Ai grijă de mine.

EU VREAU SĂ TRĂIESC!
„O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL TĂU!”

GHID PENTRU
CADRE MEDICALE
Ghidul se adresează medicilor de familie, asistentelor medicilor
de familie şi medicilor pediatri care vor lucra cu părinţii/îngrijitorii
copiilor de 0-5 ani în cadrul Campaniei naţionale de comunicare
„O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL TĂU!”

Acest ghid este produs în cadrul Proiectului REPEMOL

al Ministerului Sănătăţii, realizat cu sprijinul financiar
al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC) şi
implementat de Fundația „Centrul pentru Politici
şi Servicii de Sănătate” (CPSS).

Chişinău 2009
CUPRINS
PROIECTUL REPEMOL pag. 3

DE CE TREBUIE SĂ CITEŞTI ACEST GHID? pag. 4

PREZENTAREA CAMPANEI pag. 5

SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN CIFRE pag. 6

ROLUL PERSONALULUI MEDICAL ÎN CAMPANIE pag. 9

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR CAMPANIEI pag. 10

MATERIALE DE COMUNICARE UTILIZATE ÎN CAMPANIE pag. 12

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ALE CAMPANIEI pag. 13

1. Afişarea posterelor Campaniei
2. Întîlniri cu părinţii la grădiniţă
3. Vizite în familie
4. Concursul cu premii „ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ FĂRĂ PERICOLE!”

CARD 1 – Supravegherea copilului pag. 18

CARD 2 – Pericolul de otrăvire pag. 29

CARD 3 – Pericolul de ardere sau opărire pag. 26

CARD 4 – Pericolul de înec sau sufocare pag. 39

TEHNICI DE COMUNICARE CU PĂRINŢII pag. 47

PROIECTUL REPEMOL
Proiectul moldo-elveţian „Regionalizarea Serviciilor Pediatrice de Urgenţă şi
Terapie Intensivă din Republica Moldova” reprezintă o continuare a acţiunilor
începute de Guvernul Elveţiei pentru a sprijini îmbunătăţirea serviciilor pentru
sănătatea mamei şi copilului în Republica Moldova.
Scopul general al proiectului este de a creşte şansele de supravieţuire ale
copiilor care au nevoie de servicii medicale de urgenţă şi de a reduce rata
deceselor ce pot fi prevenite.
Proiectul este în conformitate cu principalele documente politice naţionale şi
sectoriale: „Strategia Naţională de Dezvoltare”, „Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului - Moldova (4 şi 5)”, „Politica Naţională de Sănătate” şi „Strategia de
Dezvoltare a Sectorului de Sănătate 2008-2017”.


DE CE TREBUIE SĂ CITIŢI ACEST GHID?
În fiecare zi, 111 copii din Republica Moldova ajung la spital din cauza diferitor
accidente care se produc acasă.
În fiecare zi, 6 copii de 0-5 ani sînt spitalizaţi în stare gravă, cu intoxicaţii şi
diverse traume.
În fiecare săptămînă, un copil decedează în urma unui accident petrecut în
condiţii casnice.
În fiecare zi, viaţa şi sănătatea multor copii rămîne a fi în pericol atunci cînd
părinţii lor fac gesturi simple, care pot conduce, însă, la consecinţe grave:
• lasă cana cu cafea/ceai fierbinte pe marginea mesei;
• găteşte sau calcă cu copilul în braţe;
• lasă la îndemîna copilului poșeta în care ţine pastile, acetonă, etc.;
• îi spune copilului că pastilele sînt bomboane;
• lasă substanţele de spălat pe podea în baie;
• lasă copilul nesupravegheat în baie pentru că sună telefonul.
Şi acestea sînt doar cîteva situaţii periculoase pentru sănătatea şi viaţa unui
copil.
Informaţia este unul dintre cele mai eficiente instrumente de lucru în prevenirea
accidentelor în condiţii casnice la copii. Iar Dumneavoastră aveţi rolul important
de a fi mesagerii Campaniei pentru prevenirea accidentelor produse în condiţii
casnice la copii cu vîrsta de 0-5 ani „O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL
TĂU!”, lansată de Ministerul Sănătăţii.
Sînteți cei mai îndreptăţiţi să oferiţi această informaţie, prin natura meseriei pe
care o practicaţi:
Aveţi suficientă autoritate pentru a face ca mesajul Campaniei să se facă auzit.
Aveţi suficientă autoritate pentru a-i mobiliza pe părinţi să asigure copiilor o
casă fără pericole.
Părinţii au încredere în ceea ce le spun profesioniştii în halate albe.
Sînt trei atu-uri pe care le aveţi pentru a mobiliza familia să asigure o casă fără
pericole pentru copii!


PREZENTAREA CAMPANIEI
Campania naţională de comunicare în scopul prevenirii accidentelor produse
în condiţii casnice la copii de 0-5 ani ”O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL
TĂU!” are scopul de a informa familiile în care cresc copii de 0-5 ani, dar şi
pe viitorii părinţi şi populaţia, în general, despre posibilităţile de apariţie a
accidentelor în condiţii casnice, despre importanţa supravegherii copilului şi
despre măsurile de prevenire a accidentării copiilor în condiţii casnice.
Această Campanie este desfăşurată de Ministerul Sănătăţii cu sprijinul financiar
al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare (SDC) şi este implementată
de Fundaţia „Centrul pentru Politici şi Servicii de Sănătate” (CPSS). Campania
este parte a Proiectului moldo-elveţian „Regionalizarea Serviciilor Pediatrice de
Urgenţă şi Terapie Intensivă din Republica Moldova” (REPEMOL).
Informarea părinţilor/îngrijitorilor copiilor va acoperi trei arii tematice:
intoxicaţii şi otrăviri, arsuri şi opăriri, înec şi sufocare cu un corp străin, acestea
fiind accidentele cele mai frecvente a căror victime sînt copiii.
În acest scop, au fost elaborate şi produse materiale de comunicare cu mesajele
Campaniei: postere, pliante, adresarea ministrului sănătăţii către cadre
medicale, abţibilduri, ghiduri pentru cadre medicale, diplome pentru părinți,
bannere. Toate aceste materiale au fost elaborate cu contribuţia Grupului de
lucru al Ministerului Sănătăţii pe componenta „Comunicare pentru schimbarea
comportamentelor”, Proiectul REPEMOL.
Materialele de informare au fost produse în limba de stat şi în limba rusă,
pentru a oferi acces egal la informaţii întregii populaţii a Republicii Moldova.
Orice intervenţie în Campanie este adresată, în egală măsură, mamelor şi
taţilor, buneilor şi bunicelor care îngrijesc copii de 0-5 ani, deoarece Proiectul
REPEMOL, în special prin componenta comunicare, se adresează ambelor sexe.


SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN CIFRE
Datele Ministerului Sănătăţii
Potrivit datelor Centrului Naţional de Management în Sănătate al Ministerului
Sănătăţii, în cursul anului 2008, situaţia privind morbiditatea şi mortalitatea în
rîndul copiilor din cauza accidentelor în condiţii casnice a fost următoarea:
• 46.957 de copii au suferit accidente, dintre aceștia 40.614 s-au accidentat în
condiţii casnice;
• 2.185 de copii cu vîrsta de 0-5 ani s-au intoxicat şi au suferit diverse traume;
• 194 de copii au murit în urma accidentelor. 64 dintre ei au decedat în condiţii
casnice.

Datele Studiului KAP*

În cadrul Campaniei naţionale de comunicare „O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU
COPILUL TĂU!” a fost efectuat un studiu reprezentativ la nivel naţional. Studiul
a avut ca obiectiv general evaluarea cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor
persoanelor care au în grijă copii cu vîrsta de 0-5 ani, cu privire la accidentele
casnice, cu accent pe următoarele 3 arii tematice: arsuri şi opăriri, intoxicaţii şi
otrăviri, înec şi sufocare cu un corp străin.
Volumul eşantionului a fost de 1.230 de respondenţi, selectaţi din mediul rural
şi urban din toate raioanele ţării, şi are o eroare maximă de eşantionare de
±2,9%.
Cele mai importante rezultate ale acestui studiu se prezintă astfel:
1. Percepţia riscului
• Doar 55% dintre persoanele care îngrijesc copii sub 5 ani conştientizează
existenţa riscului de accidentare a copilului în condiţii casnice;
• În primul rînd sînt conştientizate riscurile de accidentare prin diferite traume
– căderi, lovituri, înţepături – de către 48% dintre respondenţi;
* Knowledge, Attitudes, Practices


• Alte riscuri sînt puţin conştientizate:
– riscul de intoxicare şi otrăvire este conştientizat spontan doar de către 2,6%
dintre respondenţi;
– riscul de înec - de 1,7% dintre respondenți;
– riscul de arsuri şi opăriri - de 7,1%.
2. Supravegherea copiilor
• În una din 5 gospodării, persoanele care îngrijesc de copiii sub 5 ani declară că
nu aud sau nu văd tot timpul micuţii pe care îi au în grijă;
• Durata în care copii sînt nesupravegheaţi:
– 1 din 3 copii este nesupravegheat pe o durată de pînă la 5 minute;
– 1 din 10 copii poate petrece fără supraveghere o perioadă mai mare de
jumătate de oră.
• Copiii sînt lăsaţi fără supraveghere mai des în gospodăriile de la sate,
îngrijitorii avînd nivel scăzut de studii şi nivel socio-economic mic;
• Copiii cu vîrsta de 1- 4 ani sînt lăsaţi fără supraveghere mai des decît bebeluşii
(copiii sub un an).
3. Disponibilitatea substanţelor toxice şi condiţiile de păstrare în
gospodării
• Deşi există numeroase cazuri în care copii sînt expuşi riscului de intoxicare,
doar 17,6% dintre cei intervievaţi sînt conştienţi de existenţa acestui risc;
• În majoritatea locuinţelor nu se pune lacăt la dulapurile sau încăperile
unde sînt păstrate substanţe toxice ca soda caustică, soluţia de curăţat baia,
detergenţii de rufe, înălbitorul. Otrava pentru şoareci şi gîndaci, precum şi
îngrăşămintele sînt ținute sub lacăt în circa 50% dintre gospodării;
• În fiecare a 4-a gospodărie în care cresc copii sub 5 ani medicamentele sînt
păstrate la o distanţă mai mică de 1 metru de la podea;
• În 1 din 3 gospodării, soda caustică, otrava pentru gîndaci şi şoareci,
îngrăşămintele sînt păstrate la o distanţă mai mică de 1 metru de la podea;


• În fiecare a 2-a gospodărie, detergenţii de rufe, înălbitorul şi soluţiile de
curăţat baia sînt păstrate la o distanţă de peste 1 metru de podea.
4. Riscuri de arsuri şi opăriri în condiţii casnice
• Studiul KAP demonstrează un nivel scăzut de informare din partea
supraveghetorilor privind măsurile de prevenire a incendiilor;
• Doar 1 din 3 subiecţi cunosc cel puţin două acţiuni la care s-ar putea recurge
în cazul unui incendiu (31,7%);
• Doar 11,5% din gospodării sînt dotate cu stingătoare, iar cu alarme de
incendiu – doar 5,8%. Acestea sînt, preponderent, gospodării de la oraşe;
• Bucătăria reprezintă camera cu cele mai mari riscuri de accidentare pentru
copil. Nu întotdeauna pericolele existente în bucătărie sînt conştientizate de
către îngrijitorii celor mici;
• 29% dintre respondenţi nu supraveghează permanent copilul cînd acesta este
în bucătărie.
5. Riscuri de înec şi sufocare cu un corp străin în condiţii casnice
• Doar 6% dintre supraveghetorii copiilor sub 5 ani conştientizează existenţa
riscului de înec al copiilor în condiţii casnice, restul respondenţilor negînd orice
risc de acest gen;
• În 1/3 dintre gospodăriile în care se colectează apa în recipiente mari, vasele
destinate acestui scop nu sînt acoperite;
• În fiecare a 6-a gospodărie nu se obișnuiește acoperirea butoaielor mari în
care se păstrează diverse lichide;
• 13,5% dintre persoanele care au în curte fîntînă o lasă neacoperită;
• 6% dintre persoanele care îngrijesc copii sub 5 ani îi lasă nesupravegheaţi în
timpul băii. Acest lucru se întîmplă mai des în familiile de la oraşe şi în familiile
cu copii de 1-4 ani.


ROLUL PERSONALULUI MEDICAL ÎN CAMPANIE
Informaţi, explicaţi, argumentaţi!
Campania naţională de comunicare „O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL
TĂU!” presupune o maximă mobilizare a cadrelor medicale - a medicilor de
familie, a asistentelor medicale ale medicilor de familie şi a medicilor pediatri.
Rolul Dumneavoastră este de a fi mesageri ai Campaniei, pentru că veţi informa
şi mobiliza părinţii/ îngrijitorii copiilor de 0-5 ani din localitatea/sectorul pe care
îl deserviţi să identifice şi să îndepărteze pericolele care există în casele şi curţile
lor.
Principalele activităţi de informare şi mobilizare sînt:
• Afișarea posterelor Campaniei în spații publice;
• Distribuţia materialelor de informare şi mobilizare ale Campaniei;
• Vizite în familiile cu copii de 0-5 ani;
• Întîlniri cu părinţii la grădiniţă;
• Participarea la Concursul cu premii „ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ FĂRĂ
PERICOLE!“;
• Evaluarea gradului de siguranţă a locuinţelor familiilor cu copii de 0-5 ani din
localitate;
• Participarea la Concursul „O COMUNITATE FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPII“.
Activităţile se vor desfăşura sub îndrumarea vicedirectorilor în asistenţa mamei
şi copilului din centrele medicilor de familie, care au fost investiţi de Ministerul
Sănătăţii cu responsabilitatea de a coordona şi monitoriza activităţile în
Campanie realizate cu suportul medicilor de familie, al asistentelor medicale ale
medicilor de familie, al medicilor pediatri şi al altor lucrători medicali.
Evaluările finale pe activitate vor fi centralizate de către consultantul în
comunicare şi monitorizare al Proiectului REPEMOL şi, ulterior, vor fi transmise
Ministerului Sănătăţii.


ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN CAMPANIE
1. Formaţi echipa de lucru
Creaţi o echipă comunitară identificînd 3-4 persoane din localitate care, în
calitate de voluntari, ar putea să vă ajute la realizarea activităţilor din cadrul
Campaniei.
În calitate de voluntari pot fi atraşi:
• Asistenţi sociali/psihologi şcolari;
• Educatori sau profesori (foşti educatori şi profesori);
• Elevi ai claselor superioare;
• Bibliotecari (foşti bibliotecari);
• Membri ai ONG-urilor locale;
• Reprezentanţi ai organizaţiilor de tineret;
• Bunici care au mai mult timp liber etc.
IMPORTANT! Persoanele selectate în calitate de voluntari în Campanie
trebuie să fie comunicabile, cu autoritate, să aibă spirit de iniţiativă şi
forţă de convingere, să fie cunoscute de familiile pe care urmează să le
viziteze, singur sau împreună cu Dumneavoastră.
De asemenea, este important să fie responsabile şi să adere din
convingere la mesajele Campaniei.
Un voluntar poate fi implicat în:
• Vizite în familii cu copii de 0-5 ani;
• Mobilizarea părinţilor pentru a participa la întîlnirea de la grădiniţă;
• Activităţi de informare în şcoli/licee;
• Distribuirea materialelor de comunicare ale Campaniei;
• Încurajarea familiilor în care cresc copii de 0-5 ani pentru a participa la
Concursul cu premii „ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ FĂRĂ PERICOLE!“;
• Participarea la Concursul „O COMUNITATE FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPII“.

10
2. Instruiţi echipa de lucru. Instruirea echipei poate fi realizată pe baza
materialului expus în acest ghid.
3. Întocmiţi o listă cu toate familiile din localitatea/sectorul pe care îl
deserviţi în care cresc copii de 0-5 ani. Formarea listei este o activitate
foarte importantă, deoarece în baza ei se va efectua planificarea şi raportarea
activităţilor către coordonatorul raional.
4. Stabiliţi un plan de realizare a activităţilor în Campanie. Împreună cu
echipa de lucru, stabiliţi data/perioada în care se vor desfăşura activităţile în
comunitate şi în familii, precum şi responsabilităţile fiecărui membru al echipei
de lucru.
5. Creaţi un calendar al activităţilor în Campanie. Acest calendar poate avea
următoarea structură:

Activitate Descrierea activităţii şi Perioada de Persoana

a materialelor pe care le implementare responsabilă
veţi folosi

Întîlnire cu 25 de părinţi vor fi 1 noiembrie 2009 Medicul de

părinţii la informaţi despre: familie
grădiniţă - tipurile de accidentări
în condiţii casnice la Asistenta
copii medicală a
- măsuri de prevenire a medicului de
accidentelor familie

11
MATERIALE DE COMUNICARE UTILIZATE ÎN
CAMPANIE
1. În Campanie au fost produse două postere, destinate spaţiilor publice,
care au rolul de a transmite mesajele Campaniei grupului-ţintă (părinţilor,
îngrijitorilor de copii cu vîrsta de 0-5 ani), dar şi beneficiarilor indirecţi
(comunitatea, autorităţile de administraţie publică, etc.).
2. Abţibild-ul a fost conceput ca un element de mobilizare a părinţilor şi
îngrijitorilor copiilor de 0-5 ani pentru a participa la Concursul cu premii
„ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ FĂRĂ PERICOLE!”.
3. Pliantul este destinat părinţilor/îngrijitorilor şi conţine mesaje-cheie ale
Campaniei, adresate acestora.
4. Adresarea Ministrului către cadrele medicale evidențiază rolul cadrelor
medicale în Campanie și transmite principalele mesaje ale Campaniei.
5. Cardurile informative, patru la număr, sînt cuprinse în prezentul ghid.
Cardurile conţin mesaje comportamentale şi imagini care să ajute la înţelegerea
mai bună a acestor mesaje. Mesajele de pe carduri sînt grupate tematic:
supravegherea copilului, arsuri şi opăriri, otrăviri şi intoxicaţii, înec şi sufocare cu
un corp străin.
6. CD-ul cu testimoniale care include trei reportaje video despre copii care au
suferit în urma accidentelor produse în condiții casnice, cu mărturii ale părinţilor
lor şi comentarii ale medicilor de specialitate. CD-ul a fost conceput ca un
material de sensibilizare şi va fi utilizat ca un important instrument de lucru în
cadrul întîlnirilor cu părinţii.
7. Diploma pentru părinţi cu cupon detaşabil este destinat evaluării gradului
de asimilare a mesajelor comportamentale de către părinţi/îngrijitori.
8. Bannerele sînt destinate instituţiilor medicale, pentru amplasare în camerele
de gardă şi policlinicile consultative din centrele regionale de servicii pediatrice
de urgenţă şi terapie intensivă. De asemenea, bannerele vor asigura vizibilitatea
Campaniei în cadrul evenimentelor, în special la evenimentele unde va participa
mass media (concursuri, emisiuni TV, etc.).

12
PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ÎN CAMPANIE
Afişarea posterelor Campaniei în locuri publice
În cadrul Campaniei „O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU COPILUL TĂU!” au fost
produse două postere, destinate comunităţilor:
Primul poster al Campaniei informează comunitatea despre importanţa
supravegherii copilului mic, ca modalitate de prevenire a accidentelor în condiţii
casnice la copii. Posterul lansează mesajul „Nu lăsa nici o clipă copilul tău fără
supraveghere!”.
Cel de al doilea poster prezintă Concursul cu premii „ASIGURĂ-I O CASĂ FĂRĂ
PERICOLE!” şi are rolul de a mobiliza grupul-ţintă al Campaniei să îndepărteze
pericolele din casă şi curte care pun în pericol sănătatea şi viaţa copilului.
Ambele postere vor fi transmise medicilor de familie pentru a fi afişate în spaţii
publice cu cea mai mare vizibilitate. Aceste spaţii sînt: instituţiile preşcolare
şi şcolare, instituţiile medicale, instituţiile administraţiei publice locale,
magazinele, Oficiul Poştal, reprezentanţele băncilor şi alte locuri publice.
Posterele vor fi afişate la o distanţă de 1,50 m de la podea. Pentru realizarea
acestei activităţi, pot fi atraşi voluntarii din localitate.

Întîlnire cu părinţii la grădiniţă

Pentru pregătirea acestei întîlniri, aveţi nevoie de următoarele materiale ale
Campaniei:
• Postere;
• Pliante;
• Cd-ul cu testimoniale;
• Ghidul pentru cadre medicale.
La etapa de organizare a întîlnirii, discutaţi cu directorul instituţiei preşcolare
despre tehnica necesară pentru vizionarea CD-ul cu testimoniale. În acest sens,
poate fi utilizat un computer, un laptop sau un videoproiector.

13
De asemenea, solicitaţi sprijinul administraţiei instituţiei preşcolare pentru a
asigura la întîlnire prezenţa ambilor părinţi/bunei.
În cadrul întîlnirii la grădiniţă, părinţii copiilor care frecventează instituţia
preşcolară vor fi informaţi despre:
• Posibilităţile de apariţie a accidentelor în condiţii casnice;
• Importanţa supravegherii permanente a copilului;
• Măsurile de prevenire a accidentării copiilor în condiţii casnice.
Părinţii trebuie să înţeleagă că accidentele produse în condiţii casnice la copii
pot fi prevenite dacă sînt realizate două lucruri, ambele la fel de importante:
• Părinţii/îngrijitorii sînt permanent alături de copil şi-l supraveghează;
• Sînt îndepărtate toate pericolele care există în casa şi în curte.
În cazul în care grădiniţa este mare, se vor organiza mai multe întîlniri cu
părinţii, astfel încît la fiecare şedinţă să participe cel mult 20 de oameni. În
cazul în care sînt mai multe grădiniţe în localitatea/sectorul pe care îl deserviţi,
apelaţi la ajutorul voluntarilor, după ce aceştia vor participa la prima întîlnire,
organizată de Dumneavoastră.
Orice modalitate de construire a dialogului cu părinţii este bună dacă vă
conduce la rezultatul scontat: după această întîlnire, părinţii sînt vădit
sensibilizaţi la tema accidentelor produse în condiţii casnice la copii.
Este important să apelaţi la experienţa Dumneavoastră profesională,
relatîndu-le părinţilor unu-două cazuri de accidentare a copiilor în condiţii
casnice care au fost, poate, cu răsunet în comunitate.
Iată un posibil scenariu a acestei întîlniri.
1. Pregătirea sălii (videoproiector, afişarea posterelor, etc.);
2. Informarea părinţilor despre Campania „O CASĂ FĂRĂ PERICOLE PENTRU
COPILUL TĂU!”;
3. Vizionarea CD-ului cu testimoniale. Încurajarea părinţilor să se expună pe
marginea celor vizionate;
4. Relatarea unor cazuri din experienţa profesională, cunoscute în comunitate;
5. Prezentarea mesajelor Campaniei, în baza celor 4 carduri informative din ghid;
6. Distribuţia pliantelor Campaniei;
7. Concluzii.

14
Este important ca aceste întîlniri să se desfăşoare într-o atmosferă caldă,
prietenoasă. Oferiţi argumente clare, accesibile, care i-ar convinge pe părinţi să
aplice comportamentele promovate în Campanie.

Vizite în familie
Pe perioada Campaniei fiecare familie cu copii de 0-5 ani va fi vizitată de două
ori de către medicul de familie şi echipa lui. Este important ca o familie să fie
vizitată de aceeaşi persoană. Astfel, familia va căpăta încredere în această
persoană şi va reveni cu întrebări de fiecare dată cînd va avea nevoie.

Prima vizită
În acestă primă vizită se vor întreprinde următoarele:
1. Explicaţi familiei care este misiunea Dumneavoastră şi de ce i-aţi vizitat;
2. Explicaţi situaţiile concrete în care s-ar putea accidenta un copil;
3. Solicitaţi permisiunea de a verifica, împreună, curtea şi casa acestei familii,
pentru a identifica pericolele existente;
4. Povestiţi-le îngrijitorilor cazuri concrete de accidentare a copiilor în condiţii
similare (din activitatea personală) şi explicaţi-le cum puteau fi prevenite aceste
cazuri;
5. Explicaţi-le cum trebuie să acţioneze în cazul cînd s-a produs accidentarea
copilului (acţiuni de prim-ajutor);
6. Anunţaţi-i despre Concursul cu premii „ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ
FĂRĂ PERICOLE!”.
Pentru informarea părinţilor, conduceţi-vă de cardurile cu imagini din acest
ghid. Materialul ilustrativ va ajuta părinţii/îngrijitorii să înţeleagă mai bine ce
au de făcut. Arătaţi-le desenele din carduri şi discutaţi despre ele.
Lăsaţi în fiecare familie un pliant şi un abţibild.
IMPORTANT! Fiecare familie va confirma recepţionarea pliantului şi
abţibildului prin semnătură.

15
A doua vizită
Prin această a doua vizită în familie urmăriţi două scopuri:
1. Să le repetaţi părinţilor/îngrijitorilor cele mai importante lucruri pe care
trebuie să le facă pentru a preveni accidentarea copiilor în perimetrul casei şi
curţii.
2. Să verificaţi dacă în fiecare familie cu copii de 0-5 ani s-a ţinut cont de
recomandările făcute de Dumneavoastră la prima vizită. De exemplu: verificaţi
dacă otrăvurile, detergenţii şi medicamentele sînt ţinute sub lacăt sau în spaţii
de depozitare unde copiii nu au acces.
La început, rugaţi membrii familiei să vă povestească ce acţiuni au întreprins ca
să limiteze riscurile de accidente. Puneţi întrebări pentru a vedea dacă anumite
lucruri au fost înţelese incorect sau dacă sînt acţiuni pe care cei din casă le fac
mecanic, fără să înţeleagă importanţa lor.
În continuare, efectuaţi verificarea siguranţei casei şi curţii utilizînd grila din
Diploma pentru părinţi. Această grilă evidenţiază toate lucrurile care au fost
constatate, atît pozitive cît şi negative.
La sfîrşitul evaluării, treceţi pe diplomă un calificativ în funcţie de cele
constatate. Calificativele sînt de la „Casă foarte sigură” pînă la „Casă foarte
periculoasă”. Oferiţi familiei vizitate această diplomă.
Important! Cuponul ataşat Diplomei va fi completat cu datele
de identificare ale familiei şi cu calificativul acordat şi va fi trimis
vicedirectorilor în asistența mamei și a copilului din centrele medicilor
de familie.

Concursul cu premii „ASIGURĂ-I COPILULUI TĂU O CASĂ FĂRĂ PERICOLE!”

Desfăşurarea concursului:
• Cu ocazia primei vizite în familie, medicul de familie face recomandări cu
privire la măsurile ce trebuiesc luate pentru ca acea casă să fie sigură pentru
copil. La plecare, lasă în familie pliantul Campaniei, care conţine informaţii
despre pericolele existente şi cum acestea pot fi remediate.

16
• Tot atunci, medicul de familie oferă familiei un abţibild pe care este scris „O
casă sigură pentru copilul meu!”
• Familia rezolvă toate problemele evidenţiate de medicul de familie care a
vizitat gospodăria şi, cînd consideră că toate lucrururile au fost remediate, iar
casa şi curtea au devenit sigure pentru copil, lipeşte abţibildul la loc vizibil, pe o
fereastră dinspre stradă.
• Între timp, responsabilul pentru efectuarea vizitelor în familie întocmeşte,
pentru raportare, o primă listă cu familiile care au fost vizitate şi instruite.
Această listă este transmisă coordonatorului local (vicedirectorul în asistenţa
mamei şi copilului din Centrul medicilor de familie). Consultantul în comunicare
al Proiectului REPEMOL va centraliza aceste liste.
• Din toate listele primite se aleg, în faţa reprezentanţilor presei, prin tragere la
sorţi, trei familii.
• Familiile selectate sînt vizitate, în decursul acelei zile, de reprezentanţi ai
CPSS şi de reprezentanţi ai presei şi pot primi un premiu (electrocasnice), dacă
îndeplinesc două condiţii: au abţibildul lipit la loc vizibil din stradă şi casa
respectă toate regulile de prevenire a accidentelor copiilor.
• Concursul se va derula în perioada noiembrie 2009 – februarie 2010 şi vor
avea loc trei extrageri, după cum urmează:
– Pe data de 15 noiembrie 2009, din toate listele cu familiile care au fost
vizitate şi instruite de la începutul activităţilor din teritoriu pînă la data
extragerii;
– Pe data de 15 decembrie 2009, din toate listele cu familiile care au fost
vizitate şi instruite de la începutul activităţilor din teritoriu pînă la data
extragerii;
– Pe data de 15 februarie 2010, din toate listele cu familiile care au fost
vizitate şi instruite de la începutul activităţilor din teritoriu pînă la data
extragerii.

17
CARD 1 - Supravegherea copilului
Cele mai importante mesaje pentru părinţi
• Casa şi curtea casei tale ascund pericole nebănuite pentru sănătatea şi viaţa
copilul tău.
• În casa şi curtea casei tale există zeci de lucruri periculoase pentru copil. Află
care sînt ele şi îndepărtează-le, pentru că acestea ameninţă sănătatea şi chiar
viaţa copilului tău.
• În condiţii casnice, un copil se poate otrăvi, intoxica, îneca, arde, opări sau
sufoca cu un corp străin.
• Prin ochii unui copil, casa arată cu totul altfel decît cum o vede un adult.
Copilul nu cunoaşte ce este periculos pentru el şi ce nu, însă este atras de toate
lucrurile din jurul lui. El vrea să le atingă, să le miroase şi să le guste. Lucruri
periculoase, lăsate neglijent la îndemîna copilului, îi pot cauza traumatisme
grave sau chiar moartea.
• În fiecare zi, cel puţin 6 copiii cu vîrsta de pînă la 5 ani sînt internaţi în urma
accidentelor casnice.
• Bucătăria şi baia sînt încăperile cu cel mai mare risc de accidentare pentru
copil. Ai grijă de copilul tău: nu-l lăsa niciodată singur în baie sau bucătărie!
• Ai grijă de copilul tău: fii alături de el permanent, supraveghează-l tot timpul.
Copilul tău e mai curios şi mai rapid decît crezi. Cîteva secunde sînt de ajuns
pentru ca să se întîmple o tragedie.

18
CARD 2 - Pericolul de intoxicaţie şi otrăvire
Întrebări pe care să le adresaţi părinţilor/îngrijitorilor
• Ce este otrava?
• Ce substanţe otrăvitoare (toxice) aveţi în casă?
• Cunoaşteţi care este simbolul care atenţionează că produsul este otrăvitor/
periculos?
• Cum şi unde trebuie păstrate medicamentele şi substanţele toxice
(detergenţii, soluţia de spălat vasele, acetona etc.)?
• De ce este periculos să păstraţi substanţe toxice în borcane sau în sticle de
apă?
• În ce situaţii ar avea copilul acces la medicamente şi cum ar putea fi acestea
evitate?
• Ţineţi medicamente în poșetă?
• În ce loc ţineţi medicamentele care trebuie păstrate în frigider? Pe care raft?
Ajunge copilul la acel raft?
• Ce i se poate întîmpla copilului dacă îi administraţi o doză prea mare de
medicament?

Informaţii pe care să le oferiţi părinţilor/îngrijitorilor

• Discutaţi despre ce este otrava. Explicaţi-le părinţilor/îngrijitorilor copilului
că detergenţii, soluţia de spălat vase, produsele cosmetice, medicamentele sînt
otrăvuri şi dacă vor fi înghiţite de copil, acestea îi pot provoca intoxicații grave
sau chiar moartea.
• Mergeţi în bucătărie şi în baie (dacă există), unde veţi identifica substanţele
otrăvitoare. Atrageţi atenţia asupra locului unde sînt păstrate acestea.
Identificaţi tot atunci locurile sigure din casă unde pot fi depozitate acestea,
pentru a nu fi accesibile copilului;

19
• Dacă astfel de locuri sigure de depozitare a substanţelor periculoase nu există,
încurajaţi părinţii să le creeze. Este simplu să comande un dulăpior mic din
lemn, pentru care să cumpere o lăcăţică şi care să fie tot timpul încuiată.
• Identificaţi pe ambalajele produselor toxice/iritante simbolul care
atenţionează asupra pericolului. Arătaţi acest simbol îngrijitorului/părintelui.
• Găsiţi în beci, pe verandă sau în alt loc al casei şi curţii substanţe toxice
păstrate în alte vase decît cele originale, de producţie. Informaţi părinţii că un
copil care s-a intoxicat cu o substanţă poate primi tratament doar după ce va fi
identificată soluţia în laborator;
• Informaţi părinţii despre faptul că intoxicaţia cu medicamente este frecvent
întîlnită la copii. Arătaţi-le părinţilor asemănarea pastilelor colorate cu
bomboanele şi informaţi-i că această asemănare îi poate atrage pe copii să le
înghită. Îndrumaţi-i să ţină medicamentele sub lacăt sau în locuri inaccesibile
pentru copii;
• Avertizaţi-i pe părinţi să citească obligatoriu instrucţiunile de utilizare a
medicamentelor. Aceste instrucţiuni se găsesc în cutia cu medicamente.
• Recomandaţi-le să măsoare obligatoriu dozele medicamentelor, atunci cînd
e vorba de medicamente lichide. În cazul în care medicul recomandă ¼ din
pastilă, această doză trebuie respectată cu stricteţe, pentru a evita intoxicarea
copilului cu substanţa medicamentoasă.

20
Copilul tău s-ar putea otrăvi?
Nu, dacă toate medicamentele şi substanţele toxice din casă (detergenţi,
vopsea, insecticide etc.) sînt încuiate în dulapuri, la înălţime de cel puţin 1,5 m
de podea.

Așa DA! Așa NU!

21
Copilul tău s-ar putea otrăvi?
Nu, dacă păstrezi substanţele otrăvitoare în ambalajul original şi nu le muţi în
sticle de apă sau borcane.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea otrăvi?

Nu, dacă bei medicamente atunci cînd copilul e în altă cameră, pentru că el
imită tot ce vede! Imediat ce ai băut medicamente, ascunde-le într-un loc sigur,
în dulap închis, la înălţime.

Așa DA! Așa NU!

22
Copilul tău s-ar putea otrăvi?
Nu, dacă tratezi copilul numai cu medicamentele prescrise de medic, în dozele
indicate de acesta.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea otrăvi?

Nu, dacă nu îi spui copilului că pastilele sînt “bomboane” – altfel, el le va căuta
ca să le mănînce.

Așa DA! Așa NU!

23
Copilul tău s-ar putea otrăvi?
Nu, dacă ţii în siguranţă, departe de copil, poşeta personală (poşetele
oaspeţilor).
Ceea ce ai în geantă - acetona, lacul de unghii, pastilele, parfumul, deodorantul,
forfecuţele - îi poate provoca traumatisme, intoxicaţie sau chiar moartea.

Așa DA! Așa NU!

24
Primul ajutor în caz de otrăviri şi intoxicaţii
• Cheamă imediat ambulanţa în cazul
în care:
– Copilul este somnolent, ameţit,
confuz sau inconştient
– Copilul are dificultăţi de respiraţie
sau nu mai respiră
– Copilul este foarte agitat sau
necontrolabil
– Copilul are convulsii

• Deschide gura copilului şi

îndepărtează orice urmă de pastile sau
corpii străini, dacă este cazul;

• Nu provoca vărsătură!
• Solicită ajutor medical cît mai urgent!

25
CARD 3 – Pericolul de ardere sau opărire
Întrebări pe care să le adresaţi părinţilor şi îngrijitorilor
• Unde se află şi ce face copilul atunci cînd gătiţi mîncarea?
• Cum şi de ce o cratiţă pe plită este un pericol pentru sănătatea copilului Dvs.?
• Ce trebuie să faceţi pentru ca tigaia de pe aragaz/plita incinsă să nu fie un
pericol?
• În care situaţii un copil poate trage de pe plită un vas fierbinte peste el? (cînd
sună telefonul sau soneria, cînd intră cineva pe poartă sau strigă la poartă etc.)
• Cum vă protejați copilul cînd se află într-o încăpere în care există o plită
incinsă? Ce măsuri de precauţie luați pentru ca copilul să nu pună mîna pe
gurarul incins?
• Aţi vărsat vreodată o băutură fierbinte peste Dumneavoastră? V-aţi fript
vreodată cu fierul de călcat? Cum vi s-a întîmplat atunci?
• În ce moment un copil ar putea să se frigă cu fierul de călcat?

Informaţii pe care să le oferiţi părinţilor/îngrijitorilor

• Discutaţi cu părinţii despre arsuri şi opăriri. Informaţi-i despre faptul că
arsurile şi opăririle la copii sînt cauzate, deseori, de vasele cu lichide, lăsate la
îndemîna copilului: la marginea mesei, pe arzătoarele din faţă ale aragazului,
pe plită, la podea. Atenţionaţi-i pe părinţi că o singură clipă este de ajuns ca o
tragedie să se întîmple.
• Mergeţi, împreună, la bucătărie, unde veţi identifica mai multe pericole
pentru copii. Atrageţi atenţia asupra locurilor unde sînt păstrate chibritele,
brichetele, vasele fierbinţi. Găsiţi, împreună, locuri sigure în bucătărie unde
acestea vor fi păstrate.
• Informaţi părinţii despre faptul că bucătăria este spaţiul din casă cu grad
foarte înalt de accidentare pentru copii, de aceea la bucătărie copilul nu trebuie
să rămînă fără supraveghere nici o clipă! Identificaţi, împreună cu îngrijitorul,

26
unde va sta copilul pe perioada în care acesta găteşte. Cel mai bine este să ţină
copilul într-un ţarc în bucătărie.
• Avertizaţi-i pe părinţi despre comportamentele lor periculoase: gătitul
mîncării cu copilul în braţe, călcatul rufelor cu copilul în braţe. Discutaţi,
împreună, despre cît de ușor putem accidenta copilul în asemenea
circumstanţe.
• Identificaţi, împreună cu familia, un loc sigur unde ar putea călca fără a pune
sănătatea copilului în pericol. Stabiliţi împreună locul de păstrare a fierului de
călcat.
• Identificaţi, împreună, un loc sigur pentru candelă.
• Practicaţi, împreună cu familia, măsurarea temperaturii apei, cu termometrul,
pentru băiţa copilului.
• Discutaţi despre pericolul pe care îl prezintă pentru copilul mic plita încinsă şi
gurarul fierbinte.

Copilul tău s-ar putea arde sau opări?

Nu, dacă ţii copilul departe de locul unde găteşti: aragaz, sobă, cuptor, cuptor cu
microunde.

Așa DA! Așa NU!

27
Copilul tău s-ar putea arde sau opări?
Nu, dacă găteşti mîncarea folosind arzătoarele dinspre perete; mînerele tigăilor
în care gateşti sînt îndreptate către perete.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea arde sau opări?

Nu, daca nu laşi la îndemîna copilului vase cu conţinut fierbinte (cratiţe pe
podea, cana de cafea sau ceai pe marginea mesei).

Așa DA! Așa NU!

28
Copilul tău s-ar putea arde sau opări?
Nu, dacă nu ţii copilul în braţe atunci cînd gateşti sau calci rufe.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea arde sau opări?

Nu, dacă pui fierul de călcat fierbinte într-un loc inaccesibil pentru copil.

Așa DA! Așa NU!

29
Copilul tău s-ar putea arde sau opări?
Nu, dacă ţii chibriturile, brichetele, candelele şi lumînările aprinse departe de
copil.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea arde sau opări?

Nu, dacă verifici temperatura apei (cu un termometru) înainte de a spăla copilul
sau de a-i face baie. Temperatura apei nu va depăşi 37° C pentru copilul de pînă
la 1 an și 39° C pentru copilul mai mare de 1 an.

Așa DA! Așa NU!

30
Copilul tău s-ar putea arde sau opări?
Nu, dacă barezi accesul copilului la plita incinsă și la gurarul fierbinte. Nu lăsa
copilul nici o clipă fără supraveghere atunci cînd el se află într-o încăpere unde
există o plită încinsă!

Așa DA! Așa NU!

Prim-ajutor în caz de arsuri şi opăriri

Dacă copilul a suferit arsuri termice uşoare, efectuează următoarele acţiuni:
• Îndepărtează hainele de pe zona arsă (dacă nu sînt lipite de arsură).
• Răceşte zona arsă ţinînd-o sub un jet de
apă rece curgătoare (apă de la robinet) timp
de cel puţin 5 minute sau pînă se ameliorează
durerea.

31
• Dacă apa curgătoare lipseşte, scufundă
zona arsă într-un vas cu apă rece sau pune
pe arsură o compresă umezită în apă rece.
Răcirea arsurii va scădea inflamaţia şi va
calma durerea.

• Nu aplica gheaţă pe arsură.

• Nu aplica uleiuri, grăsimi, unt, alcool sau

oţet pe arsură.

32
• Nu sparge flictenele (băşicile). Dacă apar
băşici, adresează-te imediat medicului.

• Acoperă arsura cu un bandaj steril şi

fixează-l cu delicateţe, fără a-l strînge,
pentru a nu aplica presiune pe pielea arsă.
Pansamentul va reduce durerea şi va proteja
zona arsă, prevenind spargerea flictenelor
(băşicilor).

• Evită expunerea la soare a zonei arse.

• De obicei, arsurile uşoare se vindecă fără alt tratament. Dacă arsura se

infectează (durere, roşeaţă, inflamaţie persistentă), adresaţi-vă imediat
medicului.

33
Prim-ajutor în arsuri termice grave
• Cheamă imediat ambulanţa.

• Nu îndepărta hainele arse.

• Verifică dacă victima prezintă semne de

viaţă (respiraţie, tuse, mişcări). Foloseşte-te
de testul cu oglinda: pune oglinda cît mai
aproape de nările şi gura copilului şi observă
dacă suprafaţa ei se abureşte. Acesta e un
semn sigur că copilul e viu. În loc de oglindă
pot fi utilizaţi ochelarii.

• Dacă copilul nu prezintă semne de viaţă, începe manevrele de resuscitare.

• Dacă copilul prezintă semne de viaţă, acoperă arsurile cu bandaje sterile sau
prosoape curate, umezite cu apă rece.

34
Prim-ajutor în arsuri produse de substanţe chimice
• Îndepărtează substanţa chimică de pe piele
prin spălare sub jet de apă rece, curgătoare,
timp de 20 de minute sau mai mult.

• Dacă substanţa chimică este sub formă de

praf sau pudră, curăţă zona afectată cu o perie înainte de a spălare.

• Îndepărtează îmbrăcămintea şi bijuteriile

care au intrat în contact cu substanţa chimică.

• După spălare, aplică pe zona arsă un bandaj

umezit în apă rece pentru a reduce durerea.

35
• Adresează-te imediat medicului dacă
durerea persistă, arsura este extinsă sau
dacă afectează faţa, ochii, mîinile, picioarele,
încheieturile.

Prim-ajutor în arsuri ale ochilor produse de substanţe chimice

• Spală ochii cu apă curată, la temperatura
camerei, timp de cel puţin 20 de minute.

• Îndepărtează imediat lentilele de contact, dacă este cazul.

• Nu freca ochii cu mîinile sau orice alt
obiect, înainte sau în timpul spălării.

36
• Nu aplica pe ochi nici un fel de soluţie sau
unguente.

• Adresează-te imediat medicului.

Prim-ajutor în electrocutare
• Cheamă imediat ambulanţa dacă copilul
ars are dureri, este confuz, inconştient sau nu
respiră bine.

• Nu atinge victima deoarece poate fi în

continuare în contact cu sursa de curent
electric.

37
• Dacă este posibil, decuplează curentul
electric de la întrerupătorul general.

• Îndepărtează obiectul cu care s-a curentat

cu un obiect uscat neconductor (plastic sau
lemn).

• Verifică dacă copilul prezintă semne de

viaţă (respiraţie, tuse, mişcări).

• Dacă copilul nu prezintă semne de viaţă, începe manevrele de resuscitare.

• Dacă prezintă semne de viaţă, acoperă arsura electrică cu bandaje uscate pînă
vine ambulanța.

38
CARD 4 – Pericolul de înec sau sufocare
Întrebări pe care să le adresaţi părinţilor/îngrijitorilor
• Aveţi în gospodărie recipiente (vase) cu apă pe care le ţineţi tot timpul pline?
În locul în care se află aceste vase, copilul poate ajunge la ele?
• Obişnuiţi să lăsaţi copilul singur în curte, fără supraveghere?
• În ce cantitate de apă se poate îneca un copil?
• Unde trebuie plasate aceste vase ca să nu prezinte pericol pentru copil?
• Cu ce pot fi acoperite vasele cu apă pentru ca să eliminaţi orice pericol pentru
copil?
• Cît de periculoasă este fîntîna din curte? Cum poate fi acoperită?
• Aveţi rude sau prieteni care au în curte sau grădină bazine cu apă? Se întîmplă
să lăsaţi copiii să se joace singuri în timpul acelei vizite?
• Aveţi bazine de apă în localitate, în special neîngrădite sau neacoperite? Care
sînt acestea? Copilul Dvs. se joacă în preajma acestor bazine?
• Maşina de spălat sau frigiderul sînt pericole pentru copil? Cum se pot întîmpla
accidente?
• Care sînt situaţiile care vă pot sustrage atunci cînd copilul face baie? (ex: sună
cineva la uşă sau la poartă, strigă cineva afară, plînge al doilea copil, etc.)

Informaţii pe care să le oferiţi părinţilor/îngrijitorilor

• Identificaţi dacă sînt, în casă şi în curte, vase cu apă (căldări, albii, căzi,
butoaie, etc.) aflate la îndemîna copilului, bazine cu apă neacoperite sau
neîngrădite, fîntîni. Explicaţi părintelui că acestea sînt potenţiale pericole
pentru viaţa copilului. Discutaţi şi decideţi împreună cum şi cu ce anume poate
fi acoperită o fîntînă, cum poate fi îngrădint un bazin cu apă.
• Măsuraţi, cu ajutorul mîinii, şi arătaţi-le părinţilor că un copil se poate îneca
într-un vas cu doar 30 cm de apă.
• Atenţionaţi-i despre pericolul de înec cînd părintele se îndepărtează de la

39
albia în care spală rufe pentru a le pune la uscat. Sfătuiţi-i să nu lase copilul
nesupraveheat în preajma albiei cu apă nici pentru cîteva clipe.
• Sugeraţi-le părinţilor să se intereseze, atunci cînd merg cu copilul în ospeţie,
despre existenţa unor bazine de apă, fîntîni neacoperite, alte pericole.
• Explicaţi părinţilor că cele mai dese accidentări se întîmplă atunci cînd atenţia
lor la copil este sustrasă de un stimul exterior. Situaţii cotidiene care sînt
potenţial periculoase pentru copilul sînt: copilul mic e la bucătărie sau în baie,
iar părintele pleacă să deschidă uşa, să răspundă la telefon, să vadă de ce plînge
tare al doilea copil.
• Atrageți atenţia părinţilor la maşina de spălat și la frigider. Spuneți-le despre
curiozitatea copiilor şi despre faptul că aceştia sînt tentaţi să intre în maşina de
spălat/frigider sau să închidă uşiţa şi să apese pe butoane cînd alt copil a intrat
înăuntru.
• Identificaţi în locuinţă substanţe sub formă de praf care, fiind inhalate, pot
cauza accidentări grave la copii. Acestea sînt: detergenţii, soda caustică, dar şi
făina de grîu, etc.
• Împreună cu îngrijitorii, analizaţi jucăriile copilului. Fiecare jucărie corespunde
unei anumite vîrste. Verificaţi împreună dacă copilul are jucării cu piese foarte
mici care pot fi uşor înghiţite. Rugaţi părinții să nu mai ofere copilului obiecte
mici sau, dacă copilul a găsit un astfel de obiect, să îl ia numaidecît. Obiecte
mici şi periculoase sînt biluţele de metal, piunezele, bănuţii, capsele, nasturii,
dar şi boabele de mazăre, fasolea, seminţele de floarea-soarelui, bucăţele de
legume tăiate mărunt etc.
• Verificaţi, împreună cu membrii familiei, dacă copilul ajunge cu mînuţa la
mînerul de la uşa băii. Dacă ajunge şi poate deschide uşor uşa, atunci încurajaţi
părinţii să pună o încuietoare (zăvor). Explicaţi-le părinţilor care sînt pericolele
în baie.
• Încurajaţi familiile să mobilizeze comunitatea şi, împreună, să găsească
soluţii la nivel local pentru a acoperi sau a îngrădi bazinele cu apă care sînt
neîngrădinte/neacoperite, la care au acces copiii.

40
Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?
Nu, dacă nu laşi la îndemîna copilului obiecte mici (bomboane, bănuţi, capăcele
mici, bucaţi de măr, seminţe etc.).

Așa DA! Așa NU!

41
Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?
Nu, dacă nu laşi nici o clipă copilul nesupravegheat în apă.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?

Nu, dacă acoperi permanent fîntîna cu capac. La fel, copilul tău e protejat de
acest pericol dacă acoperi permanent cu capac orice alt vas cu apă din curte sau
casă (găleţi, butoaie etc.) sau dacă le ţii într-un loc inaccesibil pentru copil.

Așa DA! Așa NU!

42
Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?
Nu, dacă ții căldările cu apă potabilă cît mai sus şi acoperite, ca copilul să nu
ajungă la ele. Nu uita: un copil se poate îneca şi într-un vas cu puţin lichid.

Așa DA! Așa NU!

Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?

Nu, dacă golești orice vas cu apă/lichid imediat după ce l-ai folosit!

Așa DA! Așa NU!

43
Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca cu un corp străin?
Nu, dacă închizi întotdeauna uşa la baie şi la toaleta din curte.

Așa DA! Așa NU!

Așa DA! Așa NU!

44
Copilul tău s-ar putea îneca sau sufoca?
Nu, dacă nu dormi cu copilul în braţe sau în acelaşi pat! Altfel în timpul
somnului, te poţi mişca şi îl poţi sufoca fără să vrei.

Așa DA! Așa NU!

Primul ajutor în caz de înec sau sufocare

• Dacă copilul respiră şi poate vorbi,
dar tuşeşte persistent, nu se intervine!
Transportă-l imediat la spital.

45
• În cazul în care copilul respiră ineficient sau zgomotos, nu poate plînge sau
nu poate vorbi, trebuie să începi imediat manevrele de dezobstrucţie a căilor
respiratorii:
Pentru copilul de peste un an: aşează
copilul pe antebraţ cu faţa în jos,
menţinîndu-i capul puţin mai jos decît
bazinul. Aplică-i copilului 5 lovituri uşoare
între omoplaţi.

La copiii mai mici de un an compresiunile

toracice vor fi înlocuite cu compresiuni
abdominale. Întoarce copilul cu faţa în sus.
Aşează-l pe antebraţ, menţinîndu-i capul
puţin mai jos decît bazinul. Pune două degete
pe treimea inferioară a sternului şi execută 5
compresiuni toracice.

• Deschide gura copilului şi scoate corpul străin dacă acesta este vizibil. Dacă
nu este vizibil şi starea copilului rămîne neschimbată, cheamă de urgenţă
ambulanţa, repetînd, între timp, manevrele de mai sus.

• În cazul în care copilul nu mai respiră şi devine inconştient, după extragerea

corpului străin şi eliberarea căilor respiratorii, se vor începe manevrele de
resuscitare cardiopulmonară.

46
TEHNICI DE COMUNICARE CU PĂRINŢII
În timpul vizitelor în familie, trebuie să vorbiţi astfel ca persoanele care vă
ascultă să vă placă, să vă audă, să vă creadă şi, în final, să vrea să facă ceea ce le
spuneţi/recomandaţi.
Scopul Dumneavoastră este să stabiliţi o relaţie bazată pe încredere cu părinţii/
îngrijitorii copilului. Astfel, în scurt timp aceştia vor fi pregătiţi să discute cu
Dumneavoastră orice problemă pe care o au în familie.
Pentru a fi eficient, trebuie să respectaţi cele mai importante principii ale
comunicării faţă în faţă (comunicarea interpersonală). Iată aceste principii:
1. Dumneavoastră sînteţi cel care stabileşte tonul discuţiei. Cu cît mai deschis,
mai sensibil, mai accesibil veţi fi, cu atît mai eficient veţi fi. Amintiţi-vă ce
calităţi posedă persoana în care aveţi cea mai mare încredere şi sfaturile căreia
le urmaţi fără ezitare.
2. Aveţi grijă cum vă îmbrăcaţi atunci cînd mergeţi în familie. Dacă sînteţi
îmbrăcat prea oficial, părintele/îngrijitorul vă va ţine la distanţă. Veţi crea
impresia că vorbiţi nu de la egal la egal, ci de sus în jos. Nici stilul sport nu
este unul potrivit: în acest caz, s-ar putea să pierdeţi din credibilitate, iar
recomandările Dvs. nu vor fi luate în serios.
3. Chiar dacă aveţi un vocabular bogat, folosiţi în discuţie un limbaj simplu,
pentru a fi înţeles.
4. Fiţi atent la gesturi, la mimică şi la voce. Uneori, ceea ce vede vorbitorul îl
sensibilizează mai mult decît ceea ce aude.
5. Menţineţi contactul vizual cu părintele/îngrijitorul copilului atunci cînd
discutaţi. Nu vă lăsaţi sustras de ceea ce vedeţi în încăpere, de obiecte sau de
activităţile pe care le face cineva din familie. Aţi venit cu o misiune. Trebuie să
fiţi concentrat asupra conţinutului, să reacţionaţi non-verbal: prin expresia feţei,
prin mimică şi gesturi.
6. Lăsaţi părintele/îngrijitorul să vorbească, încurajaţi-l să vorbească. Este bine
să prea iniţiativa. Oferiţi-le posibilitatea să spună ce cred ei că este important.

47
Nu consideraţi că ceea ce constituie o problemă pentru Dumneavoastră va fi,
obligatoriu, văzut ca o problemă şi de interlocutorul Dumneavoastră.
7. Puneţi întrebări deschise, pentru că numai aşa veţi obţine informaţii complete
despre subiectul care vă interesează. E mult mai bine să întrebi: „Cum decurge
o zi obişnuită din viaţa copilului tău?” decît „E adevărat că petreci foarte puţin
timp cu copilul”? Analizînd răspunsul la prima întrebare, veţi deduce uşor cît
timp petrece copilul cu membrii familiei, ce activităţi fac împreună, cine se
implică cel mai mult etc. De fapt, întrebările formulate corect într-un dialog vă
ajută:
– Să aflați ce cunoştinţe are vorbitorul despre subiectul discuţiei;
– Să înţelegeţi de ce sfaturi are nevoie, cu ce îl puteţi ajuta;
– Să-l încurajaţi să ia o decizie;
– Să-i oferiţi detalii, argumente, soluţii simple pentru ca să respecte decizia
luată.
8. Nu trageţi concluzii pe parcursul dialogului cu părinţii/îngrijitorii, nu judecaţi
persoanele, nu le puneţi „etichete” sociale. Oamenii sînt diferiţi.
9. Cînd adresaţi o întrebare, aşteaptaţi şi răspunsul. Dacă acesta vi se pare
incomplet, puneţi întrebări adăugătoare, dar nu răspundeţi în locul vorbitorului.
10. Atunci cînd ascultaţi răspunsurile, încearcaţi să vă puneţi în locul
vorbitorului, să vedeţi lucrurile cu ochii lui.
11. Respectaţi emoţiile vorbitorului. Emoţiile demonstrează implicarea
în discuţie. Cu cît mai emotivă devine persoana, cu atît mai uşor va fi să o
convingeţi să adopte sau să schimbe un comportament sau altul.
12. Informaţi, explicaţi, argumentaţi soluţiile pe care le propuneţi vorbitorului
pentru problemele identificate. Oferiţi-i posibilitatea de a alege.
13. Daţi-i de înţeles părintelui/îngrijitorului că, dacă există o problemă, este în
puterea lui să producă schimbarea. Uneori, acesta ar putea să pună rezolvarea
problemei pe umerii Dumneavoastră. Nu vă asumaţi responsabilitatea altora;
fiecare persoană trebuie să ia decizii şi să suporte consecinţele sau beneficiile de
pe urma acestora. Ajutaţi-o şi direcţionaţi-o.

48
Ţineţi cont şi de trei fenomene care fac comunicarea între oameni mai
puţin eficientă:
– Atenţia selectivă
– Percepţia selectivă
– Memorizarea selectivă
a) Atenţia selectivă
Într-un proces de comunicare este imposibil să fim atenţi tot timpul. Chiar
dacă ascultăm foarte atent şi sîntem concentraţi şi interesaţi să auzim totul,
pentru cîteva secunde atenţia noastră alunecă într-o direcţie sau alta. În
acest caz, soluţia este repetarea celor mai importante informaţii / mesaje /
comportamente cel puţin de 3 ori pe parcursul dialogului.
b) Percepţia selectivă
Acelaşi mesaj poate fi înţeles de diferiţi oameni în mod diferit, în funcţie de
cultura, tradiţiile, nivelul de cunoştinţe, educaţia pe care o are fiecare. Contează
să vă asiguraţi că vorbitorul a înţeles exact ceea ce aţi planificat să-i comunicaţi.
De aceea, este important să lăsaţi cît mai puţin loc pentru interpretări. Folosiţi
mesaje simple, scurte, clare, accesibile ca limbaj.
c) Memorizarea selectivă
Oamenii, fiind preocupaţi de problemele personale, au capacitatea să uite.
Pentru ca să reţină informaţia / mesajele / comportamentele pe care le-aţi
transmis şi pentru ca să fie convinşi să acţioneze conform recomandărilor, ei
trebuie să audă sau să vadă aceleaşi lucruri de mai multe ori şi din mai multe
surse. Anume din acest motiv, în capitolul 2 au fost enumerate mai multe
activităţi ce urmează a fi întreprinse la nivel de localitate. Un poster afişat
în comunitate, o întîlnire cu părinţii la grădiniţă, două vizite în familie, un
eveniment special etc. – în ansamblu toate acestea vă vor ajuta să produceţi
schimbări în comportamentul oamenilor din localitate şi vor contribui la
educarea unor copii sănătoşi.

49