CUPRINS

Hiperinflația în Peru ........................................................................................................................ 1

Introducere .................................................................................................................................. 1
Cauzele hiperinflației din Peru .................................................................................................... 1
Cum a trecut de hiperinflație ....................................................................................................... 3
Bibliografie
 Hiperinflația în Peru

Introducere
Hiperinflația este un termen economic ce se referă la o inflație cu o rată foarte mare și
crescătoare. Tendința oamenilor în perioade de hiperinflație este să renunțe la bani și să se
întoarcă la troc. Inflația mare se combate pe termen scurt prin devalorizare de monedă, care
deseori sfârșește prin reformă monetară.

Hiperinflația apare, de regulă, în timpul sau imediat după războaie, prăbușiri ale monedei,
tulburări sociale. Populația preferă să îți țină economiile în active ne-monetare sau în alte valute
stabile și nu în cea națională iar prețurile ajung rapid la cotații paralele în căutarea unei relative
stabilități, costul creditului este exorbitant și anticipează cu bonus devalorizările viitoare ale
monedei.

Cauzele hiperinflației din Peru

În prima jumătate a anilor 1980, Fernando Belaunde Terry era preşedinte, iar Peru se
confrunta cu politicile de austeritate impuse de FMI, în urma crizei din America Latină de la
începutul deceniului.
Economistul Thayer Watkins spunea că administraţia lui Belaunde Terry dădea de înţeles
că s-a conformat cu reformele impuse de FMI, dar în realitate acest lucru nu era adevărat.
Economia stagna în acea perioadă, dar acest lucru era pus de către electorat pe seama politicilor
de austeritate impuse de FMI, chiar dacă acestea nu erau urmate.

În 1985, când Alan Garcia a devenit preşedinte, a implementat noi politici care au slăbit
economia şi a determinat excluderea ţării de pe pieţele internaţionale. Confruntându-se cu lipsa
accesului la credite şi cu deteriorarea economiei, în scurt timp inflaţia ridicată a devenit
hiperinflaţie în Peru.

Principalele elemente ale strategiei economice propuse de guvernul García erau pline de
promisiuni. Ei au recunoscut neglijarea prealabilă a sectorului agricol și a solicitat reorientarea
programelor publice spre promovarea creșterii agriculturii și reducerea sărăciei rurale.

Guvernul Garcia a reacționat la creșterea deficitului extern exact în același mod ca și

guvernele Velasco și Belaúnde, prin amânarea acțiunilor corective, în timp ce problema a
continuat să se agraveze. Într-o anumită măsură, ele au fost în creștere ca răspuns la rata ridicată
de creștere a cererii și a producției, reducerea marjelor de capacitate de producție insuficient
utilizată anterior.

1
 Dar presiunile mai accentuate au fost construite bazându-se pe controlul prețurilor care au
necesitat o expansiune dramatică a creditului pentru a menține sistemul în vigoare.

Prețurile din sectorul public, precum cel al benzinei, produsele petroliere, energia
electrică, telefonia și serviciile poștale, au fost înghețate la nivelul în care curând au devenit
aproape ridicole în termeni reali.

Restricțiile referitoare la prețurile practicate de firmele care aparțineau de stat le-a

condus tot mai adânc în deficit.Din această cauză ele trebuiau să fie finanțate prin
împrumuturi. Operațiunile de împrumut au venit de oriunde s-ar putea, dar în principal de la
Banca Centrală. În același timp, Banca Centrală a crescut în mod constant pentru a menține
finanțarea expansiunii agricole.

Cele două aspect ale acelei apocalipse-deficitul extern și creșterea rapidă a Băncii
Centrale de credit-ar fi făcut 1988 un an prost, indiferent de ce s-a întâmplat altceva. Dar
președintele García garanta dezastru financiar prin decizia sa cu totul neașteptată, în iulie 1987
prin naționalizarea băncilor Nimeni nu a fost încă în măsură să explice de ce a decis să facă acest
lucru. Nu s-ar părea să fi fost o mișcare necesară pentru orice parte componentă a programului
său, sau este necesar pentru controlul guvernamental într-un sector bancar în care acesta a avut
deja o poziție dominantă.

În orice caz, acțiunea a subliniat caracterul unilateral al acțiunii politicii economice în

cadrul sistemului prezidențial din Peru și a distrus orice posibilitate de cooperare în continuare cu
o conducere a sectorului privat. Investițiile private au început să scadă, iar întreaga economie a
urmat la scurt timp după aceea.

Guvernul García a încercat o serie de metode majore și minore a noii politici de la

începutul anului 1988 în 1990 însă fără nici un rezultat. Noile politici nu au reușit niciodată
oprirea perfuziei rapide a Băncii Centrale, care a fost alimentarea inflației.
Producția a scăzut 18 la sută în acel an, producția agricolă de 3 la sută, iar PIB-ul total 11
la sută. În același timp, inflația a crescut de la un nivel record 666 la suta in 1988 la un nou
record de 3,399 la suta pentru 1989.
Costul intern a fost, probabil, mai clar în ceea ce privește salariul real: salariul minim în
termeni reali pentru muncă urban a scăzut la 61 la sută între 1987 și 1989, iar salariile medii
reale în industria prelucrătoare a scăzut la 59 la sută.
Rata inflaţiei din Peru a fost de 5% pe zi între iulie 1990 şi august 1990, preţurile
dublându-se la fiecare 13 zile şi 2 ore. Inflaţia a venit ca o urmare a măsurilor de austeritate
impuse de FMI, din cauza crizei financiare din America Latină.

2
Cum a trecut de hiperinflație
O data cu noua conducere a lui Alberto Fujimori, care a venit la putere în 1990,acesta a
pus în aplicare măsuri drastice care au dus la scăderea inflației de la 7,650% în 1990 la 139% în
1991. De asemenea Fujimori a dizolvat Congresul în 5 aprilie 1992. El a revizuit constituția; a
cerut noi alegeri Congresului, și a întreprins un proces de liberalizare economică, care a pus
capăt controlului prețurilor, protecționismul eliminat, restricții eliminate asupra investițiilor
străine directe și privatizate cele mai multe companii de stat.

3
 Bibliografie

1) https://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Peru

2) http://www.zf.ro/business-international/topul-tarilor-cel-mai-afectate-de-
hiperinflatie-in-istorie-11464865

3) http://www.zf.ro/business-international/noua-tari-care-au-pierdut-
controlulinflatiei-10111294