Creat la data de 23.09.

2004 2:01
AMERICAN BUFFALO
DAVID MAMET

PERSONAJELE

DON DUBROW Un bărbat de peste patruzeci de ani,

proprietarul prăvăliei „Don - magazin de
antichităţi”
WALTER COLE, zis TEACH Un prieten şi asociat al lui Don
BOB Spărgătorul lui Don

LOCUL
„Don – magazin de antichităţi”. O prăvălie de vechituri.

TIMPUL
Într-o vineri. Actul întîi se petrece dimineaţa. Actul doi începe în jur de 11:00
noaptea în aceeaşi zi.
ACTUL ÎNTÎI
„Don – magazin de antichităţi”. Dimineaţă. DON şi BOB stau la o masă.
DON: Ei?
Pauză.
Bob, ia zi?
BOB: ’M pare rău, Donny.
Pauză.
DON: E-n regulă.
BOB: ’M pare rău, Donny.
Pauză.
DON: Mhm…
BOB: Poate încă e-năuntru.
DON: Bob, dac-aşa crezi, cum de eşti aici?
BOB: M-am întors.
DON: Nu te-ntorci, Bob, nu te-ntorci pînă nu-ţi termini treaba.
BOB: Da’ n-a ieşit.
DON: Bob, ce-mi pasă dac-a ieşit sau nu? Trebuia să stai cu ochii pe el, stai cu ochii pe el.
Nu?
BOB: M-am dus puţin şi prin spate.
DON: De ce?
Pauză.
De ce-ai făcut asta?
BOB: Că nu ieşea prin faţă.
DON: Bob, uite, ’m pare rău, da’ nu e-n regulă. Dacă vrei să faci afaceri … dac-am vorbit
un lucru, nu e-n regulă. Ţine minte.
BOB: O să ţin.
DON: Da, acum … da’ mai tîrziu?
Pauză.
Ţine minte, Bob. Acţiunea contează. Cîinii latră, da’ caravana trece.
BOB: M-am dus numa’ să văd dacă nu iese prin spate…
DON: Bob, mai lasă-mă cu scuzele-astea de căcat.
Pauză.
BOB: ’M pare rău.
DON: Nu-mi zi că-ţi pare rău. Nu-s supărat pe tine.
BOB: Nu?
DON: Hai să strîngem pe-aici.
BOB începe să strîngă resturile de pe masa de poker.
Nu-ncer’ decît să te-nvăţ cîte ceva.
BOB: Bine.
DON: Uite, Fletcher.
BOB: Fletch?
DON: Da, Fletch e dintr-o bucată.
BOB: Da.
DON: Ştie ce vrea de la viaţă.
BOB: Da.
DON: Îl iei şi-l laşi făr-un ban în buzunar într-un oraş străin şi pînă noaptea are tot oraşu’
la picioare. Asta-i acţiune şi nu vorbe goale.
Pauză.
BOB: Joacă bine cărţi.
DON: Normal că joacă bine, şi de asta-ţi vorbesc, Bob. Abilitate. Abilitate şi talent şi coaie
să tragi propriile tale concluzii. Afurisitu’ a cîştigat patru sute de parai aseară.
BOB: Da?
DON: Oo, da!
2
BOB: Şi cine mai juca?
DON: Eu…
BOB: Aaaa…
DON: Şi Teach.
BOB: (Şi Teach cum a fost?)
DON: (Nu cine ştie ce.)
BOB: (Nu, ăh?)
DON: (Nu.) … Şi-a fost şi Earl aici.
BOB: Aaa…
DON: Şi Fletcher.
BOB: El cum a fost?
DON: El a cîştigat patru sute de parai.
BOB: Şi cine-a mai cîştigat?
DON: Ruthie.
BOB: A cîştigat, ăh?
DON: Da.
BOB: Se pricepe.
DON: Aa, da…
BOB: Joacă bine cărţi.
DON: Da, joacă bine.
BOB: Mie-mi place.
DON: Şi mie-mi place. (Ce-i rău în asta?)
BOB: (Nimic.)
DON: E-o gagică mişto.
BOB: Mhm. Ea ce-a făcut?
DON: S-a descurcat.
Pauză.
BOB: Tu ai cîştigat?
DON: Da. Toată noaptea.
BOB: Da?
DON: Da. Am cîştiga’ ceva. Nu ca Fletch…
BOB: Nu, ăh?
DON: Fletch joacă, nu se compară.
BOB: E bun rău.
DON: Să ştii.
BOB: Ştiu.
DON: E din naştere?
BOB: Ăh?
DON: Zic, e din naştere sau a-nvăţat?
BOB: A-nvăţat.
DON: Păi da, şi fii atent. Tot, Bobby: că ţi se întîmplă sau nu, important e cum faci
faţă şi dacă-nveţi ceva.
Pauză.
Că de-aia-ţi zic să fii demn. Nu eşti diferit de alţii. To’ ce ştim eu şi cu Fletcher am
luat de pe stradă. Astea-s afacerile. Bun simţ, experienţă şi talent.
BOB: Ca atunci cînd i-a tras-o lu’ Ruthie, cu fonta.
DON: Care fontă?
BOB: Aia pe care i-a luat-o atunci.
DON: Atunci cînd?
BOB: Atunci, în spatele maşinii ei.
DON: Aia nu cre’ că era fonta ei.
BOB: Nu?
DON: Era a lui, Bob.
BOB: Da?
3
DON: Da. A cumpărat-o de la ea.
Pauză.
BOB: Da’ a fost furioasă pe el.
DON: Da, a fost.
BOB: Păi da.
DON: A fost furioasă pe el?
BOB: Da, că i-a furat fonta.
DON: N-a furat-o, Bob.
BOB: Nu?
DON: Nu.
BOB: Da’ era furioasă rău pe el...
DON: Uite, foarte bine, poate-aşa a fost, da’ ce contează e c-a fost o afacere. Asta
înseamnă afacerile.
BOB: Ce-anume?
DON: Oameni care-şi poartă singuri de grijă. Nu?
BOB: Nu.
DON: Că una-s afacerile şi-alta-i prietenia, Bobby ... sun’ multe chestii, şi auzi în jur o
grămadă de lucruri, da’ tre’ să ştii foarte bine care-ţi sun’ prietenii şi care cum s-a
purtat cu tine. În rest, totu-i de căcat, Bob, că vreau să-ţi zic ceva.
BOB: Da.
DON: Lucrurile nu sun’ mereu ce par să fie.
BOB: Ştiu.
Pauză.
DON: Sun’ mulţi oameni pe lumea asta, Bob, şi fiecare vrea cîte ceva. Şi sunt în stare de
orice ca să obţină ce vor. În viaţă n-ai prieteni ... Ai mînca’ dimineaţă?
BOB: Nu mi-e foame.
DON: Niciodată să nu sari peste micu’ dejun, Bobby.
BOB: De ce?
DON: Micu’ dejun ... e cea mai importantă masă a zilei.
BOB: Nu mi-e foame.
DON: N-are absolut nici o legătură. Ştii cîte calorii sunt în cafea? Zero. Nici măcar una.
Chesti-asta te termină. Nu po’ să trăieşti cu cafea. (Şi ţi-am mai zis asta.) Nu po’ să
trăieşti cu ţigări. Ah, te simţi bine, te simţi minunat, da’ excesu’ se-adună şi-o să
plăteşti pentru asta. Uite, ce mănînc eu în fiecare zi cînd vin aici?
BOB: Cafea.
DON: Hai, Bobby, nu mă fute la cap. Beau o cafeluţă ... da’ ce mănînc?
BOB: Iaurt.
DON: De ce?
BOB: Că-ţi face bine.
DON: Păi vezi? Şi n-ai să mori de la o vitamină.
BOB: Sun’ prea scumpe.
DON: Nu-ţi bate capu’ cu asta. Tu ia-le.
BOB: Nu-mi permit.
DON: Nu-ţi bate capu’.
BOB: Îmi iei tu?
DON: Ai nevoie?
BOB: Da.
DON: Uite, atuncea-ţi iau eu nişte vitamine. Ce zici de asta?
BOB: Mulţam, Donny.
DON: E spre binele tău. Nu-mi mulţumi mie...
BOB: Bine.
DON: Numa’ că nu-mi foloseşti la nimic, ca o momîie.
BOB: M-am dus doar puţin în spate.
DON: Nu-mi pasă. Vezi? Vezi ce vreau să zic?
4
 Pauză.
BOB: Da.
DON: Bine, mai vedem.
BOB: ‘M pare rău, Donny.
DON: Bine, mai vedem.
TEACH (apare în prag şi intră în magazin): Bună dimineaţa.
BOB: ’Neaţa, Teach.
TEACH: (se plimbă o vreme tăcut prin magazin): Ruthie, futu-ţi gura mă-tii, futu-ţi gura
mă-tii, Ruthie, futu-ţi gura mă-tii, Ruthie, futu-ţi gura mă-tii, Ruthie, futu-ţi gura
mă-tii, Ruthie.
DON: Ce-i?
TEACH: Futu-ţi gura mă-tii, Ruthie.
DON: Aşa ... şi?
TEACH: Intru la Riverside să beau o cafea, da? La o masă Grace cu Ruthie.
DON: Da.
TEACH: Vreau să iau numa’ o cafea.
DON: Da.
TEACH: Grace cu Ruthie la micu’ dejun, erau gata. Farfurii ... pe masă plin de to’ felu’ de
coji. Şi intrăm în vorbă.
DON: Da.
TEACH: Vorbeau de joc...
DON: ...da.
TEACH: ...şi tot aşa. Mă aşez. „Bună, bună.” Şi iau o bucăţică de pîine prăjită din farfuria
lu’ Grace.
DON: ... aşa.
TEACH: Şi zice: „Bagă mare.”
Auzi, să bag mare.
Mare băgam dacă luam o bucată-ntreagă, nu un căcat de sfert. Dac-aş fi ţinu’ cont
de fiecare dată cînd s-a rămas pe uscat la joc, eu am sărit cu mălaiu’ ... ba cafea ...
ba ţigări, ba un cornuleţ, n-am zis nicio’ată nimic. „Bobby, vezi care ce vrea.” Nu-i
aşa? Pentr-o fărîmă de sen’vici cu carne de vacă. (Către BOB) N-am dreptate?
(Către DON) Să-mi ba’ pula. Adică stăm cu toţii la masă, de cîte ori n-am luat eu
nota? Da’ (Nu.) pentru că nu fac nicio’ată caz de asta – şi nici nu e! – şi nu mă dau
mare cu „Fac eu cinste” ca un labagiu, că doar mă gîndesc, normal, că suntem între
prieteni, şi nu uit care cine e cînd are probleme sau are nevoie de ajutor cu (ăh?)
vreun căcat de chirie, sau cînd sparge saci de bani la curse, sau cînd cineva e bolnav
sau mai ştiu eu ce ...
DON (către BOB): Uite, despre asta-ţi vorbesc.
TEACH: Numa’ (Don, şi-ţi zic). Numa’, şi nu vreau, nu cred că bîrfesc pe nimeni, da’
numa’ din gura unei javre nenorocite sudiste, din gura unei pizde perverse şi
retardate putea să iasă mizeri-asta. (Lui BOB) Şi nu retrag nimic, ştiu că le eşti
apropiat.
BOB: Lu’ Grace şi Ruthie?
TEACH: Da.
BOB: (Îmi plac.)
TEACH: To’deauna m-am purtat super corect, cu toată lumea, nu m-am plîns în dreapta
şi-n stînga. Nu, Don?
DON: Ba da.
TEACH: E cineva e-mpotriva mea ... asta-i problema lor ... Po’ să-mi port singur de grijă
dacă nu-mi place cum se poartă cu mine, nu tre’ să mănîn’ căcat pe la spate. (Sau să
mă rog să le cadă vreo cărămidă-n cap cînd mer’ pe stradă.) Da’ să am atitudine-
asta de bulangiu, aşa dintr-odată, păi cîte cornuleţe n-am mînca’ cu ele la cafenea.
(Chiar mă-ntreb, mîncau şi cre’ că ziceau „Ce prost e ăsta să spargă un sfert de
parai cu prietenii ” ...)
5
 ... asta mă doare, Don.
Mă doare de nu ştiu ce pula mea să fac.
Pauză.
DON: Poate eşti doar puţin supărat.
TEACH: Normal că sun’ supărat. Sun’ foarte supărat.
DON: Teach, eu şi ele problemele lor.
TEACH: Aş vrea eu să am problemele lor.
DON: Ce vreau să zic, n-o lua personal ... poate că, ăh, vorbeau şi ele ceva.
TEACH: Da’ să vorbească-n pula mea. Nu, ‘m pare rău, Don, nu po’ să trec peste asta. Mă
tratează ca pe-un căcat, ele-s de căcat.
Pauză.
Pe unii nu-i schimbi decît dacă-i omori.
Pauză.
DON: Vrei nişte cafea?
TEACH: Nu mi-e foame.
DON: Hai că-l trimit pe Bobby la Riverside.
TEACH: (Bombă-mpuţită ...)
DON: Da.
TEACH: (Îi primesc pe toţi căcănarii ...)
DON: Da. Hai, Teach, ce vrei? Bob?
BOB: Da?
DON (Lui TEACH ): Hai, că tot se duce. (Lui BOB, dîndu-i o bancnotă) Ia-mi o cafea
Boston, de-aia cu lichior, şi-un iaurt.
BOB: De care?
DON: De care, simplu, şi dacă nu au, ăh, al’ceva. Şi ia-ţi şi tu ceva.
BOB: Ce?
DON: Ce vrei. Da’ ia-ţi de mîncare, şi ce vrei tu să bei, şi i-ai o cafea şi lu’ Teach.
BOB: Boston, Teach?
TEACH: Nu.
BOB: Atunci de care?
TEACH: (Neagră.)
BOB: Bine.
DON: Şi ia-ţi ceva de mîncare. (Lui TEACH) Ce vrei să mănînci? O gogoaşă? (Lui BOB)
I-ai lu’ Teach o gogoaşă.
TEACH: Nu vreau gogoaşă.
DON: I-ai o gogoaşă şi vezi să aibă şi cremă.
TEACH: Da’ nu vreau gogoaşă.
DON: Da’ ce vrei?
TEACH: Nu vreau nimic.
BOB: Hai, Teach, mănîncă ceva.
Pauză.
DON: Teach, mănîncă ceva, o să te simţi mai bine.
Pauză.
TEACH (lui BOB): Zi-le să-ţi pună şuncă, simplă, bine prăjită.
BOB: O.K.
TEACH: Şi zi-i gagicii că-i pentru mine să-ţi dea mai mult.
BOB: O.K.
DON: Mai vrei şi-al’ceva?
TEACH: Nu.
DON: Nişte pepene galben?
TEACH: N-am mîncat în viaţa mea pepene galben.
DON: Nu?
TEACH: Mă stric la stomac.
DON: Da?
6
TEACH: Şi zi-i să nu-i spună nimic lu’ Ruthie.
DON: N-o să-i spună.
TEACH: Nu? Nu, ai dreptate. Scuze, Bobby.
BOB: Nu-i nimic.
TEACH: Sunt ofticat.
BOB: Nu-i nimic, Teach.
Pauză.
TEACH: Mulţumesc.
BOB: Cu plăcere.
BOB se îndreaptă spre ieşire.
DON: Şi să fie d-ăla simplu dacă au.
BOB: Da. (Iese.)
DON: N-o să spună nimic.
TEACH: Ce-mi pasă ’n pula mea ...
Pauză.
O pizdă.
Pauză.
Ce loialitate să ceri de la o curvă.
DON: Pîn’ la urmă ce-ai făcut aseară?
TEACH: Da’ ce legătură are cu asta.
DON: A, ştiu. Ziceam şi eu aşa ... ca să vorbim ...
TEACH: Aseară? Don, ai fost aici.
Pauză.
Tu ce-ai făcut?
DON: Aşa-şi-aşa.
TEACH: Hm.
DON: Doar Fletch şi Ruthie-au cîştigat.
TEACH (Pauză): Pizda trebuia să cîştige două sute de dolari.
DON: Joacă bine.
TEACH: Nu joacă bine, Don. E-o haimana şi-o mîrlancă şi joacă fix ca o femeie.
Pauză.
Fletcher da, e-un jucător. Tre’ să-i recunosc asta. Da’ Ruthie ... Vreau să zic, ai văzu’
cum joacă ea ’n pula mea ...
DON: Da.
TEACH: Şi mereu cu pizd-aia după ea.
DON: Grace?
TEACH: Da.
DON: Grace e partenera ei.
TEACH: Da’ poa’ să-i fie ’n pula mea. ( ’Nţelegi ce vreau să zic?) Stau toţi la masă şi fix
atuncea Grace începe să se fîţîie ... să ia o scrumieră ... să ia cafea ... să ia pula mea
şi nimeni nu-şi ascunde cărţile, şi fac şi mare tam-tam că nu se feresc, ce să zic. Mi
se rupe-n paişpe. Dacă e ’n pula mea partenera ei şi mi se plimbă pe la spate, eu
mi-ascund cărţile.
DON: Da.
TEACH: Că nimeni nu-i cretin.
Pauză.
Păi e vorba de bani, ce dracu’, nu? E vorba de cărţi. Prietenia-i prietenie, e
minunată, şi cred în ea din to’ sufletu’. N-am zis nicio’ată al’ceva, şi mă ştii la
chesti-asta. Foarte bine. Da’ să n-amestecăm borcanele, una-i una, alta-i alta, şi
poate-aşa o să ne-nţelegem ca oamenii.
Pauză.
Asta-i to’ ce zic, Don. Ştiu c-ai o slăbiciune pentru Ruthie...
DON: ... da?
TEACH: Ştiu că-ţi place gagica şi pe Grace, şi Bob, ştiu că şi lui-i plac.
7
DON: (Îi plac.)
TEACH: Şi mie-mi plac. (Ştiu, ştiu.) N-am nimic împotrivă. N-am nimic împotrivă să ne
mai vedem. (Ştiu c-o s-o mai facem.) Chestiile astea se mai întîmplă. Nu zic nu, şi
da, da, da, ştiu c-am pierdut o grămadă la joc şi bla, bla, bla. Da’ to’ ce-am vrut
mereu (şi-am să i-o zic şi-n faţă) e să ţină minte care cine e şi să nu mai aibă ca şi
Gracie atitudine-asta de „ce-a fost a fost, acum e-acum şi să te fut.”
DON: Da.
Pauză lungă.
TEACH: Deci, ce mai e nou?
DON: Nimic.
TEACH: Acelaşi căcat, ăh?
DON: Da.
TEACH: Mi-ai văzu’ pălăria?
DON: Nu. Ai lăsat-o aici?
TEACH: Da.
Pauză.
DON: La cafenea ai întrebat?
TEACH: Aici am lăsat-o.
Pauză.
DON: Dac-ai lăsat-o-aici, e pe-aici.
TEACH: Ai văzut-o?
DON: Nu.
Pauză.
TEACH: Fletch a da’ pe-aici?
DON: Nu.
TEACH: Poate-a trecut numa’ aşa ... ăh?
DON: Da, ştii cum e. Cu Fletcher nu ştii nicio’ată.
TEACH: Aşa e.
DON: Poate-a trecut de dimineaţă...
TEACH: Da.
DON: Se poate, ştii că dacă dispare zece sau cin’şpe zile habar n-ai c-a plecat.
TEACH: Da.
DON: De ce?
TEACH: Vreau să vorbesc cu el.
DON (Pauză): Poate ştie Ruth.
TEACH: Sigur nu mi-ai văzu’ pălăria?
DON: Nu. N-am văzut-o.
Pauză.
Ruthie ar putea să ştie.
TEACH: (Secătura dracului.)
DON: Ia vezi la toaletă.
TEACH: Nu-i la toaletă. Ce să caute la toaletă?
DON: Ai ceva cu Fletch?
TEACH: Nu. Tre’ să vorbesc ceva cu el.
DON: Poate-o s-apară.
TEACH: Aa, da ... (Pauză. Arată obiectele de pe tejghea.) Ce-s alea?
DON: Alea?
TEACH: Mhm.
DON: Sun’ din 1933.
TEACH: Din vremea ... chestiei?
DON: Da.
Pauză.
TEACH: Mişto.

8
DON: Au făcut o industrie-ntreagă din ele. De toate, pur şi simplu. Le-au da’ liber s-o
folosească şi toată lumea s-a servit.
TEACH: Da? (Ştiam eu.)
DON: Ca şi-acuma. Erau piepteni, perii ... ştii doar, perii inscripţionate cu asta ...
TEACH: Mhm. Ştiu. Au avut ... ăh ... zi ... şi ţoale, nu?
DON: Cred. Sigur. De toate. Şi sunt unii care fa’ colecţie.
TEACH: Aşa multe-au fost?
DON: Da ’n pula mea. (Nu-i aşa mult de-atunci.) Chestia a ţinut vreo doi ani şi erau (nu
ştiu) to’ felu’ de oameni în fiecare an care cumpărau to’ ce-apucau ca să le ducă
acasă-n Buffalo să le dea mătuşii, sau mai ştiu eu cui, şi s-au tot adunat.
TEACH: Şi cam cît fac?
DON: Cu totu’?
TEACH: Da.
DON: Aaa ... (Le vrei?)
TEACH: Nu.
DON: Aa, întrebam numa’. Adică, dacă le vrei ...
TEACH: Nu. Ziceam aşa, dacă intră cineva aici ...
DON: Aa, dacă intră cineva aici ... (Rahatu’ ăsta-i la modă ...)
TEACH: (Nu mă-ndoiesc.)
DON: ... şi tre’ să facă vreo cinşpe parai.
TEACH: Hai dă-te-n pula mea.
DON: Pe cuvînt de-onoare.
TEACH: Nu pe bune.
DON: Cam aşa.
TEACH: (Nişte hoţi ’n pula mea.)
DON: Daa ... Aşa-i ...
TEACH (pufneşte): Ce căcat, ăh?
DON: Oh, da.
TEACH: Dac-aş fi păstrat toate chestiile pe care le-am aruncat ...
DON: ... da.
TEACH: Aş bogat azi. M-aş da cu vreun yacht european.
DON: Mhm.
TEACH: (Băga-mi-aş, tata le ţinea în sertaru’ de la birou.)
DON: (Şi tata la fel.)
TEACH: (În pivniţă ...)
DON: (Mhm.)
TEACH: (Căcaturile de jucării din spatele curţii, doamne ...)
DON: (Taci să nu te mai aud.)
TEACH: E ... nu ştiu.
Pauză.
Jucăm un gin?
DON: Poate mai încolo.
TEACH: ’N regulă.
Pauză.
Habar n-am.
Pauză.
Ce zi de căcat ...
Pauză.
Ce vreme de căcat ...
DON: Crezi c-o să plouă?
TEACH: Da. Posibil. Mai încolo.
DON: Da.
TEACH: Uite, ia uite.
BOB apare, ducînd o pungă cu cafea şi mîncare în ea.
9
 Bobby, Bobby, Bobby, Bobby, Bobby.
BOB: Ruthie nu-i supărată pe tine.
TEACH: Nu e?
BOB: Nu.
TEACH: De unde ştii?
BOB: Am vorbit cu ea.
TEACH: Ai vorbit cu ea.
BOB: Da.
TEACH: Parcă ţi-am zis al’ceva.
BOB: Ei, ea m-a-ntrebat.
TEACH: Ce?
BOB: Dacă eşti aici.
TEACH: Şi ce i-ai zis?
BOB: Că eşti.
TEACH: Oh. (Se uită la DON.)
DON: Bob, ce i-ai zis?
BOB: Atît. Că Teach e-aici.
DON: Şi vine-ncoa?
BOB: Nu cred. (Au avut din ăla simplu.)
DON (lui TEACH): Deci? (E-n regulă.) (Lui BOB) Nu-i nimic, Bob.
Se uită la TEACH.
TEACH: Bob, e-n regulă. (Sie însuşi) (Totu’ e-n regulă pentru al’cineva mereu...)
DON ia punga şi împarte conţinutul în recipientele potrivite.
(Lui DON) N-ar trebui să mănînci mizeria aia.
DON: De ce?
TEACH: Am aşa o chestie cu mîncarea ecologică.
DON: Teach, nu-i mîncare ecologică. E numa’ iaurt.
TEACH: Şi-asta nu-i ecologică?
DON: Nu. E din to’deauna.
TEACH: Iaurtu’?
DON: Da. Făceau şi mişto pe tema asta în serialu’ ăla „My Little Margie.” (Lui BOB) Mai
demult, tu nu erai.
TEACH: Da?
DON: Da.
TEACH: Ce pula mea. Puţin acolo n-o să-ţi facă rău.
DON: Îţi face bine chiar.
TEACH: Bine, bine. Fiecare cu-ale lui. (Pauză. Lui BOB) Fletcher era acolo?
BOB: Nu.
DON: Unde mi-e cafeaua?
BOB: Nu-i acolo?
DON: Nu.
Pauză.
BOB: Le-am zis expre’ s-o bage-acolo.
DON: Şi unde e?
BOB: Au uitat-o.
Pauză.
Mă duc înapoi s-o iau.
DON: Nu te superi?
BOB: Nu.
Pauză.
DON: Te duci s-o iei?
BOB: Da.
Pauză.
DON: Ce-i, Bob?
10
BOB: Po’ să vorbesc cu tine?
Pauză. DON se duce la BOB.
DON: Ce e?
BOB: L-am văzut.
DON: Pe cine?
BOB: Pe tip.
DON: L-ai văzu’ pe tip?
BOB: Da.
DON: De care ţi-am zis?
BOB: Da.
DON: Chiar acuma?
BOB: Da. Pleca undeva.
DON: Pleca.
BOB: Da. Băga o valiză-n maşină.
DON: Numa’ tipu’ sau amîndoi?
BOB: Numa’ el.
DON: S-a suit în maşină şi-a plecat?
BOB: Cobora pe scări ...
DON: Da.
BOB: Şi-avea o valiză ...
DON dă din cap.
Se suia-n maşină ...
DON: Mhm.
BOB: Şi pleca.
DON: Şi ea unde-i?
BOB: Se duce el s-o ia.
DON: Cum era-mbrăcat?
BOB: Cu haine. De drum.
DON: Bine.
Pauză.
Gata, taci. ’Nţelegi ce vreau să zic?
BOB: Da.
DON: E-n regulă.
BOB: Şi-avea şi-un palton.
DON: Gata, taci.
BOB: Ca un impermeabil.
DON: Da.
Pauză.
Bine.
BOB: Da, şi pleca.
DON: Bob, du-te şi ia-mi cafeaua, nu te superi, nu?
BOB: Nu.
DON: Ce ţi-ai lua’ de mîncare?
BOB: Nu mi-am lua’ nimic.
DON: Uite ce-i, adu-mi cafeaua şi ia-ţi şi tu ceva de mîncare, da?
BOB: Bine. (Bun.) (Iese.)
Pauză.
DON: Cum e şunca?
TEACH: Aa, nicio’ată n-o fa’ cum trebuie.
DON: Aşa e.
TEACH: De dat-asta au ars-o ca dracu’.
DON: Hm.
TEACH: Tre’ să stai pe capu’ lor.
DON: Hm.
11
TEACH: De fiecare dată.
DON: Mhm.
TEACH: ’N-orice chestie ...
DON: Da.
TEACH: Vrei să fie cum trebuie, tre’ să fii de faţă.
DON: Da.
TEACH: Ca şi-n cazu’ tău.
DON: Ce-anume?
TEACH: Cu dugheana ta.
DON: Aa, da. Dacă eu nu-s aicea, nu se-ocupă nimeni.
Pauză.
TEACH: Nu.
Pauză.
Tre’ să fii tu aici.
DON: Da.
TEACH: Să le faci singur pe toate.
DON: Mhm.
Pauză.
TEACH: Ce-a fost chesti-asta cu puştiu’?
Pauză.
Adică, e ceva, ăh ...
DON: Nu-i nimic ... e ...
TEACH: Aha.
Pauză.
Ce-i? ... E ... ?
DON: Ei, un tip pe care l-am ochit.
TEACH: Aha. Un tip.
DON: Da.
TEACH: (Un tip ...)
DON: Da.
Pauză.
Cît e ceasu’?
TEACH: Două’şpe.
DON: Două’şpe. (Băga-mi-aş.)
TEACH: Ce-i?
Pauză.
DON: Ai plăti’ parcarea?
TEACH: Da. Gagic-a veni’ deja.
Pauză.
DON: Bine.
TEACH: Da, măi, a venit.
DON: Bun.
TEACH: Îmi zici cum stă treaba?
DON: Treaba?
TEACH: Da.
Pauză.
Despre ce-i vorba?
DON: Ee, nimic.
TEACH: Nu? Hai, zi, bijuterii?
DON: Nu. Nu-i nimic.
TEACH: Oh.
DON: Ştii...
TEACH: Da.
Pauză.
12
 Da. Nu. Nu ştiu.
Pauză.
Da’ ce-s eu de la poliţie ... Vorbesc şi eu aşa, nu?
DON: Da.
TEACH: Ăh?
Pauză.
Ştii că-ntreb numa’ aşa ... ca să vorbim.
DON: Da. Ştiu. Da, e-n regulă.
TEACH: Şi că nu mor dacă nu ştiu.
DON (întinde mîna după telefon): Da. Ştiu. Stai puţin că-ţi zic.
TEACH: Don, îmi zici numa’ dacă vrei.
DON: Teach, vreau.
TEACH: Da?
DON: Da.
Pauză.
TEACH: Sper ’n pula mea. Cer prea mult?
DON: Nu. Nu. Ai dreptate.
TEACH: Sper.
DON: Stai puţin. Tre’ să dau telefonu’ ăsta.
TEACH: Bine, e-n regulă. Zi, despre ce-i vorba, bijuterii?
DON: Nu.
TEACH: Da’ ce?
DON: Monezi.
TEACH: (Monezi.)
DON: Da. Stai aşa, tre’ să dau telefonu’ ăsta.
Don caută o carte de vizită, formează un număr.
(La telefon) Da? Donny Dubrow la telefon. Am vorbit ieri. Uitaţi, domnule, dacă
reuşesc să obţin chestiile alea care vă interesau, le mai vreţi?
Pauză.
Chestiile alea ... Vechi, da.
Pauză.
Diferite exemplare de diferite feluri.
Pauză.
În seara asta. Puţin mai tîrziu. Dacă sun’ ce ... !!?? Da, da’ nu-nţeleg ce întrebare-i
asta (la preţu’ de care vorbim ...)
Pauză.
Nu, ascultaţi, nu, vă-nţeleg ...
Pauză.
Puţin mai tîrziu.
Pauză.
Sută la sută.
Pauză.
Şi eu sim’ la fel. E-n regulă. La revedere. (Închide.) Javra dracului.
TEACH: Ăstora ... le-aş fute nevestele.
DON: Nu te contrazic.
TEACH: Labagiu’ dracului...
DON: (Jur că ...)
TEACH: Tipu-i colecţionar?
DON: Cine?
TEACH: Tipu’ de la telefon.
DON: Da.
TEACH: Şi-ălălalt?
DON: Pe care l-am ochit?
TEACH: Da.
13
DON: Şi el la fel.
TEACH: Şi-l faci de monezi.
DON: Da.
TEACH: Şi-ai un cumpărător în ăla de la telefon.
DON: (Labagiu’.)
TEACH: Nu te-ncurci cu căcănarii.
DON: Nu.
TEACH: Ce-ţi pasă dacă-i labagiu sau nu. ’S afaceri.
Pauză.
DON: Ai dreptate.
TEACH: Tipu’ cu valiza, el e fraieru’.
DON: Da.
TEACH: Cum ai da’ de el?
DON: Aici.
TEACH: A venit aici, ăh?
DON: Da.
TEACH: (Să mori tu.)
Pauză.
DON: A intrat într-o zi, acu’ o săptămînă.
TEACH: Pentru ce?
DON: Să se uite. S-a uitat prin vitrină şi vine cu bănuţu-ăsta cu cap de bizon ...
TEACH: Aşa ...
DON: Din o-mie-nouă-sute-toamna. (Nu ştiu. Habar n-aveam că-i acolo ... )
TEACH: Mhm.
DON: ... şi zice: „Cît face ăsta?”
TEACH: Mhm.
DON: Şi dau să zic „Un căcat”, de bou ce sunt, da’ mă opreşte ceva, şi zic „Cît daţi pe el?”
TEACH: Afacerist.
DON: Păi nu?.
TEACH: Cu cît să te-nţepi?
DON: Ast-am zis şi eu, deci se gîndeşte puţin, şi-mi zice că vrea să mai bage un ochi
pe-aici.
TEACH: Mhm ... (Se uită pe fereastră.)
DON: Şi se tot uită ... Ce-i?
TEACH: Nişte poliţai.
DON: Unde?
TEACH: La colţ.
DON: Ce fac?
TEACH: Patrulează.
Pauză.
DON: Au da’ colţul?
TEACH (aşteaptă): Da.
Pauză.
DON: ... şi tot alege. Şi ia o oglindă ciobită ... o jucărie veche ... un lighenaş pentru ras ...
TEACH: ... daaa ...
DON: Cinci sau şase chestii, opt parai cu totu’. Le iau, le pun într-o cutie, şi-atunci îmi
zice că dă cin’zeci de dolari pe bănuţ.
TEACH: Nu.
DON: Ba da. Aşa că-i zic (fii atent): „Nici vorbă.”
TEACH: (Coios...)
DON: (Păi, ce dracu’ ...)
TEACH: (Nu, vorbesc serios.)
DON: (Mi-am încerca’ norocu’.)
TEACH: (Foarte bine.)
14
 Pauză.
DON (ridică din umeri): Şi zic, „Nici vorbă”, el – că ob’zeci e maximum cît dă.
TEACH: (Ştiam eu.)
DON: Stai. Şi zic „Nouăj’cinci”.
TEACH: Aha.
DON: Batem palma pe nouăzeci, ia bănuţu’, lasă cutia cu căcaturi.
TEACH: A plătit?
DON: Ce? Cutia?
TEACH: Da.
DON: Nu.
Pauză.
TEACH: Şi ce era cu bănuţu’?
DON: Habar n-am ... vreo raritate.
TEACH: Nouăj’ de dolari pe-un bănuţ.
DON: Teach, ’ţ baţi joc de mine? Pun pariu că făcea de cinci ori pe-atît.
TEACH: Da, ăh?
DON: Păi, cum dracu’, tipu’ intră aici, aruncă nouăj’ de parai ca pe nimic, sigur că
da.
Pauză.
TEACH: Acuma, ce pula mea, nu te-a costat nimic.
DON: Nu asta-i chestia. Se-ntoarce-a doua zi şi-şi mai bagă nasu’ puţin pe-aici. Se uită ba
la una, ba la alta, ba că ce frumos e-afară ...
TEACH: Da ...
DON: Şi-mi zice că el e tipu’ care a fost ieri pe-aici şi-a cumpărat bănuţu’ cu bizon şi că
dacă mai am şi alte articole de interes.
TEACH: Da.
DON: Şi-i zic „Acuma nu.” Şi mă-ntreabă dacă po’ să iau legătura cu el cînd primesc ceva,
zic „Sigur”, şi-şi lasă cartea de vizită. Cică să-l sun dac-apare ceva.
TEACH: Mhm.
DON: Vine-aicea de parc-aş fi portaru’ lui.
TEACH: Mmmm.
DON: Îmi ia bănuţu’ şi cică să-l sun dacă mai apare altu’.
TEACH: Da.
DON: Îmi face el o favoare că intr-aicea.
TEACH: Da.
Pauză.
Unii nu se schimbă nicio’ată.
DON: Adică mare favoare ce mi-a făcut numa’ c-a intrat aici.
TEACH: Mhm. (Şi-i dai o lecţie.)
DON: (Normal.) Aşa că Bob, treaba-i că i-am pîndit casa, şi asta-i treaba.
TEACH: Şi cine-i gagica.
DON: Ce gagică?
TEACH: De care-l întrebai pe Bob.
DON: Aa, da. Tipu’ e-nsurat. Adică (Habar n-am.) Credem că e-nsurat. Sun’ două nume
pe sonerie ... Oricum, locuieşte cu gagica, ’nţelegi ...
TEACH: Ce dracu.
DON: ... şi să vezi ce gagică.
TEACH: Da, ăh?
DON: Marfă gagica, Teach. Adică-i mişto rău.
TEACH: Futu-i ...
DON: Acu’ cîteva zile ..., vinerea trecută, vine Bob şi mă tîrăşte-afară să-i văd, plecau cu
bicicletele. Avea gagica un cur, să-ţi dai palme, înfipt-aşa-n sus cum stătea aplecată
pe ghidon, cu boxeri d-ăia scurţi de biciclistă.
TEACH: Ai dreacului ...
15
 Pauză.
DON: Şi-asta e. Îi supraveghem. Amîndoi muncesc ... (El a plecat ieri la muncă pe
bicicletă.)
TEACH: Nu ...
DON: Ba da.
TEACH (pufneşte): (La patru ace, ăh?)
DON: Nu i-am văzut. Bobby i-a văzut.
Pauză.
Şi-asta-i treaba. Earl mi-a făcu’ lipeala cu tipu’ de la telefon, el e colecţionaru’ ăsta,
şi-asta e.
TEACH: Ţi-a pica’ direct în plasă.
DON: Da.
TEACH: Şi-o faci în sear-asta.
DON: Aşa se pare.
TEACH: Şi cine-o face?
Pauză.
DON: Bobby.
Pauză.
E băiat bun, Teach.
TEACH: Super băiat, Don. Ştii ce cre’ despre el.
Pauză.
Îmi place.
DON: Se descurcă.
TEACH: Te cred.
Pauză.
Da’ vreau să zic şi eu ceva-n legătură cu asta.
DON: Ce?
TEACH: Numa’ atît – şi fără să fac vreo aluzie –
DON: Ce?
TEACH (Pauză): Nu-l trimite pe puşti.
DON: Să nu-l trimit pe Bobby?
TEACH: Nu. (Uite, stai puţin.) Să nu ne pripim. Despre ce vorbim aici? Loialitate.
Pauză.
Ştii ce cred la capitolu’ ăsta. E grozavă. E minunată.
DON: Ce?
TEACH: Loialitatea. E mare lucru. Îmi creşte inima la ce faci pentru puştiu’ ăsta.
DON: Ce fac pentru el?
TEACH: Ce faci. Ştii ce vreau să zic, ce faci.
DON: Nu. Nu fac nimic pentru el.
TEACH: Aşa crezi tu, da’ ce faci, zic, ce faci de fapt pentru el. E nemaipomenit. Don, ce
vreau să zic e că uneori prea multă loialitate strică. Nu te lăsa orbit de asta. De ce
vorbim aici? Afaceri. Păi, una e să-i iei mixeru’ cu şase viteze sau televizoru’
Goldstar – atuncea-l trimiţi pe puşti. Da’ aicea vorbim de-o treabă serioasă ... nu să
vadă imediat ce se-ntorc c-au fost ... Dacă-i vorba de-un seif, cu una sau două
încuietori bune, ai nevoie de cineva care să caute materialu’ de valoare, nu să-şi
piardă timpu’ cu argintăria de oţel inoxidabil sau cu vreo mizerie de ceas digital.
Pauză.
Amîndoi ştim despre ce-i vorba aici. Amîndoi ştim că-i vorba de-o treabă care cere
mai mult decît un puştan care se strecoar-acolo c-o rangă ...
DON: Asta nu-mi place.
TEACH: Mi-a scăpat.
DON: Ştii ce cre’ despre asta.
TEACH: Da. Şi-mi pare rău, Don. Asta-mi place la tine. Da’ atîta vreau să zic, nu amesteca
afacerile cu plăcerea.
16
DON: Teach, da’ nu vreau să mai vorbesc.
Pauză.
Pricepi?
TEACH: Sigur, şi-mi cer scuze.
Pauză.
‘M pare rău.
DON: Atîta-ţi cer.
TEACH: E-n regulă. Da-ţi zic. Mă bucur c-am zis-o.
DON: De ce?
TEACH: Treburile-astea-i cel mai bine să fie vorbite deschis.
DON: Da’ nu vreau să fie vorbite deschis.
TEACH: Tocma’ de-aia mi-am cerut scuze.
Pauză.
DON: Să ştii că puştiu-i O.K. Face to’ ce poate, e muncitor, ce-ai cu el, lasă-l în pace.
TEACH: Aa, da, face to’ ce poate.
DON: Şi, Teach, să ştii că nu-i prost.
TEACH: Am zis eu asta? Zic numa’ că treaba asta nu-i de el. Ce-i ruşinos aicea? Nu-i o
spargere oarecare, nu iese, ne luăm jucăriile şi plecăm. Ăh? Vrei să futem tot?
Pauză.
Atîta zic, dacă există cea mai mică posibilitate să se fută, ’ncalci legea, dai lovitura
şi nici măcar nu găseşti monezile: dacă vezi cea mai mică posibilitate să fie aşa,
nu-ţi permiţi riscu’. Don? Vreau să mă duc eu să-l fac pe căcănar. Don? Ce-i ruşinos
aicea? Ai grijă de el, de acord. (Înţeleg, loialitatea.) Da’ are şi Bobby interesu’ lui. Şi
nu-ţi permiţi (îţi zic, ca propunere de afaceri) nu-ţi permiţi riscu’.
(Pauză. TEACH ia în mînă un obiect ciudat.) Ce-i asta?
DON: Aia?
TEACH: Da.
DON: E o chestie care se bagă-n porcii tăiaţi să le ţină picioarele crăcănate pîn’ se scurge
tot sîngele.
TEACH dă din cap. Pauză.
TEACH: Mmmm.
Pauză.
DON: Am vorbit-o cu el.
TEACH: „Ai vorbit-o cu el.” ... Ai vorbit-o şi mie-mi zici după.
Pauză lungă.
DON: Lui Earl, i-am da’ zece la sută.
TEACH: Da? Pentru ce?
DON: Pentru lipeală.
TEACH: Deci scădem zece la sută: patruş’cinci, patruş’cinci.
Pauză.
DON: Şi Bobby?
TEACH: O sută. O sută cincizeci ... mă rog ... dacă ne scoatem.
DON: Şi tu ce faci?
TEACH: Treaba. Mă duc, intru ... aduc materialu’ aici (sau, mă rog ...)
Pauză.
DON: Şi eu ce fac?
TEACH: Tu păzeş’ reduta.
DON: Aici?
TEACH: Păi, nu asta-i reduta?
Pauză.
DON: (Tu-nţelegi, că de dat-asta-i vorba de bani, nu glumă.)
TEACH: Ştiu. Crezi că pun botu’ la mărunţiş?
Pauză.
Zi!
17
DON: Uite, stai aşa. Încă vorbim, da?
TEACH: Mă ierţi. Credeam că faza cu vorbitu’ s-a terminat.
DON: Nu.
TEACH: Păi, hai să mai vorbim atunci. Vrei să negociezi? Vrei să intrăm în cifre?
DON: Nu. Vreau numa’ să mă gîndesc puţin.
TEACH: Bine, gîndeşte-te, da’ ţine con’ de asta. Cin’zeci la sută din ceva e mai bine decît
nouăzeci la sută dintr-o rablă de prăjit pîine pe care-o s-o ai dacă-l trimiţi pe puşti.
(Asta dacă nu porneşte alarma-nainte ...) Don? Nici măcar nu ştii cum stă treaba la
faţa locului. Unde stă. Sunt alarme? Ce fel de alarme? Ce fel de ...? Şi dacă (Doamne,
fereşte!) se-ntoarce tipu’? Cineva se pierde cu firea, îi dă una c-o veioză – nu cre’ că
vrei asta – şi poţi să-ţi bagi în cur ăia nouăj’ de dolari şi vrei să ştii de ce? (Şi nu
vreau să zic altceva ...) că n-ai vrut s-o faci ca lumea.
BOB reintră cu o pungă.
Salut, Bob!
BOB: Salut, Teach!
Pauză.
DON: Ţi-ai lua’ ceva de mîncare?
BOB: Mi-am luat o buca’ de plăcintă şi-un Pepsi.
BOB şi DON scot mîncarea şi încep să mănînce.
DON: Ţi-au luat iar banii pe cafea?
BOB: Pentru a ta?
DON: Da.
BOB: I-au luat acum. Nu ştiu dacă i-au luat şi prima dată.
DON: E-n regulă.
Pauză.
TEACH (Lui BOB): Cum e-afară?
BOB: E bine.
TEACH: O să plouă?
BOB: Azi?
TEACH: Da.
BOB: Habar n-am.
Pauză.
TEACH: Păi, tu ce crezi?
BOB: S-ar putea.
TEACH: Crezi, nu, ăh?
DON: Teach ...
TEACH: Ce? N-am zis nimic.
BOB: Ce-i?
TEACH: Nu cre’ c-am zis ceva.
Pauză.
BOB: S-ar putea să plouă.
Pauză.
Cre’ că mai încolo.
TEACH: Cum e plăcinta?
BOB: Bună, bună.
TEACH (ridică depărtătorul de picioare pentru porcii morţi): Ştii ce-i ăsta?
Pauză.
BOB: Dap.
TEACH: Ce e?
BOB: Ştiu ce e.
TEACH: Ce?
BOB: Ştiu.
Pauză.
TEACH: Ăh?
18
BOB: Ce-i?
TEACH: Lucrurile sun’ ce sunt.
DON: Teach ...
TEACH: Ce?
DON: Las-o pe mai tîrziu.
BOB: Tre’ să te rog ceva.
TEACH: Sigur, aşa da.
DON: Las-o pe mai tîrziu îţi zic.
TEACH: Sigur.
BOB: Ăh, Don?
DON: Ce?
Pauză.
BOB: Tre’ să vorbesc cu tine.
DON: Da? Ce?
BOB: Mă-ntrebam, legat de chestie, dacă po’ să-mi dai un avans.
Pauză.
DON: Ai nevoie?
BOB: N-am nevoie ...
DON: Cît?
BOB: Mă gîndeam aşa că poate-mi dai vreo cin’zeci.
Pauză.
Ca să am ...
TEACH: Ai nişte butoni?
DON: Vezi în cutie. (Lui BOB) La ce-ţi trebuie?
BOB: La nimic.
DON: Bob ...
BOB: Po’ să ai încredere.
DON: Nu asta-i chestia. Bob, nu-i chestia că am sau n-am încredere-n tine.
BOB: Da’ care-i chestia?
TEACH: Modu’ de-acţiune.
DON: Teach, nu te băga.
BOB: L-am găsit.
Pauză.
TEACH: Pe cine?
BOB: Un tip.
TEACH: Da?
BOB: Da.
TEACH: Şi-unde stă?
BOB: Undeva.
TEACH: Unde? Pe-aproape?
BOB: Nu.
TEACH: Nu?
BOB: Prin Lake Shore Drive.
TEACH: Da, ăh?
BOB: Da.
TEACH (Pauză): Ce, nu ţi-a ieşit treaba?
BOB: Am fos’ numa’ după cafea.
TEACH: Da’ n-ai adus cafeaua.
Pauză.
Acum ai adus-o?
BOB: Nu.
TEACH: De ce?
DON: Teach, stai aşa. Bob ...
BOB: Ce?
19
DON: Ştii ceva?
BOB: Nu.
DON: Mă gîndeam, ştii, ce-ar fi s-o lăsăm baltă.
Pauză.
BOB: Vrei s-o laşi baltă?
DON: Aşa mă gîndeam.
BOB: Oh.
DON: Şi de bani, o să-ţi dau ... uite, patruzeci, îmi datorezi douăzeci, şi, pentru început, ia
douăzeci că l-ai găsit pe tip.
Pauză.
E bine.
BOB: Da.
Pauză.
BOB: Nu vrei să fac eu treaba?
DON: Asta ţi-am şi zis. Ce vorbesc cu tine?
BOB: Că n-o fac eu.
DON: Nu acum. N-o mai facem acum.
BOB: O facem mai tîrziu?
DON (ridică din umeri): Da-ţi dau douăzeci că l-ai găsit pe tip.
BOB: Donny, îmi trebuie cin’zeci.
DON: Păi, îţi dau patruzeci ...
BOB: Ai zis douăzeci ...
DON: Nu, Bob, n-am zis. Am zis că-ţi dau patruzeci, din care îmi datorezi douăzeci.
Pauză.
Şi că po’ să păstrezi douăzeci.
BOB: Deci îţi dau înapoi douăzeci.
DON: Ne-am înţeles.
BOB: Cînd?
DON: Curînd. Cînd ai.
Pauză.
BOB: Şi dacă nu-i am curînd?
DON: Păi, ce-nţelegi prin „curînd”?
BOB: Nu ştiu.
DON: Poţi în ... tr-o zi, în cîteva zile sau aşa?
BOB: Poate. Nu prea cred. Nu-mi dai cin’zeci?
DON: Şi-mi dai treizeci înapoi?
BOB: Ţi-i dau pe cei douăzeci.
DON: Nu aşa ne-am înţeles.
BOB:Da’ putem să ne-nţelegem acum. Donny, putem să ne-nţelegem acum, nu?
DON: Bob, uite. Uite-aici: îţi dau cin’zeci, săptămîna viitoare îmi dai douăj’cinci.
Pauză.
Păstrezi douăj’cinci, îmi dai douăj’cinci.
BOB: Cu treaba cum rămîne.
DON: Uit-o.
BOB: Zi-mi cînd vrei s-o fac.
DON: Nu ştiu dacă vreau s-o faci. Nu-n momentu’ ăsta.
Pauză.
’Nţelegi ce zic?
Pauză.
BOB: Nu.
DON: Vreau să zic, îţi dau douăj’cinci şi uită treaba.
BOB: Adică s-o uit eu.
DON: Da.
BOB: Aaaa.
20
 Pauză.
Bine. Bine.
DON: ’Nţelegi ce zic?
BOB: Da.
DON: Ca şi cum n-a existat.
BOB: Ştiu.
DON: Deci înţelegi ce zic.
BOB: Da.
Pauză.
O să plec.
Pauză.
Ne vedem mai tîrziu. (Pauză. Se uită la DON)
DON: Oh. (Bagă mîna în buzunar şi-i întinde bancnotele lui BOB. Lui TEACH): Ai două
de cinci?
TEACH: Nu.
DON (Lui BOB): Tre’ să-ţi dau ... treizeci, îmi dai treizeci.
BOB: Ai zis că-mi dai cin’zeci.
DON: Iartă-mă, iartă-mă, Bob, aşa-i, ai dreptate. (Îi dă lui BOB restul de bani).
Pauză.
BOB: Mulţumesc.
Pauză.
Ne vedem mai tîrziu, nu, Teach?
TEACH: Ne vedem mai tîrziu, Bobby.
BOB: Ne vedem, Donny.
DON: Ne vedem mai tîrziu, Bobby.
BOB: Mă-ntorc mai tîrziu.
DON: Bine.
BOB se îndreaptă spre ieşire.
TEACH: Pa.
Pauză. BOB a plecat.
Don, faci ce trebuie cu el.
Pauză.
Crede-mă.
Pauză.
Aşa-i cel mai bine pentru toată lumea.
Pauză.
Ce-a fost a fost.
Pauză.
Hai, la treabă. Zi de chestie. Zi tot.
DON: Ce?
TEACH: ... tipu’ ... unde stă ...
DON: După colţ.
TEACH: Perfect, şi e plecat în weekend.
DON: Nu ştim.
TEACH: E, cum nu ştim. Bob l-a văzut ieşind pe uşă. Doar n-o să te mintă.
DON: Păi, Bob l-a văzu’ doar ieşind ...
TEACH: Avea o valiză, Don, nu s-o duce să facă piaţa ... Pleacă-n weekend.
Pauză.
Don, (Participi şi tu?) Începem odată? Vrei să-mi zici ceva de monezi?
Pauză.
DON: Ce-i cu ele?
TEACH: Ceva, în general. Să ştiu ce caut. Ce să iau. Ce să nu iau. (... chestii la care li se ia
urma) (altele care nu fac doi bani ...)
Pauză.
21
 Care, cum seamănă-ntr-ele, da’ unele-s mai valoroase ... şi tot aşa ...
DON: În primu’ rînd, vreau bănuţu’ ’napoi.
TEACH: Donny ...
DON: Nu, ştiu, e numa’ un căcat de bănuţ. Adică, ce mare chestie, nu? Da’ zic numa’ că-l
vreau înapoi.
TEACH: O să-l ai înapoi. Intru-acolo să-i iau monezile, şi ce, le iau pe toate, da’ las
bănuţu’? Donny, trezeşte-te. Hai să punem lucrurile la punct.
Tu n-ai aşa un pic de ...?
Pauză.
Hai să nu fim neglijenţi. Eşti neglijent, ai belit-o.
DON: Ai dreptate.
TEACH: (Don, te iubesc ca pe fratele meu.) Hai să ne trezim odată.
Pauză.
Da? Ce-avem? Un tip, intr-aici, bine-mbrăcat ... (Cu o servietă?)
DON: (Nu.)
TEACH: E-n regulă ... intră-ntr-un magazin de vechituri să caute monezi.
Pauză.
Pune ochii pe-un bănuţ valoros aruncat într-o grămadă de căcaturi. Se fîţîie încolo
şi-ncoace, se uită la una, la alta.
DON: (Vrea bănuţu’.)
TEACH: Pula mea. Cînd să plece, dă nouăzeci pe bănuţ.
DON: (Ar fi da’ şi de cinci ori pe-atît.)
TEACH: (E hai, nu sări calu’ acuma.) Bun, avem un tip care le are cu monezile. Unde-şi
ţine colecţia?
DON: Ascunsă.
TEACH: Tipu-şi ascunde colecţia, deci căutăm, zi, un birou ... Că doar n-o fi genu’ s-o
ţină-n pivniţă ...
DON: Nu.
TEACH: Deci căutăm un birou.
DON: (O cameră de lucru.)
TEACH: Şi căutăm ... seif ... n-are ...
DON: Nu ...?
TEACH: ... poa’ să le ţină în ... unde?
Pauză.
DON: Habar n-am. În sertaru’ de la birou.
TEACH: Îl deschizi p-ăla din mijloc şi-alelalte se deschid singure.
DON: (Da.)
TEACH: (Poate.) Da’ aici avem o chestie.
DON: Care?
TEACH: Cînd luăm alea deseară, intrăm ca băieţii, nu? Adică nu contează dacă futem
locu’, nu? Deci, ce al’ceva? Ce mai luăm şi ce lăsăm?
DON: ... păi ...
TEACH: ... nu mă refer la bani, zic, ce alte chestii mai luăm ... aşa ... pentru deranj ...
Pauză.
DON: Habar n-am.
TEACH: În chestii de-astea nu prea po’ să faci reguli.
DON: (O să fii cam încordat acolo.)
TEACH: (Nu chiar.)
DON: (E, hai, aşa ... puţin.)
TEACH: (E normal.)
DON: (Da.)
TEACH: (Ar fi anormal să nu fiu. De unu’ relaxat nici n-am nevoie.)
DON: (Nu.)
TEACH: (Şi ştii de ce?)
22
DON: (Da.)
TEACH: (Bine-atunci.) E bine să vorbim deschis treburile-astea.
DON: Da.
TEACH: Trebuie să le vorbeşti deschis. Resentimente, neînţelegeri, se-ntîmplă cînd faci o
treabă. Nu scapi de ele, tre’ să le faci faţă. Vrei să mă testezi la nişte monezi? Îmi
arăţi nişte monezi? O listă de preţuri ... catalogu’ albastru ...?
DON: Vrei să te uiţi în catalog?
TEACH: Absolut.
DON (îi întinde lui TEACH un catalog mare): Tocma’ l-am luat săptămîna trecută.
TEACH: Mhm.
DON: Nu toate valorile sunt actuale ...
TEACH: Mhm ...
DON: Argint ...
TEACH (uitîndu-se prin catalog): Mhm ...
DON: Rarităţi ...
TEACH: Păi, tre’ să fie destul de stabile, nu?
DON: Eu zic de alea care nu sunt.
TEACH: Aa.
DON: Da’ catalogu-ţi dă o idee de ansamblu.
TEACH: Te-ai uitat prin el?
DON: Da.
TEACH: Tre’ să-ţi faci o idee despre problemă.
DON: Catalogu-ţi face o idee.
TEACH: Asta-ţi zic şi eu. O chestie. Face toată diferenţa.
DON: Ce?
TEACH: Să ştii ’n pula mea despre ce vorbeşti. Şi se-ntîmplă aşa de rar, Don. Aşa de rar.
Cît crezi că face un penny din S 1929 cu capu’ lu’ Lincoln pe faţă şi c-un spic de grîu
pe spate?
DON începe să vorbească.
A! A! A! A! A! Tre’ să ştim despre ce stare e vorba.
DON (Pauză): O.K. În ce stare?
TEACH: Oricare. Zi tu.
DON: Păi, alege una.
TEACH: Buuun, o s-aleg una uşoară. Stare excelentă 1929 S.
DON: Face ... vreo treij’ de dolari.
TEACH: Nu.
DON: (Mai mult?)
TEACH: Păi, ghiceşte.
DON: Zi-mi numa’ dacă-i mai mult sau mai puţin.
TEACH: Tu ce crezi?
DON: Mai mult.
TEACH: Nu.
DON: O.K., face, să zic ... 18 dolari şi şaizeci de cenţi.
TEACH: Nu.
DON: Mă dau bătut.
TEACH: Douăj’ de cenţi.
DON: Hai, dă-te-n căcat.
TEACH: Pe crucea mea.
DON: Ia dă catalogu’ ăla-ncoa. (Pe ton de afaceri) Asta-i bună.
TEACH: Asta vreau să zic, Don, tre’ să ştii despre ce-i vorba.
DON: Şi vrei să iei catalogu’?
TEACH: Neee, dă-l în pula mea. Ce să fac, să răsfoiesc catalogu’ ore-n şir? Important e
să-ţi faci o idee ...
DON: Da.
23
TEACH: Ailaltă ce era?
DON: Care ailaltă?
TEACH: Pe care ţi-a suflat-o.
DON: Ce vrei să zici cu ce era?
TEACH: Data, şi aşa.
DON: De unde dracu vrei să ştiu?
TEACH (Pauză): Cînd te-ai uitat.
DON: Cum intri în casă?
TEACH: În casă?
DON: Da.
TEACH: Aa, pe un geam lăsat deschis sau aşa.
DON: Da.
TEACH: E mereu cîte ceva.
DON: Da. Şi altfel, dacă nu pe geam.
TEACH: De unde pula mea să ştiu?
Pauză.
Dacă nu pe geam, atunci altfel.
DON: Cum?
TEACH: O să vedem acolo.
DON: Bine, da-ntreb, ce-ar mai fi.
TEACH: Hei, n-ai zis că mă iei cu „cine ştie cîştigă”!
DON: E numa’ o-ntrebare.
TEACH: Ştiu.
Pauză.
DON: Şi care-i răspunsu’?
TEACH: O să vedem cînd ajungem acolo.
DON: Oh, Teach, nu poţi să-mi răspunzi, nu?
TEACH: Don, tu ai treaba ta, eu am treaba mea. N-am venit aici la examen. Ia vezi.
DON: Văd. Aş vrea să-mi răspunzi la-ntrebare.
TEACH: Don, nu mă face. Nu te pune cu mine. Nu mă lua drept al’cineva.
DON: Şi-asta ce vrea să-nsemne?
TEACH: Că nimeni nu-i perfect.
DON: Nu. Aşa-i.
Pauză.
Îl chem şi pe Fletch cu noi.
TEACH: Fletch.
DON: Da.
TEACH: Să vină cu noi.
DON: Da.
TEACH: Acuma-ţi baţi joc de mine.
DON: Nu.
TEACH: Nu? Atunci de ce zici asta?
DON: De Fletch?
TEACH: Da.
DON: Vreau puţin rafinament.
TEACH: Vrei puţin rafinament în echipă.
DON: Da, vreau.
TEACH: Şi-l chemi pe Fletch.
DON: Da.
TEACH: Că nu zic ce vrei tu.
DON: S-ar putea s-avem nevoie de el.
TEACH: N-avem.
DON: Teach, s-ar putea.
TEACH: Don, n-avem nevoie de el. N-avem nevoie de el.
24
 DON ridică receptorul.
Ce faci? Îl suni?
DON face semn că da.
DON: Sună ocupat. (Pune receptorul în furcă.)
TEACH: Poate vorbeşte la telefon.
DON: Da. Se poate.
TEACH: Don, n-avem nevoie de el. N-avem nevoie de el. ’Nţeleg ce vrei să zici, ’nţeleg.
Te gîndeşti c-o să fiu acolo, singur, şi ţi-e teamă c-o să fac zgomot, şi de-aia
mă-ntrebi cum intru. ’Nţeleg. ’Nţeleg asta, să ştii. Uite, mă duc la etaju’ doi, mă urc
pe burlan, po’ să ...
DON formează din nou.
Vorbeşte, vorbeşte, ce dracu’, lasă-l să respire puţin, ăh?
DON pune receptorul în furcă.
Don, sun’ jignit.
DON: ‘M pare rău, Teach.
TEACH: Da’ nu-s jignit pentru mine.
DON: Da’ pentru cine?
TEACH: Gîndeşte-te puţin.
DON: O s-avem cine să ne-asigure spatele.
TEACH: Dacă suntem puţini, n-avem nevoie de spate. Ştii cine-are „spate”? Armatele-au
spate.
DON: Vreau să zic, dacă ceva nu merge bine ...
TEACH: Nu merge, nu merge, cu mîna ta-ţi faci ce merge şi ce nu. E, da’ ce pula mea.
Ideea-i a ta, nimeni n-a comentat. Vorbim afaceri, hai să vorbim afaceri: crezi că-i o
treabă bună să-l bagi şi pe Fletch? Să ne-ajute?
DON: Da.
TEACH: Bine-atunci, dacă eşti sigur ...
DON: Teach, sun’ sigur.
TEACH: Bine, bine. De-asta mi-era teamă.
Pauză.
Auzi, da’ poate c-ai dreptate. Să fim trei.
DON: Da.
TEACH: Unu’ se uită după poliţie ... stă de şase ...
DON: Da.
TEACH: Mai mulţi, mai bine.
DON: Da.
TEACH: O treabă-n trei.
DON: Da.
TEACH: Tu, eu, Fletcher.
DON: Da.
TEACH: Marfă de echipă.
Pauză.
Siguranţă. Forţă. Creier. Nu?
DON: Da.
TEACH: Asta e, cum se cheamă, distribuţia clasică. Nu? Lăsăm zece la sută deoparte
pentru Earl, şi restu’ se-mparte la trei. Nu? Asta avem. Nu?
DON: Da.
TEACH: Păi, aşa-i bine.
Pauză.
E-n regulă. Da-mi laşi mie plăcerea s-o fac.
DON: În seara asta?
TEACH: Da.
DON: O.K.
Pauză.
25
 Eu rămîn aici la telefon ...
TEACH: ... da ...
DON: ... pentru Fletcher ...
TEACH: Da.
DON: Ne vedem pe la zece jumate, un’şpe, aici.
TEACH: (Aici, toţi trei ...)
DON: Da. Şi mergem.
Pauză.
Ăh?
TEACH: Da. Unde?
DON: După colţ.
TEACH: Aa, da.
Pauză.
Eşti supărat pe mine?
DON: Nu.
TEACH: Jucăm un gin?
DON: Neee.
TEACH: Păi, atunci cre’ c-o să plec acasă, trag un pui de somn, mă odihnesc. Mă-ntorc
deseară şi-l facem pe căcănar de monezi.
DON: Exact.
TEACH: Mă simt de parcă vreau să bat recordu’ la nesomn.
DON: N-ai dormit după joc?
TEACH: Nu ’n pula mea. (Şi p-ormă muista aia ...)
DON: Hai, du-te să dormi puţin. Vrei să te sinucizi?
TEACH: Ai dreptate, şi, Don, fă ce crezi tu că-i bine.
DON: Trebuie, Teach.
TEACH: Trebuie să mergi pe instinct, bun sau rău.
DON: Trebuie.
TEACH: Ştiam eu. Ştiam eu c-aşa faci.
Pauză.
Dacă vrea careva să dea de mine, ’s la hotel.
DON: O.K.
TEACH: Nu-s la hotel, ’s p-afară la o cafea, mă-ntorc repede.
DON: O.K.
TEACH: Şi ne vedem pe la un’şpe.
DON: Fix.
TEACH: Aici.
DON: Exact.
TEACH: Şi nu-ţi fă griji.
DON: Nu-mi fac.
TEACH: Nu vreau s-aud că-ţi faci vreo grijă.
DON: Teach, n-ai s-auzi.
TEACH: Eşti sigur că vrei să vină şi Fletch cu noi?
DON: Da.
TEACH: E O.K. atunci, dacă zici tu că eşti sigur.
DON: Sun’ sigur, Teach.
TEACH: Atunci ne vedem deseară.
DON: Sigur.
TEACH: Ne vedem mai tîrziu.
DON: Ştiu.
TEACH: Hai salut.
DON: Salut.
TEACH: Don, înainte să plec, vreau să mai lămuresc ceva. Nu-s supărat pe tine.
DON: Ştiu.
26
TEACH: Bine-atunci.
DON: Somn uşor.
TEACH iese.
DON: ... Căca-m-aş în ele de-afaceri ...
Luminile scad pînă la întuneric total.

27
ACTUL DOI
„Don – magazin de antichităţi”. Ora 11:15 p.m. în aceeaşi seară. În prăvălie e întuneric.
DON e singur. Ţine receptorul la ureche.

DON: Perfect. Perfect perfect perfect perfect perfect.

Pauză.
(Muist de căcat ...)
Pauză.
Asta da generozitate.
DON pune receptorul în furcă. BOB apare în uşa magazinului.
Ce faci aici?
BOB: Am venit aici.
DON: Pentru ce?
BOB: Tre’ să vorbesc cu tine.
DON: Ce?
BOB: Afaceri.
DON: Da?
BOB: Îmi trebuie nişte bani.
DON: Pentru ce?
BOB: Pentru nimic. Po’ să fac ceva pentru ei.
DON: La ce-ţi trebuie?
BOB: Pentr-un tip. Am găsit o monedă.
DON: O monedă?
BOB: Cu cap de bizon.
DON: Un bănuţ?
BOB: Da. Îl vrei?
Pauză.
DON: Bob, ce faci aici?
BOB: Îmi trebuie bani.
DON ridică receptorul şi formează. Lasă telefonul să sune în timp ce
vorbeşte cu Bob.
Îl vrei?
DON: Ce?
BOB: Bănuţu’ meu.
DON: Dă să-l văd.
Pauză.
Tre’ să mă uit la el să văd dacă-l vreau.
BOB: Nu ştii dacă-l vrei?
DON: Poate că-l vreau ... dă să văd dacă valorează ceva.
BOB: E cu cap de bizon, tre’ să valoreze ceva.
DON: Chestia-i cît. Cu orice lucru-i la fel, Bob. Cu orice chestie. (Pauză. Pune receptorul
în furcă .) Ai fost pe la Riv?
BOB: Mai ’nainte.
DON: Fletch i-acolo?
BOB: Nu.
DON: Teach?
BOB: Nu. Ruth şi Gracie au trecut puţin.
DON: Ce naiba-nseamnă asta?
Pauză.
BOB: Nimic.
Pauză.
Numa’ ele erau acolo.
Pauză.
28
 N-am vrut să zic nimic ... bănuţu’ meu ... po’ să-ţi zic ce e.
Pauză.
Po’ să-ţi zic ce e.
DON: Ce? Ce dată are? Mi se rupe.
BOB: Da?
DON: Uite, Bobby, ce-i important la o monedă ...
BOB: ... da?
DON: În ce stare e ...
BOB: (Excelentă.)
DON: ... dacă poţi (nu ştiu ...) să numeri firele de păr de pe indian, sau ceva. Tre’ să
verifici.
BOB: În catalog?
DON: Da.
BOB: O.K. Păi atunci o să ştii.
DON: Păi, nu. Ce vreau să zic, catalogu’ e să-l foloseşti aşa, ca reper (adică, raportat la
preţu’ argintului ... şi tot aşa ...) (Pune receptorul în furcă.) Pizda mă-sii.
BOB: Ce-i?
DON: Cît vrei pe monedă?
BOB: Numa’ cît face.
DON: O.K., o să verificăm.
BOB: Da’ to’ n-o să ştii sigur.
DON: Da-ţi faci o idee, Bob. ’Ţ faci o idee de la care poţi să pleci.
Pauză.
BOB: Tipu’ ălălalt a da’ nouăj’ de parai.
DON: Bob, ăla era ’n pula mea un fraier.
Pauză.
Sunt eu fraier? (Bob, am treabă. Nu vezi?)
BOB: Da’ unele monezi fac şi-atîta.
DON: Ciudăţeniile, Bob. Ciudăţeniile diforme-ale naturii. Despre ce-i vorba? Argint?
Argintu’ poate fi şi triplu. Vrei cin’şpe cenţi pe el?
BOB: Nu.
DON: Bine-atunci. Cît vrei pe el?
BOB: Cît face.
DON: Dă să-l văd.
BOB: De ce?
DON: Ca să mă uit în ... Las-o baltă. Las-o baltă. Nu mi-l arăta.
BOB: Da’ catalogu’ nu face doi bani.
DON: Bob, catalogu’ ne face o idee. Catalogu’ ne dă un termen de comparaţie.
Uite, suntem oameni. Putem să vorbim, să negociem, putem să ... ai nevoie de bani?
Cît îţi trebuie?
Pauză.
BOB: Am venit aici ...
Pauză.
DON: Bob, ce-ţi trebuie?
BOB: Cum de eşti aici aşa tîrziu?
DON: O să jucăm cărţi.
BOB: Cine?
DON: Teach cu mine şi cu Fletcher.
TEACH intră în magazin.
Cît e ceasu’?
TEACH: Ce caută ăsta ’n pula mea aici?
DON: Cît e ceasu-n pula mea?
TEACH: Unde-i Fletcher?
Pauză.
29
 Unde-i Fletcher?
BOB: Salve, Teach.
TEACH (Lui DON): El ce face-aici?
BOB: Am venit ...
DON: Ştii cît e ceasu’?
TEACH: Ce? Am întîrziat?
DON: Păi, da, ai întîrziat.
TEACH: Sun’ varză de cînd mi s-a stricat ceasu’.
DON: Ţi s-a stricat ceasu’?
TEACH: Păi nu ţi-am zis?
DON: Cînd ţi s-a stricat ceasu’?
TEACH: De unde pula mea să ştiu?
DON: Păi, te uiţi la el. Vrei să ştii dacă ţi s-a stricat ceasu’, te uiţi la el.
Pauză.
TEACH: Nu-l am.
DON: Şi de ce mă rog?
TEACH: L-am scos cînd s-a stricat. (Auzi, da’ ce vrei, de fapt?)
DON: Şi umbli aşa fără ceas.
TEACH: Da, Don, umblu. Ce pula mea, îmi ţii socoteala aşa dintr-odată?
DON: Teach, te plătesc să faci o treabă, m-aştept să ştiu cînd şi pe unde eşti.
TEACH: Donny. Nu mă plăteşti să fac o treabă. Facem ceva-mpreună. Eu aşa ştiu. Mi s-a
stricat ceasu’, asta-i treaba mea. Treaba ta şi-a mea e c-avem ceva de făcut. Şi treaba
lu’ Fletcher. Dacă vrei să găseşti un motiv să ne sărim aşa dintr-odată ca chiorii la
beregată, foarte bine. Da’ nu aşa faci afaceri.
Pauză.
Şi cine mă rog ştie aşa din prima cît e ceasu’? Cretinii de la radio? Gagica de la
telefoane?
Pauză.
’Nţeleg că eşti nervos.
DON: Teach, nu-i vorba că-s nervos.
TEACH: Nu, ăh?
DON: Nu!
TEACH: Păi, foarte bine. Foarte bine-atunci. Despre ce-i vorba aici? O întîrziere minoră?
De-o întîrziere ’n pula mea scuzabilă? Şi că nişte tipi sunt – asta-nţeleg – puţin
inflamaţi ...
Pauză.
DON: Nu-mi place.
TEACH: Da’ să nu-ţi placă ’n pula mea atunci. Hai, dă-i drumu’. Dăm şi-anunţ la ziar. Eu
am ceva de zis. Tu ai ceva de zis. Da’ Bobby – nu ştiu ce pula mea face el aici ...
DON: Lasă-l în pace.
TEACH: Acuma mă iau de el.
DON: Lasă-l în pace.
TEACH: Ce face-aici?
DON: A venit.
BOB: Am găsit un bănuţ.
TEACH: Hopa, ia te uită.
BOB: Vrei să-l vezi?
TEACH: Da, te rog, dă să-l văd.
BOB (întinde lui TEACH bănuţul învelit în cîrpă): Îmi place modelu’ de pe ei.
TEACH: Mhm.
BOB: Arat-aşa-ntr-un fel.
TEACH (Lui DON): Valorează ceva?
BOB: Nu ştim încă.
TEACH: Oh.
30
BOB: Da’ o să verificăm.
TEACH: O, ce? În sear-asta?
BOB: Aşa mă gîndeam.
DON (pune receptorul în furcă): Pizda mă-sii.
TEACH: Deci unde e?
DON: De unde dracu’ vrei să ştiu?
TEACH: A zis c-o să fie-aici?
DON: Da, Teach, a zis.
BOB: Fletcher?
TEACH: Păi atunci unde e? Şi el ce caut-aici?
DON: Lasă-l în pace. O să plece.
TEACH: O să plece, ăh?
DON: Da.
TEACH: Eşti sigur că nu-i ca la popice, Fletch n-apare, îl băgăm pe Bobby-n locu’ lui, îi
dăm de lucru şi face el treaba?
Pauză.
Aaa, pula mea. ’M pare rău. Am vorbit la nervi. ’M pare rău, ’m pare rău. (Toată
lumea poa’ să greşească, da’ eu nu.) ’M pare rău, Bobby, ’m pare foarte rău.
BOB: Teach, e-n regulă.
TEACH: To’ ce-am vrut să zic e că ţi-am da un căcat de tricou, ca la fotbal ...
Pauză.
şi tu ai (Ştii, ca, nu contează ...) ... intra şi tu în joc. (Pauză. Lui DON.) Ce vrei să fac
acuma? Să stau şi drepţi şi să-l pup în cur? Am zis că-mi pare rău, ce mai vrei. Ăh?
Da’ ce să-nţeleg. Vin aici, întîrzii, ... el e-aici ...
Pauză.
DON: Bobby, ne vedem mîine, O.K.? (Ridică receptorul şi formează.)
BOB: Îmi trebuie nişte bani.
TEACH (căutîndu-se în buzunar): De cît ai nevoie?
BOB: Vreau să vînd bănuţu’.
TEACH: Îl cumpăr eu.
BOB: Nu ştim cît valorează.
TEACH: Cît vrei pe el?
BOB: Cin’zeci de dolari.
TEACH: Cre’ că te-ai scrîntit.
Pauză.
Uite. Ia cinci dolari. Şi dispari. O.K.?
Pauză.
BOB: Face mai mult.
TEACH: Da’ de unde pula mea ştii tu?
BOB: Aşa cred.
Pauză.
TEACH: O.K. Păstrează banii-mprumut. Şi păstrează şi căcatu’ ăla de ban, şi zi că te-am
împrumutat. Acuma pleacă. (Îi dă bănuţul înapoi lui BOB.)
DON (pune receptorul în furcă): Pizda mă-sii.
BOB: Îmi trebuie mai mult.
TEACH (Lui DON): Dă-i puştiului nişte dolari.
DON: Ce?
TEACH: Dă-i nişte bani.
DON: Pentru ce?
TEACH: Pe bănuţ.
Pauză.
BOB: Putem să ne uităm mîine-n catalog.
DON (Lui TEACH): Ai cumpărat bănuţu’?
TEACH: Nu-ţi bate capu’. Dă-i nişte bani. Şi dă-l afară.
31
DON: Cît să-i dau?
TEACH: Ce? Treaba ta ...
DON (Lui BOB): Cît ... (Lui TEACH) Da’ de ce dracu’ să-i dau bani?
TEACH: Dă-i şi gata.
DON: Cît? Zece? (Pauză. Se caută în buzunar, îi întinde lui BOB o bancnotă) E bine-aşa,
Bob? (Pauză. Îi mai dă o bancnotă.) O.K.?
BOB: O să verificăm.
DON: O.K. Ăh? Ne vedem mîine.
BOB: Şi-o să verificăm.
DON: Da.
BOB (Lui TEACH): Ar trebui să vorbeşti cu Ruthie.
TEACH: O, da?
BOB: Da.
TEACH: De ce?
BOB: Aşa.
Pauză.
TEACH: Ne vedem mîine, Bobby.
BOB: La revedere, Teach.
TEACH: La re-ve-de-re.
DON: La revedere, Bob.
BOB: La revedere.
Pauză. BOB iese.
DON: Al dracu’ puştiu’ ...
TEACH: Deci unde-i Fletcher?
DON: Nu-ţi face griji. O s-apară.
TEACH: Da, da’ cînd. Poate i s-a stricat ceasu’.
DON: Da, Teach, poate. Poate lui chiar i s-a stricat ceasu’.
TEACH: Şi-al meu poate nu, asta zici? Pui pariu? Te bagi la un pariu pe chesti-asta? Cîţi
bani ai la tine? Fac pariu pe toţi banii pe care-i ai în buzunar şi pe toţi pe care-i am
eu, că ies pe uşa aia chiar acum, şi mă-ntorc c-un ceas stricat.
Pauză.
DON: Calmează-te.
TEACH: Sun’ calm. Sun’ supărat doar.
DON: Ştiu.
TEACH: Deci el unde e cînd eu sunt aici?
DON: Nu-ţi face griji.
TEACH: Şi cine-o să-şi facă griji atunci?
DON: (Pizda mă-sii.)
TEACH: Ast-ar trebui să-ţi demonstreze ceva.
DON: Nu demonstrează nimic. Întîrzie numa’.
TEACH: Oh. Şi eu n-am întîrziat?
DON: Şi tu ai întîrziat.
TEACH: Păi da ’n pula mea, şi-ai urlat la mine.
DON: El are un motiv să-ntîrzie.
TEACH: Nu admit.
DON: Treaba ta.
TEACH: Şi Bob ce căuta aici?
DON: Ţi-a zis. Voia să-mi vîndă bănuţu’.
TEACH: De-aia a venit aici?
DON: Da.
TEACH: Să-ţi vîndă bănuţu’?
DON: Da.
TEACH: De unde-l avea?
DON: De la cineva cred.
32
TEACH: Cine?
Pauză.
DON: Habar n-am.
Pauză.
TEACH: Unde-i Fletcher?
DON: Habar n-am. Apare el. (Ridică receptorul şi formează.)
TEACH: Apare el.
DON: Da.
TEACH: Acuma nu-i aici.
DON: Nu.
TEACH: Ai verificat casa tipului?
DON: Tipului? Nu.
TEACH: Păi, hai s-o facem. (Nu-i acasă. Închide.)
DON (pune receptorul în furcă ): Vrei să-i verifici casa.
TEACH: Da.
DON: De ce? Bob l-a văzu’ deja cînd ieşea cu valiza.
TEACH: Ca să fiu sigur, ăh?
DON: Da. O.K.
TEACH: Păi, nu? Hai să-l sunăm.
DON: Pe tip.
TEACH: Da.
Pauză.
DON: Bună idee. (Ridică receptorul. Caută numărul de telefon al tipului. Formează. Sie
însuşi.) Asta putem să facem.
TEACH: Asta se cheamă să ai un plan ... să te pregăteşti. Dacă răspunde ...
DON îi face semn lui TEACH să tacă.
Îţi zic ce să faci dacă răspunde.
DON: Ce?
TEACH: Închizi. (DON duce receptorul spre furcă.) Nu. Nu închide. Închide-acum.
Închide-acum!
DON pune receptorul în furcă.
Acuma, uite: dacă răspunde ...
DON: ... da?
TEACH: Să nu-i trezeşti ’n pula mea vreo bănuială.
DON: E-n regulă.
TEACH: Sun’ şanse să nu fie-acolo, deci dacă răspunde zi numa’ c-ai sunat ’n pula mea la
un număr greşit, sau aşa. Fii scurt.
Pauză.
Dă telefonu’.
DON îi dă telefonul lui TEACH.
Dă număru’.
Ăsta-i număru’ lui? 221-7834?
DON: Da.
TEACH (pufneşte): E-n regulă. Formez, întreb de cineva pe nume June, şi inversăm
cifrele de la număr.
O să zicem ceva de genu’: „E 221-7834?”
DON: ... da?
TEACH: Şi ei „Nu.” (Adică „– 7843” Că e – 7834.) Deci o să zicem aşa „E 221-7843?”Şi
ei, „Nu.” Şi-aşa ştim pe loc că tipu-i acasă. Şi că nu putem da lovitura.
DON: O.K.
TEACH ridică receptorul şi formează.
TEACH (la telefon): Bună ziua. Da. Sun ... ăh ... June e acolo?
Pauză.
Păi, nu e 221-7843?
33
 Ba da? Păi, uitaţi, tre’ să fi format greşit. Îmi cer scuze.
Pune receptorul în furcă.
(E bizar. Ia citeşte-mi numărul.)
DON: 221-7834.
TEACH: Corect. (Formează. Ascultă.) Nu-i nimeni acasă. Vezi, asta-nseamnă să operezi
cu cap ... (Pauză. Pune receptorul în furcă.) Vrei să-ncerci?
DON: Nu.
TEACH: Don, nu mă deranjează că eşti precaut. Nu asta mă enervează. Mă enervează cînd
eşti neglijent.
DON: Ce vrei să zici?
TEACH: Ştii ce vreau să zic.
DON: Nu, nu ştiu.
TEACH: Ba ştii. Vin aici. Puştiu-i aici.
DON: Nu ştie nimic.
TEACH: Nu ştie.
DON: Nu.
TEACH: Atunci de ce era aici?
DON: Să-mi vîndă bănuţu’.
TEACH: În sear-asta.
DON: Da.
TEACH: Un bănuţ valoros.
DON: Nu ştim.
Pauză.
TEACH: Unde-i Fletch?
DON: Nu ştiu. (Ridică receptorul şi formează.)
TEACH: Nu-i acasă. Don, nu-i acasă. A ieşit.
DON (la telefon): Alo?
TEACH: I-acolo?
DON: Donny Dubrow la telefon.
TEACH: Suni la Riverside?
DON: Îl caut pe Fletcher.
Pauză.
O.K. Mulţumesc. (Pune receptorul în furcă.)
TEACH: Muistu’ ar trebui biciuit cu biciu’ de cai.
DON: O s-apară.
TEACH: Să mă piş şi pe Riverside. (Trei’şapte de cenţi pentru o cafea la pachet ...)
DON: Da. (Ridică receptorul.)
TEACH: Ţi-a trebuit ceva ambiţie să mergi acolo şai’şpe ani. Asta nu-i liberă iniţiativă.
DON: Nu.
TEACH: Ştii ce-i libera iniţiativă?
DON: Nu. Ce?
TEACH: Libertatea ...
DON: ... da?
TEACH: ... individului ...
DON: ... da?
TEACH: ... de a o apuca pe orice cale crede de cuviinţă ...
DON: Aha ...
TEACH: ... ca să-şi asigure o şansă cinstită de a face profit. Bat cîmpii?
DON: Nu.
TEACH: Sunt comunist dacă zic asta?
DON: Nu.
TEACH: Ţara se sprijină pe asta, Don. Ştii bine.
DON: Ai apucat să tragi un pui de somn?
TEACH: Somn, somn, somn, somn, somn. Mare chestie.
34
DON (Pauză.): Da.
TEACH: Fără asta am fi numa’ nişte căcaţi în pustiu.
DON: Da.
TEACH: Stînd în cur în juru’ unui căcat de foc de tabără. De-aia Ruthie mă scoate din
minţi.
DON: Da.
TEACH: (Secătură retardată ...) Şi să-i duci pe nenorociţii ăia-n lagărele de concentrare.
Păi crezi c-au avut de ales să mearg-acolo?
DON: Nu.
TEACH: Au fost tîrîţi acolo, Don ...
DON: ... da.
TEACH: Dînd din picioare şi zbierînd. Dă-mi ’n pula mea telefonu’.
TEACH apucă telefonul. Ascultă. Pune receptorul la loc.
Nu-i acasă. Eu zic să-l dăm dracu’ pe muist.
DON: O s-apară.
TEACH: Crezi asta?
DON: Da.
TEACH: Atunci eşti plin de căcat.
DON: Nu-mi vorbi aşa, Teach. Nu-mi spune că-s plin de căcat.
TEACH: ’M pare rău. Vrei să te ţin de mînă? Aşa-ţi dai seama. Adică, suntem toţi aici ...
DON: Gata, nu vreau discuţi-asta.
TEACH: Don, ’ţ spun în faţă pentru că te respect. E de care pe care, Don, şi te-aş minţi
dac-aş zice al’fel.
DON: Şi ce te face pe tine aşa dintr-odată expert într-ale vieţii?
TEACH: Viaţa mea, bătrîne. Şi felu-n care mi-am trăit-o.
Pauză.
DON: Şi-asta ce-nseamnă?
TEACH: Ce-nseamnă?
DON: Da.
TEACH: Ce-nseamnă?
DON: Da.
TEACH: Nimic. Absolut nimic. Atîta-ţi zic, lovitura e-a ta. O noapte. Da’ prea multă lume
ştie. Atîta-ţi zic. Fă-o!
DON: Cine ştie?
TEACH: Tu şi cu mine.
DON: Da.
TEACH: Bob şi Fletcher. Earl, tipu’ de la telefon, Grace şi Ruthie, poate.
DON: Grace şi Ruth nu ştiu.
TEACH: Cine ştie dacă ştiu sau nu, atîta-ţi zic, nu întotdeauna-i clar ce se-ntîmplă. Ca
Fletcher atunci cu fonta.
DON: Care-a fos’ treaba cu asta?
TEACH: A fura’ nişte fontă de la Ruth.
DON: (Am auzit asta ...)
TEACH: Ăsta-i un fapt. Un fapt e un fapt. Şi trebuie să faci faţă faptelor şi să iei realitatea
aşa cum e. Mai bine te-ai trezi, Don, imediat, sau or să-ţi vină toate grămadă pe cap,
şi-afli c-a da’ singur lovitura.
DON: N-ar face asta.
TEACH: Ba da. E un animal.
DON: N-are adresa.
TEACH: N-o ştie.
DON: Nu.
TEACH: Uite, asta-i ceva-nţelept. Atunci hai să mergem să luăm ce ne-aparţine.
DON: Avem o-nţelegere cu omu’.
TEACH: Cu Fletcher.
35
DON: Da.
TEACH: Am avut una şi cu Bobby.
DON: Şi ce vrea să-nsemne-asta?
TEACH: Nimic.
DON: Nu-nseamnă nimic.
TEACH: Nu.
DON: Ce-ai vru’ să zici?
TEACH: N-am vru’ să zic nimic.
DON: N-ai vrut.
TEACH: Nu.
DON: Teach, eşti plin de căcat.
TEACH: Da, sunt.
DON: Da.
TEACH: Că am coaie să privesc adevăru-n faţă?
Pauză.
Don, mă sperii uneori.
DON: O, da?
TEACH: Da. Nu vreau să mă cert acuma cu tine, se strică apele, vorbim după. Avem o
treabă de făcut. Nu? Hai, lasă. Hai s-o facem.
DON: Îl aşteptăm.
TEACH: Fletcher.
DON: Da.
TEACH: De ce?
DON: Din mai multe motive.
TEACH: Zi-mi unu’. Dă-mi un motiv bun, de ce stăm aici, şi-o să stau şi eu şi n-o să mai
zic nimic. Un motiv. Unu’. Hai. Ascult.
DON: Ştie cum să intre.
Pauză.
TEACH: Noapte bună, Don. (Porneşte spre uşă.)
DON: Un’ te duci?
TEACH: Acasă.
DON: Te duci acasă.
TEACH: Da.
DON: De ce?
TEACH: Mă iei de fraier. E-n regulă.
DON: Stai puţin. Zi cum te iau de fraier.
TEACH: Don, haide ...
DON: Mi-ai cerut un motiv.
TEACH: Eşti ridicol.
DON: Da?
TEACH: Da.
DON: Atunci răspunde.
TEACH: Care-i întrebarea.
DON: Fletch ştie cum să intre.
TEACH: „Să intre.” Ăsta-i motivu’?
DON: Da.
Pauză.
TEACH: Da’ ce pula mea, stau într-o fortăreaţă? („Să intre.”) (Pufneşte.) Intri pe geam, în
cel mai rău caz dărîmi uşa din spate. (Da’ ce crezi, că suntem în Evu’ Mediu?)
DON: Şi dacă are seif.
TEACH: Maaare chestie ’n pula mea.
DON: Dacă are?
TEACH: Vrei să ştii cum e cu seifu’?
DON: Da.
36
TEACH: Păi, ce-ai de făcut, la un seif ... găseşti combinaţia.
DON: Unde a scris-o.
TEACH: Da.
DON: Şi dacă n-a scris-o?
TEACH: A scris-o. Tre’ s-o scrie. Dac-o uită?
DON: Şi dacă n-o uită?
TEACH: Don, tre’ s-o uite. Aşa-i făcut omu’. Chestia e, să zicem că n-o uită, de ce n-o uită?
DON: De ce?
TEACH: C-o are scrisă.
Pauză.
De-aia o scrie.
Pauză.
Nu? Şi nu c-ar fi în pula mea atît de bou să nu ţină minte combinaţia seifului
personal ... ci numai pentru cazu’ (Doamne fereşte) c-o mai uită ... de-aia o are
scrisă.
Pauză.
E la mintea cocoşului.
Pauză.
De ce să bagi ceva-n seif dacă tre’ să suni la fabricant de fiecare dată cînd vrei să-l
deschizi?
DON: Unde-o scrie?
TEACH: Ce contează? Uite ... Intrăm, găsesc combinaţia, ’n cin’şpe minute gata!
Pauză.
Sunt atîtea locuri unde-ar putea să fie. Omu’ e-un produs al obişnuinţei. Nu-şi
schimbă obiceiurile peste noapte. Nu omu’ nostru. (Şi dac-o face, are-un motiv
foarte serios.) Uite, Don: Vrei să-ţi aminteşti ceva (scrii). Unde pui hîrtia?
Pauză.
DON: În portofel.
Pauză.
TEACH: Exact!
Pauză.
O.K.?
DON: Şi dacă n-a scris-o?
TEACH: A scris-o.
DON: Ştiu c-a scris-o. Da’ zic numa’ aşa, să luăm al’ caz. Un tip aşa, din capu’ meu.
TEACH: Zici de cazu’ unui tip ...
DON: (Al’ tip ...)
TEACH: ... care n-a scris-o?
DON: Da.
TEACH: Păi, asta-i altă chestie.
Pauză.
’Nţelegi ce zic?
DON: Da.
TEACH: Asta-i altă situaţie. Tipu’ ... bagă-n seif ce-are de băgat, nu scrie combinaţia ...
Pauză.
Don ...?
DON: Da?
TEACH: De unde ştii că n-o scrie?
DON: (Cum să-ţi zic, îmi închipui.)
Pauză.
TEACH: Aaa, păi asta nu se bazează pe fapte.
Pauză.
’Nţelegi ce zic?
Po’ să stau aici şi să-ţi zic una, să-ţi zic alta, po’ să-ţi zic to’ ce vrei tu s-auzi, da’
37
 unde-ajungem?
Tu nu zici că n-o scrie. Tu zici doar că n-o găseşti. Şi e normal, dacă nu ştii unde s-o
cauţi. Puţină încredere – atîta-ţi cer.
DON: Nu ştiu.
TEACH: Atunci ştii ceva? Dă-te-n pula mea. (Toată ziua. Grace şi Ruthie, ce căcat!) De ce
dracu’ stau aicea să te conving? Ce dracu’ mă-njosesc atîta implorîndu-te să-ţi apăr
interesele? Nu po’ să cred, Don. Dacă mi-ar fi zis cineva c-o să fac asta pentru tine ...
(Pentru oricine) l-aş fi făcu’ mincinos. (Vin aicea să mă umilesc.) Don, eu nu sun’
Fletch, nu, şi-ar trebui să-i mulţumeşti lu’ Dumnezeu şi să-ţi faci cruce că nu sunt.
(Îmi vii to’ timpu’ cu „E-aşa bun la cărţi ...”) Tipu’ e-un trişor, Don. Trişează la cărţi
– Fletcher, tipu’ pe care-l aştepţi.
DON: Trişează.
TEACH: Da, ’n pula mea, trişează.
DON: De unde-ai scos asta?
Pauză.
Walt, eşti plin de căcat. Zici că Fletch trişează la cărţi.
Pauză.
L-ai văzu’ tu. L-ai văzu’ tu că trişează.
Pauză.
Asta-mi zici?
TEACH: (Fraieru’ află ultimu’.)
DON: Walt, uite ce-i, eu zic, uită tot şi gata.
TEACH: Don, trăieşti într-o lume imaginară.
DON: Fletch trişează la cărţi.
TEACH: Da.
DON: Nu te cred.
TEACH: Aa. Nu suporţi adevăru’.
DON: Nu. ’M pare rău. Şi eu joc jocu’ ăsta.
TEACH: Şi nu ştii ce se-ntîmplă.
DON: Îl las pe Fletcher singur în magazinu’ meu ... Ar putea să mă facă oricînd, şi ziua şi
noaptea. Ce vrei să-mi zici, Walt? Nu-i decît otravă, nu vreau să mai aud. (Pauză.)
TEACH: Tu asta ai de zis.
DON: Da. Exact.
Pauză.
TEACH: Donny, ia gîndeşte-te. Azi-noapte. La o mînă. Ai pierdut două sute.
Pauză.
Aveai chintă, erai servit. N-ai vrut cărţi. Eu m-am aruncat înainte să se schimbe
cărţile.
DON: Da.
TEACH: El ce-avea?
DON: Chintă de culoare.
TEACH: Exact. Cîte-a schimbat?
DON: Ce?
TEACH: Cîte-a schimbat?
Pauză.
DON: Una?
TEACH: Nu, Don. Două. Dou-a schimbat.
Pauză.
DON: Da. La mîna aia a schimba’ două.
TEACH: Schimbă două, tu ai zis pas. I-ai da’ treij’ de dolari? Schimbă două şi-are culoare?
DON: Şi?
TEACH: Şi-n pula mea, chiar atuncea-şi varsă sucu’?
DON: Aşa. Şi?
TEACH: Aaa. Ţi-aduci aminte?
38
DON (Pauză.): Da.
TEACH: Şi ne uităm pe jos.
DON: Da.
TEACH: Şi cînd ne uităm înapoi, are de culoare la rege.
Pauză.
După ce-a schimbat două.
Pauză.
Don, poţi mai mult de-atît. Ştiai că eşti mai bun, şi-aveai dreptate.
Pauză.
DON: Se mai întîmplă ...
TEACH: Donny ...
DON: Da?
TEACH: A pus jos cinci cărţi roşii. Chintă de inimă roşie la rege.
Pauză.
DON: Şi?
TEACH: Jur pe sfînta cruce cum mă vezi c-atunci cînd m-am aruncat c-ai plusat tu am
pus jos regele de inimă roşie.
Pauză.
DON: Şi n-ai zis nimic.
TEACH: Nu.
DON: De ce nu?
TEACH: (N-are adresa, nu?)
DON: Ţi-am zis că n-o are.
Pauză.
Trişează şi nu zici nimic?
TEACH: Nu-i treaba mea, să provoc un măcel. Nu sun’ paznicu’ tău. Vrei să-nfrunţi
realitatea, O.K.
DON: Teach, nu po’ să cred asta.
TEACH: (Prietenia-i minunată.)
DON: Şi nu puteai să zici?
TEACH: Îţi zic acum.
DON: Trişa, şi n-ai zis nimic?
TEACH: Don. Don, ’nţeleg că eşti nervos, să afli că tipu-i trişor ...
DON: Aşa zici tu.
TEACH: Aşa zic eu, da. În general, cînd vorbesc eu, eu sun’ persoana care zice ce zice.
N-ai băgat de seamă? Şi să nu mă scoată din minţi că-mi zici că te-aş minţi cu-asta?
Da’ ia dă-o-n pula mea. Cu orice chestie. Deschide ochii, bătrîne. Nu eu sunt
trişoru’. Ştiu că nu pe mine eşti supărat, pe cine eşti supărat? Cine te-a lăsat baltă
acum, Don? Cine nu-i aici? Cine?
DON: Ruth ştie că trişează?
TEACH: Cu cine-i curva-n cîrdăşie?
DON: Cu el?
TEACH (Pauză.): Ştii cîţi bani au făcu’ la jocu’ ăsta?
DON: Şi?
TEACH: Uite, po’ să mă-nşel.
DON: Teach, nu mă fute-acuma.
TEACH: Don, eu nu-mi fut prietenii. Eu nu-mi fut partenerii de afaceri. ’S om de-afaceri,
sunt aici să fac afaceri, sunt aici să-nfrunt faptele. (Ai de gînd să caşti ochii ... ?)
Puştiu’ vine-aici, are o mo-ne-dă, e ca cea pe care-o aveai tu ... tipu’ pe care l-ai
chemat nu apare ... nu ştim unde este.
Pauză.
Se-ntîmplă ceva, cuiva i se sparge casa.
Pauză.

39
 Fletcher, n-apare. E-n regulă. Să zicem că nu ştiu de ce. Să zicem că nici tu nu ştii
de ce. Don, da’ ştiu că amîndoi putem mai mult de-atît. Don, putem mai mult
de-atît.
Pauză.
Cît e ceasu’?
DON: Două’şpe.
Pauză.
TEACH: Mă duc acum-acolo. Zi adresa.
TEACH scoate un revolver şi începe să-l încarce.
DON: Ce-i asta?
TEACH: Asta?
DON: Aia.
TEACH: „Arma” asta?
DON: Da.
TEACH: Cu ce seamănă?
DON: C-o armă.
TEACH: Este o armă.
DON (se ridică şi merge spre centrul încăperii): Nu-mi place.
TEACH: Nu te uita.
DON: Vorbesc serios.
TEACH: Şi eu la fel.
DON: Teach, n-avem nevoie de armă.
TEACH: Don, mă rog să n-avem nevoie.
DON: N-avem, zi-mi de ce-avem nevoie de-o armă.
TEACH: Nu-i chestia c-avem nevoie ... Nevoie ... Aşa mă simt eu bine, O.K.? M-ajută să
mă relaxez. Dacă, Doamne fereşte, se-ntîmplă ceva nasol şi n-ai (şi zic „Doamne
fereşte”) de ales, e ori el ori noi.
DON: Cine?
TEACH: Tipu’. Zic „Doamne fereşte” dacă tipu’ (sau cineva) intră, are-un cuţit ... un satîr
dintr-un raft de’la magnetic ...?
DON: Şi?
TEACH: ... cu două tăişuri ...
DON: Şi?
TEACH: Şi harşt, cineva-i plin de sînge. Asta-i tot. Numa’ preventiv.
Pauză.
Toată pregătirea din lumea e de căcat, faţă de felu-n care reacţionează nişte alienaţi
cretini o iau cînd le calci teritoriu’ lor personal. Unii o iau razna, Don, ştii bine.
Persoane publice ... care-omoară cu toporu’ ... atîta-ţi zic, ştii şi tu.
DON: Nu-mi place arma.
TEACH: Don, e un obiect personal. Un obiect personal al meu. Un obiect prostesc
personal. Îmi place s-o am cu mine. E-aşa greu de-nţeles?
DON: N-o vreau.
TEACH: Nu merg fără ea.
DON: De ce-o vrei?
TEACH: Pentru protecţia mea şi-a partenerului meu. Protecţie, prevenire. (Mergem
numa’ după colţ, ce Dumnezeu!)
DON: Nu vreau s-o luăm.
TEACH: Don, nu renunţ. Tre’ s-o am la mine. La cum merg lucrurile.
DON: De ce?
TEACH: Din cauza felului în care stau lucrurile. (Se uită pe fereastră.) Stai o clipă.
DON: Fletcher?
TEACH: Poliţai.
DON: Ce fac?
TEACH: Patrulează.
40
 Pauză.
DON: Se duc după colţ?
TEACH: Stai.
Pauză.
Da. Ei ’nţeleg cum stă treaba. ’Narmaţi pînă-n dinţi. Bastoane, Bulane, cuţite ... cine
dracu’ ştie ce mai au. Ei ’nţeleg cum stă treaba. Se tulbură ordinea socială, pasu’ doi,
toată lumea cu burta pe trotuar.
Se aude o bătaie în uşă.
(Stai jos.) (Stinge lumina.)
DON: (Stai să văd cine e ...)
TEACH: Nu răspunde.
BOB (de dincolo de uşă): Donny?
TEACH: (Minunat.)
DON: (E Bobby.)
TEACH: (Ştiu.)
BOB: Donny?
Pauză.
TEACH: (Nu-i da drumu’.)
DON: (Ştie că suntem aici.)
TEACH: (Atunci lasă-l să plece.)
BOB: Tre’ să vorbesc cu tine.
DON se uită la TEACH.
DON (lui BOB): Ce e?
BOB: Nu po’ să intru?
TEACH: (Dă-l afară de-aici.)
Pauză.
DON: Bob ...
BOB: Da?
DON: Avem treab-aici.
BOB: Tre’ să vorbesc cu tine.
DON se uită la TEACH.
TEACH: (E singur?)
DON: (Aşa cred.)
TEACH (Pauză): (Stai aşa.)
TEACH deschide uşa şi-l trage pe BOB înăuntru.
Ce-i, Bob? Ce vrei? Ştii c-avem treab-aici, n-avem nevoie de tine, ce faci aici şi ce
vrei?
BOB: Să vorbesc cu Don.
TEACH: Uite, Don nu vrea să vorbească cu tine.
BOB: Da’ tre’ să vorbesc cu el.
TEACH: Bob, nu tre’ să faci nimic. Dacă-ţi zicem noi că nu tre’ să faci nimic, nu tre’ să faci
nimic.
BOB: Tre’ să vorbesc cu Donny. (Lui DON) Po’ să vorbesc cu tine? (Pauză. Lui DON.)
Am venit să ...
DON: ... aşa?
BOB: ... la Riverside ...
DON: Da?
BOB: Grace şi cu Ruthie ... e-n spital. Fletch.
Pauză.
Am vrut numa’ să, cum să zic, vin aici. Ştiu că jucaţi cărţi doar în sea... acum. N-am
vrut să vă deranjez ca mai ’nainte, da’ ele tocma’, acum am aflat că e-n spital şi am
venit aici să ... vă zic.
Pauză.
TEACH: Ce-are?
41
BOB: A fos’ jefuit.
TEACH: Hai dă-te-n pula mea.
BOB: Nişte mexicani cred.
TEACH pufneşte.
Jefuit. E la spital.
TEACH: Vezi, Don?
DON: A fos’ jefuit?
BOB: Da, Grace, ele tocma’ s-au întors. I-au spar’ dinţii.
TEACH: I-au spar’ dinţii.
BOB: Da, i-au spart.
TEACH: Şi-acuma-i la spital. Grace şi cu Ruthie tocma’ s-au întors. Şi te-ai gîndit să vii
încoa’.
BOB: Da.
TEACH: Păi, ce zici de-asta, Don? Ia uite, Fletcher e la Spitalu’ Masonic c-un ac în venă,
ăh? Ce zici de-asta?
DON: Se simte rău?
BOB: I-au spar’ dinţii.
DON: Şi-al’ceva?
BOB: Nu ştiu.
TEACH: Ai fi crezut asta dacă-ţi ziceam azi după-masă?
DON: Bob, cînd s-a-ntîmplat?
BOB: Mai ’nainte.
DON: Mai ’nainte, ăh?
BOB: Da.
TEACH: Ce zici de-asta, Don?
BOB: Mergem mîine să-l vedem.
DON: Cînd?
BOB: Nu ştiu. Dimineaţă.
DON: Se fac vizite dimineaţa?
BOB: Cred că da.
TEACH: Ei, mulţam c-ai venit. Ai făcu’ foarte bine c-ai venit încoa.
BOB: Da?
TEACH (lui DON): A făcu’ foarte bine c-a venit încoa, nu, Donny? (Lui BOB) Chiar îţi
suntem recunoscători.
BOB: Pentru ce?
TEACH: C-ai venit aici.
BOB: Da? Cu ce?
TEACH: Cu ceva.
BOB: Ceva, ce?
DON: Nu ştie. Zice că crede că-ţi datorăm ceva, da’ nu ştie acuma pe loc ce.
BOB: Mulţam, Teach.
TEACH: E-n regulă, Bob.
Pauză. BOB se-ndreaptă spre ieşire.
Ia mai stai puţin.
BOB: O.K. O să mai stau puţin.
TEACH: Ce? Te grăbeşti?
BOB: Am, cum să zic, nişte chestii de făcut.
TEACH: Mmm, ce ai, o „întîlnire”?
BOB: Nu.
TEACH: Atunci, ce?
BOB: Afaceri.
Pauză.
DON: Bob, unde l-au dus?
Pauză.
42
BOB: Ăh, la Masonic.
DON: Nu cre’ că se fac vizite decît după prînz.
BOB: Atunci o să mergem atunci. Tre’ să plec acum.
TEACH: Bob, ia stai puţin. Simt că tre’ s-avem grijă de tine c-ai venit pîn-aici.
BOB: E-n regulă. Salut, băieţi.
DON: Bobby, ia vino puţin.
BOB: Ce-i, Donny?
DON: Ce se-ntîmpl-aici?
BOB: Aici?
DON: Da.
Pauză.
BOB: Nimic.
DON: Am zis ce se-ntîmplă, Bob.
BOB: Nu ştiu.
DON: De unde-ai bănuţu’ ăla?
BOB: Care bănuţ?
DON: Ştii care bănuţ, Bob, bănuţu’ de care te-ntreb.
BOB: L-am luat de la un tip.
DON: Ce tip?
BOB: L-am întîlnit în centru.
TEACH: Cu ce era-mbrăcat?
BOB: Cu lucruri.
Pauză.
DON: Şi cum l-ai luat de la el, Bob?
BOB: Am vorbi’ cu el.
Pauză.
DON: Bob, ştii ceva, eşti foarte simpatic.
BOB: Întîrzii.
DON: E trecut de doi’şpe noaptea. Unde-ntîrzii aşa?
BOB: Nicăieri.
DON (foarte trist): Doamne. Mă tragi în piept?
BOB: Nu.
DON: (Bobby.)
BOB: Donny, nu te trag în piept.
Pauză.
DON: Unde-i Fletcher?
Pauză.
BOB: La Masonic.
DON se duce la telefon şi formează la informaţii.
DON (la telefon): Spitalul Masonic, vă rog.
BOB: ... cred că ...
DON (lui BOB): Ce?
BOB: S-ar putea să nu fie la Masonic.
DON (la telefon): Mulţumesc. (Pune receptorul în furcă. Lui BOB) Adică, cum?
BOB: S-ar putea să nu fie acolo ...
DON: Ai zis că-i acolo.
BOB: Da, am zis, am zis aşa ... Nu-mi aduc aminte exact ce-au zis, Ruthie.
TEACH: (Ruthie.)
BOB: ... am zis aşa ... Masonic.
DON: De ce?
BOB: Aşa-am crezut.
Pauză.
DON: Ăh. (La telefon) Da. Caut pe cineva care tocma’ s-a internat. Fletcher Post.
Pauză.
43
 Acum puţin timp.
Pauză.
Mulţumesc. (Pauză. Lui BOB şi TEACH) Îl caută. (La telefon) Nu?
BOB: (Ţi-am zis ...)
DON: Sunteţi sigură?
Pauză.
Mulţumesc. (Pune receptorul în furcă. Lui BOB) Nu-i acolo.
BOB: Ţi-am zis eu.
TEACH: (Don, ce ţi-am zis eu?)
DON: Unde e?
BOB: În altă parte.
DON: (Simt că-nnebunesc ...) Bobby ...
BOB: Da.
Pauză.
I-au spar’ dinţii.
DON: Cine?
BOB: Nişte mexicani. Habar n-am.
TEACH pufneşte.
Ast-au făcut.
DON: Cine?
TEACH: Da?
DON: Cine-s „ei”, Bob, de care vorbeşti?
TEACH: Bob ...
BOB: ... da?
TEACH: Cine-s oamenii ăştia de care vorbeşti?
BOB: I-au spar’ dinţii.
TEACH: S-au luat de el aşa din senin şi i-au spar’ dinţii.
BOB: Nu le-a păsat că-i el.
TEACH: Nu?
BOB: Nu, Teach.
TEACH: Şi cine s-a luat aşa de el întîmplător, ăh? Grace cu Ruthie?
BOB: Ele n-ar face asta.
TEACH: Nu zic c-ar face-o.
BOB (lui DON): Ce vrea să zică, Donny?
TEACH: Bob, Bob, Bob ... ce vreau să zic ...
Pauză.
DON: Unde-i Fletch, Bobby?
BOB: ’N spital.
TEACH: Lasă asta.
BOB: Atîta ştiu, acolo e, Teach.
TEACH: Uite, n-o face pe deşteptu’ cu mine, Bob, n-o face pe deşteptu’ cu mine, pui de
javră ce eşti, ne-am da’ de ceasu’ morţii toată ziua aici pe chesti-asta şi n-am nevoie
de gura ta spurcată (te-nvîrţi în pula mea cu Grace şi Ruthie, şi vii aici ...) vrem doar
nişte răspunsuri. ’Nţelegi?
Pauză.
Am zis: Înţelegi?
DON: Ar fi bine să-i răspunzi.
BOB: ’Nţeleg.
TEACH: Acuma să clarificăm o treabă: în situaţii ca asta loialitatea-i un căcat. Nu ştiu ce
puneţi tu şi ele la cale, şi nu-mi pasă, da’ pe noi nu ne-abureşti.
BOB: Poate că-i alt spital.
TEACH: Care-anume?
BOB: Oricare.
DON: Şi de ce-ai zis „Masonic”?
44
BOB: Aşa am crezut.
TEACH: O.K., O.K. ... Bob?
BOB: ... da?
TEACH: Vreau să ne zici aici şi-acum (şi pentru binele tău) ce se petrece, ce se pune la
cale ... unde-i Fletcher ... şi to’ ce ştii.
DON (sotto voce): (Nu po’ să cred.)
BOB: Nu ştiu nimic.
TEACH: Nu ştii, ăh?
BOB: Nu.
DON: Zi-i ce ştii, Bob.
BOB: Donny, nu ştiu nimic. Grace şi Ruthie ...
TEACH apucă un obiect la-ndemînă şi-l loveşte violent pe BOB peste cap.
TEACH: Pă Grace şi Ruthie să ţi le bagi în cur, căcat cu ochi ce eşti. Nu ne fuţi pe noi
aicea, că-ţi fărîm căpăţîna. (Mă doare-n pulă ...)
Pauză.
Jigodie ce eşti ...
O pauză spre sfîrşitul căreia BOB începe să smiorcăie.
Mă doare-n pulă. (Vii aici cu poveştile tale de căcat ...)
Pauză.
Oameni imaginari la spital ...
BOB începe să plîngă.
Mă lasă rece, javră ce eşti.
BOB: Donny ...
DON: Ţi-ai făcut-o cu mîna ta.
TEACH: Să ne trimiţi acolo ... cine ştie ’n pula mea ce ...
BOB: E la spital.
DON: Care spital?
BOB: Nu ştiu.
TEACH: Păi atunci inventează unu’, şi repede.
DON: Bob ...
TEACH: Don, nu te lăsa. Nu mă lăsa singur.
DON: Bob ...
BOB: ... da?
DON: Tre’ să ne-nţelegi şi pe noi.
BOB (scîncind): Da, înţeleg.
DON: Uite, nu vrem să te lovim ...
TEACH: (Nu.)
BOB: Ştiu că nu vreţi.
TEACH: Nu.
DON: Da’ vii aici ...
BOB: ... da ...
DON: ... singuru’ care ştie de chestie ...
BOB: Da ... (’M curge sînge din ureche. Mi se scurge din ureche.) O, căcat, mi-e frică.
DON: (Rahat.)
BOB: Nu mă simt bine.
TEACH: Haimanaua dracului, te caci pe noi ...
BOB: Don ...
TEACH: Acuma ce facem?
DON: Ştii, Bob, n-am vrut să-ţi facem asta.
BOB: Ştiu ...
DON: N-am vrut să facem asta.
Sună telefonul.
TEACH: (Minunat.)
DON (la telefon) Ce? Ce pula mea vrei?
45
TEACH (El e?)
DON: (E Ruthie.) (La telefon) O, da, am auzit, Ruth.
TEACH: (Da’ ce tupeu are ...)
DON (la telefon) De la Bobby. Da. O să mergem cu toţii.
Pauză.
Credeam că-i la Masonic. Bobby. Păi, bine, o să mergem acolo-atunci, Ruthie, că
doar n-o să mergem să-l vedem într-un spital în care nici măcar nu e ...
Pauză.
Bobby nu-i aici. Aşa o să fac. O.K. Aşa o să fac. Pe la un’şpe. Bine.
(Pune receptorul în furcă.)
TEACH (lui BOB): Şi-mi datorezi douăj’ de dolari.
DON (formează): Spitalu’ Columb, vă rog.
TEACH: (Acuma costuri de spitalizare-n pula mea ...)
DON: Mulţumesc.
TEACH (fredonînd încet pentru el însuşi): „ ... şi niciodată n-am rău de mare.”
DON: Da. Cu Fletcher Post, vă rog, tocma’ a fost internat.
Pauză.
Nu. Vreau să ştiu numa’dacă-i bine şi cînd putem să-l vedem.
Pauză.
Mulţumesc.
TEACH: Ce e?
DON: Caută. (La telefon) Da? Da. Vă mulţumesc mult. Da. Aţi fost foarte drăguţă. (Pune
receptorul în furcă.)
TEACH: Ce-i cu el, e-acolo?
DON: Da.
TEACH: Şi nu ne dă voie să vorbim cu el?
DON: Are falca ruptă.
BOB: Nu mă simt bine.
TEACH: Te doare urechea.
DON: Bob, te doare. Bob?
TEACH: Am simţit eu că ceva nu merge.
DON: Întoarce capu’ invers.
TEACH: Suntem în căcat. Lovitura n-am dat-o, da’ suntem în căcat.
DON: Te ducem la spital.
TEACH:Da, da, te ducem la spital, o să fii-ngrijit, nu-i mare lucru.
DON: Bob, ai căzu’ pe scări şi te-ai lovit la ureche.
TEACH: ’Nţelege?
DON: ’Nţelegi? O să te ducem la spital, ai căzu’ pe scări.
TEACH (la uşă): Ploaie de căcat ...
DON: Bob, le zici pe bune cum te cheamă, şi ştii ce le mai zici. (Se caută în buzunar, îi dă
bani lui BOB.) Bob, ia ăştia. Pentru ce-ţi trebuie-n spital.
BOB: Nu vreau să merg la spital.
TEACH: Ba o să mergi la spital şi gata.
BOB: Da’ nu vreau.
DON: Trebuie, Bob.
BOB: De ce?
TEACH: Eşti varză, de-aia.
BOB: Vreau să fac treaba aia.
DON: Bob, n-o mai facem în sear-asta.
TEACH: Ai o pălărie sau ceva să nu mă ud la cap?
DON: Nu.
BOB: Tre’ să fac treaba aia.
TEACH: Taci din gură. Te duci la spital.
DON: N-o facem în sear-asta.
46
BOB: O facem altădată.
DON: Da.
TEACH: Ba n-o să facă nimic.
DON: Taci din gură.
TEACH: Am zis numa’ că n-o să facă nimic.
DON: E gata acuma.
TEACH: Ce?
DON: Am zis că-i gata, s-a terminat.
TEACH: Aa, nu, ba nu, Don. Nu s-a terminat. N-o să facă nimic.
DON: Lasă-l dracului în pace.
TEACH: Vrei plozi, e treaba ta. Eu nu-s nevastă-ta. Nu dau doi bani pe chesti-asta. Sunt şi
eu băgat în treaba asta. Şi nu s-a terminat. Treaba aia eu o fac şi vreau să ştiu:
Pauză.
De unde ai moned-aia?
BOB: Ce?
TEACH: De unde ai căcatu’ ăla de ban, dacă to’ dăm cărţile pe faţă.
Pauză.
Vine-aici, cin’zeci de dolari pe-o monedă, de unde-o ai?
BOB: Vreau la spital.
Pauză.
TEACH: De unde-ai moned-aia? (Şi vezi ce zici.)
Pauză.
BOB: Am cumpărat-o.
TEACH: Futu-ţi gura mă-tii!
DON: Taci.
TEACH: Zici c-ai cumpărat-o?
BOB: Da.
TEACH: De unde?
BOB: De la magazin de monezi.
Pauză.
TEACH: Ai cumpărat-o de la un magazin de monezi.
BOB: Da.
Pauză.
TEACH: De ce?
DON: Du-te şi-adu maşina.
TEACH: Cît ai da’ pe ea?
Pauză.
BOB: Cin’zeci de dolari.
TEACH: Ai luat o monedă cu cin’zeci de dolari şi te-ai întors aici.
Pauză.
De ce?
DON: Du-te şi-adu dracului maşina.
TEACH: De ce-ai face asta?
BOB: Nu ştiu.
TEACH: De ce-ai face asta?
BOB: Pentru Donny.
Pauză.
TEACH: Se zbîrleşte păru’ pe mine cînd mă uit la voi.
DON: Bob, o să te scoatem de-aici.
TEACH: Nu mai suport.
DON: Poţi să mergi?
BOB: Nu.
DON: Du-te şi-adu maşina.
TEACH: Nu-s sclavu’ tău. Nu-s nevastă-ta.
47
DON: Azi am terminat-o cu tine.
TEACH: Ai terminat-o.
DON: Da.
TEACH: De ce?
Pauză.
DON: Ai futu’ totu-ntr-un mare fel.
TEACH: Tot.
DON: ’Ntr-un mare fel.
TEACH: Am futu’ tot.
BOB: M-a lovit.
DON: Ştiu, Bob.
TEACH: Da, l-am lovit. Spre binele lui. Spre binele tuturor.
DON: Ieşi-afară de-aici.
TEACH: „Ieşi-afară de-aici”? Şi-acuma m-arunci ca pe-un gunoi? Fac asta pentru tine.
Cum am stricat eu totu’? Ţi-a zis c-a luat-o dintr-un magazin de monezi.
DON: Nu-mi pasă.
TEACH: Nu-ţi pasă? (Nu po’ să cred.) Îl crezi?
DON: Nu-mi pasă. Nu-mi mai pasă.
TEACH: Şarlatan ce eşti. Şarlatan jegos. Îţi fuţi prietenii. Tu n-ai prieteni. Nu mă mir
că-ţi baţi joc de puştiu’ ăsta.
DON: Taci din gură.
TEACH: Singurii tăi prieteni, nişte rataţi. Eşti un păcălici, şi tu şi el.
DON: Ieşi-afară.
TEACH: Nu. Nu ies.
BOB: (Am mînca’ căcat.)
DON: Ieşi-afară de-aici.
TEACH: Nu plec nicăieri. Am partea mea din afacere-asta.
DON: Ai o parte din căcat, avortonu’ dracului. (Înaintînd spre el.)
TEACH: (Asta-i de la unu’ care tre’ să-şi cumpere prietenii.)
DON: ’Ţi-arăt eu ţie prieteni, ’ţ dau eu ţie prieteni ... (Avansînd.)
BOB: (O, ce căcat ...)
DON: Şmenurile de căcat cu care-mi vii aici ...
TEACH: Nu te-apropia ...
DON: Mi-ai împuiat capu’ cu una şi cu alta ... vii aici, verşi otravă-n mine ... (lovindu-l)
TEACH: (O, Doamne ...)
BOB: (Am mînca’ căcat.)
TEACH: (O, Doamne, trăies’ cu descreieraţii.)
DON: ’N toţi anii ăştia ...
BOB: L-am pierdut.
DON (înaintînd din nou): ’N toţi anii ăştia ’n pula mea ...
TEACH: (O să dai în mine.)
BOB: Donny ...
DON: Ai o viaţă de căcat.
BOB: Donny!
TEACH: (O, Doamne.)
BOB: L-am pierdut.
DON (oprindu-se): Ce?
BOB: Tre’ să-ţi zic ce tîmpit sunt.
DON: Ce?
BOB: L-am pierdut.
DON: Pe cine?
BOB: Pe tip.
DON: Ce tip?
BOB: Pe tipu’ de-azi-dimineaţă.
48
DON: Ce tip?
BOB: Cu valiza.
DON (Pauză): L-ai pierdut.
BOB: (Am mînca’ căcat.)
DON: Ce vrei să zici că m-ai minţit?
BOB: (Am mîncat căcat.)
TEACH: Ce zice?
Pauză.
DON: Zici c-ai minţit?
TEACH: Ce zice?
DON: Zici că nu l-ai văzu’ cu valiza?
TEACH: Puştiu-i isteric.
DON: Nu l-ai văzut.
TEACH: Zice că nu l-a văzut?
DON: Cînd a plecat azi-dimineaţă.
TEACH: Zice c-a minţit?
BOB: Îmi vine să vomit.
TEACH: Zice că nu l-a văzu’ pe tip?
Pauză.
Cînd a plecat. Eram aici. Atunci l-a văzut. Cînd avea valiza. (Pauză.) Atunci.
Pauză.
Atunci l-ai văzut.
Pauză. BOB dă din cap că nu.
Fute-m-aş în viaţa mea de labagiu!
TEACH ia depărtătorul de picioare de porci morţi şi începe să devasteze
prăvălia.
Fute-m-aş în ea de lume!
Nu există nici o lege!
Nu există bine şi rău!
Lumea-i o minciună!
Nu există prietenie!
Mă piş pe tot.
Pauză.
Dumnezeu ne-a lăsat baltă.
DON: Walt, calmează-te.
TEACH: Trăim cu toţii ca primitivii.
În timpul discursului, DON încearcă să-l domolească pe TEACH şi reuşeşte
în cel din urmă.
DON: (Stai jos.)
Pauză.
TEACH stă liniştit.
TEACH: M-am sacrificat pentru tine.
Pauză.
Nici nu ştii prin ce-am trecut. Mi-am pus pielea-n băţ.
Pauză.
Mi-am amanetat ceasu’...
Pauză.
Stau şi-aştept. Toată ziua stau şi-aştept.
Pauză.
Da’ n-are nici un rost.
Pauză.
Să mă fut.
DON: Eşti bine?
TEACH: Ce?
49
DON: Eşti bine.
TEACH: De unde pula mea să ştiu?
DON: Walt, mă oboseşti.
TEACH: Cum?
DON: Tre’ să mă odihnesc.
TEACH: Ce zi de căcat.
DON: S-a dus dracului magazinu’ meu.
TEACH: Ştiu.
DON: Totu’ s-a dus dracului.
Pauză.
Mi-ai distrus magazinu’.
TEACH: Eşti supărat pe mine?
DON: Cum?
TEACH: Eşti supărat pe mine?
Pauză.
DON: Neee.
TEACH: Eşti?
DON: Du-te şi-adu-ţi maşina. Bob?
TEACH: Zi-mi dacă eşti supărat pe mine.
DON: Nu.
TEACH: Nu eşti.
DON: Nu.
Pauză.
TEACH: Bine.
DON: Du-te şi-adu-ţi maşina.
TEACH: Ai o pălărie?
DON: Nu.
TEACH: Ai o buca’ de hîrtie?
DON: Bob ... ?
TEACH se duce la tejghea, ia o bucată de ziar şi începe să-şi facă o pălărie
de hîrtie.
TEACH: Se simte bine?
DON: Bob ... ?
TEACH: Se simte bine?
DON: Bob ...?
BOB (trezindu-se): Cum?
DON: Haide. Te ducem la spital.
TEACH îşi pune pălăria de hîrtie şi se priveşte în geam.
TEACH: Arăt ca un poponar.
DON: Du-te şi adu-ţi maşina.
Pauză.
TEACH: Po’ să-l duci pîn’ la uşă?
DON: Da.
Pauză.
TEACH: Mă duc s-aduc maşina.
DON: Claxonezi?
TEACH: Da.
DON: Bine.
TEACH: O să claxonez.
DON: Bine.
Pauză.
TEACH: Ce zi de căcat, nu?
DON: Da.
TEACH: Ştiu. Ar trebui să strîngi pe-aici.
50
DON: Da.
Pauză.
TEACH: Bine. (Iese.)
DON: Bob?
BOB: Ce-i?
DON: Hai sus.
Pauză.
Bob. ’M pare rău.
BOB: Am dat-o-n bară.
DON: Nu. Te-ai descurcat bine.
BOB: Nu.
DON: Ba da. Te-ai descurcat bine.
Pauză.
BOB: Mulţumesc.
DON: E-n regulă.
Pauză.
BOB: ’M pare rău, Donny.
DON: E-n regulă.
Luminile scad.

51