Ca dovadă, Consiliul Comunităţii Europene, în Directiva nr.
91/308 din 10 iunie 1991,
efineşte mai complet şi mai realist noţiunea de spălare a banilor. Această operaţiune este considerată drept o conduită care, comisă cu intenţie, vizează 34: a) convertirea transferului de proprietate, cunoscând că o astfel de proprietate derivă dintr-o activitate criminală, sau dintr-o participare la o asemenea activitate, în scopul ascunderii sau deghizării originii ilicite a proprietăţii, precum şi ajutorul oferit oricărei persoane care este implicată în efectuarea unei activităţi de acest gen, pentru a se sustrage de la consecinţele legale ale acţiunii sale; b) ascunderea sau deghizarea naturii sursei, poziţiei, caracterului şi mişcării adevărate a proprietăţii ştiind că aceasta provine din activitate criminală sau din participarea la o astfel de activitate; c) achiziţia, posesia sau folosirea unei proprietăţi, cunoscând la momentul primirii, că o astfel de proprietate a derivat dintr-o activitate criminală sau dintr-o participare la o asemenea activitate; d) participarea, asocierea şi încercarea de comitere a faptelor, complicitatea, tăinuirea, înlesnirea şi sfutuirea privind înfăptuirea oricărei acţiuni menţionate în paragrafele anterioare. Această definiţie dată de Consiliul Comunităţii Europene este mult mai detaliată şi concretă decât-cea formulată în Convenţia ONU de la Viena din 198&. Explicaţia nu poate fi decât aceea că între momentele celor două formulări s-au scurs aproape trei ani, interval în care s-au produs semnificative mutaţii atât în modalităţile concrete de spălare a banilor, cât şi în maniera de abordare a conceptului de criminalitate de către organismele şi structurile specializate, pe plan naţional şi internaţional. Definind mai complet atât termenul de spălare a banilor cât şi concepţia de control asupra acestui fenomen, Directiva Consiliului Comunităţii Europene evidenţiază, în mod pregnant, următoarele aspecte pe care le recomandă a fi studiate prioritar de către ţările din Europa Centrală si Răsăriteană: a) pentru a uşura activităţile lor criminale, spălătorii de bani încearcă să profite de libertatea mişcării capitalului şi de accesul facil la serviciile structurilor financiare naţionale şi internaţionale;
b) procesul de spălare a banilor determină extinderea crimei organizate, în