5/1/2018

Planul cursului
I. INFECŢIA VIRALĂ PERINATALĂ II.6 Neisseria gonorrhoeae
( Sindromul Torch) 1.Epidemiologie
A.Toxoplasmoxa 2.Etiologie
B.CMV 3.Manifestări clinice
C.Rubeola 4.Profilaxie
D. Virusul Herpex simplex
INFECŢIA NEONATALA II. INFECŢIA BACTERIANĂ
5.Tratament

PERINATALĂ II.7 Chlamydia trachomatis

1. Date generale 1.Epidemiologie
2. Factori de risc 2.Etiologie
3. Etiologie 3.Manifestări clinice
4. Manifestări clinice 4.Explorari paraclinice
Conf.Univ. Dr. Cristina Maria Mihai 5. Investigaţii de laborator 5.Tratament

2017 II.1.Meningita bacteriană

II.2.Otita medie supurată
II.3.Artrita supurată şi osteomielita
II.4. Infectia urinara neonatala
II.5 .Infecţii cutanate bacteriene

1. Definiție 2. Etiologie

TORCH
1. Perioada perinatală este definită ca fiind intervalul cuprins între
săptămâna 28 de gestație, până la 7 zile postnatal. T – Toxoplasma gondii
O – Other infections
2. Prin infecție perinatală se înțelege infecția transmisă R – Rubeola
embrionului/fătului sau nou-născutului imediat înaintea nașterii, în C – Citomegalovirus
timpul nașterii sau imediat după naștere. H – Herpes simplex virus
3. Infecția congenitală este definită ca infecția prezentă la naștere, “Other infections" (Alte infecţii):
transmisă oricând în timpul sarcinii sau în timpul nașterii. Coxsackie virus, Sifilis, virusul Varicelo-zosterian, HIV si
Parvovirus B19,

1
 5/1/2018

4. Date generale
3. Modalităţi de transmitere
Căi de transmitere:
• Hematogenă (transplacentară) – cea mai frecventă ( virus rubeolic, Afectarea fetală și neonatală depinde de interacțiunea mai multor factori:
CMV, HIV, parvovavirus B19, virusul varicelo-zosterian, Treponema pallidum,
listeria monocytogenes, toxoplasma gondi) ;
• Ascendentă –din vaginul superior prin colul uterin și apoi prin •Momentul infecției în cursul gestației: avorturile şi nou-născutul mort la
naștere apar mai frecvent când infecția fetală se face la vârste de gestație
lichidul amniotic infectat - mecanism probabil incriminat in herpesul mai mici;
neonatal;
• Infecția fătului în momentul nașterii: în momentul trecerii prin •Virulența și tropismul celular al agentului patogen;
canalul vaginal infectat sau prin expunerea la sânge infectat (infecții
intranatale, de ex: CMV, enterovirus, HSV, hepatita B, HIV, virus varicelo-
zosterian, Chlamydia trachomatis, listeria monocytogenes, Neisseria gonorrhoeae, •Poarta de intrare fetală;
streptococ grup B, Candida spp.)
• Infecții postnatale: de la mamă (prin lapte matern, secreție salivară: de ex: •Infecția primară sau recurentă la mamă; infecția maternă primară poate
CMV, enterovirus, HIV, virus varicelo-zosterian, streptococ grup B, listeria determina injurii fetale mai mari decât infecția recurentă, probabil
monocytogenes, Candida spp.) datorită protecției determinate de transferul placentar precoce de
anticorpi;

5. Patogenie 6. Manifestări clinice

• Infecțiile dobândite “in utero” pot duce la decesul embrionului sau al

• Cînd infecția este transmisă pe cale ascendentă, agentul infecțios fătului, avort spontan, naștere prematură sau anomalii congenitale.
cauzează frecvent inflamația țesutului conjunctiv al cordonului
ombilical și corioamniotită, determinând ruperea precoce a • Unele infecții sunt asimptomatice, altele se manifestă clinic tardiv în
membranelor amniotice și nașterea prematură. primii ani ai copilăriei.

• În infecțiile transmise pe cale hematogenă, cel mai adesea virale, • Multe infecții congenitale au manifestări clinice comune: retard de
adesea este infectată placenta (deciduită și vilită). creștere intrauterină, erupții cutanate, hidrops, anemie,
trombocitopenie, icter (colestatic), hepatosplenomegalie, corioretinită,
cataractă și malformații congenitale.

2
 5/1/2018

1. Date generale

• Agentul cauzal este un parazit, larg

răspândit în natură. (Toxoplasma
gondii).

• Spre deosebire de alte infecţii

prenatale (rubeolă, boala incluziilor
citomegalice), toxoplasmoza
congenitală nu este o embriopatie în
sens strict, întrucât infecţia cu
Toxoplasma gondii nu are acţiune
teratogenă.

2. Incidenţă
Riscul infecţiei fetale este în relaţie cu vârsta de gestaţie la care s-a
produs infecţia, riscul fiind mai mic când infecţia maternă apare în
prima parte a sarcinii:
•În primul trimestru rata de transmitere este 14%;
•În al II-lea trimestru rata de transmitere este 29%;
•În al III-lea trimestru rata de transmitere este 59%.
3. Modalităţi de transmitere
Toxoplasma gondii este un parazit ce se găseşte atât în mediul
extern, sub formă de oochiste sporulate (sporochiste), cât si
la diverse specii de animale (mamifere, păsări, reptile), sub
formă de chisturi (în muşchii scheletici, miocard, creier,etc ).

Rata de apariţie a sechelelor severe la nou-născuţii infectaţi este Contaminarea diferitelor specii animale, inclusiv omul, se
invers proporţională cu vârsta de gestaţie la care apare:
face fie prin ingestie de sporochiste (ierbivore), fie prin
•41% dacă infecţia s-a produs în trimestrul I;
ingestie de chisturi conţinute de carnea crudă (carnivore) sau
•8% dacă infecţia s-a produs în trimestrul II;
insuficient preparată termic (om)
•0% dacă infecţia s-a produs în trimestrul III;

3
 5/1/2018

5. Evoluţia leziunilor
4. Circuitul în natură al toxoplasmei
• Leziunile, atât placentare, cât si fetale, rezidă în apariţia unor
focare de necroză, legate atât de proliferarea intracelulară a
parazitului, cât şi de un proces de vasculită însoţit de
microtromboze.
• Gazda definitivă a parazitului este pisica. Doar acest animal poate
găzdui faza de reproducere sexuată a parazitului.
• Topografia leziunilor fetale interesează creierul şi ochiul, în
• Producerea primoinfecţiei în perioada de graviditate constituie special şi, uneori, miocardul, muşchii sheletici, plămânul,
condiţia esenţială a infecţiei fetale. ficatul, splina, rinichiul.

• La nivel cerebral se realizeazå o encefalomielită necrozantă

cu calcificări secundare.
• Leziunile oculare constau în corioretinită (care în evoluţie
devine atrofică şi pigmentară), cataractă sau oprirea dezvoltării
oculare cu microftalmie.

6. Manifestări clinice
6.1 Manifestări clinice
• Manifestările clinice posibile ale infecţiei cu toxoplasmoza, la
naştere, sunt:
Rash-ul maculo-papular
Limfadenopatie generalizată
• Copiii cu infecţie congenitală sunt asimptomatici la naştere în 70-
Hepatosplenomegalia 90% din cazuri, iar afectarea oculară, sechelele locomotorii şi
Icterul retardul mental se vor manifesta câteva luni mai târziu.
Trombocitopenia

• Ca şi consecinţă a meningoencefalitei intrauterine mai pot

aparea anormalităţi ale lichidului cefalorahidian, hidrocefalie,
microcefalie, convulsii şi surditate.

4
 5/1/2018

8. Diagnosticarea toxoplasmozei
7. Clasificarea formelor clinice
Testele serologice reprezintă principala metodă de diagnosticare
• Se descriu forme patente (1/5 dintre cazuri) şi forme latente 1. Anticorpii IgG specifici T. Gondii –Acestia ating un vârf al
(4/5 dintre cazuri). concentrației la 1-2 luni după infecție.
• Formele patente traduc o primoinfecţie a gravidei între
săptămânile 10 şi 24 de sarcină şi realizează următoarele tablouri 2. Anticorpii Ig M specifici T. Gondii indică o infecție acută sau o
clinice:
infectare recentă
– Forma acută parazitemică (toxoplasmoza congenitală
generalizată);
3. Testele pentru detectarea anticorpilor Ig M sau Ig G sunt utile
– Encefalomielita congenitală; pentru diagnosticarea infecţiei congenitale şi pentru
diagnosticarea gravidelor infectate.
– Forme oligosimptomatice.

9. Situaţii speciale
Corioretinita din toxoplasmoza congenitală
• Diagnosticarea prenatala:
1. Detectarea parazitului din lichidul amniotic sau prin documentarea
prezenţei anticorpilor specifici T. Gondii din sângele fetal.
2. Detectarea ADN-ului T.gondii din lichidul amniotic reprezintă
metoda cea mai sigură şi cu cea mai mare acurateţe.

• Diagnosticarea postnatală: infecţia congenitală este confirmată

serologic prin pozitivarea anticorpilor Ig M în primele 6 luni de
viaţă sau prin persistenţa pozitivităţii titrului de anticorpi Ig G
peste vârsta de 1 an.
• Anticorpii Ig G transmişi transplacentar devin nedetectabili între 6-
12 luni de viaţă.

5
 5/1/2018

Hidrocefalie la un pacient cu 10. Tratament

toxoplasmoză congenitală
Calcifieri intracraniene • Toate formele de toxoplasmoză congenitală, (atât patente, cât şi
latente) se tratează conform urmatorolului protocolului :
3-4 cure a câte 21 de zile cu urmatoarea asociere Pirimetamina-
Sulfadiazină, în intervalul dintre cure administrându-se
Spiramicină, pe parcursul unui an.

• Pe toată durata administrării de Pirimetamină, pentru evitarea

efectelor adverse hematologice (anemie, leucopenie,
trombocitopenie, megaloblastoză), se va administra Acid folic în
doze de 5 mg pe cale i.m. de două ori pe săptămână.

11.Doze utilizate la nou-născut

• Pirimetamină: 2 mg/kgc/zi;

• Sulfadiazină: 50 mg/kgc/zi;

• Spiramicină: 100 mg/kgc/zi în 2 prize, oral.

6
 5/1/2018

1. Epidemiologie I 1. Epidemiologie II

• Infecția cu CMV este cea mai frecventă infecție congenitală în țările
dezvoltate 0,5-5%.
• Este cea mai frecventă cauză de hipoacuzie neurosenzorială, retard
mental, retinopatie și paralizie cerebrală.
• Prevalența infecției cu CMV este de 3-7 ori mai mare la sugarii
născuți din mame adolescente.
• Sursa infecției primare la femeile gravide este contactul sexual
(inclusiv sărutul) și contactul cu copiii mici, în special cu cei îngrijiți
în colectivitate.
• Se transmite prin contact interpersonal (intrapartum prin secrețiile
vaginale) , sânge sau produse de sânge (transfuzii) sau postnatal
de la mamă (prin alimentație la sân – lapte infectat cu CMV) sau de
la alți indivizi infectați

2. Date generale 3. Etiologie

• Dacă gravida se îmbolnăvește, în
oricare moment al sarcinii, ea poate • Virusul citomegalic este cel mai mare virus din familia
transmite virusul fătului, într-un Herpesviridae, infectând aproape toți indivizii de-a lungul vieții.
procent de 35%.
• Cu cât infecția se produce mai
devreme în timpul gestației cu atât
simptomele vor fi mai severe.
• Transmisia se poate produce datorită
unei infecții primare a mamei în
timpul sarcinii sau se poate datorita
reactivării unei infecții preexistente,
infecții cronice sau reinfectarii cu o
noua tulpină.

7
 5/1/2018

4. Manifestări clinice Greutate mică la

naştere

• Gravitatea manifestărilor clinice merge de la forma ușoară,

Icter Hepatosplenomegalie
asimptomatică, până la decesul in utero al fătului.

• Aproximativ 10% din nou-născuții cu infecție congenitală cu CMV, Forma

simptomatică
prezintă manifestări la naștere. se
Transaminaze
crescute manifestă, în Peteşii
general, de la
• Mortalitatea este de 10-15% la nou-născuții simptomatici. vârsta de 2
săptămâni prin:
• 10% dintre sugarii infectați pot prezenta manifestări spre vârsta de 1
Hiperbilirubinemie
an, când se decelează hipoacuzie neurosenzorială și retard în mixtă Anemie
dezvoltare.
Trombocitopenie
persistentă

Rash purpuric la un nou-născut cu infecţie cu Aspectul infecţiei CMV la CT-ul cerebral

CMV

Forma severă evoluează cu:

1. Microcefalie,
2. Retard mental,
3. Calcifieri periventriculare ,
4. Surditate.

8

Calcifieri intracerebrale la un copil cu infecție
congenitală cu CMV
Radiografiile de craniu pot
evidenția calcifieri
intracraniene periventriculare.
5. Diagnosticul infecției cu CMV II
Celule Reed-Sternberg ( aspect de „ochi
de buvniţă” )
• Examenul citologic: În
sedimentul urinar proaspăt se
evidențiază celulele
caracteristice mari, cu incluzii,
cu aspect „în ochi de bufnitå“
5/1/2018
5. Diagnosticul infecției cu CMV I
1. Izolarea virusului citomegalic: Se face din urină şi/sau din alte
produse (sânge, salivă, secreții traheale aspirat pulmonar, material
de puncție hepatică). Multiplicarea virusului este lentă (între 4 și 6
săptămâni).
2. La culturile virale tradiționale obținerea rezultatului poate dura
câteva săptămâni.
3. Culturile rapide și anticorpii monoclonali pentru detectarea precoce
a antigenelor virale în țesutul infectat, pot furniza rezultate în 24 h.
5. Diagnosticul infecției cu CMV III
•Testele serologice:
* Anticorpii IgM specifici pentru virusul citomegalic (în titru peste
1/16 , detectati prin imunofluorescență) - pentru o infecție recentă
(primară).
* Determinarea CMV-ADN.
9
 5/1/2018

6. Tratament
• Tratamentul specific antiviral cu Ganciclovir și Valganciclovir în
cazurile sigur diagnosticate are indicații limitate: Consecinţele infecţiei neonatale
Afectare oculară la un
cu Citomegalovirus
nou-născut cu CMV
• Ganciclovir i.v. la nou-născuții cu simptome severe a fost urmat de
lipsa hipoacuziei. Medicamentul este indicat la nou-născuții cu
infecție congenitală simptomatică (inclusiv semne de boală
neurologică).

• Valganciclovir-ul se administrează oral.

• Ca alternative au fost propuși anticorpi monoclonali sau

gamaglobulină hiperimună anti-CMV.

1. Date generale
• În condițiile vaccinării universale, rubeola congenitală este rară în țările
dezvoltate, dar posibilă datorită acoperirii vaccinale incomplete și
călătoriilor.
• Rubeola congenitală este secundară infecției rubeolice materne, din
C. RUBEOLA timpul sarcinii, virusul fiind transmis transplacentar.
• Riscul transmisiei la făt este mai mare dacă infecția se produce în primul
trimestru de sarcină sau după săptămâna 30 de gestație.
• Infecțiile dobândite în primele 4 săptămâni de gestație au ca rezultat:
40% avort sau deces fetal intrauterin și în 85% din cazuri malformații
congenitale.
• Dacă infecția apare între săptămânile 13-16 de gestație, 35 % din nou-
născuții vor avea anomalii congenitale.

10
 5/1/2018

2. Etiologie 2. Manifestările clinice

• Afectarea multiorganică manifestată ca sindrom plurimalformativ
se datorează obstrucţiei vasculare prin necroză endotelială.
• Virusul rubeolic este un virus ARN, fiind singurul membru al
genului Rubivirus, din familia Togaviridae.
• Sindromul Gregg din cadrul rubeolei congenitale este evident
după perioada neonatală şi este format din
• Exista un singur tip antigenic de virus rubeolic, iar omul este * Surditate (87%),
singura gazdă naturală a virusului. * Boală congenitală de cord (46%),
* Retard mental sever (38%) şi
* Cataractă sau glaucom (34%).
Afectarea oculară este cea mai comună sechelă

2.1 Manifestări clinice 2.2 Anomaliile oculare

Cataracta la un copil cu rubeolă
Manifestările clinice sunt grupate în 3 categorii:
• Fenomene tranzitorii: trombocitopenie, hepatită neonatală cu
hepatomegalie și hiperbilirubinemie • Anomaliile oculare asociate
rubeolei congenitale:
• Defecte structurale permanente: MCC (persistența canalului arterial,
stenoza arterei pulmonare, anomalii ale arcului aortic, defect septal - Cataractă
ventricular) - Retinopatie
Cataractă și microftalmie la un copil cu - Glaucom
• Defecte apărute în timp: surditate, diabet zaharat. rubeolă
- Microftalmie
• În perioada neonatală pot aparea infecții fără semne clinice şi
acestea nu se observă mai devreme de luna a 2-a de viață.

11
 5/1/2018

Aspectul hepatosplenomegaliei la un
3. Diagnosticul postnatal de rubeolă congenitală:
nou-născut cu rubeolă congenitală

• Izolarea virusului rubeolic din secrețiile orofaringiene și urină și LCR.

• Sugarii cu rubeolă congenitală au infecție cronică și elimină virusul în

urină, scaun și secreții respiratorii timp de 12 luni. Acești pacienți
necesită izolare, în vederea prevenirii infectării altor gravide.

• Diagnosticul de rubeolă congenitală necesită confirmare serologică și

virusologică.

3.1 Diagnosticul postnatal de rubeolă

congenitală: 4. Tratament

- Detecția anticorpilor specifici IgM antirubeolici din sângele

cordonului ombilical sau serul nou-născutului indică infecția
recentă, dar prezintă uneori rezultate fals pozitive sau fals-negative.
- Este necesară determinarea seriată a anticorpilor antirubeolici de
tip IgG progresiv: la 3 luni, la 6 luni. Persistența anticorpilor de tip
IgG sugerează infecția congenitală.
• Nu există nici un tratament specific al rubeolei congenitale.
• Prevenția prin imunizare activă a populației feminine susceptibile
pare metoda cea mai eficientă de profilaxie.
• Imunizarea vaccinală în timpul sarcinii (fiind disponibile
vaccinuri antirubeolice cu virus viu atenuat) este contraindicată,
din cauza riscului fetal.

12
 5/1/2018

Erupţia din rubeola congenitală Rash hemoragic neonatal

Rubeola congenitală

Vaccinarea ROR

D. VIRUSUL HERPES SIMPLEX (HSV)

13
 5/1/2018

1. Date generale
• Infecția neonatală cu virus Herpes Simplex este transmisa de la
mamă, chiar înainte de naștere (infecție ascendentă) sau în timpul
nașterii, în momentul trecerii prin vagin (infecție intranatală).
• Sugarii infectați cu HSV se nasc în 40% din cazuri sub vârsta de 36
săptămâni.
• Este posibilă și infecția postnatală, în maternitate, de la un nou-
născut infectat.
2. Clasificare
• Există două tipuri de virus herpes simplex: HSV1 și HSV2, care
au antigene comune.
HSV1 este responsabil de gingivo-stomatită, conjunctivită, keratită,
encefalită.
HSV2 este responsabil de infecțiile genitale; transmiterea sa este
veneriană. HSV2 este cauza marii majorități a cazurilor de herpes
neonatal ( 70-80% dintre cazuri).

• Prevalența infecției variază între 1/3000 și 1/20,000 nou-născuți vii.

3.1 Forma diseminată (septicemia herpetică a

3. Forme clinice nou-născutului)
• Infecția contactată în primul trimestru de sarcină poate determina Se întâlneşte în 2/3 dintre cazuri.
avort spontan și naștere prematură.
Meningoencefalită (50%)
• Simptomele pot să apară oricând între naștere și 4 săptămâni,
Afectare cutaneo-mucoasă (30-50%)

• De obicei, nou-născutul este asimptomatic la naștere. Hepatomegalie

Tulburari hemoragice (hemoragii cutanate și mucoase, viscerale)

• Când boala se manifestă din prima zi de viață sugerează infecția
intrauterină. Afectare pulmonară (detresă respiratorie, opacităţi parenchimatoase difuze)

Splenomegalie

Afectare cardiacă (cu tulburări de conducere atrio-ventriculare)

14
 5/1/2018

3.2 Forma localizată

3.3 Forme clinice
Reprezintă 1/3 dintre cazurile de herpes neonatal.
Se caracterizează prin:
Afectare cutanată (erupţie veziculoasă, pustule, bule purulente care
se sparg şi
• Tablourile clinice se pot suprapune.
realizează un aspect de epidermoliză buloasă);

Afectare oculară (conjunctivită, keratită, corioretinită)

Afectare bucofaringiană (rar izolată) • Decesul se poate produce prin: CID, pneumonie sau encefalită.
Afectare esofagiană
Afectare laringiană
Afectare bronşică
Afectare pulmonară

Aspectul erupției la copiii cu HSV Aspectul erupției la copiii cu HSV

15
 5/1/2018

Encefalita din infecţia cu HSV văzută la

4. Diagnostic
RMN

• Diagnosticul pozitiv se bazează pe:

Existența unui contaminator (de obicei mama);
Tabloul clinic;
Datele biologice (histologic, virusologic; prezența de anticorpi
specifici de tipul IgM din sângele cordonului sau în sângele
circulant al nou-născutului).

5.1 Tratament
5. Tratament

• În cursul sarcinii: evitarea infecției herpetice materne;

• Aciclovir parenteral, timp de 14 zile în formele de boală localizată și
• După naștere sunt indicate alte măsuri care privesc: Aciclovir parenteral, timp de 21 zile în formele de boală diseminată.
– Copilul: Instilații oculare repetate cu idoxuridine (Iduviran, colir) sau • Aciclovirul trebuie administrat tuturor sugarilor suspecți sau
aplicarea unei pomade cu adenin arabinozid (Vira-A, pomadă diagnosticați cu HSV
oftalmică);
–Mama: aplicarea de betadină pe leziunile accesibile, cu pansament
• Tratament simptomatic
ocluziv, dacă este posibil – în special în cazul unui herpes cutanat;
separarea copilului de mamă până la dispariția leziunilor; (în funcție de manifestările clinice: convulsii, detresă respiratorie)
– Anturajul: evitarea contactului copilului cu o persoană cu herpes
bucofacial.

16
 5/1/2018

Infecție cu virusul
Manifestari Toxoplas Rubeola Infectii cu Infectii cu virusul Consecințe Toxoplasmoza Rubeola Infecție cu CMV Herpes Simplex
Clinice moza CMV herpes simplex

Hepatosplenomegalie + + + +

Icter + + + + + - + +
Prematuritate
Adenopatii + + - -
Pneumopatie + + + + Retard de - + + -
creștere în utero
Afectare cutanată + + + +

Afectare cardiacă - + - -
Anomalii de - + + -
Afectare osoasă + ++ - - dezvoltare fetală
Afectare oculară + + - -
Patologie + + + +
Meningoencefalita + + + +
congenitală
Calcifieri ++ - ++ -
intracraniene
Infecție + + + +
Surditate - + + - postnatală
persistentă

1. Date generale
• În timpul sarcinii şi până la ruptura membranelor amniotice, mediul
intrauterin, care înconjoară fătul, este steril.

II. INFECŢIA BACTERIANĂ • Colonizarea postnatală are loc în următorul ritm: 20-25% în prima
zi, 60-65% între a 3-a şi a 5-a zi.
PERINATALĂ
• Nou-născutul contaminat (colonizat) se caracterizează prin culturi
bacteriologice pozitive, prelevate din axul aerodigestiv (culturi
nazale, faringiene, coprocultură, culturi tegumentare), fără semne
clinice de boală.

17
 5/1/2018

3. Etiologie
2. Factori de risc
• Dintre factorii materni, ruptura prematură a membranelor amniotice Sepsis precoce (debut< 7 zile) Sepsis tardiv (debut >7 zile)
(RPM), este considerată cea mai importanta.
• RPM creşte riscul de corioamniotită cu streptococ grup B la 15%, în Germenii cauzali cei mai frecvent Stafilococcus aureus,
cazul sarcinilor < 37 săptămâni. întâlniți sunt: Enterobacteriaceae şi
Stafilococii coagulazo-negativi
Streptococul β hemolitic de grup
• Unul din factorii fetali pentru sepsis il reprezinta greutatea mică la B, Infecţia cu streptococ ( β
naştere. Escherichia Coli şi hemolitic grup B) prezintă şi
• Sepsis-ul este de 8 ori mai frecvent la categoria de greutate 1000-1500 Listeria monocytogenes o formă clinică cu debut
g, în comparaţie cu categoria de greutate 2000-2500 g şi este de 26 ori tardiv (vârsta medie 24 zile)
mai frecvent la prematurii < 1000 g în comparaţie cu copiii > 2500 g.

4. Manifestări clinice 4.1 Manifestări clinice

Letargie
• Sepsis neonatal este denumirea acceptată pentru infecţia sistemică Refuzul alimentației
Plâns stins
care evoluează în primele 30 de zile de viaţă.
Stare comatoasă
Distensie abdominală
Diaree
• Sepsis-ul neonatal cu debut precoce este, cel mai frecvent, Vărsături
consecinţa infecţiei cu streptococ β-hemolitic grup B, care produce Hipotermie
mamei endometrită, amniotită sau infecţie urinară, iar nou- Icter
Șoc
născutului o boală cu bacteriemie (cu incubaţie extrem de scurtă). Sângerări exteriorizate
Insuficiență renală
Cianoză
• Detresa respiratorie precoce se poate asocia cu crize de apnee, şoc Tahipnee
septic, meningită precoce . Tiraj intercostal
Geamăt expirator
Febră
Convulsii
Plâns excesiv/iritabilitate
Bombarea fontanelei anterioare

18

5. Investigaţii de laborator
• Diagnosticul de laborator în sepsis este dominat de examenul
bacteriologic, care urmăreşte identificarea germenului cauzal,
precum şi sensibilitatea acestuia la antibiotice.
• Hemoculturile vor fi recoltate din venele periferice (ele având
aceeaşi valoare ca şi cele recoltate din cateterul ombilical). Cele
din cateterul venos central probând adesea culturi fals pozitive.
• Cultura pozitivă din LCR, ca şi urocultura au semnificaţie
importanta, infectarea meningelui sau a tractului urinar făcându-
se doar pe cale hematogenă la nou-născut.
• Nu se efectuează PL (puncţie lombară) unui nou-născut
„instabil" sau cu o diateză hemoragică necorectată.
II.1 Meningita bacteriană
• Bacteriile care determină meningita neonatală sunt aceleași cu cele
regăsite în sepsis-ul neonatal; streptococul β-hemolitic grup B,
serotipul 3 şi E. coli sunt prezente în 75% dintre cazuri (tipul K1
este responsabil de peste 70% dintre cazurile de meningită cu E.
coli ).
• Se manifestă prin alterarea permeabilitățiii vasculare, alterare care,
la rândul său, determină apariția edemului cerebral.
• Se adaugă edemul cerebral citotoxic favorizat de activarea
leucocitelor polimorfonucleare. Hipoperfuzia cerebrală (ischemia),
determinată de edemul cerebral şi de hipotensiunea arteriala
sistemică, conduce la leziuni neuronale focale ce pot fi ireversibile.
5/1/2018
5.1 Examene de laborator cu valoare predictivă
• Modificările hemogramei sunt esenţiale pentru confirmarea diagnosticului de sepsis.
• Cele mai utilizate 5 criterii, cu valoare predictivă pentru infecţia sistemică neonatală
şi accesibile în toate maternităţile din ţara Noastră, sunt următoarele:
1.Număr de leucocite < 5000/mm3
2. Raportul leucocite nesegmentate/leucocite segmentate > 0.2
3. Proteina C reactivă pozitivă (> 5 mg/dl)
4.Creşterea nivelului de haptoglobină
5. VSH > 15 mm/oră
6.Creşterea nivelului procalcitoninei
• Dacă rezultatul acestor 5 teste este normal, probabilitatea de sepsis
neonatal este nulă.
• Dacă 3 din cele 5 criterii sunt pozitive, probabilitatea de infecţie
sistemică este 90%
Date clinice
• Răspunsul inflamator al meningelui nou-născutului este similar celui
de la adult, dar hidrocefalia în evoluţie este mult mai frecventă.
• Ventriculita este prezentă în 75% dintre cazuri. Se adaugă grade
variate de leziuni ale vaselor intracraniene, constând în flebită,
tromboflebita, arterită.
• Semnele şi simptomele infecţiei SNC nu pot fi distinse de cele din
septicemia neonatală. Letargia, problemele de alimentaţie şi tulburările
de reglare a temperaturii sunt cele mai frecvente.
• Detresa respiratorie, vărsăturile, diareea, distensia abdominală sunt
frecvente. Adesea se asociază cu semne de şoc toxico-septic (cianoză,
colaps, hipotensiune sistemică, oligoanurie).
• Convulsiile şi bombarea fontanelei sunt comune.
19
 5/1/2018

Tratament antibiotic II.2. Otita medie supurată

• Tratamentul antibiotic de primă intenţie, administrat înaintea

rezultatelor bacteriologice, constă în asocierea CEFOTAXIM, în doză
de 100 mg/kg/zi, cu GENTAMICINA 3-5 mg/kg/zi, doze divizate în
două administrări pe pe cale intravenoasă. • La nou-născut constituie o localizare a diseminării septicemice şi
este produsă, cel mai frecvent, de streptococ β-hemolitic grup A,
• După prima săptămână de tratament doza de cefotaxim se dublează stafilococ şi germeni coliformi.
(200 mg/kg/zi, divizat în 3-4 administrări/zi).
• Orice otită supurată la nou-născut va fi evaluată ca o infecţie
severă şi va fi tratată în spital cu antibiotice administrate i.v., altfel
• Durata tratamentului continuu este de 2 săptămâni după există un risc crescut de transformare în otomastoidită.
sterilizarea LCR, în total 21 zile pentru germenii gram negativi şi
circa 14 zile în meningitele cu germeni gram pozitivi.

II.3. Artrita supurată şi osteomielita

II.4. Infecţia urinară neonatală (< 3%)
• Sunt relativ greu de diagnosticat la nou născut.
• Agentul etiologic „clasic" este Stafilococcus aureus, dar mai sunt • Este mai frecventă la nou- născuţii din mame cu bacteriurie. 90%
posibile infecţii cu streptococ β-hemolilic grup B, Neisseria dintre cazuri se datorează infecţiei cu Escherichia coli cu antigen
gonorrhea, Klebsiella, Proteus şi Escherichia coli. K1.
• De obicei, infectarea are loc hematogen, la copiii cu bacteriemie.
• Osteomielita are localizare metafizară, dar osteomielita proximală
femurală şi humerală (unde cartilajul de creştere este intraarticular), • Varietăţile fimbriate se ataşează specific de celulele uroepiteliale.
se complică cu artrită septică. Clinic se confundă cu infecţia sistemică, semnele „de organ" fiind
neobişnuite.
• Artrita septică humerală este greu de diagnosticat şi este sugerată de
poziţia braţului, care imită paralizia de plex brahial

• Primul examen radiologic nu sugerează diagnosticul, eventual • Urocultura pozitivă este examenul cheie pentru diagnostic. Se
obiectivează o depărtare a periostului de os şi tumefacţia părţilor întâlneşte în sepsis cu debut tardiv.
moi.
• Puncţia articulară pentru izolarea germenului devine obligatorie.

20
 5/1/2018

II.5. Infecţiile cutanate ale nou născutului

• Se produc prin localizarea germenilor la nivelul tegumentului, unde
realizează pustule, vezicule, celulită sau abcese.

II.6 NEISSERIA GONORRHOEAE

• Germenii cei mai comuni sunt stafilococul auriu, streptococul coagulazo-

negativ, dar şi cei enterici gram negativi.

1. Epidemiologie 2. Etiologie

• Transmiterea infecției are loc, de obicei, intranatal, în momentul

trecerii prin vagin, când mucoasele fătului vin în contact cu
secrețiile infectate ale mamei.
• Neisseria gonorrhoeae este
• Există cazuri de contaminare și în caz de cezariană, atunci când un diplococ Gram-negativ
mama se prezintă cu ruptura prematură de membrane. patogen.

• Riscul de conjunctivită gonococică la un nou-născut provenit din

mamă infectată este de 30% în absența profilaxiei cu nitrat de
argint și sub 5% cu profilaxie.

21
 5/1/2018

3. Tabloul clinic
Conjunctivita neonatală
• Oftalmia gonococică:
- Debut după 3-7 zile post infecție
- Apar secreții conjunctivale, apoase, inițial transparente, ulterior purulente
- Hiperemie conjunctivală marcată
- Chemosis
- Afectare, în general, bilaterală.
- Netratată: keratită, afectare camerei anterioare a globului ocular cu perforarea
corneei și cecitate.
- Alte localizări: scalp (abces) și vagin (vaginită)

4. Explorări paraclinice 5. Tratament

• Ceftriaxon parenteral, doză unică
• Pentru oftalmia gonococică:
• Culturi pentru confirmarea infecției. - irigații locale cu clorură de sodiu 0,9%

• Se recomandă testarea pentru infecția concomitentă cu • În cazul unei forme severe: ceftriaxonă/cefotaxim, parenteral, timp
Chlamydia trachomatis, treponema pallidum și HIV. de 7 zile, chiar 10-14 zile în caz de meningită

• Sugarii cu oftalmie gonococică necesită spitalizare și evaluare,

pentru prevenirea diseminării (sepsis, artrita, meningită)

22
 5/1/2018

6. Profilaxie

• Oftalmia gonococică: administrare topică oculară de nitrat de

argint, eritromicină sau tetraciclină, indiferent de statusul
infecțios al mamei.
II.7 CHLAMYDIA TRACHOMATIS
• Profilaxia cu nitrat de argint scade riscul de oftalmie gonococică
la nou-născuții din mame infectate.

1. Epidemiologie 2. Etiologie
• Cea mai frecventă boală cu transmitere sexuală.

• Se transmite nou-născutului în momentul trecerii acestuia prin

vaginul mamei infectate.
• Chlamydia trachomatis
• Riscul de conjunctivită la nou-născut este de 20-50%. este un diploc gram
negativ patogen.
• Riscul de pneumonie este între 5-20%

23
 5/1/2018

3.1 Manifestări clinice

3. Manifestări clinice
• Conjunctivita debutează la 5-14 zile (în unele cazuri chiar săptămâni) și poate
Principalele manifestări ale infecției la nou-născut: dura aproximativ 1-2 săptămâni.
•Conjunctivită • Conjunctivita se manifestă prin: edem, iritație intensă, secreții conjunctivale
minime, localizarea aproape întotdeauna bilaterală.
•Pneumonie
•Deces neonatal • Pneumonia: debutul este între 2-19 săptămâni.
• Se caracterizează prin:
- absența febrei
•Pe parcursul sarcinii poate determina: avort spontan, ruptura
- tuse iritativa
prematură a membranelor, naștere prematură, decesul fătului.
- polipnee, wheezing (rar)
- obstrucție nazală

4. Explorări paraclinice 5. Tratament

• Diagnosticul se stabilește prin cultura materialului obținut prin • Nou-născuții cu conjunctivită/pneumonie sunt tratați cu
raclajul conjunctivei (colorația Giemsa relevă prezența eritromicină p.o., timp de 14 zile sau azitromicină p.o., timp de 5
incluziunilor intracitoplasmatice albăstrui, la nivelul celulelor zile
epiteliale).

• Alte tehnici disponibile: PCR, teste antigenice rapide.

• Profilaxia topică cu nitrat de argint, eritromicină sau tetraciclină nu
este eficientă.

24
 5/1/2018

1. Definiti acronimul TORCH 3. Gazda definitiva a Toxoplasmei Gondii este:

a. Cainele
b. Pisica
2. Cu ce se efectueaza profilaxia oftalmiei c. Omul
gonococice? d. Vaca
e. Oaia

4. Care este metoda cea mai eficienta pentru

profilaxia ruboelei congenitale?

5. Care este tipul de herpes virus ce cauzeaza

majoritatea infectiilor cu herpes virus?

25