumit număr de persoane sau ar fi putut să se producă un
prejudiciu asupra mediului.
Deci infracțiunile de mediu sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat.
11 Proceduri de reglementare

Orice activitate economică cu impact asupra mediului este supusă procedurilor de

avizare, autorizare sau evaluare a impactului de mediu.
De exemplu avem raportul de mediu, raportul privind impactul asupra mediului,

bilanțul de mediu, raportul de amplasament în cadrul controlului integrat al poluării.
Avem raportul de securitate pentru evitarea pericolelor de accident major și
evaluarea adecvată în cazul planurilor sau proiectelor cu impact potențial asupra
ariilor naturale protejate.
Principalele acte de reglementare sunt:
31

- avizul de mediu
- acordul de mediu
- autorizația de mediu
- autorizația integrată de mediu

- OUG 195/2005
- HG 1076/2004 privind evaluarea mediului pentru planuri și programe –
Raport de mediu
- HG 445/2009 privind impactul de mediu al unor proiecte publice sau
private – Raport privind impactul de mediu
- OM 135/2010 metodologia evaluării impactului asupra mediului
- HG 840/2007 privind controlul pericolelor de accident major cu substanțe
periculoase – Raport de securitate
- OM 184/1997 pentru realizarea Bilanțului de mediu
- OUG 152/2005 pentru controlul integrat al poluării – Raportul de
amplasament
- OUG 57/2007 regimul ariilor naturale protejate – Evaluarea adecvată
11.2 Principii care fundamentează necesitatea actelor de reglementare

- Principiul precauției la fundamentarea deciziei
- Principiul poluatorul plătește
- Principiul participării publicului
- Principiul prevenirii riscurilor ecologice și producerii daunelor
11.3 Avizul de mediu

- avize pentru planuri și programe
- avize pentru produse de protecția plantelor
- avize pentru autorizarea îngrășămintelor chimice
- avize de mediu Natura 2000
Avizul de mediu este obligatoriu pentru adoptarea planurilor și programelor cu

impact semnificativ asupra mediului. De exemplu: strategia energetică a României în
mod obligatoriu este supusă evaluării de mediu pentru obținerea unui aviz (aviz
pentru planuri și programe) deoarece cea mai mare parte din energie este produsă
prin arderea combustibililor fosili și deci are impact semnificativ asupra mediului.
Etapele avizului de mediu:
1. Etapa de încadrare a planului sau programului în procedura evaluării de

mediu
2. Etapa de definitivare a proiectului de plan și de realizare a raportului de mediu
3. Etapa de analiză a raportului de mediu
32

Raportul de mediu se face de către titularul planului sau programului (Minister,
Autoritatea publică pentru energie, Agenția guvernamentală). Aprobarea planului
sau programului este condiționată de obținerea prealabilă a avizului de mediu.
Valabilitatea avizului este aceeași cu cea a planului sau programului.
11.4 Când sunt necesare acordul și autorizația de mediu?

Acord de mediu:
- acord de mediu
- acord de mediu cu import pentru organisme modificate genetic
Autorizații:
- autorizația de mediu
- autorizația integrată de mediu
- autorizația privind activități cu organisme modificate genetic
- autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră
Cazuri:
1 activitatea cu impact nesemnificativ asupra mediului – nu se emite acord de

mediu
2 activități cu impact redus asupra mediului – se emite autorizația de mediu dar
pentru proiectele aferente acestor activități se parcurge o procedură simplificată
de evaluare de mediu
3 activități sau instalații cu impact semnificativ pentru care se solicită fie acordul de
mediu fie acordul integrat de mediu
În HG 860/2002 se enumeră tipurile de activități după impactul pe care îl au asupra

mediului, pentru a se putea face încadrarea de mai sus.
Obținerea acordului de mediu este precedată de o etapă în care se face publică

intenția demarării activității. În această etapă orice persoană poate emite cereri și se
poate adresa instanței dacă se consideră vătămată într-un drept al său.
Orice ONG se poate adresa instanței de judecată dacă se consideră vătămat. Actele
sau omisiunile autorității se atacă în instanță odată cu decizia de încadrare cu acord
de mediu sau cu aprobare de dezvoltare.
Înainte de a se adresa instanței, persoanele interesate pot depune o solicitare către

autoritatea de mediu pentru revocarea acordului de mediu, iar autoritatea are
obligația de a răspunde în 30 de zile.
Taxele percepute la emiterea acordului de mediu se fac venit la fondul de mediu.
33

În cazul unui impact semnificativ este necesar autorizația de mediu (cu excepția
activității desfășurate de structurile componente ale sistemului de apărare și
securitate națională).
Autorizația de mediu se eliberează după obținerea tuturor celorlalte avize, acorduri și

autorizații.
Criterii luate în considerare:
- să prevină poluarea
- să nu producă o poluare semnificativă
- să nu producă deșeuri în exces
- să se utilizeze eficient energie și să fie luate măsuri pentru prevenirea
accidentelor
- la încetarea definitivă a activității să se readucă amplasamentul cât mai
apropiat de starea de dinainte.
Autorizația de mediu are în vedere plafoanele de emisie din OUG 152/2005. La

schimbarea proprietarului activității sau modificarea formei juridice a firmei, titularii
de activități au obligația să notifice autoritatea de mediu.
Valabilitatea acordului și autorizației de mediu:
- sunt valabile 10 ani; însă dacă între timp apar elemente noi, necunoscute
la data autorizării, autoritatea de mediu poate decide necesitatea revizuirii
actelor de reglementare. Revizuire: refacerea raportului de mediu sau a
bilanțului de mediu
11.5 Bilanțul de mediu

Bilanțul de mediu este o lucrare elaborată în scopul obținerii autorizația de mediu.
Bilanț de mediu nivel 0 – pe bază de fișe de verificare cu elemente caracteristice

activității.
Bilanț de mediu nivel 1 – culegere de date și documente fără prelevarea de probe și

analize de laborator.
Bilanț de mediu nivel 2 – prelevări de probe și analize pentru a stabili dimensiunea

poluării în cadrul unui amplasament.
11.6 Efectul suspendării sau anulării acordului sau avizului de mediu

În caz de suspendare se elaborează o notificare prin care se acordă titularului
activității maxim 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea poate fi
dispusă pentru o perioadă de maxim 6 luni, iar în tot acest timp activitatea este total
oprită.
În caz de anulare desfășurarea proiectului sau a activității se oprește imediat.
34

Exemplu de caz: firma Proton Codlea
(http://newsbv.ro/2015/12/29/protan-codlea-isi-suspenda-activitatea/ ): Societatea Protan, din Codlea,

își suspendă activitatea. Activitatea firmei va fi reluată după obținerea autorizației integrate de mediu.
Pentru continuarea procedurii de autorizare de la Agenția de Protecția Mediului, Protan trebuie să
obțină avizul de la Serviciul de Exploatare și Gospodărirea Apelor în ceea ce privește soluția de
epurare a apelor reziduale.
(http://www.romaniacurata.ro/revelion-eco-la-codlea-dupa-ani-de-poluare-societatea-protan-codlea-
isi-suspenda-activitatea/ ):
După 31 decembrie 2015, filiala Protan Codlea a societăţii Protan, care în ultimele luni a fost
amendată de mai multe ori pentru poluarea mediului, îşi suspendă activitatea. Autorizaţia de mediu
expiră la această dată, iar societatea nu a primit încă una nouă. rotan Codlea, care în ultima perioadă
a fost amendată de mai multe ori de către autorităţile de mediu, pentru poluarea solului şi a apei, nu a
primit avizul de la Sistemul de Gospodărire a Apelor pentru soluţia de transport a apelor uzate. În
lipsa acestui document, nici Agenţia pentru Protecţia Mediului nu a emis autorizaţia de mediu.
„Dosarul Protan este încă în procedură. Societatea trebuie să rezolve problema transportului apelor
uzate, soluţie ce trebuie analizată şi avizată de SGA. Având în vedere că acest document nu a fost
încă eliberat, noi nu putem emite autorizaţia de mediu. Astfel că, de la 1 ianuarie, Protan nu mai
poate funcţiona, urmând să îşi reia activitatea doar după ce obţine autorizaţia de mediu“, a explicat
directorul APM Braşov, Ciprian Băncilă.
(http://www.romaniacurata.ro/inca-o-amenda-pentru-poluarea-de-la-protan-codlea-noua-autorizatie-
de-mediu-este-tot-mai-departe/):
Filiala Protan SA, care le strică în continuare atmosfera cetăţenilor din Codlea, este la un pas de a
ieşi din cursa pentru autorizare. La solicitarea cetăţenilor, care au reclamat poluarea pe care Protan o
produce, societatea a primit o nouă amendată de Garda de Mediu, iar Agenţia pentru Protecţia
Mediului Braşov spune că în ceea priveşte obţinerea unei noi autorizaţii, şansele sunt din ce în ce mai
mici, având în vedere că dosarul depus nu este nici acum complet.
La sesizarea cetăţenilor, o nouă amendă pentru poluarea solului
„Fabrica de cadavre” de la Codlea a fost amendată din nou de Garda Naţională de Mediu, pentru
poluarea solului. Această nouă sancţiune vine după o intervenţie a cetăţenilor din Codlea şi Hălchiu,
direct afectaţi, care au cerut analizarea zonei din apropierea Protan. O echipă formată din comisari ai
Gărzii de Mediu, reprezentanţi ai Oficiului de Studii Pedologice şi Agrochimice Braşov şi ai Primăriei
Municipiului Codlea a prelevat probe de sol de pe terenurile de lângă societate şi a constatat
poluarea.
„Filiala Codlea a SC Protan SA a fost amendată cu suma de 50.000 de lei, pentru nerespectarea
condiţiilor prevăzute în autorizaţia de mediu. Mai precis, nu au revizuit autorizaţia, astfel încât în acest
document să fie inclusă şi staţia de stocare şi epurare a apelor uzate”, a declarat purtătorul de cuvînt
al Comisiariatului Braşov al Gărzii de Mediu, Adrian Aldea. În funcţie de rezultatele analizelor ar putea
fi şi stabilite măsuri de depoluare a solului.
Această nouă amendă vine după ce în urmă cu mai puţin de trei luni, filiala Codlea a SC Protan SA a
mai primit o sancţiune, de 40.000 de lei, tot pentru scurgerile necontrolate de nămol din procesul de
ecarisaj (AICI).
Noua autorizaţie de mediu este tot mai departe
Până la sfîrşitul acestui an, unitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală ar trebui să
finalizeze mai multe investiţii pentru protecţia mediului şi apoi să obţină o nouă autorizaţie de mediu
de la APM Braşov, având în vedere că actuala va expira la 31 decembrie. Deocamdată însă, noua
autorizaţie este pusă sub semnul întrebării, cu atât mai mult cu cât dosarul depus la APM nu este
complet. „Reprezentanţii Protan au precizat că se vor conecta la sistemul de captare care face
legătura cu staţia de epurare de la Feldioara, însă la această magistrală de transport încă se mai
lucrează. Deocamdată, la dosar nu este depus un aviz de la Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA)
Braşov şi nici contracte. Dacă nu prezintă o autorizaţie de la SGA şi documente privind transportul
apelor uzate, fie că vorbim de racordarea la reţeaua Companiei Apa Braşov, fie că ne referim la un
contract cu un operator care să ducă aceste deşeuri la o altă staţie de tratare, APM nu va elibera
35

autorizaţia de mediu”, a spus directorul executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Braşov, Ciprian
Băncilă.
(http://www.bizbrasov.ro/2015/11/17/autoritatile-de-mediu-s-au-pus-cu-parul-pe-protan-au-dat-o-
noua-amenda-de-50-000-de-lei-si-nu-vor-sa-mai-emita-o-noua-autorizatie-de-functionare/ ):
După amenda de 40.000 de lei pentru poluarea accdientală din luna septembrie, Protan Codlea a mai
primit o nouă amendă și la finele lui octombrie, în cuantum de 50.000 de lei. De data aceasta,
sancțiunea a fost aplicată pentru nerespectarea condițiilor prevăzute în autorizația de mediu. „Mai
precis, societatea Protan nu a revizuit autorizația, astfel încât în acest document să fie inclusă și
stația de stocare și epurare a apelor uzate pe care o deține”, a precizat Adrian Aldea, purtătorul de
cuvânt al Comisariatului Județean Brașov al Gărzii Naționale de Mediu Brașov.
Protan mai are autorizație de funcționare doar până la finele acestui an, iar emiterea unei noi
autorizații depinde în primul rând de finalizarea modernizării în instalațiilor în vederea protecției
mediului, precum și de rezolvarea problemei apelor uzate. Directorul Agenției pentru Protecția
Mediului Brașov, Ciprian Băncilă, a subliniat faptul că punctul de lucru al Protan de la Codlea nu va
primi nici o autorizație până când nu își rezolvă toate aceste probleme legate de protecția mediului.
„În documentația depusă pentru autorizare, reprezentanții Protan au precizat că se vor conecta la
sistemul de captare care face legătura cu stația de epurare de la Feldioara, însă la această
magistrală de transport încă se mai lucrează. Deocamdată, la dosar nu este depus un aviz de la
Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Brașov și nici contracte. Dacă nu prezintă o autorizație de la
SGA și documente privind transportul apelor uzate, fie că vorbim de racordarea la rețeaua Companiei
Apa Brașov, fie că ne referim la un contract cu un operator care să ducă aceste deșeuri la o altă
stație de tratare, APM nu va elibera autorizația de mediu”, a explicat Ciprian Băncilă.
Conducerea Protan susține că a făcut investiții
După incidentul de la finele lunii august, când pe terenul limitrof stației de epurare a apelor uzate de la
Protan au ajuns cantități semnificative de deșeuri de nămol ca urmare a unei avarii, directorul Filialei
Codlea a Protan SA, Eugen Rogoz, a susținut că începând cu anul 2005 s-au realizat mai multe
investiții ce au avut ca scop atât îmbunătățirea procesului tehnologic, cât și protecția mediului, pentru
realizarea lucrărilor fiind contractate credite. Mirosurile pestilențiale fac parte din cotidian la Codlea,
acestea putând fi simțite chiar și de către cei care doar tranzitează municipiul atunci când vântul bate
dinspre Protan și împrăștie miasmele și spre DN 1, astfel că localnicii au depus numeroase reclamații
cu privire la acest lucru la autoritățile de mediu, în ultimii ani. Directorul Protan a mai susținut că
pentru diminuarea mirosurilor există instalații de captare, dar, accidental, gazele urât mirositoare mai
pot ajunge în aer, recunoscând că au mai existat astfel de defecțiuni.
12 Substanțe periculoase și deșeuri
Gropile de gunoi poluează apele cu hidrocarburi, bacterii, metale grele.
Substanțele și preparatele periculoase au un regim special. Începând din 2002 s-a

hotărât ca în următorii 20 de ani să fie redusă la minim producția și utilizarea
substanțelor periculoase.
12.1 Principii ale activității cu substanțe periculoase:
1. Principiul precauției
36

2. Principiul transparenței față de consumator cu obligația de a informa
consumatorul asupra efectelor semnificative
3. Principiul securității operațiunilor de gestionare a substanțelor periculoase:
persoanele juridice și fizice ce manipulează substanțele sunt obligate să
mențină un regim juridic special, și cu o evidență strictă inclusiv a recipientelor
și ambalajelor
12.2 Categorii de substanțe periculoase:

- Explozive
- Oxidante
- Inflamabile – benzina
- Substanțe și preparate toxice și foarte toxice – otrava pentru șoareci
- Nocive
- Corozive
- Iritante – clor
- Sensibilizante
- Cancerigene, mutagene; precum și preparate (cel puțin două substanțe
amestecate)
12.3 Regimul substantelor periculoase

Pentru fiecare substanță există câte o fișă tehnică de securitate precum și criterii
stricte de ambalare și etichetare.
Pentru importul acestor substanțe sunt necesare următoarele acte:
- Certificat de abilitare
- Declarația de conformitate a Comisiei Europene
- Inscripționarea termenului de valabilitate pe fiecare produs
Persoanele care le utilizează :
- trebuie să ceară și să obțină certificatul de abilitare de la Agenția Națională de

Protecția Mediului
- trebuie să depună notificări care conțin toate elementele care permit
identificarea amplasamentului său și a substanțelor periculoase
- trebuie să depună un raport de securitate ( acest raport este public) cu măsuri
de prevenire a accidentelor
- trebuie să aibă un plan de urgență internă și un plan de urgență externă care
trebuie puse de operator la dispoziția inspectoratelor pentru situații de
urgență. Sunt testate de inspectorii IGSU odată la 3 ani.
37

12.4 Regimul juridic al deșeurilor:
- reprezintă orice substanță pe care utilizatorul o aruncă, are intenția sau are
obligația de a o arunca
- o altă definiție a deșeurilor – 1989 Convenția de la Basel privind transportul
peste forestieră a deșeurilor periculoase: deșeu este substanța sau obiectul
care este eliminat sau urmează a fi eliminat, sau este necesar a fi eliminat în
conformitate cu legislația națională.
Deșeurile periculoase sunt acele deșeuri care au cel puțin un constituent sau o
caracteristică ce le face periculoase pentru mediu sau pentru om.
OUG 195/2005 arată normele de respectat în general cu privire la deșeuri, iar OUG
78/2000 prevede normele speciale pentru gestionarea deșeurilor.
12.5 Principii de gestionare:
a. Prevenirea procedurii de deșeuri prin tehnologii curate și economice; prin

studierea produselor chiar în faza de proiectare astfel încât să genereze cât
mai puține deșeuri
b. Valorificarea deșeurilor prin reciclare, reutilizare sau orice alt proces care
poate produce materie primă sau poate fi utiliza ca sursă de energie; ex:
utilizarea deșeurilor din industria lemnului (capete de bușteni, coajă și
rumeguș), pentru producerea plăcilor din lemn PAL sau pentru producerea de
energie în mod direct sau comercializat ca brichete sau pellet.
Legislația de mediu în privința deșeurilor este o transpunere directă a legislației

europene.
Sunt admise pe piață doar ambalajele care îndeplinesc o serie de criterii

referitoare la reutilizare sau reciclare HG 621/2005 – privind deșeurile de ambalaje.
Activitatea de colectare a deșeurilor este stabilită în OUG 16/2001 – privind
colectarea deșeurilor industriale reciclabile și HG 78/2000 – privind deșeurile.
Agenții economici care desfășoară activitatea de colectare de la persoanele

fizice trebuie să aibă:
1. Autorizația de colectare emisă de prefectura județului: autorizația trebuie să

aibă avizul primăriei din zona în care își desfășoară activitatea. Avizul este dat
pe baza dovezii că deține dotarea corespunzătoare și pe baza autorizației de
mediu emisă de ACPM.
38

- autorizația este valabilă 1 an iar agenții economici au obligația de
reintroducere a deșeurilor reciclabile în circuitul productiv prin predarea
deșeurilor către agenții care se ocupă de valorificarea lor. Autorizația de
valorificare se acordă pe 3 ani pentru agenții economici care sunt specializați
în valorificarea deșeurilor industriale.
12.6 Răspunderea contravențională și penală:

Ex. de contravenții:
- abandonarea deșeurilor și ambalajelor pe spații verzi, locuri publice sau locuri

nepermis (3.000 – 15.000 lei amendă)
- nerespectarea prevederilor planurilor de gestionare a deșeurilor
- absența unui contract în vederea valorificării deșeurilor reciclabile
Ex. de infracțiuni:
- importul de substanțe interzise

- comercializarea sau abandonarea deșeurilor în curs de tranzit pe teritoriul
României
- introducerea în țară a unor deșeuri în scopul eliminării și neefectuarea acestei
activități
- acceptarea de către operatori în vederea eliminării a deșeurilor introduse
ilegal în țară
- se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
39

13 Teme de Seminarii
Laborator nr. 1
Căutați legea privind protecția mediului
Notați 5 site-uri de pe care puteți obține textul legii
Identificați 1 site de pe care puteți afla dacă legea este în vigoare sau nu
Fișa actului
Elementele normei juridice – ipoteză, dispoziție și sancțiune
Laborator nr. 2
Căutați în motorul de căutare de pe site-ul cdep.ro 3 acte normative în vigoare cu
privire la arii naturale protejate și notați titlurile lor
Întrebări în legătură cu ariile naturale protejate (următoarea pagină)
Sancțiuni în legătură cu ariile naturale protejate (cazuri)
Laborator nr. 3
Căutați și descrieți 3 cazuri de poluare accidentală a aerului
Stabiliți în ce articole din OUG 195/2005 sunt sancționate faptele de poluare a
calității aerului
Sancționarea poluării aerului în L 104/2011
Laborator nr. 4
Enumerați 5 obiective de mediu pentru corpurile de apă de suprafață și subterane
În ce condiții se poate folosi apa subterană de către proprietarul terenului?
În baza cărui articol din lege utilizatorii de apă pot evacua apele uzate în rețeaua de
canalizare publică doar cu respectarea condițiilor deținătorului acestor rețele
Cum este reglementată plantarea sau tăierea arborilor de pe terenurile situate în
albiile majore?
Care sunt metodele de prelevare pentru a monitoriza calitatea corpurilor de apă?
Laborator nr. 5
Clasificați contravențiile cu privire la regimul apelor din OUG 195/2005
Enumerați 5 infracțiuni cu privire la regimul apelor
Enumerați 3 cazuri de poluare accidentală a apelor
Laborator nr. 6
Enumerați 3 cazuri de poluare accidentală a a solului și sancțiunile administrate
(cine, cuantum).
Ursul din Suceava: măsuri administrative pentru capturarea urșilor hoinari
Este legală deținerea de urși în captivitate? dar dresarea lor?
Laborator nr. 7
Ilegalități în cazul Roșia Montana conform Raportului Secției Juridice a Academiei
Române (http://www.rosiamontana.org/sites/default/files/Raport_ilegalitate_Rosia_Montana.pdf)
Proceduri de reglementare în cazul Roșia Montana
Proceduri de reglementare în cazul firmei Proton Codlea
Tipul de poluare, aplicarea principiului precauției, a principiului dreptului omului la un
mediu sănătos și a principiului poluatorul plătește în cazul firmei Proton Codlea
40

Arii naturale protejate – întrebări de seminar
1. Ce sunt tipurile de habitate de interes comunitar?
2. Ce este rețeaua ecologică Natura 2000?

3. Cum se face instituirea regimului de arie naturală protejată?
4. Cum se face administrarea ariilor naturale protejate (art. 18)?

5. Ce sunt custozii în cazul ariilor naturale protejate (art. 20)?

6. Cine elaboreaza planurile de management si regulamentele ariilor naturale protejate (art. 21)?
7. Care este zonarea internă a parcurilor naționale și naturale?
8. Enumerați trei activități care sunt permise în zonele de protecție integrală, in afara perimetrelor
rezervatiilor stiintifice.
9. Cine exercită controlul aplicării legii în cazul ariilor naturale protejate (art. 50)?

10. Care este structura de personal minimă cu care solicitantul va trebui să asigure
administrarea ariei naturale?

11. Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoana
juridică să fie eligibilă pentru administrarea ariilor naturale protejate?

12. Care sunt condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoanele fizice şi
juridice publice sau private pentru a fi eligibili pentru preluarea în custodie de arii
anturale protejate?

13. Care este regimul legal al peșterilor?
41

Suport de Curs Profesori Def Si Grad II 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Profesori Def Si Grad II 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul mediului

2 Principiile dreptului mediului ............................................................................................ 6

3 Protecția atmosferei ............................................................................................................... 7

4 Regimul de protecție a apei în România ....................................................................... 11

5 Protecția vegetației și a vegetației forestiere .............................................................. 14

6 Protecția pajiștilor și a fânețelor naturale ................................................................... 17

7 Protecția solurilor ................................................................................................................ 17

8 Protecția animalelor ............................................................................................................ 19

9 Arii naturale protejate ........................................................................................................ 22

10 Răspunderea juridică în dreptul mediului ................................................................ 26

11 Proceduri de reglementare ............................................................................................. 31

12 Teme de Seminarii .............................................................................................................. 40

ex: în contractul de vânzare-cumpărare (2 persoane cu drepturi și obligații

∼ în sens general - drept obiectiv – totalitatea normelor juridice ce

Dreptul obiectiv este general valabil, definește suma de drepturi și obligații pe

1.2 Dreptul mediului definiție

1.3 Domenii de reglementare ale dreptului mediului

- regimul substanțelor și deșeurilor periculoase

1.4 Norma juridică:

ex: art. 28, lit. a, OUG 195/2005 – privind protecția mediului

∼ să țină evidența strictă a substanțelor inclusiv a recipientelor și ambalajelor;

Sancțiunea acestei norme este prevăzută în art. 96, al.(1), punct 2:

∼ constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 la 6.000 lei

1.5 Sistemul de legi. Clasificarea legilor.

Categoria de legi Autoritatea emitentă

Parlament - 50% +1 din cei prezenți

Hotărâri de guvern - se emit de către guvern pentru

Alte surse de drept în afară de Lege:

∼ Hotărârea judecătorească: prin acte ale instanței judecătorești se crează noi

1.6 Forța de coerciție a statului(constrângere):

În ramurile de drept privat forța de constrângere a statului se manifestă prin

1.7 Ramura de drept:

În ramurile de drept public statul este întotdeauna în poziție de superioritate

OUG 195/2005 privind protecția mediului constată în articolul 3 următoarele

1. Principiul integrării normelor de mediu în celelalte politici sectoriale:

2.2 Mijloace de implementare

2.3 Dreptul omului la un mediu sănătos :

3.1 Situația calității aerului:

În privința evoluției emisiilor, acestea sunt în scădere rapidă pentru dioxidul de

De asemenea România are obligații de monitorizare a metalelor grele, poluanți

Alți poluanți luați în considerare:

- particule minerale în suspensie

Calitatea aerului se monitorizează prin 138 de stații automate. Nivelul

3.2 Cazuri de poluarea accidentală a aerului

3.3 Sediul reglementării:

3.4 Protecția aerului în O 195/2005 privind protecția mediului:

Obligațiile persoanelor fizice și juridice în privința protecției atmosferei sunt

3.5 Protecția aerului în Legea 104/2001

3.5.1 Obiectivele legii:

Legea prevede următoarele obiective (art. 2):

- stabilirea indicatorilor care definesc calitatea aerului astfel încât să se evite

3.5.2 Poluanții atmosferici:

Transportul și depunerea de particule pot fi și procese naturale fără nici o legătură

3.5.4 Sistemul național de evaluare a calității aerului:

- sistemul național de monitorizare a calității aerului (SNMCA)

- implementează rețeaua națională de monitorizare a calității aerului aflată

În cadrul sistemului național SNEGICA sunt stabilite aglomerări, zone de evaluare a

3.5.5 Reguli în privința emisiei de poluanți atmosferici:

Titularii de activitate au obligația să monitorizeze nivelul emisiilor de poluanți și să

Amplasarea punctelor de prelevare (anexa 5 a legii):

- nu se amplasează în zone unde nu este acces pentru public

3.5.6 Reprezentativitatea datelor prelevate:

4 Regimul de protecție a apei în România