MASAJUL

Definitie: Complex de manevre manuale, aplicate sistematic si metodic pe suprafata

corpului in scopul obtinerii unor efecte fiziologice, profilactice si terapeutice.

CLASIFICARE:

A- dupa modul de efectuare : terapeutic (sedativ si tonifiant)

limfatic
reflex
sportiv
B- dupa suprafata tractata: masaj partial (zonal si regional)
masaj general
C- dupa scopul urmarit : masaj profilactic
masaj curativ
D- dupa tipul si intensitatea manevrelor:
sedativ (relaxant ,decontracturant) (Netezire, Framantare, cu o mana si
cu doua maini, vibratii, rulat, scuturat); intensitatea si ritmul manevrelor sunt reduse.
tonifiant (excitant, stimulator) (foloseste toate manevrele, cu accent pe
framantare contratimp si pe batere); intensitatea si ritmul manevrelor sunt mai mari.
Selectiv (pentru reechilibrarea tonusului muscular )- pe musculatura
agonista si antagonista; pe grupa de muschi contracturata – masaj de relaxare; pe grupa
de muschi flasca - masaj tonifiant;
E- dupa sursele ajutatoare: cu aer cald (feon, solux);
cu gheata;
cu apa (dus- masaj);
cu namol;
cu unguente.

CABINETUL DE MASAJ

 Trebuie sa fie luminos, bine aerisit, temperatura 20-25°, cu mobilier adecvat, masa de
masaj trebuie sa fie de cca 2 m lungime 70 cm latime si 75-85 cm inaltime, sa fie spatiu liber
in jur;
 masajul se poate executa si la patul bolnavilor ;
 cabinetul trebuie sa respecte conditiile de igiena, sa aiba sursa de apa, vestiar, grup
sanitar;
 trebuie sa se efectueze igienizare zilnica si lenjeria utilizata se va schimba in
conformitate cu normele de igiena.

MASEURUL

 are constitutie fizica robusta, musculatura bine dezvoltata, mobilitate articulara buna,
mare abilitate manuala si rezistenta crescuta la efort;
 sunt inapti cei cu deficiente organice, boli ale aparatului locomotor, respirator, CV,
deficiente psihice;
 trebuie sa se spele pe maini inainte si dupa fiecare sedinta de masaj, sa nu se
foloseasca parfumuri puternice.
 MASAJUL

-se aplica direct pe tegument, pacientul se dezbraca numai in zona supusa

masajului, este indicat sa se aplice la 2-3 ore dupa masa sau cu 1/2 ora inainte de masa;
-pozitia pacientului trebuie sa fie confortabila (DD sau DV);
-durata – masaj local 15-30'
- masaj general 50-60';
- pentru executarea manevrelor se folosesc substante uleioase sau pulberi fine.

Masajul clasic:
- manevre fundamentale (principale):
 netezire (efleuraj);
 framantat (petrisaj);
 baterea (percutie, lovire, tapotament)
 frictiunea (frecarea);
 vibratia.

- manevre complementare (ajutatoare) :

 cernutul;
 rulatul;
 presiunile;
 tractiunile;
 scuturaturile.

Contraindicatiile masajului

-leziunile tegumentare;
-discrazii sanghine;
-inflamatii acute;
-hemoragie acuta;
-tulburari de sensibilitate;
-boli neoplazice;
-hipertensiune.
 TERMOTERAPIA

Este o metoda de tratament nespecific care utilizeaza ca agent terapeutic factorul termic
vehiculat de diversi factori:
- Apa (aflata la temperature diferite, in diverse stari de agregare)
- Lumina
- Aerul
- Parafina
- Namolul
- Nisipul

Efectele aplicarii factorului termic la nivelul intregului corp:

1. Imbunatatirea randamentului structurilor aparatului mioartrokinetic prin: cresterea
eficientei contractiei muscular, cresterea debitului circulator, cresterea elasticitatii
fibrelor muscular si a colagenului, cresterea elasticitatii structurilor periarticulare
2. Efect vasoactiv superficial si in profunzime
3. Antrenarea mecanismelor de termoreglare prin utilizarea factorilor termici contrastanti
4. Efect analgetic
5. Efect decontracturant
6. Efect antispastic

Efectele aplicarii locale:

1. Decontracturant, miorelaxant, antispastic
2. Analgetic
3. Vasculoactiv
4. Antiinflamator
5. Resorbtiv

Aplicatiile de crioterapie pot avea urmatoarele efecte:

- Analgezic
- Relaxare musculara
- Scaderea inflamatiei
- Scaderea spasticitatii
- Scaderea activitatii metabolice.

Contraindicatiile absolute ale termoterapiei:

- Inflamatia acuta
- Hemoragia acuta
- Ischemia
- Bolile infectioase
- Tulburarile circulatorii
- Tulburarile de sensibilitate
- Bolile neoplazice
- Leziunile cutanate.
Clasificarea procedurilor de termoterapie
 Din punct de vedere al vectorului aplicat:
- Proceduri umede : comprese, impachetari, dusuri, bai
- Proceduri uscate: parafina, namolul, aerul, lumina, nisipul
 Din punct de vedere al suprafetei pe care se aplica procedura:
- Proceduri locale: comprese, cataplasme, bai locale
- Proceduri partiale: impachetari, bai partiale, aplicatii partiale de parafina, bai
alternante
- Proceduri generale
 Din punct de vedere al temperaturii utilizate:
- Proceduri de crioterapie: temperaturi sub 00C
- Proceduri reci : proceduri reci propriu zise : temperaturi pana la 200C
proceduri racoroase temperaturi pana la 320C
- Proceduri calde : temperaturi intre 360-450C
- Proceduri de termoterapie propriu-zisa cu temperaturi intre 45-80-100 0C (parafina,
namol, nisip, lumina, sauna)
- Proceduri alternante : cald/rece, pot fi locale, partiale, generale
- Proceduri ascendente: temperatura creste progresiv

Reguli generale ale aplicarii procedurilor de termoterapie:

- Bolnavul trebuie examinat cu atentie inaintea oricarei proceduri

- Termoterapia nu se aplica imediat dupa mese
- Procedurile generale se aplica de preferinta, dimineata
- Intervalul minim intre 2 proceduri generale trebuie sa fie de 2 ore
- Nu se aplica dupa eforturi fizice mari, stres, perioade de insomnie, suferinte fizice de
tip colici renale, abdominale
- Nu se face in timpul ciclului menstrual
- Pacientul este sfatuit sa isi goleasca vezica si intestinul inainte de aplicarea
procedurilor
- La pacientii cu tegumente reci, aplicarea procedurilor reci se face dupa incalzire
prealabila
- Dupa procedurile calde este bine o scurta perioada de racire pentru combaterea atoniei
vasculare periferice
- Pacientul trebuie supravegheat atent in timpul procedurii

Principalele aplicatii:

1. Compresele
2. Cataplasmele – reprezinta aplicarea pe tegument a diverselor substante, la diferite
temperaturi cu rol terapeutic. Pot fi umede, uscate, calde, reci.
3. Impachetarile – reprezinta impachetarea unei regiuni sau a intregului corp in nisip,
prafina, namol.
 - Impachetarile umede – folosesc temperaturi intre 18-200C, pot fi partiale sau totale,
dureaza intre 30-60 min. intotdeauna dupa impachetare se efectueaza o procedura rece.
- Impachetarile uscate – partiale si complete, dureaza circa 30 min
 Impachetarea uscata poate fi cu parafina, baie de parafina pentru maini si
picioare, fesi parafinate, placi de parafina. Parafina se topeste la 65-70 0C,
timpul de aplicare 20-60 min. Parafina are o proprietate importanta –
termopexia – inmagazineaza o cantitate mare de caldura si o cedeaza lent
organismului.
 Impachetarea cu namol – namolul se aplica la o temperatura de 38-44 0C, poate
fi impachetare partiala sau generala. Se aplica o compresa rece pe frunte.
Durata procedurii este intre 20-40 min.
4. Afuziunile – se proiecteaza o coloana de apa fara presiune de la o distanta foarte mica
fata de tegument. Indicatii: tulburari circulatorii periferice, hipotonii musculare, stari
depresive.
5. Dusurile – folosesc apa, aburi, aer cald, ce au temperaturi la diferite valori si distante.
6. Baile – partile si generale

Bai calde – se aplica sub forma de bai simple, bai de kinetoterapie, bai cu masaj

Bai generale medicinale – utilizeaza factorul termic si chimic: substante chimice,

plante medicinale, gaze

Bai cu gaze – gaze naturale si artificiale : CO2, hidrogen sulfurat, O2

Bai partiale: reci (150), calde (37-450), alternante

Bai cu namol – aplicatii generale cu namol cu apa la temperaturi 36-44 0, durata 15-
40min, se pune compresa rece pe frunte, la sfarsit se face un dus cald .

Onctiunea cu namol – procedura alternant solicitanta

- expunere la soare 10-15 min

- aplicatie de namol rece pe zone limitate sau general
- expunere la soare 20-30 min
- baie in lac 10-15 min
- dus cu apa dulce
- expunere la soare

Indicatii: afectiuni posttraumatice, artroze,obezitate, psoriazis.

Contraindicatii: varsta inaintata, ateroscleroza, hipertensiune arteriala, boi

cardiovasculare, boli cerebrovasculare, boi renale.

Crioterapie – foloseste gheata, apa rece

- poate fi aplicata sub forma de comprese, masaj, frictiuni, scufundari,

impachetari
Indicatii: stari acute ale unor afectiuni : artrite, tendinite, bursite, afectiuni posttraumatice,
entorse, luxatii, contuzii, hematoame, afectiuni reumatologice cronice, spasticitate

Contraindicatii: stari de ischemie, tulburari de sensibilitate.

KINETOTERAPIE

Kinetologie – introdus în 1857 de către Dally, desemnează „ştiinţa ce studiază

mişcările organismelor vii şi a structurilor ce participă la aceste mişcări”.

Kinetoterapia „studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură

omului mişcările (activităţile motrice) normale.

Obiective de baza in kinetoterapie :

1. relaxarea

2. corectarea posturii si aliniamentului corpului

3. cresterea mobilitatii articulare

4. cresterea rezistentei musculare

5. cresterea fortei musculare

6. coordonarea, controlul si echilibrul

7. antrenarea la efort

8. reeducarea respiratorie

9. reeducarea sensibilitatii

Contracţia izotonică este o contracţie dinamică prin care se produce modificarea

lungimii muşchiului, determinând producerea mişcării la nivel articular. Pe tot parcursul
mişcării, deci al contracţiei izotonice, tensiunea de contracţie rămâne aceeaşi.

Contracţia izometrică - Forţa pe care o dezvoltă un muşchi care caută să deplaseze un

obiect imobil este denumită „forţă izometrică"; în timpul acestui travaliu, muşchiul nu şi-a
schimbat lungimea (sau foarte puţin), fibra musculară şi-a crescut tensiunea, fără să se
scurteze.