Ca dovadă, Consiliul Comunităţii Europene, în Directiva nr.

91/308 din 10 iunie 1991,

efineşte mai complet şi mai realist noţiunea de spălare a banilor. Această operaţiune este
considerată drept o conduită care, comisă cu intenţie, vizează 34:
a) convertirea transferului de proprietate, cunoscând că o astfel de proprietate derivă
dintr-o activitate criminală, sau dintr-o participare la o asemenea activitate, în scopul ascunderii
sau deghizării originii ilicite a proprietăţii, precum şi ajutorul oferit oricărei persoane care este
implicată în efectuarea unei activităţi de acest gen, pentru a se sustrage de la consecinţele legale
ale acţiunii sale;
b) ascunderea sau deghizarea naturii sursei, poziţiei, caracterului şi mişcării adevărate a
proprietăţii ştiind că aceasta provine din activitate criminală sau din participarea la o astfel de
activitate;
c) achiziţia, posesia sau folosirea unei proprietăţi, cunoscând la momentul primirii, că o
astfel de proprietate a derivat dintr-o activitate criminală sau dintr-o participare la o asemenea
activitate;
d) participarea, asocierea şi încercarea de comitere a faptelor, complicitatea, tăinuirea,
înlesnirea şi sfutuirea privind înfăptuirea oricărei acţiuni menţionate în paragrafele anterioare.
Această definiţie dată de Consiliul Comunităţii Europene este mult mai detaliată şi
concretă decât-cea formulată în Convenţia ONU de la Viena din 198&. Explicaţia nu poate fi
decât aceea că între momentele celor două formulări s-au scurs aproape trei ani, interval în care
s-au produs semnificative mutaţii atât în modalităţile concrete de spălare a banilor, cât şi în
maniera de abordare a conceptului de criminalitate de către organismele şi structurile
specializate, pe plan naţional şi internaţional.
Definind mai complet atât termenul de spălare a banilor cât şi concepţia de control
asupra acestui fenomen, Directiva Consiliului Comunităţii Europene evidenţiază, în mod
pregnant, următoarele aspecte pe care le recomandă a fi studiate prioritar de către ţările din
Europa Centrală si Răsăriteană:
a) pentru a uşura activităţile lor criminale, spălătorii de bani încearcă să
profite de libertatea mişcării capitalului şi de accesul facil la serviciile structurilor financiare
naţionale şi internaţionale;

b) procesul de spălare a banilor determină extinderea crimei organizate, în

genera şi a traficului de droguri în special;

Costica Voicu, "Spalarca... ".op. cit., p.26

39