Bratu Christian

Miraje optice

Fata Morgana este traducerea italiană a

expresiei “Morgan le Fay”.Cuvânt cu cuvânt,
”fata Morgana” însemnă Zâna Morgana, o
referire la legenda engleză a încântătoarei
surori a regelui Arthur, Morgana care a trăit
intr-un castel sub apă.

Prima mentiune a termenului “fata morgana” in limba engleză din 1818 s-a referit
la mirajul observat în strâmtoarea Messina, dintre Calabria si Sicilia. După
meteorologul William J. Humphreys, Morgana este de asemenea un cuvânt de origine
britanică desemnând sirenele care au legături îndepărtate cu mirajul. El scrie despre un
miraj apărând ca un castel de cristal, ridicându-se din valurile din strâmtoarea
Messina,transformând falezele si casele de pe uscatul opus într-un misterios castel cu
turnuri îndreptate spre cer.

Astfel, acest nume poetic a devenit nume generic pentru așa de multe miraje,
oriunde s-ar produce ele. Este des întâlnită si în văile munților, în Valea San Louis
dinColorado, unde efectul este exagerat datorită curburii fundului văii,anulând curbura
Pământului.

Se poate vedea în mările arctice dimineața sau pe ghețarii Arcticii. Ca și mirajul

arctic, Fata Morgana dă exploratorilor impresia unor faleze înalte sau munți, dar în
realitate sunt doar dealuri domoale si plaje. Fata Morgana este un miraj complex prin
care obiectele de la orizont, cum ar fi insule, faleze, vapoare sau iceberg-uri,
apar transformate si alungite ca un castel din povești. In apele calme, suprafața
netulburată dintre aerul cald peste aerul rece aproape de suprafața Pământului se poate
comporta ca o lentilă producând o imagine cu susul in jos care pare a pluti.
 Mirajul este un fenomen optic produs prin refracția treptată a razelor de lumină în
straturile de aer cu densități diferite (de exemplu, în straturile de aer din vecinătatea
solului, atunci când temperatura acestuia este diferită de cea a atmosferei).

Datorită mirajului, obiectele depărtate, aflate în apropierea orizontului, apar

însoțite de imaginea lor rasturnată.

În general, apar două tipuri de miraje. Când straturile de aer inferioare sunt mai
calde (de exemplu: la amiază, în deșert; de-a lungul unei șosele), imaginea răsturnată se
află sub obiect. Acesta este un miraj inferior.

Când straturile de aer inferioare sunt mai reci (de exemplu: dimineașa, în deșert;pe
mările de la latitudini mari), imaginea se vede deasupra obiectului. Acesta este mirajul
superior. In acest caz, dacă obiectul se află sub linia orizontului, este posibil sa se vadă
numai imaginea lui.

Apariția mirajului se explică foarte ușor: îndată ce

privirea este îndreptată asupra unui punct de pe
suprafața Pământului dincolo de o anumită limită,
raza vizuală pătrunde în straturile încălzite ale
aerului (în care indicele de refractie se micșorează)
sub un unghi suficient de inclinat pentru a suferi
într-un punct o reflexie totală.

Efectul este identic cu așezarea unei oglinzi în acest punct: obiectul pare că se împarte
în două: o parte superioară si una inferioară, rasturnată și identică cu prima.

Curbura suprafeței Pământului si curbarea obisnuită a razelor exercită o mare

influența asupra mirajelor îndepărtate. Din cauza curburii suprafeței Pământului, baza
obiectelor îndepărtate rămâne invizibilă mai jos de o anumită"linie de dispariție".

Între această "linie de dispariție" și linia "limită" situată ceva mai sus, se află acea
parte a obiectului care se vede reflectată.