PURICE DUMITRITA ALEXANDRA

AN II KMS

Mijloace de reeducare neuromotorie si reeducarea sensibilitatii

Reeducarea pe cale proprioceptiva nu este o realitate de data recenta, daca avem in vedere faptul
ca numeroase tehnici de reeducare ,adesea foarte diferite in privinta solutiilor tehnice propuse, cat si
indicatiilor terapeutice recurg la aceasta metoda. Metodele cele mai cunoscute sunt urmatoarele: Kabat,
Bobath, Freeman.

Metodele mentionate pornesc de la informatii de origine vestibulara, musculara sau articulara si

vizeaza reeducarea motricitatii automate si a celei reflexe; la acestea se adauga de multe ori comanda
voluntara, care nu poate fi normala decit daca si celelalte doua sunt normale.

Cele trei tipuri de informatie nu sunt singurele care intervin in reglarea motorie, informatiile
vizuale si tactile avand si ele un rol important in acest proces.
Motricitatea automata si motricitatea reflexa se manifesta conform unor programe neuromotorii
predeterminate. Acumularea unei anumite cantitati de informatii proprioceptive declanseaza aplicarea
programului, iar daca in acest timp informatiile se modifica, programul este suficient de plastic pentru a
se adapta noilor exigente, prin urmare tehnicile de reeducare proprioceptive vizeaza fie reantre-narea
programelor neuromotorii existente pornind de la informatiile senzitive care le-au dat nastere, fie punerea
in aplicare a unui program asemanator, aparut pe baza altor informatii si care inlocuieste programul
precedent, depasit sau incomplet.

Sensibilitatea fuzorială. Muşchiul scheletic are o sensibilitate proprie, rolul de excitant fiind
jucat de starea de întindere la care este supus. Variaţiile de întindere dau naştere unei informaţii provenind
de la cele două tipuri de receptori existenţi la nivelul muşchiului. Funcţionarea acestui sistem depinde de
trei parametri:
- intensitatea;
- durata;
- viteza.
a) O întindere de scurtă durată şi de intensitate scăzută va stimula puternic fusurile neuromusculare
plasate în paralel. Activarea acestor receptori conduce la creşterea accelerată a tonusului din muşchiul
încordat. Exemplul cel mai caracteristic rămîne reflexul osteotendi-nos, aplicarea clinică a reflexului
miotatic, descris de Sherrington.
b) O întindere mai intensă şi mai prelungită activează receptorii Golgi plasaţi în serie în tendoanele
musculare, ceea ce antrenează încetarea contracţiei musculare (reflexul miotatic invers al lui Sherrington).

Sensibilitatea articulară. Mecanoreceptorii din ligamente şi capsulele articulare oferă informaţii

cu privire la poziţia articulaţiei,la direcţia şi viteza deplasărilor la care este supusă, precum şi lavariaţiile
de presiune intraarticulară.
Rolul exact al acestei sensibilităţi este totuşi dificil de precizat, întrucît concluziile studiilor asupra acestui
subiect variază de la un autor la altul.
In opinia lui Ralston (apud Viei), sensibilitatea articulară are o influenţă notabilă asupra calităţii
contracţiei musculare, care atinge forţa maximă atunci cînd articulaţia se află în poziţie medie.
PURICE DUMITRITA ALEXANDRA
AN II KMS

Pe de altă parte, Wyke a demonstrat că excitarea electrică a capsulei unei articulaţii interapofizare
cervicale modifică repartiţia tonică nu doar la nivelul muşchilor gîtului, ci chiar la nivelul întregului corp
(la această concluzie s-a ajuns în urma unor experimente pe animale).

In practica terapeutică curentă se admite că modificarea poziţiei unei articulaţii declanşează modificarea
tonusului muscular segmentar şi global destinat protejării articulaţiei şi se consideră că respectiva
modificare trebuie pusă pe seama deformării capsulei articulare, la care se adaugă variaţiile de lungime
ale muşchilor periarticulari.

Sensibilitatea vestibulară. Situat în urechea internă, sistemul vestibular oferă informaţii cu

privire la poziţia şi deplasările capului în raport cu cele trei planuri ale spaţiului. Sistemul de canale
semicirculare, orientate în cele trei planuri ale spaţiului, reprezintă receptorul de acceleraţie, în vreme ce
utricula şi sacula constituie receptorul static, sensibil la poziţiile fixe de lungă durată ale capului .
Importanţa acestui sistem în elaborarea mişcării este considerabilă, însă acţiunea sa este dificil de
diferenţiat de a celorlalte două sisteme descrise mai sus.

Sensibilitatea exteroceptivă. Intervenţia acestui tip de sensibilitate este indisociabilă de cea a

sistemelor proprioceptive. Excitaţia vizuală este în măsură să modifice starea posturală de
ansamblu, aşa cum o demonstrează experimentul lui Berthoz (1975). în altă ordine de idei, intervenţia
analizatorului vizual îi permite pacientului să prevadă modalitatea de executare a diferitelor exerciţii şi să
adopte, prin urmare, din timp, o atitudine care limitează sau modifică intervenţia reglării automate.

Metoda Brunngstrom
Signe Brunnstrom, isi denumeste metoda ca o abordare a tratamentului hemiplegiei. In vederea
recuperarii, ea se bazeaza pe folosirea patern-urilor motorii disponibile ale pacientului. Sinergiile,
reflexele si celelalte miscari anormale sunt vazute ca o parte normala a procesului de recuperare prin care
pacientul trebuie sa treaca pana la aparitia miscarilor voluntare. Miscarile sinergice sunt folosite si de
persoanele normale dar acestea le controleaza, apar intr-o varietate de patern-uri si pot fi modificate sau
oprite voluntar. Brunngstrom sustine ca sinergiile constituie o etapa intermediara necesara pentru
viitoarea recuperare. Astfel, in timpul stadiilor initiale ale recuperarii (stadiul 1 - 3), pacientul trebuie
ajutat sa castige controlul sinergiilor membrelor iar stimulii aferenti (proveniti din reflexele tonice ale
gatului, reflexele tonice labirintice, stimulii cutanati, reflexele miotatice, reflexele asociate) pot fi un
avantaj in initierea si castigarea controlului miscarii. Odata ce sinergiile pot fi executate voluntar, ele sunt
modificate si se executa miscari combinatorii, de la simplu la complex (stadiile 4 si 5) cu deviere de la
stereotipia pattern-urilor sinergice de flexie si extensie.

Diagonalele Kabat

Herman Kabat a dezvoltat o metodologie derecuperare neuromotorie pornind de la studiile

neurofiziologice ale miscarii, comportamentului motor si invatarii motorii. Metoda se numeste de
facilitare neuroproprioceptiva . Aceasta se aplica in:-leziuni de neuron motor central-leziuni de neuron
motor periferic-recuperarea insuficientelor motorii cerebrale.

Reeducarea sensibilitatii :

Definitie. Sunt sensibilitatile care constau din imposibilitate de a receptiona stimuli senzitivi si
imposibilitatea de a transmite acesti stimuli catre SNC.
PURICE DUMITRITA ALEXANDRA
AN II KMS

Cauzele tulburarilor de sensibilitate

Intreruperea transmiterii stimulilor poate fi localizata oriunde in SN incepand de la receptori pana la

cortex.

- Intreruperea transmiterii stimulilor poate sa se datoreze leziunilor din piele care distrug receptorii.

- Intreruperea transmiterii stimulilor poate sa se datoreze leziunilor din nervii periferici – in aceste cazuri
avem un deficit de sensibilitate in teritoriul inervat de nervii respectivi.

- Intreruperea transmiterii impulsurilor poate sa fie localizata la maduva daca e bolnava partea maduvei
responsabile de sensibilitate ( in ganglioni).

- Leziunile se pot produce in cortex – in cazul afectarii ariilor senzitive ale creierului

- Tulburarile de sensibilitate au efecte asupra miscarii.

- Tulburarile de sensibilitate agraveaza tulburarile de miscare existente indiferent de cauza, de aceea

recuperarea sensibilitatii este necesara.

- Ea face parte din recuperarea motorie si este efectuata de kinetoterapeut.

Evaluarea sensibilitatii. Deficitul de sensibilitate se evalueaza ( masoara) :

Etapele sunt : Simtul tactil : la pacientul cu ochii inchisi se atinge pielea cu vata, cu pulpa degetelor in
diverse puncte si este intrebat daca simte ceva obisnuit si unde simte.

Simtul presiunii = simt mecanic – pacientul cu ochii inchisi, se preseaza pe piele cu un obiect contondent
(un creion), testul se poate face si cu diapazon, pacientul trebuie sa raspunda ce si unde simte.

Simtul termic – temperatura se testeaza oferind pacientului senzatii de cald-rece (neurologul face acest
test), cu 2 eprubete cu apa rece-fierbinte.

Se testeaza durerea prin inteparea cu un obiect ascutit, pacientul e intrebat daca simte, unde si cum simte.

Simtul proprioceptiei (pozitiei) – modificam succesiv pozitia segmentelor diverselor articulatii.

Urmarim daca sesizeaza schimbarile de pozitie.

Simtul miscarii – kinestezia – se face prin miscarea unui segment anatomic intr-un sens si altul,
pacientul e intrebat care e directia miscarii.

Testam stereognozia simtul prin care e identificat prin palparea unui obiect – pacientul apreciaza forma
obiectului : cub, sfera, cilindru; apreciaza dimensiunile obiectului : mic sau mare; greutatea : greu- usor;
consistenta : dur- moale; textura: neted-rugos; materialul : lemn, fier, plastic.

Se incheie testul cu discriminarea tactila adica – cu un instrument se ating 2 puncte simultan – treptat se
reduce distanta dintre puncte pana ce pacientul simte un punct.

- Se compara cu partea sanatoasa.

PURICE DUMITRITA ALEXANDRA
AN II KMS

- Discriminarea tactila depinde de regiune – la pulpa degetelor e de 4 mm, la coapsa e de 60mm (6cm).

Reeducare sensibilitatii

Stimularea va fi executata succesiv – pacientul cu ochii inchisi apoi cu ochii deschisi- sub privirea
pacientului.

- Durata sedintei 5 – 10 minute, se repeta in timpul zilei, un obiect trebuie recunoscut in 60 secunde, apoi
e schimbat.

- Se incepe cu stimuli grosolani, asprii, se sfarseste cu stimuli fini, usori, moi.

- Pt. proprioceptie si kinestezie incepem cu articulatiile mari si sfarsim cu cele mici, se fac stimulari
simetrice pt. reeducare mai rapida.

- Ordinea reeducarii e urmatoarea : sensibilitatea pt. presiune, durere, proprioceptie – kinestezie, la sfarsit
se lasa sensibilitatea termica.

- Dupa refacerea acestor sensibilitati se trece la stereognozie.

- Se ofera spre recunoastere obiecte uzuale cunoscute, se trece treptat la obiecte facute special pt.
reeducare.

- Dupa recuperarea stereognoziei se poate trece la recuperarea functiilor motorii de exemplu : aprecierea
unui obiect de pe masa; scoaterea obiectului din cutie, sertar; invartirea unor butoane.

Sunt exercitii preluate din ADL.

Metode de lucru – pacientul cu ochii inchisi, asistentul aplica un stimul pe piele, pacientul trebuie sa zica
unde a simtit si natura stimulului.

- Pacientul cu ochii deschisi – se repeta stimularea, apoi iar cu ochii inchisi si se repeta stimularea de 3 –
4 ori pana la refacerea sensibilitatii pe teritoriul bolnav.