Easy Boost ENG

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”- IAŞI
ŞCOALA DOCTORALĂ A FACULTĂŢII

DE CONSTRUCŢII DE MAŞINI ŞI MANAGEMENT INDUSTRIAL
CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE

PRIVIND AMBUTISAREA PIESELOR
CILINDRICE ADÂNCI
Rezumatul tezei de doctorat
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. GHEORGHE NAGÎȚ
Doctorand:
Ing. DAN CHIORESCU
Iaşi, 2015
CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE PRIVIND AMBUTISAREA PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE PRIVIND

AMBUTISAREA PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
Rezumatul tezei de doctorat
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. dr. ing. GHEORGHE NAGÎȚ
Doctorand:
Ing. DAN CHIORESCU
Iaşi, 2015
UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” - IAŞI
RECTORATUL
Către
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Vă facem cunoscut că, în ziua de 17 iulie 2015 la ora 1100 în sala TCM 7, va avea
loc susţinerea publică a tezei de doctorat intitulată:
“ CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE PRIVIND AMBUTISAREA
PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI”
elaborată de domnul CHIORESCU DAN în vederea conferirii titlului ştiinţific de doctor.
Comisia de doctorat este alcătuită din:

1. Merticaru Vasile, conf.dr.ing, Univ. Tehnică “Gh. Asachi”- Iași preşedinte
2. Nagîț Gheorghe, prof. dr.ing, Univ. Tehnică “Gh. Asachi”- Iași conducător de doctorat
3. Dodun Oana, prof. dr.ing, Univ. Tehnică “Gh. Asachi”- Iași referent oficial
4. Brabie Gheorghe, prof. dr.ing, Univ. “V. Alecsandri” – Bacău referent oficial
5. Amarandei Dumitru, prof. dr.ing,Univ. “Ștefan cel Mare”- Suceava referent oficial
Cu această ocazie vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat.
1
Mulțumiri
Elaborarea şi fundamentarea ştiintifică a unei teze de doctorat este posibilă numai cu
condiţia unei îndrumări ştiinţifice de calitate realizate cu profesionalism şi a unor condiţii
adecvate necesare desfăşurării activităţii de cercetare specifice temei abordate.
Deosebită recunoştinţă datorez domnului Prof. Univ. Dr. Ing. GHEORGHE NAGÎŢ,
conducătorul ştiinţific al lucrării, pentru profesionalismul cu care m-a ghidat pe drumul către
obţinerea titlului de doctor în inginerie industrială, pentru competenţa şi permanenta îndrumare
ştiinţifică, pentru sprijinul real acordat pe întreaga perioadă de desfăşurare a doctoratului şi a
elaborării tezei de doctorat.
Adresez deosebite mulţumiri domnilor profesori universitari Dodun Oana, Brabie
Gheorghe, Amarandei Dumitru și Merticaru Vasile care au acceptat să facă parte din comisia de
evaluare a tezei de doctorat şi care mi-au îndreptat cercetările în partea finală.
Aduc mulţumirile mele corpului profesoral al Facultăţii de Construcţii de Maşini şi
Management Industrial. Îmi exprim aprecierea pentru suportul moral şi profesional oferit,
pentru amabilitatea şi disponibilitatea de care au dat dovadă şi pentru indicaţiile deosebit de
importante în elaborarea tezei sau aprecierile critice formulate în cadrul rapoartelor de cercetare
din stagiul de doctorat: domnului Prof. Univ. Dr. Ing.Vasile Braha, domnului Prof. Univ. Dr.
Ing. Laurenţiu Slătineanu, doamnei Prof. Univ. Dr. Ing. Oana Dodun, domnului Prof. Univ. Dr.
Ing. Eugen Axinte, domnului Conf. Dr. Ing. Vasile Merticaru și domnului Conf. dr. ing.
Florentin Negoescu.
De asemenea, doresc să mulţumesc domnului Prof. Univ. Dr. Ing.Alexandru Olariu,
directorul S.C. ALVIMEC S.R.L.- Lețcani atât pentru discuţiile utile şi încurajările permanente
acordate pe tot parcursul pregătirii tezei de doctorat cât şi pentru asigurarea unor materiale,
dispozitive și utilaje necesare în toată această pregătire.
Mulţumesc tuturor colegilor din cadrul Universităţii “Gheorghe Asachi ” Iaşi pentru
sprijinul moral acordat.
Mulţumesc familiei care m-a sprijinit pe toată perioada derulării stagiului de doctorat,
fiului meu fiindu-i dedicată această reuşită. Mulţumesc îndeosebi soţiei mele care a avut
încredere în mine şi mi-a fost alături.
Iași, iulie 2015

Dan Chiorescu
2
CUPRINS
INTRODUCERE 4 6
Cap.1 STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL AMBUTISĂRII
8 7
CILINDRICE ADÂNCI
1.1 Particularități ale procesului de ambutisare adâncă............................................. 9 7
1.2 Determinarea formei optime și a dimensiunilor semifabricatului...................... 11 8
1.3 Forța de ambutisare, forța de apăsare reținere și metode de determinare......... 13
1.4 Distribuția presiunii de contact............................................................................. 16
1.5 Optimizarea procesului de ambutisare adâncă..................................................... 18
1.6 Elemente caracteristice ale ansamblului poanson – matriță................................... 27
1.7 Aspecte caracteristice frecării la ambutisarea adâncă........................................ 28
1.8 Importanța coeficientului limită de ambutisare asupra procesului de ambutisare 33
adâncă……………………………………………………………………………..
1.9 Influența anizotropiei asupra comportării materialului supus ambutisării 40
adânci……………………………………………………………………………...
1.10 Utilizarea analizei cu element finit pentru studiul procesului de ambutisare 43
cilindrică adâncă......................................................................................................
1.11 Concluzii................................................................................................................. 55 8
1.12 Obiectivele cercetării............................................................................................. 57 10
Cap.2 CONTRIBUȚII TEORETICE LA STUDIUL PROCESULUI DE 59 10

AMBUTISARE A PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
2.1. Contribuţii la analiza sistemică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă........ 60
2.1.1. Consideraţii iniţiale privind analiza sistemică............................................. 60 10
2.1.2 Analiza sistemică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă.................. 62 11
2.1.3 Identificarea unor soluţii constructive utilizând metoda diagramei de idei.. 63 12
2.1.4. Alegerea variantei optime din punct de vedere constructiv......................... 66 13
2.2. Contribuții teoretice privind variația forței de ambutisare în raport cu raza 69 14
relativă şi unghiul de racordare a plăcii de ambutisare...................................................
2.3. Contribuții teoretice privind formularea problemelor de ambutisare adâncă cu 71 15
ajutorul metodei elementului finit (MEF) .....................................................................
2.3.1. Modele conceptuale………………………………………………………. 72 15
2.3.2. Ecuaţiile de guvernare pentru materiale rigid-plastice………………….. 72 16
2.3.3. Condiţii de contur........................................................................................ 73 16
2.3.4. Condiţii iniţiale........................................................................................... 74 17
2.3.5. Formularea MEF pentru materiale rigid-plastice, în planul de deformare.. 75
2.3.6. Formularea MEF pentru deformarea axial-simetrică a materialelor 77
elasto - plastice.............................................................................................
2.4. Caracteristicile privind aplicarea la stadiul ambutisării adânci a metodelor 80
variaționale……………………………………………………………………………..
2.4.1. Metoda reziduurilor ponderate la studiul ambutisării cilindrice adânci….. 80
2.4.2. Utilizarea metodei lui Hill la studiul ambutisării cilindrice adânci………. 82
2.5. Contribuții la studiul ambutisării adânci cu ajutorul MEF...................................... 83 17
2.5.1. Modelul geometric...................................................................................... 85
2.5.2. Definirea materialului……………………………………………………. 86
3
2.5.3 Stabilirea sistemelor de axe.......................................................................... 87

2.5.4. Alegerea zonelor de contact dintre elementele active şi semifabricat........ 88
2.5.5. Stabilirea discretizării în programul de element finit Ansys…………….. 89
2.5.6. Introducerea constrângerilor şi forţei implicate în proces………………... 90
2.5.7.Analiza cu ajutorul elementului finit a procesului de ambutisare și 91 18
interpretarea rezultatelor............................................................................
2.5.8. Modelarea matematică a rezultatelor obținute prin simulările numerice 100 24
2.6. Concluzii și contribuții............................................................................................. 111 32
Cap.3 MATERIALE ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL 115 34

EXPERIMENTAL AL PROCESULUI DE AMBUTISARE A PIESELOR
CILINDRICE ADÂNCI
3.1. Materiale utilizate în procesul de ambutisare a pieselor cilindrice adânci………... 116 34
3.2. Matrița utilizată pentru studiul procedeului de ambutisare a pieselor cilindrice 118 34
adânci…………………………………………………………………………………..
3.3. Presa hidraulică de tip HP-U60R - Domeniul de utilizare...................................... 119 35
3.3.1. Caracteristici principale............................................................................... 120 35
3.3.2. Descrierea presei de tip HP-U60R............................................................... 121
3.4. Cuptor electric UTTIS pentru tratamente termice.................................................... 122
3.5. Echipamente de măsură și control utilizate pentru studiul experimental în cadrul 123 35
procedeului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci...................................................
3.5.1. Spectrometrul Foundry Master................................................................... 123 35
3.5.2. Traductor pentru măsurarea deplasării poansonului................................... 125 36
3.5.3. Sistemul de achiziție a datelor pentru analiza dinamicii structurale……... 126 36
3.5.4. Aparat de măsurat grosimi cu ultrasunete Sonatest T-Gage IV MM…….. 128
3.5.5. Calculator personal (Notebook)………………………………………….. 129
3.6. Concluzii și contribuții……………………………………………………………. 130
Cap.4 CONTRIBUŢII EXPERIMENTALE PRIVIND PROCESUL DE 131 37

4.1. Planificarea cercetărilor experimentale utilizând metoda TAGUCHI……………. 132 37
4.1.1. Planul de experiențe prin metoda TAGUCHI............................................. 132
4.1.2. Selecția factorilor controlați, a valorilor de testat și determinarea planului 138 38
de experiențe..............................................................................................
4.2. Pregătirea experiențelor privind procesul de ambutisare a pieselor cilindrice 140 38
adânci…………………………………………………………………………………...
4.2.1. Ambutisarea cilindrică, prima operație........................................................ 140 38
4.2.2. Ambutisarea cilindrică adâncă, a doua operație........................................... 150 40
4.3. Cercetări experimentale privind influența jocului dintre placa activă și poanson, 158
a vitezei medii și a ungerii asupra variației grosimii semifabricatului...........................
4.4. Concluzii și contribuții............................................................................................. 166 41
Cap.5 COMPARAREA REZULTATELOR TEORETICE CU CELE 170 43

EXPERIMENTALE PRIVIND PROCESUL DE AMBUTISARE A PIESELOR
CILINDRICE ADÂNCI.
5.1. Compararea rezultatelor teoretice cu cele experimentale......................................... 171
5.1.1. Compararea grosimii și a diametrului interior obținut experimental cu cel 171 43
realizat prin simularea cu element finit pentru X5CrNi18-10…………….
5.1.2. Compararea grosimii și a diametrului interior obținut experimental cu cel 176
4
realizat prin simularea cu element finit pentru S235 JR…………………..

5.1.3. Compararea grosimii și a diametrului interior obținut experimental cu cel 179
realizat prin simularea cu element finit pentru CW 508 L………………..
5.1.4. Compararea forței de ambutisare obținută experimental cu cea obținută 184 48
prin simulare cu element finit funcție de joc pentru CW508L…………….
5.2. Concluzii și contribuții 191 50
Cap.6 CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN DEZVOLTAREA TEMEI ȘI CONCLUZII 193 50

FINALE .........................................................................................................................
6.1. Concluzii personale.................................................................................................. 194 50
6.2. Concluzii finale........................................................................................................ 196 52
6.3. Direcții viitoare de cercetare.................................................................................... 199 54
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................. 201 54
ANEXE............................................................................................................................ 213
5
INTRODUCERE
Deformarea prin ambutisare cilindrică adâncă a tablelor metalice reprezintă o metodă cu un

potenţial enorm în ceea ce priveşte gradul de flexibilitate şi personalizare a pieselor obţinute prin
acest procedeu.
În prezenta teză de doctorat sunt expuse cercetările întreprinse de autor în domeniul
deformărilor plastice la rece cu aplicație la ambutisarea pieselor cilindrice adânci, în scopul
îmbunătățirii acestei tehnologii pentru obținerea unor produse mai calitative.
Astfel, în cadrul primului capitol, s-au studiat referințele naționale și internaționale recente,
realizând stadiul actual al cercetărilor în domeniul ambutisării cilindrice adânci. Se prezintă
parametrii ambutisării adânci evidenţiind principalele lor influenţe asupra caracteristicior de
calitate şi precizie a pieselor din tablă metalică.
Capitolul 2 tratează cercetările teoretice ce au rol în studiul procesului de ambutisare a
pieselor cilindrice adânci sunt prezentate contribuţiile aduse la analiza sistemică a acestui proces
tehnologic care a fost analizat sub aspect de sistem influențat de o multitudine de factori de intrare,
ieșire, intermediari și perturbatori.
Astfel, s-au identificat factorii tehnologici cu posibilă influență asupra calității și preciziei
pieselor ambutisate. S-a analizat și studiat două metode matematice : metoda reziduurilor ponderate
și metoda lui Hill care au aplicație directă asupra deformărilor plastice.
În cadrul acestor cercetări s-au dezvoltat și o serie de modele matematice proprii pentru
procesul de ambutisare fără reținere, utilizând instrumentul de modelare teoretică - a pachetului de
programe Ansys, având la bază analize cu elemente finite, pentru identificarea valorilor teoretice a
parametrilor dimensionali ale pieselor cilindrice obținute prin ambutisare adâncă. Prin intermediul
expresiilor analitice și reprezentărilor grafice obținute se pot determina forța de ambutisare și
tensiunea normală și pentru alte jocuri în afara celor simulate.
Capitolul 3 este dedicat materialelor, metodologiei de lucru, echipamentelor și aparatelor de
măsură și control utilizate în studiul experimental al procesului de ambutisare a pieselor cilindrice
adânci. Pentru obţinerea unor rezultate pertinente, s-a impus folosirea unor echipamente
corespunzătoare temei de cercetare și luarea unor măsuri eficiente pentru a asigura deformaţii cât
mai mari ale semifabricatului, în procesul de ambutisare, prin utilizarea unor semifabricate
obișnuite, ce nu aparțin materialelor destinate ambutisării. Datele achiziționate prin intermediul
software-ului E.S.A.M. (Electronic Signal Acquisition Module) au ajutat la determinarea forței de
ambutisare în raport cu deplasarea poansonului, precum și a timpului necesar procesului de
ambutisare.
Capitolul 4 conține studiile experimentale referitoare la influența parametrilor de intrare
asupra caracteristicilor de calitate și precizie a pieselor cilindrice adânci obținute prin operația de
ambutisare. Planul de experiențe a putut fi redat sintetic printr-o matrice de experienţe E și s-a
realizat utilizând metoda Taguchi pentru un set de patru materiale ( oţel inoxidabil austenitic
X5CrNi18-10, oţel de construcţie nealiat, S235JR, alamă marca CW508L, și aluminiu EN AW
1050.
Planul de experiențe poate oferi o serie de date informaționale, care prelucrate prin metoda
de modelare matriceală pot contribui la elaborarea de modele matematice. Acestea pot confirma și
completa studiul teoretic expus în capitolele anterioare.
Capitolul 5 prezintă compararea rezultatelor teoretice cu cele experimentale privind
procesul de ambutisare a pieselor cilindrice adânci, în urma cărora s-au stabilit marje de eroare,
constatându-se: neuniformizări a grosimii materialelor, diferențe între diametrele interioare ale
pieselor obținute experimental și prin simulare, valori diferite ale forței de ambutisare în funcție de
joc rezultate experimental în comparație cu cele simulate prin element finit.
6
S-a optat pentru o corelație a forței de ambutisare în funcție de joc sub forma unor ecuații
exponențialo-polinomiale de gradul doi în cazul ungerii și de gradul trei pentru cazul fără ungere.
Capitolul 6 include concluziile generale ale rezultatelor obţinute, elementele de originalitate
şi contribuţiile aduse de către autor în cadrul acestei teze doctorale, precum şi valorificarea
rezultatelor şi direcţiile viitoare de cercetare.
Teza se încheie cu referinţe bibliografice şi anexele. Bibliografia, actuală şi variată cuprinde
un număr de 160 referinţe, dintre care 8 aparţin autorului.
CAPITOLUL 1
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL AMBUTISĂRII
CILINDRICE ADÂNCI
1.1 PARTICULARITĂȚI ALE PROCESULUI DE AMBUTISARE ADÂNCĂ
Ambutisarea reprezintă un proces de deformare plastică, ce are loc prin modificarea formei
unui semifabricat de la forma plană la cea cavă, sau mărirea adâncimii unui semifabricat cu sau fără
modificarea intenționată a grosimii [18].
În mod general procesul de ambutisare se realizează atât cu element de reținere cât și fără
element de reținere. După forma geometrică piesele obținute în urma procesului de ambutisare, se
pot împărți în trei grupe principale piese de revoluție (a), piese paralelipipedice ( cum ar fi capacul
de rezervor al combustibilului (b), scrumiera din portiera autovehiculului (c)), piese cu formă
complexă ( capacul băii de ulei (d)) (figura 1.2).
Fig. 1.2 Imagini cu diferite piese ambutisate [158]
În funcție de tipul de energie utilizată, procedeul de ambutisare poate fi diferențiat în:

procedeu clasic, care are loc pe prese obișnuite folosind energia mecanică dezvoltată de presă și
procedeu neconvențional sau special, ce utilizează energia electromagnetică, electrohidraulică,
energie dezvoltată prin arderea unor explozivi sau a unor gaze detonante [18].
O centralizare a principalilor parametrii care influențează procesul de ambutisare este
prezentată în (figura 1.3).
7
Fig.1.3. Parametrii de lucru la ambutisare [120]

Din studiul cercetărilor de specialitate se constată că ambutisarea poate fi considerată ca
fiind „adâncă” atunci când: a) coeficientul limită de ambutisare LDR, are valori ≥ 1,7 ÷ 2 ; b)
coeficientul de ambutisare m ˂ 0,5; c) în urma deformării plastice se obțin piese a căror înălțime
interioară (adâncime) este egală sau mai mare decât raza interioară a piesei ambutisate [153].
1.2 DETERMINAREA FORMEI OPTIME ȘI A DIMENSIUNILOR

SEMIFABRICATULUI
Determinarea formei optime a semifabricatului are o importanță deosebită în cazul
întreprinderilor ce utilizează procedee de deformare plastică, atât din punct de vedere economic cât
și ecologic deoarece se reduc deșeurile. Pentru determinarea dimensiunii semifabricatului se
utilizează metode bazate pe egalarea volumului semifabricatului cu cel al piesei finite.
Astfel Vafaeesefat A. [134] a determinat forma optimă a semifabricatului utilizat în procesul
de ambutisare a tablei prin metoda proiecției folosindu-se de analiza elementului finit. Algoritmul
prezentat se bazează pe proiecția conturului dorit pe semifabricatul deformat cu modificarea formei
acestuia.
Huang Ying [57] utilizează o metoda inversă a elementului finit (FEM) în etape multiple,
pentru a îmbunătăți precizia simulării operației de ambutisare a tablei metalice. Metoda inversă, se
realizează în două etape: prima o reprezintă determinarea soluțiilor inițiale asupra configurațiilor
intermediare tridimensionale (3-D) iar cea de-a doua modalitate de control a mișcării nodurilor doar
pe suprafețele constrânse de alunecare în timpul iterațiilor Newton-Raphson.
Tang B.T. și alții [129] au folosit un algoritm 3D, pentru piese paralelipipedice, asemănător
cu Huang Ying [57], pentru a obține soluția inițială urmat de o metodă de analiză inversă într-o
singură etapă, pentru a-i îmbunătăți precizia. Schema nouă a soluției inițiale poate lua în considerare
materialul și parametrii procesului și, prin urmare, conduce la mai puține iterații Newton-Raphson.
1.11 CONCLUZII
Procesul de ambutisare în general, cât și ambutisarea cilindrică adâncă a constituit studiul
pentru diverși cercetători, cadre didactice, doctoranzi, ingineri, fie prin experimente, fie prin
simulări numerice cu ajutorul diferitelor software. Cercetările lor au abordat: diferite aspecte
privind materialele din care este realizat semifabricatul, tipul piesei finite, elementele active ale
matriței și a poansonului sau procesul de ambutisare.
8
Forma semifabricatului are o importanță deosebită pentru ateliere și întreprinderi

specializate în procedee de deformare plastică, atât din punct de vedere economic cât și ecologic
reducând deșeurile.
Optimizarea procesului de ambutisare se realizează utilizând atât proiectarea asistată de
calculator dar și simularea procesului de ambutisare pentru a putea preveni eventualele defecte ce
pot apărea în timpul procesului ce duce la reducerea costurilor de producție. Atunci când este
minimă diferența dintre conturul țintă al piesei și conturul exterior a tablei, se consideră că s-a
determinat forma optimă a semifabricatului. Determinarea formei optime a semifabricatului se
realizează prin egalarea volumului tablei cu cel al piesei finite, fie utilizând metoda proiecției
limitelor, fie metoda inversă a elementului finit (FEM) în două etape multiple consecutive, sau
utilizând un algoritm 3D, urmat de o metodă de analiză inversă într-o singură etapă.
Forța de apăsare - reținere a semifabricatului trebuie să aibă o valoare optimă în funcție de
grosimea tablei, de materialul semifabricatului, geometria matriței, pentru a evita apariția
principalelor defecte cum ar fi cutarea și ruperea materialului. Pentru a determina valoarea optimă a
forței de apăsare - reținere se utilizează un algoritm de optimizare ce combină metoda elementului
finit cu metoda suprafeței de răspuns, prin utilizarea simulării cu ajutorul elementului finit, precum
și experimental.
Presiunea de contact dintre două suprafețe poate fi determinată experimental utilizând
diferiți senzori amplasați de-a lungul suprafețelor de contact sau integrați în matriță, cu ajutorul
metodelor matematice utilizând tehnici cum ar fi: de interpolare, geostatică, fie prin simulare
utilizând programul ABAQUS, toate acestea dând rezultate comparabile.
Studiul geometriei elementelor active, a poansonului sau a matriței precum și materialul din
care sunt realizate determină zonele în care apar valori mari ale tensiunilor, subțiere de material,
dând posibilitatea realizării unor dispozitive de ambutisare adâncă, cu un grad ridicat de rezistenţă
la uzură.
Studiul tribologic a procesului de ambutisare adâncă, oferă posibilitatea de realizare a
poansoanelor din diferite materiale, utilizarea de diverși lubrifianți, dând astfel posibilitatea de
obținere a unui grad mare de utilizare a sculei, obținându-se o calitate superioară a suprafeței piesei
finite. Astfel, studiile au arătat că valoarea coeficientului de frecare variază în funcție de presiunea
de contact, de diametrul poansonului, de temperatura elementelor active, de viteza de ambutisare.
Analiza influenței anizotropiei asupra ambutisării dă posibilitatea de a controla apariția și
dezvoltarea ondulărilor, a fisurilor, de a evaluarea cât mai exact durata de viaţă a sculelor (matriță,
poanson) prin identificarea zonelor unde se instalează fenomenul de oboseală, de a obține piese de
calitate, în ceea ce privește distribuția grosimii peretelui de-a lungul direcției de laminare. Astfel,
pentru a realiza simularea procesului de ambutisare au fost luate în considerare diferite modele
asociate cu reţeaua de discretizare a structurii materialului supus deformării și anume modelul
Lagrangian, respectiv modelul Eulerian, ajugând ca studiile să demonstreze că rezultatele
experimentale sunt comparabile cu cele obținute prin simulare.
Utilizarea în industria autovehiculelor a oţelurilor cu duritate mare a crescut considerabil în
ultimul deceniu datorită potenţialului lor de a reduce greutatea maşinii, costurile de producție și
implicit micșorarea numărului de accidente.
Coeficientul limită de ambutisare LDR are o deosebită importanță pentru a putea identifica
ambutisarea adâncă. Studiile au arătat că valoarea coeficientului limită de ambutisare LDR depinde
de materialul semifabricatului (1,72 ÷ 2 pentru aluminiu, cupru) şi de procedeul de ambutisare
(pentru ambutisarea electromagnetică coeficientul limită LDR are valoarea de 3,13; pentru
hidroformare coeficientul limită LDR are valoarea de 3,16).
În cazul ambutisării clasice a semifabricatului din alamă, coeficientul limită are valoarea de
4,97 și poate ajunge prin tratament termic de recoacere la valoarea de 9. Prin urmare, valoarea LDR
9
este diferită în funcție de materialul utilizat și în funcție de procedeul de ambutisare aplicat, în

funcție de operații intermediare de tratament termic în scopul obținerii pieselor ambutisate adânc.
Analiza cu element finit a procesului de ambutisare cilindrică adâncă, conferă sprijin pentru
îmbunătăţirea atât a modului de proiectare a elementelor active ale procesului de ambutisare, cât şi
a procesului de producţie pentru fabricarea diferitelor piese, pentru a reduce costurile de fabricație.
Metodele de simulare cu ajutorul elementului finit iau în considerare solicitări statice sau
dinamice. Aceste metode de analiză sunt foarte precise atunci când sunt folosite de ingineri bine
pregătiţi, singurul dezavantaj fiind timpul relativ crescut destinat studiului. Prin urmare simularea
cu element finit aplicată în procesul de obţinere a produselor finale prin ambutisare adâncă,
definește dimensiunile iniţiale (grosime, contur şi suprafaţă), anumiți parametrii ai procesului
(condiţiile la limită, forţele de exploataţie, condiţiile de ungere, etc.) precum şi proprietăţile
semifabricatului (limita de curgere, duritatea, anizotropia, etc.). Acești parametrii de lucru trebuiesc
cunoscuți indiferent de programul cu element finit utilizat astfel încât simularea procesului de
ambutisare să fie identică cu experiențele realizate.
1.12 OBIECTIVELE CERCETĂRII

În urma studiului efectuat asupra stadiului actual al cercetărilor în cadrul procesului de ambutisare
adâncă, s-au evidenţiat câteva direcţii de cercetare, după cum urmează:
 Analiza sistemului de ambutisare adâncă.
 Identificarea unor soluţii constructive ale matriței utilizând metoda diagramei de idei.
 Analiza teoretică a variației forței de ambutisare în raport cu raza relativă şi unghiul de
racordare a plăcii de ambutisare.
 Analiza și compararea a două metode de calcul variațional: metoda reziduurilor
ponderate, și metoda lui Hill în procesul de ambutisare adâncă.
 Realizarea unui model tridimensional simplificat a procesului de ambutisare adâncă în
vederea analizei cu element finit.
 Simularea procesului de ambutisare adâncă în analiză cu element finit.
 Studiul tensiunilor ce apar în cadrul procesului de ambutisare adâncă și determinarea
zonelor cu potențial ridicat de rupere.
 Determinarea pe cale experimentală a forței de ambutisare.
 Determinarea variației grosimii peretelui lateral și a fundului piesei, precum și a
diametrului interior a acesteia.
 Compararea rezultatelor obţinute pe cale experimentală cu cele obţinute în urma simulării
procesului de ambutisare adâncă utilizând metoda elementului finit.
CAPITOLUL 2
CONTRIBUȚII TEORETICE LA STUDIUL PROCESULUI DE AMBUTISARE A
PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
2.1.1. Consideraţii iniţiale privind analiza sistemică
În cadrul cercetării ştiinţifice analiza sistemică este folosită pentru a putea scoate în evidenţă
atât factorii de interes pentru rezolvarea unei anumite probleme, cât şi parametrii de natură să
exercite influenţă asupra factorilor de interes. Abordarea sistemică este realizată prin trei metode
principale, prima consideră componentele sistemului ca fiind definite ca subsisteme ce
10
interacţionează unele cu altele, sau sistemul aflându-se în mediul cu care interacţionează şi faţă de
care poate fi considerat el însuși ca un subsistem. Se poate astfel vorbi despre o anumită dinamică a
desfăşurării fenomenelor din sistem.
2.1.2 Analiza sistemică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă
Pentru reprezentarea grafică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă, considerat ca un

sistem trebuie să ținem cont de anumiţi factori de intrare, factori intermediari, factori perturbatori şi
respectiv factori de ieșire (figura 2.1.).
Principalii factorii de intrare în cadrul procesului de ambutisare cilindrică adâncă sunt:
a) Caracteristicile geometrice ale semifabricatului: grosime, diametrul, rugozitate etc.
b) Caracteristicile mecanice ale materialului: limita de curgere, alungirea, rezistenţa la rupere, etc.
Materialul utilizat trebuie să aibă o deformaţie plastică cât mai mare, să nu se rupă şi să curgă după
forma matriţei cât mai uşor.
c) Compoziţia chimică a materialului semifabricatului.
d) Viteza poansonului.
e) Tipul de lubrifiant utilizat.
Fig. 2.1. Reprezentarea schematică a factorilor de influență a procesului de

ambutisare cilindrică adâncă
Factorii intermediari care intervin în timpul procesului de ambutisare cilindrică adâncă sunt:
a) Caracteristicile poansonului: raza de la vârful poansonului, diametrul, forma, materialul,
rugozitatea suprafeţei, duritatea etc.
b) Caracteristicile matriţei: raze de racordare, unghiul conului, rugozitatea suprafeţei, duritatea, etc.
c) Jocul dintre elementele active adică dintre matriță și poanson.
Aceste caracteristici nu pot fi modificate în timpul procesului de ambutisare cilindrică adâncă.
Factorii perturbatori care periclitează procesul de ambutisare cilindrică adâncă sunt:
a) Impurităţile din lubrifiantul utilizat.
b) Microfisuri apărute în materialul din care este realizat poansonul sau matrița.
11
c) Zgârieturi ale poansonului sau a matriței, care pot produce defecte în proces.
d) Neomogenităţi ale semifabricatului. Acestea pot proveni din procesul de fabricare a materialului
semifabricatului.
e) Variaţia necontrolată a unor parametrii de lucru.
Factorii de ieșire care apar în timpul procesului de ambutisare cilindrică adâncă sunt:
a) Variaţia de grosime a piesei, în funcție de materialul utilizat;
b) Diametrul piesei finite;
f) Duritatea materialului în zona de racordare.
2.1.3 Identificarea unor soluţii constructive utilizând metoda diagramei de idei
Diagrama de idei este o reprezentare grafică imagistică, deschisă, de tip arborescent, ce

conţine informaţii structurale referitoare la stadiul actual al ştiinţei şi tehnicii în domeniu. În funcție
de cerințe, complexitate și de posibilitățile pe care le avem, se trece la stabilirea de criterii în urma
cărora se va alege soluția optimă [120].
Corespunzător procesului de ambutisare, în funcție de forma matriței de revoluție,
modalitatea de prindere a semifabricatului, de modul de acționare a echipamentului, se poate
elabora o diagramă de idei conform celei din ( figura 2.2.).
Diagrama de idei este formată din mai multe subansamble (A, B, C) cum ar fi:
Subansamblul (A), reprezintă forma matriței de revoluție de tipul (A1) cilindrică, (A2)
conică, (A3) semisferică, (A4) parabolică. Subansamblul (B), reprezintă modalitatea de montate a
semifabricatului, (B1) cu reținere, (B2) fără reținerea semifabricatului. Subansamblul (C),
reprezintă modalitatea de acționare a echipamentului, (C1) manual, (C2) automatizat, (C3)
hidraulic, (C4) pneumatic.
Fig. 2.2. Diagrama de idei pentru alegerea echipamentului procesului de ambutisare

S-a realizat combinarea celor trei subansambluri (A, B, C), în funcţie de variantele posibile,
utilizând un număr total de: 4 x 2 x 4 = 32 variante posibile de construcție a echipamentului necesar
12
procesului de ambutisare, a căror analiză ar solicita o perioadă foarte mare de timp. În cadrul acestei
analize se utilizează metoda secvenţial selectivă, ce studiază combinaţiile posibile şi cele
convenabile.
Variantele care ar trebui luate în considerare, corespund criteriului A1. Ținând cont de acest
criteriu precum și de combinațiile acestuia cu celelalte criterii obținem matricea subansamblurilor
prezentate în (tabelul 2.1).
Tabel 2.1. Matricea subansamblurilor ABC

C1 C2 C3 C4
A1B1 A1B1C1 A1B1C2 A1B1C3 A1B1C4
A1B2 A1B2C1 A1B2C2 A1B2C3 A1B2C4
În urma eliminării soluţiilor care sunt dificil de realizat din punct de vedere al posibilităţilor
practice sau a soluţiilor nefavorabile, s-au ales pentru studiu în continuare următoarele variante
constructive: A1B1C3 (matriță cilindrică, semifabricat montat prin reținere, echipament hidraulic),
A1B2C3 (matriță cilindrică, montarea fără reținere a semifabricatului, echipament hidraulic),
A1B2C2 ( matriță cilindrică, montarea fără reținere a semifabricatului, echipament automatizat) şi
A1B1C2 (matriță cilindrică, semifabricat montat prin reținere, echipament automatizat).
2.1.4. Alegerea variantei optime din punct de vedere constructiv

În urma alegerii unor soluţii optime care să poată sta la baza proiectării noului echipament
de ambutisare, s-au comparat variantele constructive alese anterior, prin metodă selectivă, utilizând
,,tehnica deciziei impuse ‘. S-au luat în calcul o serie de criterii de apreciere după cum urmează:
K1 – Posibilitatea de a realiza cât mai uşor operația de ambutisare;
K2 – Simplitate din punct de vedere constructiv – funcţional şi tehnologic;
K3 – Posibilitatea de schimbare a poansonului;
K4 – Siguranță în exploatare.
Pentru a putea stabili importanța fiecărui criteriu menţionat s-a propus o clasificare conform
(tabelului 2.2.). Alegerea criteriului se face prin compararea soluţiilor între ele, două câte două, prin
punctarea fiecăruia cu valoarea de 0 sau 1, în cazul în care importanţa unui criteriu este diferită de a
celuilalt, şi 0,5 pentru criteriile de aceeași importanţă.
Numărul de decizii se calculează cu următoarea relaţie [120]:
(2.1)
unde n reprezintă numărul criteriilor luate în considerare.
După efectuarea analizei rezultatelor obţinute în (tabelul 2.2) rezultă că ordinea importanţei
criteriilor de apreciere, alese anterior în scopul proiectării echipamentului de ambutisare, conţine
următoarea formă: Criteriul K1 este pe primul loc; Criteriul K3 este pe locul al doilea; Criteriul K2
este pe locul al treilea; Criteriul K4 este la fel cu criteriul K2.
Tabel 2.2 Stabilirea coeficienților de importanță

Numărul criteriului Total Coeficientul de
1 2 3 4 5 6
de decizie decizii N importanță N/D
K1 1 1 0,5 2,5 0,42
K2 0 0,5 0,5 1 0,16
K3 0,5 0,5 0,5 1,5 0,25
K4 0,5 0,5 1 0,16
Total 1 1 1 1 1 1 6 1
13
2.2. CONTRIBUȚII TEORETICE PRIVIND VARIAȚIA FORȚEI DE AMBUTISARE ÎN

RAPORT CU RAZA RELATIVĂ ŞI UNGHIUL DE RACORDARE A PLĂCII DE
AMBUTISARE
Pentru studiul teoretic al variației forței de ambutisare în raport cu raza relativă şi unghiul de
racordare a plăcii matriței pentru operația de ambutisare se are în vedere expresia uzuală folosită
pentru forţa de ambutisare conform [18], [60] și expusă în relația (2.3):
 
      e     c 

2
R D 2
 d  2  r  g
F    d  g    c  ln    q 
pl
 unde: (2.3)
  r 2 g d 
 2 
rpl
 1 
 g 
d = diametrul exterior al piesei finale; D = diametrul semifabricatului; σc = tensiunea de

compresiune; R = raza semifabricatului; r = raza piesei finale; µ = coeficientul de frecare; q =
presiunea de apăsare; rpl = raza plăcii de ambutisare; g = grosimea semifabricatului; α = unghiul
porțiunii racordate a plăcii de ambutisare.
Pentru a efectua analiza propusă, din ecuaţia (2.3) extragem expresia inclusă între acolade şi
facem notaţiile folosind expresiile (2.4), (2.5), (2.6) :
 D 2   d  2  rpl  g    
2
R
     c  ln    q   e  c și (2.4)
 r 2 g d  rpl
  2  1
g
2
r   R   q D 2      e    q 2  d r  c
  pl  
  c  ln   e   g   2  pl  1  sau (2.5)
 g   r 2 g d  2 g d g g r
 2  pl  1
g
2
 R   q D 2      e    q g  d   c
  x     c  ln   e      1   2  x   (2.6)
 r 2 g  d  2 d   g   2  x  1
Se constată că forţa de ambutisare este proporţională şi de aceiaşi natură în privinţa
monotoniei atât cu funcţia    cât şi cu funcţia   x  .
Pentru toate situaţiile practice concrete – în care
 
2
R R D 2  d  2  rpl  g
 1 și D  d  2  rpl  g şi expresia : C   c  ln    q  0
r r 2 g d
Prin urmare, funcţia    este de aceiaşi natură în privinţa monotoniei cu funcţia
exponenţială e   , funcţie care este monoton crescătoare .
Cu notaţiile din expresiile (2.7)
 R   q D 2      e    q g
A    c  ln     e  0, B   0 (2.7)
 r 2 g d  2 d
funcţia   x  poate fi retranscrisă sub forma (2.8):
2
 d   c
  x   A  B    1   2  x   (2.8)
 g   2  x 1
14
Pentru a deduce monotonia funcţiei   x  efectuăm derivarea şi obţinem (2.9):

 d   c
 '  x   4  B     1   2  x   2  (2.9)
 2  x  1
2
 g  
Deoarece  d g  1  2  x  0 și  c  2  x  1
2
 0 , considerând şi semnul lui B dat în relaţia
(2.7), rezultă  '  x   0 , deci funcţia   x  este strict descrescătoare .
În urma analizei efectuate asupra variabilității parametrilor ce determină forța de ambutisare
s-a stabilit concluzia referitoare la monotonia forţei de ambutisare ce este crescătoare în raport cu
unghiul porțiunii racordate a plăcii matriței α şi este descrescătoare faţă de raportul x= rpl/g.
Pentru eficientizarea procesului de ambutisare, se are în vedere diminuarea forței de
ambutisare; în acest scop, conform analizei de mai sus, dispunem de următoarele două mijloace:
1°- micşorarea unghiului α, eventual până la valoarea minimă acceptabilă din punct de
vedere tehnologic;
2°-mărirea raportului x= rpl/g (deoarece grosimea g este impusă de semifabricat, trebuie
mărită raza plăcii de ambutisare, rpl, dar respectând restricțiile de ordin tehnologic).
2.3. CONTRIBUȚII TEORETICE PRIVIND FORMULAREA PROBLEMELOR DE

AMBUTISARE ADÂNCĂ CU AJUTORUL METODEI ELEMENTULUI FINIT (MEF)
Studiul procesului de ambutisare adâncă a pieselor de revoluţie cilindrice, se realizează în

două etape.
În etapa I semifabricatul plan (disc) este transformat într-o piesă (semifabricat) cavă,
utilizând un poanson şi o placă matriţă cu diametrul mai mare decât al piesei finale. În etapa a II-a
se continuă deformarea semifabricatului cav, utilizând un poanson şi o placă matriţă cu diametrul
corespunzător piesei finale, până la atingerea adâncimii finale.
Tehnologia de prelucrare este una considerată convenţională, prin urmare forţa de
ambutisare F este realizată cu ajutorul unei prese hidraulice şi este aplicată prin intermediul
poansonului, ce acționează asupra semifabricatului obținându-se piesa finală.
Efectul anizotropiei asupra caracteristicilor de deformabilitate a semifabricatului, în special
în domeniul plastic, este deosebit de important şi de aceea a fost luat în calcul în cadrul modelarii
matematice.
Variabilele în cadrul procesului de ambutisare sunt în număr foarte mare, acestea fiind după
natura lor, sistematizate astfel:
1° - de material (corelate prin ecuaţiile constitutive efort funcţie de deformaţie şi viteza de
deformare);
2°- de echipament (corelate prin caracteristica sarcină - energie);
3°- de frecare (coeficientul de frecare, μ sau factorul de forfecare - frecare, m).
Procesul de ambutisare fiind unul dinamic, modelele matematice aferente acestui proces
constau din:
1°- ecuaţiile de guvernare a procesului; 2°- condiţiile de contur şi 3°- condiţiile iniţiale [118].
Datorită complexităţii acestor modele matematice, am alocat un paragraf aparte pentru
definirea mărimilor şi principiilor fizice ce au stat la baza deducerii acestor modele.
2.3.1. Modele conceptuale

Materialul semifabricatului este considerat ca fiind mediu continuu deformabil elasto-
plastic. În domeniul elastic materialul este considerat anizotrop axial-simetric, iar în domeniul
15
plastic - ortotropic (axele principale de anizotropie sunt perpendiculare 2 câte 2), iar în modelare va
fi adoptată anizotropaia normală (pe direcţia de ambutisare).
În raport cu variabilele independente spaţiale adoptate în reprezentarea matematică a
deformării unui mediu continuu, sunt utilizate două tipuri de modele [118]:
1°- Lagrange: coordonatele Xi, (i=1, 2, 3), ale unei particule din starea de referinţă
(nedeformată); 2°- Euler: coordonatele xi, (i=1, 2, 3) ale unui punct material din starea deformată.
Modelele matematice au fost analizate, în general, în domeniul 3D, iar ulterior, pentru
reducerea numărului de variabile spaţiale la două, s-au adoptat următoarele cazuri particulare:
- domeniu plan, pentru deformarea fundului piesei;
- domeniu axial simetric – pentru pereţii laterali, cilindrici, ai piesei.
2.3.2. Ecuaţiile de guvernare pentru materiale rigid-plastice

Ecuaţiile de guvernare pentru problemele de deformare plastică cvasi-statică a
materialelor rigid-plastice cuprind [118]:
 ij
Ecuaţiile de echilibru de tipul x    X , t  devin:  0 sau  ij ,i  0 (2.10)
xi
Yield criterion f  ij   C (constantă) şi efortul unitar efectiv de forma expresiei
   2   3   
2 1 2
1
  1     ij'  ij'   F W p 
3
2 2
1   2
12
 (2.11)
2  
3
2
au formele:
f  ij   C şi    ij ij      ,  
3 ' ' 12
(2.12)
2
Ecuaţiile constitutive tip
f  f
ij p   sau d  ij p  d (2.13)
 ij  ij
din regula de curgere asociată funcţiei (yield criteria) f  ij  devin:
f  ij 
ij   (2.14)
 ij
unde  şi d sunt constante de proporţionalitate pozitive.
Se iau în considerare condiţiile de compatibilitate :
1  u u j 
eij   i   (2.15)
2  x j xi 
În 3D avem 9 necunoscute: 6 componente ale eforturilor unitare şi 3 componente ale vitezei

(ratei deformaţiilor unitare).
2.3.3. Condiţii de contur
Conturul domeniului, S, în funcţie de natura condiţiilor de contur, este subdivizat astfel: S  Su  S F

Su = porţiunea pe care se impun condiţii referitoare la viteze;
SF = porţiunea pe care se impun condiţii referitoare la forţe şi eforturi unitare.
Astfel, condiţiile de contur constau din următoarele relaţii:
16
ui  x j   ui*  x j  , pentru x j  Su (2.16)

şi Fi  x j   Fi *  x j  , pentru x j  S F (2.17)
unde ui*  x j  şi Fi *  x j  sunt funcţii date.
2.3.4. Condiţii iniţiale
Procesul de ambutisare dinamic este echivalat printr-o succesiune de regimuri cvasi-statice,

considerate la momente impuse prin pasul de timp Δt ; pasul de timp Δt trebuie să fie mai mic
decât timpul necesar unei unde, care se deplasează cu viteza sunetului, c, să parcurgă distanţa
minimă, Δx , dintre două noduri adiacente din reţeaua de discretizare în elemente finite [76]:
x x
t   (2.18)
c E 
unde E este modulul de elasticitate al materialului (metalului), iar ρ – densitatea acestuia.
Distanţa minimă, Δx , pentru orice element finit (E.F.), trebuie să satisfacă relaţiile:
- pentru E.F. triunghiulare,
x  min  L1 , L2 , L3  (2.19)
unde Li , (i=1, 2, 3) sunt lungimile laturilor E.F. triunghiular;
- pentru E.F. patrulatere,
x  min  L1 , L2 , L3 , L4 , D1 , D2  (2.20)
unde Li , (i=1, 2, 3, 4) şi D1 , D2 sunt lungimile laturilor şi, respectiv, lungimile diagonalelor E.F.
patrulater.
Este foarte dificil de obţinut o soluţie completă a sistemului (2.10) ÷ (2.15), care să verifice
toate condiţiile de contur (2.16) şi (2.17); din acest motiv au fost deduse diferite metode
aproximative care se bazează pe ipoteze simplificatoare proprii (de ex.: se neglijează porţiunea
elastică a deformaţiei considerând doar porţiunea plastică ca o problemă de curgere). Dar cele mai
bune rezultate în rezolvarea problemelor de ambutisare au fost obţinute prin MEF, metodă care
implică principiul variaţional şi discretizarea în elemente finite.
2.5. CONTRIBUȚII LA STUDIUL AMBUTISĂRII ADÂNCI CU AJUTORUL MEF
Sistemele moderne de proiectare și simulare cu ajutorul MEF oferă posibilitatea efectuării

unor calcule matematice și evaluări complexe, punând la dispoziția utilizatorilor biblioteci cu
metode de calcul algebric, statistic, calcul automat pentru suprafețe și volume, determinarea
momentelor de inerție, calcule de rezistență cu elemente finite etc.
Din multitudinea programelor bazate pe MEF, se va analiza comportarea semifabricatului,
în cadrul procesului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci, cu ajutorul softului ANSYS.
Programul ANSYS este printre cele mai complete programe generale ce utilizează MEF. Cu
ajutorul programului ANSYS se poate studia: influenţa mărimii şi formei semifabricatului, influenţa
tensiunilor ce apar în material, mărimea forţelor de deformare şi nu în ultimul rând influenţa forțelor
de frecare .
Programul ANSYS este structurat pe trei componente generale: preprocesarea, analiza și
postprocesarea.
17
2.5.7. Analiza cu ajutorul elementului finit a procesului de ambutisare și interpretarea

rezultatelor
În urma analizei cu element finit a procesului de ambutisare cilindrică adâncă s-a studiat
comportarea semifabricatelor din tablă sub formă de disc având diametrul de 77 mm, cu grosimea
de 1 mm.
Operația de ambutisare analizată este fără reținerea semifabricatului, soluție constructivă
identificată utilizând metoda diagramei de idei, realizată în cadrul acestui capitol. Simularea
procesului de ambutisare cu ajutorul programului Ansys, a vizat patru tipuri de materiale metalice,
două oțeluri și două materiale neferoase. S-au efectuat un număr de 12 analize cu element finit
diferențiate prin cele patru tipuri de materiale, de jocul dintre elementele active, forța cu care este
acționat poansonul, în funcție de condițiile de lubrifiere (cu ungere sau fără ungere).
În (tabelul 2.9.) sunt prezentați parametrii de ieșire: deplasarea poansonului, deformaţia
maximă a semifabricatului, şi tensiunea normală maximă din cadrul semifabricatului în funcţie de
parametrii de intrare: jocul dintre elemente active, forța cu care este acționat poansonul și condițiile
de lubrifiere, pentru semifabricat marca X5CrNi18-10.
Simularea s-a realizat cu variația jocului dintre elementele active j = 0,35; 0,60; 0,85; 1,10;
1,35; 1,85, utilizând poansoane cu diametre diferite, cu sau fără ungere.
Tabel 2.9. Rezultatele simulării numerice la prima operaţie a procesului de ambutisare pentru
semifabricatul din oțel inoxidabil marca X5CrNi18-10
Parametrii de intrare Parametrii de ieșire
Forța Cu ungere Deformația Tensiunea
Diametrul Jocul Deplasarea
Nr. maximă (U) / Fără semifabricatului normală
poansonului j poansonului
crt. F ungere pe axa Ox maximă, T
[mm] [mm] [mm]
[kN] (FU) rază [mm] [MPa]
1 43,5 0,35 55 FU 46,32 23,82 367,28
2 43,5 0,35 53 U 45,55 23,81 352,72
3 43 0,60 53 FU 48,95 23,85 347,53
4 43 0,60 51 U 46,48 23,83 305,48
5 42,5 0,85 49 FU 48,09 23,88 298,54
6 42,5 0,85 47 U 45,38 23,86 282,47
7 42 1,10 47 FU 49,37 23,94 274,34
8 42 1,10 45 U 48,44 23,93 257,42
9 41,5 1,35 45 FU 48,02 23,95 251,39
10 41,5 1,35 43 U 45,89 24,10 248,76
11 40,5 1,85 43 FU 47,16 24,26 242,87
12 40,5 1,85 41 U 45,97 24,20 240,95
Valorile maxime ale tensiunii normale sunt obținute în urma realizării simulării cu ajutorul
elementului finit (figura 2.11). Valoarea tensiunii normale maxime de 298,54 MPa, îi corespunde
un joc de 0,85 mm între elementele active.
Deformația maximă a semifabricatului obținută în urma experiențelor prin simulare,
reprezintă raza interioară a piesei (figura 2.12), cu valoarea de 23,947 mm, pentru un joc de 1,10
mm.
În urma analizei cu element finit a semifabricatului marca S235JR, rezultatele obținute
privind deplasarea poansonului, deformaţia maximă a semifabricatului, şi tensiunea normală
maximă, au fost centralizate în cadrul (tabelului 2.10.) ținând cont de variația jocului dintre
18
elemente active, forța cu care este acționat poansonul și condițiile de lubrifiere. Experiențele au fost
realizate utilizând poansoane cu diametre diferite, astfel obținându-se o variație a jocului dintre
elementele active j = 0,35; 0,60; 0,85; 1,10; 1,35; 1,85. Pentru fiecare experiment, simularea s-a
realizat cu ungere sau fără ungere. Valoarea maximă a tensiunii normale este obținută în urma
realizării simulării cu ajutorul elementului finit (figura 2.13), având valoarea de 281,56 MPa,
corespunzător un joc de 0,85 mm între elementele active corespunzător unei deformări maxime pe
OX a semifabricatului reprezentând raza interioară a piesei de 23,80 mm.
Deformația maximă a semifabricatului marca S235JR, obținută în urma simulării, reprezintă
raza interioară a piesei (figura 2.14), cu valoarea de 23,817 mm, pentru un joc de 0,85 mm.
Următorul material studiat cu ajutorul elementului finit este o alamă marca CW508L, iar
rezultatele fiind structurate în parametrii de intrare și cei de ieșire (tabelul 2.11). Experiențele au
fost realizate utilizând semifabricatul marca CW508L, cu ajutorul poansoanelor cu diametre
diferite, astfel obținându-se o variație a jocului dintre elementele active j = 0,35; 0,60; 0,85; 1,10;
1,35; 1,85.
Fig. 2.11 Tensiune normală maximă pe direcția Fig. 2.12 Deformația maximă a semifabricatului
OX [MPa] obținută la simularea ambutisării pe direcția axei OX, raza piesei [mm] obținută
la simularea ambutisării
Tabel 2.10. Rezultatele simulării numerice la prima operaţie a procesului de ambutisare pentru
semifabricatul din material marca S235JR
[mm] [mm] [mm]
1 43,5 0,35 35 FU 43,51 23,74 338,47
2 43,5 0,35 32 U 42,58 23,74 327,91
3 43 0,60 32 FU 42,75 23,75 296,45
4 43 0,60 30 U 42,67 23,75 284,48
5 42,5 0,85 30 FU 44,70 23,80 281,56
6 42,5 0,85 28 U 44,88 23,81 271,67
7 42 1,10 28 FU 43,68 23,88 262,82
8 42 1,10 26 U 44,19 23,96 258,14
9 41,5 1,35 26 FU 43,60 24,20 254,95
10 41,5 1,35 24 U 43,26 24,21 250,84
11 40,5 1,85 24 FU 43,35 24,25 248,71
12 40,5 1,85 22 U 42,67 24,28 247,42
19
Pentru fiecare joc s-a realizat simulare cu ungere sau fără ungere. Valoarea maximă a
tensiunii normale variază de la valoarea 293,72 MPa corespunzător unei deformații maxime după
direcția OX de 23,97 mm, până la valoarea de 228,54 MPa ce îi este corespunzător o deformare
maximă de 24,39 mm, reprezentând raza interioară a piesei.
Fig. 2.13 Tensiunea normală maximă Fig. 2.14 Deformația maximă a semifabricatului
pe direcția OX [MPa] pentru S235JR pe direcția axei OX, raza piesei [mm]
determinată prin analiză cu element finit determinată prin analiză cu element finit
Tabel 2.11. Rezultatele simulării numerice la prima operaţie a procesului de ambutisare

pentru semifabricatul din material marca CW508L
[mm] [mm] [mm]
1 43,5 0,35 35 FU 52,48 23,97 293,72
2 43,5 0,35 32 U 42,86 23,95 285,46
3 43 0,60 32 FU 48,78 23,93 279,14
4 43 0,60 30 U 40,42 23,93 272,78
5 42,5 0,85 30 FU 44,39 23,87 264,18
6 42,5 0,85 28 U 37,26 23,82 256,37
7 42 1,10 28 FU 41,53 23,84 250,43
8 42 1,10 26 U 38,29 24,16 247,86
9 41,5 1,35 26 FU 40,87 24,21 242,32
10 41,5 1,35 24 U 37,49 24,34 239,57
11 40,5 1,85 24 FU 39,56 24,36 232,51
12 40,5 1,85 22 U 37,14 24,39 228,54
Valoarea maximă a tensiunii normale variază de la valoarea 293,72 MPa corespunzător unei
deformații maxime după direcția OX de 23,97 mm, până la valoarea de 228,54 MPa ce îi este
corespunzător o deformare maximă de 24,39 mm, reprezentând raza interioară a piesei.
Tensiunea normală maximă de 264,18 MPa (figura 2.15),corespunde pentru o deformare pe
direcția axei OX de 23,87 mm, reprezentând raza interioară a piesei, pentru jocul dintre elementele
active de 0,85 mm. Valoarea maximă a deformării este de 24,167 mm (figura 2.16) corespunzător
tensiunii normale 247,86 MPa, la jocul dintre elementele active de 1,10 mm.
20
pe direcția OX [MPa] pentru CW508L pe direcția axei OX, raza piesei [mm]
determinată prin analiză cu element finit determinată prin analiză cu element finit
Cel de-al patrulea material aluminiu marca EN-AW1050 ce se prezintă sub formă de disc cu
grosimea de 1mm a fost studiat cu ajutorul elementului finit. În urma studiului s-a constatat că piesa
rezultată se rupe fiind totodată și încrețită (figura 2.17). Simularea s-a realizat cu toate poansoanele
având diametre diferite, variind de la 43,5 mm până la 40,5 mm, rezultatul fiind același. Prin urmare
materialul nu se pretează ambutisării.
Fig.2.17. Deformarea maximă pentru EN AW 1050

obținută în urma simulării cu element finit
Analizând datele obținute la prima ambutisare (tabelele 2.9; 2.10; 2.11) se constată că
valoarea coeficientului limită de ambutisare LDR variază în funcție de joc în intervalul 1,58 ÷ 1,61
pentru oțelul inoxidabil X5CrNi18-10. Pentru oțelul de construcții S235JR valoarea LDR variază
între 1,58 şi 1,62. Pentru cel de-al treilea material CW508L, valoarea LDR este cuprinsă între 1,59
÷ 1,60.
Pentru operația a doua de ambutisare, se utilizează drept semifabricat piesele obținute la
prima operație. Se parcurg aceeași pași ca și la simularea precedentă a primei operații de
ambutisare, se stabilesc: sistemul de axe, discretizarea, introducerea constrângerilor și a forțelor
implicate în proces.
S-au utilizat poansoane a căror diametre variază de la 31,9 mm până la 29,4 mm, pentru un
diametru interior a matriței de 34,60 mm rezultând astfel jocuri cuprinse 0,35mm până la 1,85mm
(tabelul 2.12), pentru oțelul X5CrNi18-10.
S-au realizat un număr de 12 analize cu element finit diferențiate. Valoarea maximă a
tensiunii normale variază de la valoarea 454,58 MPa corespunzător unei deformații maxime după
21
direcția OX de 18,92 mm, până la valoarea de 328,25 MPa ce îi este corespunzătorre o deformare
maximă de 18,23 mm, reprezentând raza interioară a piesei.
Tensiunea normală maximă de 435,83 MPa (figura 2.18) corespunde unei deformări pe
direcția axei OX de 18,48 mm reprezentând raza interioară a piesei pentru jocul dintre elementele
active de 0,60 mm. Zona de culoare roșie indică valoarea maximă a tensiunii dar și locul unde este
posibil fisurarea piesei. Valoarea maximă a deformării este de 18,92 mm (figura 2.19)
corespunzător tensiunii normale 454,58 MPa, la jocul dintre elementele active de 0,35 mm.
Pentru operația a doua de ambutisare, utilizând piesele obținute la prima operație din oțelul
S235JR, se realizează un număr de 12 analize cu element finit diferențiate prin jocul dintre
elementele active, forța cu care este acționat poansonul, în funcție de condițiile de lubrifiere. Toate
aceste analize sunt structurate în parametrii de intrare și cei de ieșire (tabelul 2.13).
Tabel 2.12. Rezultatele simulării numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

pentru oțelul marca X5CrNi18-10
[mm] [mm] [mm]
1 31,9 0,35 70 FU 38,02 18,92 454,58
2 31,9 0,35 68 U 37,25 18,63 440,12
3 31,4 0,60 68 FU 40,65 18,49 435,83
4 31,4 0,60 66 U 38,18 18,21 394,78
5 30,9 0,85 66 FU 39,79 18,34 382,84
6 30,9 0,85 64 U 37,08 17,87 368,71
7 30,4 1,10 64 FU 41,07 17,89 363,64
8 30,4 1,10 62 U 40,14 17,93 342,73
9 29,9 1,35 62 FU 39,72 18,28 338,62
10 29,9 1,35 60 U 37,59 18,11 335,06
11 29,4 1,85 60 FU 38,86 18,47 330,57
12 29,4 1,85 58 U 37,67 18,23 328,25
pe direcția OX [MPa] pentru X5CrNi18-10 pe direcția axei OX, raza piesei [mm]
22
Tabel 2.13. Rezultatele simulării numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

pentru semifabricatul din oțel marca S235JR
[mm] [mm] [mm]
1 31,9 0,35 45 FU 35,98 18,68 402,17
2 31,9 0,35 42 U 35,05 18,46 391,61
3 31,4 0,60 42 FU 35,22 18,44 360,15
4 31,4 0,60 40 U 35,14 18,32 348,18
5 30,9 0,85 40 FU 37,17 18,45 342,26
6 30,9 0,85 38 U 37,35 17,26 335,37
7 30,4 1,10 38 FU 36,15 17,58 326,52
8 30,4 1,10 36 U 36,66 17,74 321,84
9 29,9 1,35 36 FU 36,07 18,96 318,65
10 29,9 1,35 34 U 35,73 18,82 314,54
11 29,4 1,85 34 FU 35,82 18,78 312,41
12 29,4 1,85 32 U 35,14 18,63 311,12
Tensiunii normale maxime de 342,26 MPa (figura 2.20) îi corespunde o deformare pe

direcția axei OX de 18,45 mm pentru jocul dintre elementele active de 0,85 mm. Valorii maxime a
deformării de 18,783 mm (figura 2.21) îi corespunde o tensiune normală de 312,41 MPa, la un
joc dintre elementele active de 1,85 mm.
Zonele având culoarea roșie indică în primul rând o valoare maximă a tensiunii dar și zona
în care este posibil apariția fisurării piesei.
Se poate constata că pericolul de fisurare este prezent în zona de racordare a piesei, acolo
unde se subțiază materialul.
Valoarea maximă pozitivă a tensiunii normale reprezintă o tensiune de întindere, iar
valoarea negativă este o tensiune de compresiune.
pe direcția OX [MPa] pentru S235JR pe direcția axei OX, raza piesei [mm]
La operația a doua de ambutisare, pentru CW508L se utilizează ca și în cazurile precedente

piesele obținute la prima operație realizându-se un număr de 12 simulări cu element finit.
23
Rezultatele experiențelor sunt structurate în parametrii de intrare și cei de ieșire (tabelul

2.13), fiind caracterizate de o variație a tensiunii normale maxime 3de la 57,52 MPa la valoarea de
292,34 MPa. Jocul dintre elementele active variază ca și în cazurile precedente de la valoarea
0,35mm până la 1,85 mm.
Tabel 2.14. Rezultatele simulărilor numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

pentru semifabricatul din alamă marca CW508L
[mm] [mm] [mm]
1 43,5 0,35 40 FU 45,14 18,38 357,52
2 43,5 0,35 38 U 35,52 18,28 349,26
3 43 0,60 38 FU 41,44 18,26 343,94
4 43 0,60 36 U 33,08 18,23 336,58
5 42,5 0,85 36 FU 37,05 18,17 327,98
6 42,5 0,85 35 U 29,92 18,04 320,17
7 42 1,10 35 FU 34,19 17,88 314,23
8 42 1,10 33 U 30,95 17,05 311,66
9 41,5 1,35 33 FU 33,53 18,29 306,12
10 41,5 1,35 31 U 30,15 18,21 303,37
11 40,5 1,85 31 FU 32,22 18,15 296,31
12 40,5 1,85 30 U 29,80 18,06 292,34
Fig. 2.22 Tensiunea normală maximă Fig. 2.23 Deformația maximă a semifabricatului pe
pe direcția OX [MPa] pentru CW508L direcția axei OX, raza piesei [mm]
2.5.8. Modelarea matematică a rezultatelor obținute prin simulări numerice

Din analiza calitativă a graficelor corelațiilor dintre forța de ambutisare maximă şi joc,
precum şi dintre tensiunea normală maximă şi joc, elaborate pe baza datelor din tabelele 2.9÷2.14
(vezi Anexe), în vederea unui studiu cantitativ detaliat al preciziei, am selectat trei tipuri de
corelații:
24
I°. y  Pn  x  (2.61)
II°. y  Pn ln  x   (2.62)
Pn ln  x 
III°. y  e  
(2.63)
unde Pn  u  este un polinom de gradul n iar variabila independentă formală u este definită astfel:
u  x pentru tipul I°; u  ln  x  pentru tipurile II° şi III° (2.64)
Formal, pentru prelucrarea statistică, dispunem de următoarele perechi de date:
 xi , yi  cu i  1, 2, , N sau  x, y  (2.65)
unde x şi y sunt vectori N-dimensionali.
Deoarece numărul de valori aferente jocului este limitat la valoarea N=6, pentru gradul n am
adoptat valorile 1÷3; astfel pentru polinomul Pn  u  au rezultat următoarele trei expresii concrete:
Pn  u   a  u  b (polinom de gradul întâi) (2.66)
Pn  u   a  u  b  u  c (polinom de gradul doi)
2
(2.67)
Pn  u   a  u  b  u  c  u  d (polinom de gradul trei)
3 2
(2.68)
Coeficienții polinomiali din relațiile (2.66)÷(2.68) sunt considerați elementele vectorului
(n+1) – dimensional C. Vectorul C a fost dedus apelând funcția standard din Matlab polyfit.m
(bazată pe algoritmul metodei celor mai mici pătrate) cu sintaxele de mai jos, diferențiate după tipul
corelației:
C  polyfit  x, y , n  - pentru tipul I° (2.69)
C  polyfit  ln x, y , n  - pentru tipul II° (2.70)
C  polyfit  ln x, ln y , n  - pentru tipul III° (2.71)
Precizia corelaţiilor este evaluată prin coeficientul de corelaţie R (numai în cazul n=1) şi
prin abaterea medie pătratică σ, denumită şi abaterea standard.
Ȋn MATLAB, coeficientul R şi norma unui vector se determină apelând funcţiile standard
corrcoef.m şi, respectiv, norm.m; astfel, pentru cele trei tipuri de corelaţii, au fost utilizate
următoarea sintaxă:
 
R  corrcoef  x, y  şi norm  Pn  x   y  , 2 - pentru tipul I° (2.74)
 
R  corrcoef  ln x, y  şi norm  Pn  ln x   y  , 2 - pentru tipul II° (2.75)
  Pn ln  x   
R  corrcoef  ln x, ln y  şi norm  e    y  , 2  - pentru tipul III° (2.76)
  
O corelaţie este cu atât mai precisă cu cât valoarea absolută (modulul) coeficientului de
corelație, |R|, este mai apropiată de unitate, iar abaterea medie pătratică σ este mai mică; astfel
indicatorii |R| şi σ sunt utilizați atât în stabilirea tipului de corelație (I°, II° sau III°) cât şi a gradului
polinomului Pn  u  (n =1, n =2 sau n =3).
În cadrul aceluiaşi tip, corelația prezintă o expresie analitică mai simplă (deci mai lesne de
utilizat) dar şi abaterea σ mai mare cu cât gradul n este mai mic (în particular, n=1); în vederea
stabilirii gradului n, fără însă a diminua inadmisibil de mult precizia corelației, am propus
următorul criteriu:
100  2  3  1  p  & 100  1  2  1  p   n  1 

100  2  3  1  p  & 100  1  2  1  p   n  2  (2.77)
100  2  3  1  p   n  3 

25
unde σ1, σ2 şi σ3 reprezintă abaterea medie pătratică corespunzătoare, respectiv, polinoamelor de

grad n=1, n=2 sau n=3, iar p – diminuarea admisibilă a abaterii σ, redată procentual, la adoptarea
unui polinom de grad imediat inferior.
S-a exemplificat aplicarea modelului matematic expus mai sus la determinarea corelaţiilor
forță de ambutisare maximă simulată-joc şi tensiune normală maximă simulată – joc atât în varianta
fără ungere (FU), cât şi în cea cu ungere (U), pentru semifabricatul din alamă marca CW508L,
numai în operația a doua a procesului de ambutisare.
Rezultatele referitoare la coeficienții polinomiali din relațiile (2.66)÷(2.68) şi indicatorii de
precizie - abaterea medie pătratică σ şi/sau coeficientul de corelaţie R - ai celor trei tipuri de
corelaţii (2.61)÷(2.63) au fost centralizate în tabelele 2.15÷2.20; prin urmare, pentru fiecare din cele
4 dependenţe (2.78)÷(2.81) au fost determinate câte 9 corelații.
Tabel 2.15. Corelaţii de tipul I° pentru dependența forţă de ambutisare maximă simulată - joc
Coeficienții corelației polinomiale Abaterea
Semifabricat FU Grad |R|
medie pă-
/ Operație U polinom a b c d (pt. n=1)
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
n=1 -6,0000 47,6000 - - 0,4472 0,9906
FU n=2 1,5238 -12,4000 53,9390 - 0,2182
CW508L n=3 -8,44e-14 1,5238 -12,4000 53,9390 0,2182
OP2 n=1 -5,5429 45,0114 - - 0,6370 0,9781
U n=2 1,9048 -13,5429 52,9352 - 0,4094
n=3 3,2464 -18,5474 27,8647 26,0479 0,2871
Tabel 2.16. Corelaţii de tipul I° pentru dependența tensiune normală maximă simulată - joc
medie pă-
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 -41,9434 408,9359 - - 5,5246 0,9715|
FU 2 20,9390 -129,8874 496,0424 - 1,3224
CW508L 3 10,9148 -47,8241 9,3306 405,6434 0,8863
OP2 1 -38,2160 395,9656 - - 4,5851 0,9762
U 2 17,2838 -110,8080 467,8662 - 1,1912
3 -0,3339 19,3875 -115,0671 470,6318 1,1908
Tabel 2.17. Corelaţii de tipul II° pentru dependența forţă de ambutisare maximă simulată - joc
medie pă-
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
n=1 -12,1397 43,6517 - - 0,2213 0,9977
FU n=2 0,0827 -12,2508 43,6840 - 0,2212
CW508L n=3 2,4305 -4,8512 -9,1933 43,1221 0,2193
OP2 n=1 -11,2555 41,3913 - - 0,4590 |0,9887
U n=2 1,2813 -12,9762 41,8918 - 0,4517
n=3 24,3516 -48,1536 17,6583 36,2612 0,3459
26
Tabel 2.18. Corelaţii de tipul II° pentru dependența tensiune normală maximă simulată - joc
medie pă-
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
n=1 -85,9413 382,0591 - - 6,9629 0,9909
FU n=2 37,9052 -136,8443 396,8656 - 2,0206
CW508L n=3 161,5046 -289,9565 66,3292 359,5220 0,6079
OP2 n=1 -78,1533 371,3761 - - 5,4466 0,9938|
U n=2 30,0360 -118,4887 383,1088 - 1,3930
n=3 67,6182 -107,2320 -33,4247 367,4739 1,1356
Tabel 2.19. Corelaţii de tipul III° pentru dependența forţă de ambutisare maximă simulată - joc
medie pă-
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
n=1 -0,3435 3,7966 - - 0,0073 0,9969
FU n=2 -0,0557 -0,2687 3,7749 - 0,0064
CW508L n=3 0,0660 -0,1896 -0,1857 3,7596 0,0064
OP2 n=1 -0,3334 3,7419 - - 0,0139 0,9881
U n=2 -0,0081 -0,3226 3,7388 - 0,0139
n=3 0,7622 -1,5554 0,6363 3,5625 0,0106
Tabel 2.20. Corelaţii de tipul III° pentru dependența tensiune normală maximă simulată - joc
Semifabricat FU Grad
medie pă- Obsv.
/ Operație U polinom a b c d
tratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
n=1 -0,2640 5,9570 - - 0,0085 0,9930
FU n=2 0,0873 -0,3812 5,9910 - 0,0064
CW508L n=3 0,5164 -0,9612 0,2685 5,8716 0,0017
/ OP2 n=1 -0,2444 5,9271 - - 0,0060 0,9958
U n=2 0,0666 -0,3338 5,9531 - 0,0043
n=3 0,2211 -0,3823 -0,0556 5,9020 0,0034
Pentru o eficientă analiză comparativă, datele referitoare la indicatorii de precizie ai

fiecăreia din cele 9 corelaţii pentru fiecare dependență, au fost sistematizate în (tabelele 2.21
÷2.24). Considerând şi condițiile (2.77), atribuind pentru diminuarea admisibilă a abaterii σ
valoarea p =10%, s-a stabilit corelația optimală pentru fiecare din cele 4 dependențe, evidenţiată
prin marcarea valorii abaterii σ cu caractere bold. De exemplu, pentru dependența (2.78) a rezultat
ca fiind optimală corelaţia de tipul III° cu gradul polinomial n =2 (tabelul 2.21), prezentând abaterea
σ = σ 2=0,0064; de asemenea, s-au marcat cu caractere bold aldine valorile pentru modulul
|R|=0,9969 şi abaterea σ = σ 1= 0,0073 - corespunzătoare corelaţiei de tipul III° cu gradul
polinomial n =1.
27
Tabel 2.21. Compararea preciziei corelațiilor pentru dependența forței de ambutisare maxime
simulate de joc la a doua operaţie de ambutisare pentru semifabricatul din alamă marca CW508L,
fără ungere
Grad polinom n=1 n=2 n=3
Tipul 100  1  2  1 100  2  3  1
|R| σ1 σ2 σ3
corelației
F  Pn  j  0,9906 0,4472 0,2182 104,95 0,2182 0,00
F  Pn ln  j  
0,9977 0,2213 0,2212 0,05 0,2193 0,87
Pn ln  j  
F e 0,9969 0,0073 0,0064 14,06 0,0064 0,00
Tabel 2.22. Compararea preciziei corelațiilor pentru dependența forței de ambutisare maxime
simulate de joc la a doua operaţie de ambutisare pentru semifabricatul din alamă marca CW508L,
cu ungere
Tipul corelației |R| σ1 σ2 100  1  2  1 σ3 100  2  3  1
F  Pn  j  0,9781 0,6370 0,4094 55,59 0,2871 42,60
F  Pn ln  j   0,9887 0,4590 0,4517 1,62 0,3459 30,59
Pn ln  j  0,0139 0,00 31,13
F e   0,9881 0,0139 0,0106
Tabel 2.23. Compararea preciziei corelațiilor pentru dependența tensiunii normale maxime simulate
de joc la a doua operaţie de ambutisare pentru semifabricatul din alamă marca CW508L, fără
ungere
T  Pn  j  0,9715 5,5246 1,3224 317,77 0,8863 49,20
T  Pn ln  j   0,9909 6,9629 2,0206 244,60 0,6079 232,39
Pn ln  j  0,0064 32,81 276,47
T e   0,9930 0,0085 0,0017
Tabel 2.24 Compararea preciziei corelațiilor pentru dependența tensiunii normale maxime simulate
de joc la a doua operaţie de ambutisare pentru semifabricatul din alamă marca CW508L, cu ungere
100  1  2  1 100  2  3  1
Tipul
|R| σ1 σ2 σ3
corelației
T  Pn  j  0,9762 4,5851 1,1912 284,91 1,1908 0,03
T  Pn ln  j   0,9938 5,4466 1,3930 291,00 1,1356 22,67
Pn ln  j  0,0043 39,53 26,47
T  e   0,9958 0,0060 0,0034
Sistematizând rezultatele evidențiate în tabelele (2.21)÷(2.24) şi preluând din (tabelele 2.19
şi 2.20) coeficienții polinomiali corespunzători corelațiilor optimale au fost deduse expresiile
analitice concrete pentru dependențele (2.78)÷(2.81), centralizate în ( tabelul 2.25 – col. a 5-a).
28
Deoarece corelațiile aferente tipului optimal, corespunzătoare gradului polinomial n=1

deoarece prezintă pentru modulul coeficientului de corelație valori apropiate de unitate, chiar dacă
nu satisfac condițiile (2.77), acestea pot fi aplicate în calcule expeditive; din acest motiv, aceste
corelații au fost centralizate în (tabelul 2.26 – col. a 6-a).
Tabel 2.25.Corelațiile optimale de grad superior la a doua operaţie de ambutisare

Abaterea
Nr. FU Corelație optimală
Dependența medie pătratică,
crt. U (tip III°, u=ln j)
σ
1 2 3 4 5
F  e-0,0557u -0,2687u 3,7749
2
1 Forță de ambutisare FU 0,0064
maximă simulată - joc 0,7622u 3 -1,5554u 2  0,6363u  3,5625
2 U 0,0106 F e
T  e0,5164u -0,9612u 2  0,2685u  5,8716
3
3 Tensiune normală FU 0,0017
maximă simulată - joc
T  e0,2211u -0,3823u -0,0556u 5,9020
3 2
4 U 0,0034
Tabel 2.26.Corelațiile optimale de gradul întâi la a doua operaţie de ambutisare
Nr. FU Coeficient de Abaterea Corelație optimală
Dependența
crt. U corelație, |R| medie pătratică, σ (tip III°, u=ln j)
1 2 3 4 5 6
u 3,7966
1 Forță de ambutisare FU 0,9969 0,0073 F e -0,3435
2 maximă simulată - joc U 0,9881 0,0139 F  e-0,3334u 3,7419

3 Tensiune normală FU 0,9930 0,0085 T  e-0,2640u 5,9570
4 maximă simulată - joc U 0,9958 0,0060 T  e-0,2444u 5,9271
Tabel 2.27.Corelațiile optimale pentru dependența dintre forța de ambutisare maximă simulată şi joc
Abaterea
Nr. Operație / FU Expresia analitică a corelației,
medie pătratică,
crt. semifabricat U în care u  ln j
σ
F  e0,7755u -1,5030u 0,5304u 3,9645
3 2
1 X5CrNi18-10 FU 0,0063
/ OP1 F  e0,8085u -1,5693u 0,5559u 3,9249
3 2
2 U 0,0065
F  e0,3240u
3 -0,6448u 2 -0,1222u 3,6393
3 S235JR FU 0,0063
F  e0,7600u
/ OP1 3 -1,6583u 2  0,5922u 3,4154
4 U 0,0049
F  e0,3240u
3 -0,6448u 2 -0,1222u 3,6393
5 CW508L FU 0,0063
F  e0,7600u
/ OP1 3 -1,6583u 2  0,5922u 3,4154
6 U 0,0049
F  e0,3227u
3 -0,6735u 2  0,2168u  4,2348
7 X5CrNi18-10 FU 0,0018
F  e 0,3329u
/ OP2 3 -0,6955u 2  0,2245u  4,2052
8 U 0,0019
F  e0,2347u
3 -0,4429u 2 -0,1304u 3,8778
9 S235JR FU 0,0046
F  e0,5625u
/ OP2 3 -1,2019u 2  0,4111u 3,7063
10 U 0,0034
F  e-0,0557u
2 -0,2687u 3,7749
11 CW508L FU 0,0064
F  e0,7622u
/ OP2 3 -1,5554u 2  0,6363u 3,5625
12 U 0,0106
29
Tabel 2.28 Corelațiile optimale pentru dependența dintre tensiunea normală maximă simulată şi joc
Nr. Operație / FU Abaterea Expresia analitică a corelației,
crt. semifabricat U medie pătratică, σ în care u  ln j
1 2 3 4 5
 3 -4,6912u 2  2,0870u 5,6390
1 X5CrNi18-10 FU 0,0111 T e 2,4500 u
/ OP1 T  e0,3751u -0,1940u -0,8099u 6,1144

3 2
2 U 0,0082
T  e-0,4843u
2 -1,0610u  6,0958
3 S235JR FU 0,0086
T  e-0,4774u
/ OP1 3 +1,5231u 2 -1,7112u  6,1792
4 U 0,0083
T  e0,5695u
3 -1,0529u 2  0,2513u 5,6868
5 CW508L FU 0,0018
T  e0,2778u
/ OP1 3 -0,4893u 2 -0,0563u 5,7088
6 U 0,0042
T  e1,8100u
3 -3,4234u 2 1,4663u 5,9419
7 X5CrNi18-10 FU 0,0130
T  e0,4261u
/ OP2 3 -0,3861u 2 -0,5107u  6,2630
8 U 0,0058
T  e-0,1964u
3 +0,8308u 2 -1,1617u  6,2747
9 S235JR FU 0,0041
T  e-0,4222u
/ OP2 3 +1,3175u 2 -1,4482u  6,2953
10 U 0,0068
T  e0,5164u
3 -0,9612u 2  0,2685u 5,8716
11 CW508L FU 0,0017
T  e0,2211u
/ OP2 3 -0,3823u 2 -0,0556u 5,9020
12 U 0,0034
Tabel 2.29. Corelațiile de gradul I aproximative pentru depedența dintre

forța de ambutisare maximă simulată şi joc
Nr. Semifabricat FU Coeficient de Abaterea Expresia analitică a corelației
crt. / Operație U corelație, |R| medie pătratică, σ în care u  ln j
1 2 3 4 5 6
u  4,1160
1 X5CrNi18-10 FU 0,9919 0,0121 F e -0,3495
2 / OP1 U 0,9920 0,0125 F  e-0,3646u  4,0838

3 S235JR FU 0,9985 0,0074 F  e-0,5124u 3,7092
4 / OP1 U 0,9959 0,0126 F  e-0,5190u 3,6362
5 CW508L FU 0,9985 0,0074 F  e-0,5124u 3,7092
6 / OP1 U 0,9959 0,0126 F  e-0,5190u 3,6362
7 X5CrNi18-10 FU 0,9971 0,0044 F  e-0,2139u  4,3166
8 / OP2 U 0,9970 0,0046 F  e-0,2207u  4,2899
9 S235JR FU 0,9984 0,0058 F  e-0,3806u 3,9190
10 / OP2 U 0,9966 0,0084 F  e-0,3770u 3,8598
11 CW508L FU 0,9969 0,0073 F  e-0,3435u 3,7966
12 / OP2 U 0,9881 0,0139 F  e-0,3334u 3,7419
30
Tabel 2.30. Corelațiile de gradul I aproximative pentru dependența dintre

tensiunea normală maximă simulată şi joc
Abaterea
Nr. Operație / FU Coeficient de Expresia analitică a corelației
medie pătratică, în care u  ln j
crt. semifabricat U corelație, |R|
σ
1 2 3 4 5 6
u  6,0951
1 X5CrNi18-10 FU 0,9772 0,0360 T e -0,6158
2 / OP1 U 0,9665 0,0371 T  e-0,5197u 5,9795

3 S235JR FU 0,9608 0,0318 T  e-0,4106u 5,9067
4 / OP1 U 0,9379 0,0365 T  e-0,3666u 5,8524
5 CW508L FU 0,9941 0,0096 T  e-0,3266u 5,7782
6 / OP1 U 0,9962 0,0072 T  e-0,3055u 5,7439
7 X5CrNi18-10 FU 0,9737 0,0298 T  e-0,4736u 6,2624
8 / OP2 U 0,9609 0,0313 T  e-0,4036u 6,1744
9 S235JR FU 0,9556 0,0277 T  e-0,3345u 6,0606
10 / OP2 U 0,9355 0,0303 T  e-0,2988u 6,0179
11 CW508L FU 0,9930 0,0085 T  e-0,2640u 5,9570
12 / OP2 U 0,9958 0,0060 T  e-0,2444u 5,9271
Corelatii Forta de ambutisare maxima simulata - Joc
42
40 - - - : Grafic corelatie n=3 caz FU

- . - .- : Grafic corelatie n=1 caz FU
x x x : Puncte simulate Ansys caz FU
38 ______ : Grafic corelatie n=3 caz U

- . - . - : Grafic corelatie n=1 caz U
o o o : Puncte simulate Ansys caz U
36
FFU, FU [kN]
34
32
30
28
0,35 0,6 0,85 1,0 1,1 1,2 1,2 1,6 1,85
Joc [mm]
Fig. 2.24. Compararea relațiilor simulate ale forței de ambutisare maxime în funcție de joc în
cazurile FU/U la operația a doua a procesului de ambutisare pentru semifabricatul din alamă
CW508L
31
Corelatii Tensiune normala maxima- Joc

360
- - - : Grafic corelatie n=3 caz FU

- . - .- : Grafic corelatie n=1 caz FU
x x x : Puncte simulate Ansys caz FU
350
______ : Grafic corelatie n=3 caz U
- . - . - : Grafic corelatie n=1 caz U
o o o : Puncte simulate Ansys caz U
340
Tn FU, Tn U [MPa]
330
320
310
300
290
0,35 0,6 0,85 1,0 1,1 1,2 1,35 1,6 1,8 1,85
Joc [mm]
Fig. 2.25. Compararea relațiilor simulate Tensiune normală – Joc pentru FU/U la operația a doua a
procesului de ambutisare pentru semifabricatul din alamă CW508L
Atât valorile indicatorilor de precizie a corelaţiilor - abaterea medie pătratică, σ şi/sau

coeficient de corelație, R – înscrise în tabelele 2.27÷2.30, cât şi alura graficelor din (figurile 2.24,
2.25 şi A2.1÷ A2.12) validează precizia ridicată a corelaţiilor aferente celor două operaţii ale
procesului de ambutisare adâncă, pentru toate cele trei mărci de materiale studiate: X5CrNi18-10,
S235JR şi CW508L.
2.6. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII
Procesul de ambutisare cilindrică adâncă poate fi analizat ca un sistem luând în calcul

principalii factori de intrare (compoziţia chimică, proprietăţile fizice şi mecanice a materialului;
viteza poansonului; tipul de lubrifiant utilizat), factorii intermediari (raza de la vârful poansonului,
diametrul, forma, materialul, rugozitatea suprafeței, duritatea, jocul dintre elementele active),
factorii perturbatori (impurități în lubrifiant, microfisuri în materialul poansonului sau matriței,
neomogenităţi ale semifabricatului, variaţia necontrolabilă a unor parametri) şi factorii de ieşire
(variaţia de grosime a piesei finite, diametrul, duritatea în zona de racordare).
Studiul diagramei de idei a scos în evidenţă că principalul tip de echipament pentru
ambutisare este o matriță pentru realizarea pieselor cilindrice, fără reținerea semifabricatului,
utilizând o presă hidraulică.
Din comparația celor două metode variaționale aplicate studiului ambutisării cilindrice
adânci și anume: metoda reziduurilor ponderate și metoda lui Hill s-a dedus matematic faptul că
metoda lui Hill reprezintă un caz particular al metodei reziduurilor ponderate. Principiul metodei
reziduurilor ponderate constă în minimizarea erorilor de verificare atât a ecuaţiei cu derivate
parțiale, εV, cât şi a condiţiilor de contur aferente, εS, prin anularea produselor scalare dintre
diferenţa (εV- εS) şi anumite funcţii de pondere.
Metoda lui Hill are la bază ecuaţia lucrului mecanic virtual, iar prin aplicarea teoremei
divergenței rezultă o formă particulară a ecuației fundamentale aferente metodei reziduurilor
ponderate.
32
Analiza cu element finit din cadrul prezentului capitol s-a realizat întâmpinând o serie de
dificultăți în special referitor la timpul acordat fiecărei simulări. Astfel, s-au realizat un număr
însemnat de încercări eșuate până a ajunge la rezultatele optime.
Pentru obținerea rezultatelor optime s-a realizat un compromis în ceea ce privește
dimensiunea elementului rețelei de discretizare identificând o valoare de 1 mm pentru suprafața
semifabricatului și de 3 mm pentru poanson și placa matriță. Aceste simulări au facilitat rezultate
valide care au putut fi studiate și apoi comparate cu rezultatele determinărilor experimentale.
În baza de date a programului de lucru Ansys s-au introdus valorile caracteristice ale
principalilor parametri în vederea evaluării precise a comportamentului semifabricatului, astfel încât
programul să ajute la identificarea și interpretarea reacției apărute în concordanță cu solicitarea dată.
Astfel, coeficientul de curgere, limita de rupere, limitele corespunzătoare tensiunilor,
deformațiilor și alungirilor devin parametrii specifici ai semifabricatului.
O importanță deosebită au avut utilizarea constrângerilor dimensionale și de formă pentru
întregul ansamblu poanson-semifabricat-placă matriță. Sistemele de coordonate proprii pentru unele
elemente active din acest ansamblu au facilitat determinarea mișcării poansonului în funcție de
celelalte componente, inclusiv pe direcția dorită și fixarea plăcii matriță.
În urma realizării simulării primei operații de ambutisare s-a constatat că valoarea
coeficientului limită de ambutisare LDR variază în funcție de tipul de material utilizat. Astfel, s-a
constat că pentru: oțelul inoxidabil X5CrNi18-10 valoarea LDR variază în intervalul 1,58 ÷ 1,61;
oțelul de construcții S235JR valoarea LDR variază între 1,58 şi 1,62 iar în cazul celui de -al treilea
material, CW508L, valoarea LDR este cuprinsă între 1,59 ÷ 1,60. Prin urmare, fiind cunoscut din
literatura de specialitate că, pentru ca ambutisarea să poată fi considerată adâncă, coeficientul
limită de ambutisare LDR trebuie să fie superior valorii de 1,72. Neîndeplinindu-se această
condiție, a fost necesară realizarea unei operații suplimentare pentru a satisface condiția de
ambutisare adâncă.
Studiul tensiunii normale ce acționează pe direcția Ox corespunzătoare celor trei tipuri de
materiale a scos în evidență că lubrifierea poate influența tensiunea normală cu maxim 10%.
Se constată că, concomitent cu creșterea jocului dintre elementele active, valoarea maximă a
tensiunii normale descrește odată cu valoarea deformării pe direcția OX ce se identifică ca fiind
raza interioară a piesei.
În cadrul acestei analize cu element finit utilizând programul Ansys pentru procesul de
ambutisare fără reținere s-a evidențiat faptul că, atunci când utilizăm un joc dintre elementele active
de valoare mare, poate apărea fenomenul de încrețire a semifabricatului provocând fisurarea
acestuia. În unele cazuri poate să apară o rotire a piesei în placa matriță, fenomen ce apare în special
la a doua operație de ambutisare.
Toate simulările numerice cu programul Ansys au fost efectuate pentru şase valori diferite
ale jocului incluse în intervalul [0,35; 1,85] mm; valorile pentru forța de ambutisare maximă și
tensiunea normală maximă corespunzătoare acestor jocuri, rezultate din aceste simulări, au fost
prelucrate statistic prin metoda celor mai mici pătrate considerând nouă variante de corelaţii -
bazate pe funcţii polinomiale, logaritmice şi exponenţiale - şi, impunând drept criteriu de
performanţă minimizarea abaterii medii pătratice, în final s-au selectat corelaţiile optimale, care au
rezultat de tipul exponențialo-polinomial. Polinoamele aferente acestor corelaţii optimale sunt de
grad n≥2, predominant fiind gradul n=3; însă, datorită formei analitice mult mai simple, în paralel
au fost considerate şi corelațiile cu polinomul aferent de grad n=1, care au rezultat cu coeficient de
corelaţie ce prezintă în modul o valoare foarte apropiată de unitate, deci şi aceste corelaţii prezintă o
precizie ridicată.
Precizia simulărilor realizate pe baza corelațiilor optimale de tip I (ce au gradul I al
polinomului de la exponent ) pentru forța de ambutisare maximă și tensiunea normală, ce au în
33
vedere coeficientul de corelație R și abaterea medie pătratică σ , este optimă pentru un interval al
jocului de cuprins între 0,35 ÷ 1,85 mm.
Reprezentările grafice pe intervalul [0,35; 1,85] mm ale corelațiilor de tipul exponențialo-
polinomial astfel determinate, atât pentru forța de ambutisare maximă cât şi pentru tensiunea
normală maximă - corelațiile optimale şi cele cu polinomul aferent de gradul n=1– scot în evidenţă
şi din punct de vedere calitativ o bună concordanţă cu valorile pentru forța și tensiunea rezultate din
simulările cu programul Ansys. De asemenea, din aceste reprezentări grafice se constată că atât
forța de ambutisare maximă cât şi tensiunea normală maximă sunt funcții monoton descrescătoare
de joc, iar la acelaşi joc în cazul ambutisării fără ungere valorile acestor mărimi fizice sunt mai mari
comparativ cu cele din cazul ambutisării cu ungere.
Corelaţiile deduse pentru forța de ambutisare maximă și tensiunea normală maximă, redate
atât sub formă analitică cât şi sub formă grafică, pot servi la evaluarea respectivei forţe şi/sau
tensiuni la modificarea jocului la valori diferite de cele simulate cu pachetul de programe Ansys, de
preferinţă incluse în domeniul [0,35; 1,85] mm, cu şi/sau fără menţinerea valorilor pentru parametrii
geometrici (grosimea g şi diametrul D ale semifabricatului) şi ai piesei finite (diametrul interior d).
CAPITOLUL 3
MATERIALE ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL
EXPERIMENTAL AL PROCESULUI DE AMBUTISARE A PIESELOR
CILINDRICE ADÂNCI
3.1. MATERIALE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE AMBUTISARE A

PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
Pentru a realiza studiul procesului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci s-au utilizat
patru tipuri de materiale: oţel inoxidabil austenitic, X5CrNi18-10 notat după standardul european
SR EN 10088-1 [157], (conform firmei Ital-Inox fiind notat cu AISI 304), oţel de construcţie,
nealiat, S235JR după standardul european SR EN 10025-2:2004 [155], alamă CW508L după
standardul european SR EN 1652:2000 și aluminiu, EN AW 1050 după standardul european SR
EN485-2:2007. Materialele sunt sub formă de tablă pentru ambutisare adâncă având grosimea de 1
mm.
Pentru materialele menţionate mai sus s-a realizat analiza chimică cu ajutorul
spectrometrului Foundry - Master de la Facultatea de Ştiința şi Ingineria Materialelor din cadrul
Universității Tehnice “GH. Asachi” din Iași.
3.2. MATRIȚA UTILIZATĂ PENTRU STUDIUL PROCEDEULUI DE

Matrița folosită la realizarea studiului procedeului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci

poate fi montată pe presa hidraulică de tip HP-U60R produsă de Werner Pfeiderer Germania, aflată
în dotarea firmei ALVIMEC Lețcani- Iași.
34
Fig. 3.1.a. Imagine cu matrița utilizată pentru Fig. 3.1.b. Matriță utilizată pentru studiul
studiul ambutisării pieselor cilindrice adânci ambutisării pieselor cilindrice adânci
3.3. PRESA HIDRAULICĂ DE TIP HP-U60R - DOMENIUL DE UTILIZARE

Presa hidraulică de tip HP-U60R cu forța de presare de 600 KN, este destinată operațiilor de
ambutisare, îndoire, ștanțare, îndreptare. Acționarea presei este electrohidraulică, iar comanda se
face prin pedală sau din panoul de comandă.
3.4. CUPTOR ELECTRIC UTTIS PENTRU TRATAMENTE TERMICE
Pentru a realiza tratamentul termic de recoacere a pieselor de la prima operație se utilizează

cuptorul electric UTTIS (figura 3.3) din cadrul firmei ALVIMEC Lețcani ce are caracteristicile:
Capacitatea maximă de încărcare este de 150 kg / șarjă; Temperatura maximă de menținere
1200ΟC; Dimensiunile de gabarit 1800x1450x170 (Lxlxh); Greutate 1600kg.
Fig. 3.3. Cuptor electric UTTIS pentru tratamente termice
3.5. ECHIPAMENTE DE MĂSURĂ ȘI CONTROL UTILIZATE PENTRU

STUDIUL EXPERIMENTAL ÎN CADRUL PROCEDEULUI DE
3.5.1. Spectrometrul Foundry Master
Spectrometru este utilizat pentru a realiza analiza chimică a semifabricatelor utilizate în

cadrul experiențelor, acesta aparține laboratorului de încercări al Facultății de Știința și Ingineria
Materialelor din cadrul Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi”din Iași.
35
S-au realizat câte trei măsurători pentru materialul piesei şi s-a făcut media pentru fiecare
element chimic în parte. Spectometru Foundry Masters prezentat în (figura 3.4), este compus din
următoarele părți: tub gaz inert (argon de înaltă puritate) (1); pompă de vid (2); spectrometru (3);
piesă analizată (4); monitor(5);calculator (6); imprimantă pentru buletinele de analiză(7); mouse (8).
Fig. 3.4. Spectrometrul FOUNDRY MASTERS pentru realizarea analizei chimice

Datele au fost culese cu ajutorul unor senzori de preluare a datelor chimice şi au fost salvate
pe calculator. Tehnologia de purjare a argonului este Jet-Stream, pentru analiza pe probe de
dimensiuni mici. Producerea scânteierii este uşor de utilizat pe sistem deschis oferind analize
precise şi stabilitate îndelungată.
3.5.2. Traductor pentru măsurarea deplasării poansonului
Traductorul pentru măsurarea deplasării poansonului sau senzorul de deplasare (figura 3.5),
aflat în dotarea firmei ALVIMEC Lețcani, este montat pe masa superioară a presei în care este prins
și suportul poansonului. Traductorul de deplasare este de tip VISHAY – HS 100 MG7128,
Invertor number FO21633 – SUA, calibrat la Iași la data 20.09.2012.
Fig. 3.5. Prezentarea traductorului pentru măsurarea deplasării poansonului

3.5.3. Sistemul de achiziție a datelor pentru analiza dinamicii structurale
Sistemul de achiziție a datelor sunt destinate măsurătorilor având orientarea principală spre
vizualizarea si analiza deformațiilor tridimensionale ale structurilor supuse solicitărilor.
36
Sistemul de achiziție a datelor (figura 3.6) este format dintr-un calculator personal și
unitatea master Traveller 1, aflat în dotarea Facultății de Știința și Ingineria Materialelor din cadrul
Universității Tehnice ”Gheorghe Asachi”din Iași.
În vederea determinării forţei funcție de deplasarea poansonului s-a utilizat un sistem de
achiziţie de date dinamic, format din unitatea master complet echipată, traductor de forţă de 1000
kN şi traductor de deplasare cu cursa de 0÷100 mm.
.
Fig.3.6. Sistemul de achiziție format dintr-un calculator și unitatea master Traveller 1
Măsurarea grosimii piesei finale se determină cu ajutorul aparatului cu ultrasunete tip

Sonatest T- Gage IV MM, prin intermediul palpatorului, cu o precizie de 0,01mm. Aparatul
îndeplinește cerințele de precizie și de grosime, măsurând peretele lateral, fundul și zona de
racordare.
CAPITOLUL 4
CONTRIBUŢII EXPERIMENTALE PRIVIND PROCESUL DE
4.1. PLANIFICAREA CERCETĂRILOR EXPERIMENTALE

UTILIZÂND METODA TAGUCHI
În cadrul acestui capitol s-a realizat planul de experiențe utilizând metoda TAGUCHI,
pentru un set optimal de factori de influență privind procesul de ambutisare a pieselor cilindrice
adânci. Pentru a implementa metoda Taguchi trebuiesc parcurși următorii pașii:
- definirea obiectivului experimentării; - selecția factorilor controlați și a valorilor de testat;
- selecția planului de experiențe care va fi utilizat; - realizarea încercărilor și ridicarea
rezultatelor; -analizarea rezultatelor și definirea configurației care asigură optimizarea
acestora; -realizarea unor încercări de validare a configurației care asigură optimizarea.
Obiectivul experimentării constă în asigurarea unor grade de precizie dimensională și de
duritate ale piesei cilindrice adânci cerute de proiectantul general al mecanismului în care piesa este
înglobată funcțional [1], iar termenii din indicatorul de performanță este determinat de raportul
Semnal/Zgomot (semnal – valoarea dorită, de atins; zgomot – variabilitatea nedorită a semnalului,
de combătut).
37
4.1.2. Selecția factorilor controlați, a valorilor de testat și

determinarea planului de experiențe
Având în vedere condițiile tehnice de efectuare a experiențelor, am luat în considerare
planurile de experiențe cu următorii trei factori de control: - jocul dintre elementele active (matrița
- poanson); - viteza de deplasare a berbecului presei hidraulice; - prezența/absența ungerii.
Vaorile jocului dintre placa matriță și poansonsunt prezentate (tabelul 4.5).
Tabelul 4.5. Valorile experimentate pentru diametrul poansonului, dp, și jocul dintre placa matriță și
poanson, Jmp.
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6
dp [mm] 43,5 43,0 42,5 42,0 41,5 40,5
Jmp [mm] 0,35 0,60 0,85 1,10 1,35 1,85
4.2. PREGĂTIREA EXPERIENȚELOR PRIVIND PROCESUL DE

4.2.1. Ambutisarea cilindrică, prima operație
La prima ambutisare experiențele se realizează pe cele patru materiale (figura 4.1), oţel
inoxidabil austenitic X5CrNi18-10, oţel de construcţie nealiat, S235JR, alamă marca CW508L, și
aluminiu EN AW 1050, toate fiind sub formă de tablă pentru ambutisare adâncă având grosimea de
1mm.
Datele rezultate sunt captate prin intermediul software-ului E.S.A.M. (Electronic Signal Acquisition
Module), versiunea 3.0, pentru sistemul de operare Windows, obținându-se diagrame deplasare –
forță, timp - forță și timp – deplasare.
Fig. 4.1. Imagine cu semifabricatele utilizate la ambutisarea adâncă
Fig. 4.2. Diagrama forță-deplasare pentru piesa din X5CrNi18-10
38
Fig. 4.3. Diagrama forță-timp pentru piesa din X5CrNi18-10
Fig. 4.4. Diagrama deplasare-timp pentru piesa Fig.4.5. Piese obținute la prima ambutisare
din X5CrNi18-10 din inox X5CrNi18-10
Tabelul 4.10. Valori experimentale obținute la prima operație de ambutisare a oțelului X5CrNi1810
Nr.crt. Diam. Jocul Forța Depl. Timpul Ungere Timpul Deplasare
poan. maximă poan. Maxim / cursei poanson /
Fără cursă
[mm] [mm] [KN] [mm] [s] ungere [s] [mm]
1 43,5 0,35 46,04 40,672 19,73 FU 34,72 72,78
2 43,5 0,35 46,04 41,354 16,88 FU 30,09 71,34
3 43,5 0,35 45,08 41,581 17,92 U 29,17 71,19
4 43,0 0,60 49,83 43,701 17,90 FU 28,75 71,50
5 43,0 0,60 47,01 41,504 16,89 FU 28,74 71,87
6 43,0 0,60 45,47 40,312 15,59 U 27,15 71,42
7 42,5 0,85 47,90 42,941 20,13 FU 31,68 71,87
8 42,5 0,85 43,22 40,517 15,88 U 32,49 71,80
9 42,5 0,85 42,74 40,274 18,76 FU 31,34 71,26
10 42,0 1,10 47,01 44,078 19,56 FU 30,71 71,95
11 42,0 1,10 44,18 43,246 17,35 U 28,31 71,42
12 42,0 1,10 48,31 44,528 19,02 FU 31,17 71,86
13 41,5 1,35 47,01 64,303 14,66 FU 14,60 70,96
14 41,5 1,35 48,86 40,972 17,11 FU 29,11 70,59
15 41,5 1,35 45,78 40,263 17,23 U 28,17 70,14
16 40,5 1,85 46,04 41,049 17,24 FU 29,66 71,11
17 40,5 1,85 46,04 42,109 17,73 FU 29,51 70,96
18 40,5 1,85 45,57 42,071 17,35 U 29,12 70,31
39
4.2.2. Ambutisarea cilindrică adâncă, a doua operație

Experiențele au fost realizate utilizând matrița cu diametru interior de 34,60 mm și
poansoane cu diametre diferite începând de la 31,9 mm până la valoarea de 29,4 mm. Pentru a doua
operație de ambutisare s-a utilizat drept semifabricat piesele obținute de la prima ambutisare.
În (figura 4.14) este reprezentată diagrama forței de ambutisare raportată la cursa
poansonului pentru X5CrNi18-10 operația a doua de ambutisare, unde se constată o valoare
maximă a forței de aproximativ 56,37 KN, corespunzătoare unei deplasări a poansonului de 31,658
mm. Semifabricatul utilizat pentru ambutisarea a doua o reprezintă piesa obținută la prima operație
de ambutisare.
Fig.4.14. Diagrama forței de ambutisare raportată la

cursa poansonului pentru X5CrNi18-10 operația a doua de ambutisare
Diagrama forței de ambutisare în raport cu timpul (figura 4.15) pentru semifabricatul sub
formă de piesă de la prima operație de ambutisare din X5CrNi18-10, este caracterizată de o
creștere a forței de ambutisare atingând valoarea maximă de 56,37 KN, corespunzător unui timp de
ambutisare de 14,66 s.
Diagrama cursei poansonului raportată la timp (figura 4.16.), evidențiază deplasarea
poansonului pentru întreaga cursă de 70,66 mm, ce corespunde unui timp total de ambutisare de
aproximativ 28,10 s ce include retragerea poansonului în poziția inițială. În (figura 4.17.) se prezintă
piesa obținută la a doua ambutisare din oțel inox pentru X5CrNi18-10, în urma unei operații
intermediare de recoacere cu scopul evitării apariției fisurilor. Toți parametrii ce pot fi obținuți cu
ajutorul softului E.S.A.M. , pentru a doua operație de ambutisare sunt evidențiați în (tabelul 4.13).
În urma operației a doua de ambutisare pentru X5CrNi18-10 (figura 4.18), se constată
apariția unor fisuri în zona de racordare a peretelui lateral cu fundul piesei. Apare astfel necesitatea
realizării unui tratament termic de recoacere de detensionare care are drept scop înlăturarea
tensiunilor din piesa obținută la prima ambutisare.
Fig. 4.15. Diagrama forței de ambutisare în Fig. 4.16. Diagrama cursei poansonului raportată
raport cu timpul pentru X5CrNi18-10 la la timp pentru X5CrNi18-10 la
operația a doua de ambutisare operația a doua de ambutisare
40
Fig. 4.17 Piesă obținută la a doua Fig. 4.18 Piesă obținută la operația a
operație de ambutisare cu recoacere doua de ambutisare fără recoacere
X5CrNi18-10 X5CrNi18-10
Tabel 4.13 Valori experimentale obținute la a doua operație de ambutisarea a oțelului X5CrNi18-10
Nr.crt. Diam. Jocul Forța Depl. Timpul Ungere Timpul Depl.
poan. maximă poan. Maxim / cursei poan./
Fără cursă
[mm] [mm] [KN] [mm] [s] ungere [s] [mm]
1 31,9 0,35 55,38 30,684 15,28 FU 29,46 71,23
2 31,9 0,35 56,79 31,957 14,86 FU 29,28 70,29
3 31,9 0,35 51,47 29,725 14,14 U 28,86 69,38
4 31,4 0,60 56,37 31,658 14,66 FU 29,10 70,66
5 31,4 0,60 47,90 31,885 14,96 FU 28,49 68,62
6 31,4 0,60 46,92 28,947 14,63 U 28,16 68,27
7 30,9 0,85 56,12 31,356 14,82 FU 28,26 70,38
8 30,9 0,85 56,01 31,264 14,65 FU 30,15 70,86
9 30,9 0,85 51,14 30,173 14,17 U 28,28 69,24
10 30,4 1,10 52,86 32,137 14,16 FU 30,49 71,67
11 30,4 1,10 55,28 33,628 14,22 FU 30,36 71,35
12 30,4 1,10 50,18 31,265 13,97 U 29,29 69,43
13 29,9 1,35 55,32 33,631 14,26 FU 30,68 71,42
14 29,9 1,35 55,16 33,286 14,18 FU 30,12 70,89
15 29,9 1,35 51,69 31,753 13,36 U 29,43 69,24
16 29,4 1,85 55,03 33,187 14,12 FU 29,58 69,88
17 29,4 1,85 54,46 32,572 13,26 FU 29,67 69,86
18 29,4 1,85 50,36 31,825 13,18 U 28,43 68,29
În mod asemănător se procedează pentru: oţelul de construcţie nealiat, S235JR și alama

marca CW508L.
Planificarea cercetărilor experimentale a fost realizată utilizând metoda TAGUCHI, pentru
un set optimal de factori de influență privind procesul de ambutisare a pieselor cilindrice adânci
pentru pe patru materiale, oţel inoxidabil austenitic X5CrNi18-10, oţel de construcţie nealiat,
S235JR, alamă marca CW508L și aluminiu EN AW 1050, toate fiind sub formă de tablă pentru
ambutisare adâncă având grosimea de 1mm. Deoarece factorii încercați au un grad de interacțiune
foarte redus, s-a adoptat un plan factorial fracționat fără interacțiuni, deduse din L9 (trei factori cu
trei niveluri), matricea acestui plan au fost notată cu L̂9 , reprezentată de un factor cu două niveluri
și doi factori cu câte trei niveluri.
41
La analiza forței de ambutisare a oţelului inoxidabil austenitic X5CrNi18-10, la jocuri

diferite s-a constatat o creștere atunci când jocul dintre elementele active devine mic. Forța de
ambutisare este mai mică cu aproximativ 10% în cazul ungerii față de ambutisarea fără ungere.
În cadrul analizei forței de ambutisare, a cursei poansonului în funcție de jocul dintre
elementele active (placa matriță - poanson) pentru oţelul de construcţie nealiat S235JR, la prima
operație de ambutisare se constată că forța de ambutisare crește odată cu micșorarea jocului dintre
elementele active. Totodată din analiza forței de ambutisare se constată că aceasta este mai mică cu
aproximativ 5% în cazul ambutisării cu ungere față de ambutisarea fără ungere. Prin urmare,
ungerea are o influență nesemnificativă față de forța de ambutisare, aceasta având influență doar
asupra uzurii elementelor active.
Realizând o comparație între ambutisarea celor două materiale s-a constatat experimental,
prin analiza parametrilor rezultați (forță de ambutisare, deplasarea poansonului, timpul necesare
operației de ambutisare) cu ajutorul software-ului E.S.A.M. (Electronic Signal Acquisition
Module), versiunea 3.0., că este necesar o forță de ambutisare cu cca. 80% ca valoare pentru
deformarea oţelul inoxidabil X5CrNi18-10, față de oţelul de construcţie S235JR. Se poate constata
astfel că pentru oţelul inoxidabil X5CrNi18-10, viteza de prelucrare este mai mică, comparativ cu
cea pentru prelucrarea oţelului S235JR cu circa 30%.
La operația a doua de ambutisare datorită ecruisări oţelului inoxidabil X5CrNi18-10, supus
unei deformaţii plastice mari se constată fisurări nedorite în zona de racordare. Astfel, a apărut
necesitatea aplicării unui tratament termic intermediar de înmuiere caracterizat prin recoacere de
detensionare cu scopul de a înlătura tensiunile din piesa obținută la prima ambutisare, la o
temperatură de 540˚C, cu timp de 90 minute, urmând o răcire lentă la o temperatură de 30 - 40 ˚C.
În zona racordării s-a putut observa o degradare a calităţii suprafeţei (suprafață mată), datorită
deformaţiilor plastice mari, ceea ce modifică dezavantajos aspectul pieselor prelucrate.
Realizând media aritmetică dintre valoarea maximă și cea minimă a cursei poansonului se
constată că este aproximativ egală cu valoarea deplasării poansonului la jocul optim pentru
X5CrNi18-10. Cu alte cuvinte la jocul optim de 1,10 mm corespunde deplasarea optimă a
poansonului corespunzător valorii minime a forței de ambutisare.
La operația a doua de ambutisare, făcând o comparație între cele două materiale s-a
constatat că este necesar o forță de ambutisare cu 50% mai mare ca valoare pentru deformarea
oţelul inoxidabil X5CrNi18-10, față de oţelul de construcţie S235JR, aceasta datorită aplicării
tratamentului termic intermediar de înmuiere.
Realizând media aritmetică dintre valoarea maximă și cea minimă a cursei poansonului se
constată că este aproximativ egală cu valoarea deplasării poansonului la jocul optim de 1,35 pentru
S235JR, corespunzător valorii minime a forței de ambutisare.
Pentru alama CW508L, valorile forței maxime de ambutisare la operația a doua, sunt mai
mari în comparație cu cele de la prima ambutisare de cca 20% deoarece materialul obținut la prima
ambutisare este ecruisat. S-a constatat că forța de ambutisare crește odată cu micșorarea jocului
dintre elementele active (36,47÷39,26 KN). Jocul optim fiind obținut la valoarea de 0,85 mm, unde
forța de ambutisare este minimă 35,88 KN, concluzie ce este susținută și de media aritmetică dintre
valoarea maximă și cea minimă a cursei poansonului care este aproximativ egală cu valoarea
deplasării poansonului la jocul optim, corespunzător valorii minime a forței de ambutisare. În urma
datelor experimentale s-a constatat vă valoarea forței de ambutisare este mai mică cu aproximativ 5
% în cazul ungerii față de ambutisarea fără ungere, prin urmare, putem concluzia că ungerea are o
influență nesemnificativă față de forța de ambutisare, aceasta având influență doar asupra uzurii
elementelor active.
În urma utilizării matricei ortogonale L̂9 s-au efectuat un număr de nouă experiențe
realizând 12 măsurători în puncte diferite pentru fiecare experiment. Pentru materialele studiate s-a
identificat o variație a grosimii peretelui, respectiv a fundului piesei finite.
42
Pentru ambutisarea pieselor de oțel X5CrNi18-10 s-a constatat că ponderea cea mai mare
(62,8686 %) revine jocului dintre placa activă și poanson, Jmp, urmată de contribuția ungerii,
U/FU (36,8585 %). Contribuția vitezei medii din faza activă, V (0,2729 %) este neglijabilă asupra
grosimii. Valorile optimale atribuite factorilor de control sunt cei corespunzători experimentului 6,
în care deviația standard a grosimii σi = 0,1845 mm, este minimă.
În urma măsurării pentru X5CrNi18-10 s-a constatat o variație a grosimii peretelui și
fundului piesei ambutisate, identificând o îngroșare de material la capătul liber al piesei cu 45,44%
față de grosimea inițială a semifabricatului, precum și o subțiere a materialului cu 17,00 % față de
grosimea inițială, apărută în zona de racordare corespunzător punctului 8 de măsurare. Piesa își
păstrează grosimea corespunzător punctului 6 aflat la o distanță 2/3 față de capătul liber, și 1/3 față
de fundul piesei.
În urma analizei modelului matematic pentru oțelul S235JR, ponderea cea mai mare îi revine
vitezei medii din faza activă V (48,3015 %), urmată de contribuția jocului dintre placa activă și
poanson Jmp (38,6584 %), în timp ce contribuția ungerii U/FU este în proporție de 13,0401%.
Valorile optimale atribuite factorilor de control sunt cei corespunzători experimentului 6, în care
deviația standard a grosimii σi = 0,2153 mm, este minimă, în comparație cu deviația standard a
grosimii σi = 0,3269 mm maximă corespunzător experimentului 8.
Pentru oțelul de construcții S235JR s-a identificat o îngroșare de material cu 50,78% față de
grosimea inițială a semifabricatului, situată la capătul liber al piesei. Zona critică, respectiv palierul
de subțiere a materialului apare la intersecția peretelui lateral cu fundul piesei, numită și zonă de
racordare, ce este corespunzător punctului 8 de măsurare, fiind caracterizat de o subțiere cu 15,44%
față de grosimea inițială. Piesa își păstrează grosimea corespunzător punctului 6 de măsurare aflat la
o distanță de 2/3 față de capătul liber, și 1/3 față de fundul piesei.
Pentru a determina influența unor parametrii asupra ambutisării s-a constatat că pentru
alama CW508L, ponderea cea mai mare (56,2292%) este aferentă ungerii, U/FU, urmată de
contribuția jocului dintre placa activă și poanson, Jmp (42,3867 %), cea mai mică contribuție
(13,0401 %) revine vitezei medii din faza activă, V.
Valorile optimale atribuite factorilor de control corespunzători experimentului 6, în care
deviația standard a grosimii σi = 0,1813 mm, este minimă, în comparație cu deviația standard a
grosimii σi = 0,2034 mm maximă corespunzătoare experimentului 7.
În cazul alamei CW508L, este evidențiată o îngroșare de material cu 40,56% față de grosimea
inițială a semifabricatului, situată la capătul liber al piesei. Apare și o subțiere de material cu
15,38% față de grosimea inițială la intersecția peretelui lateral cu fundul piesei, numită zonă de
racordare, ce corespunde punctului 8 de măsurare. Piesa își păstrează grosimea corespunzător
punctului 5 de măsurare aflat la o distanță de 2/3 față de capătul liber, și 1/3 față de fundul piesei.
CAPITOLUL 5
COMPARAREA REZULTATELOR TEORETICE CU CELE
EXPERIMENTALE PRIVIND PROCESUL DE AMBUTISARE
A PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI
5.1.1. Compararea grosimii și a diametrului interior obținut experimental cu cel

realizat prin simularea cu element finit pentru X5CrNi18-10
Ambutisarea cilindrică adâncă, ce a fost realizată din două operații trei materiale diferite și
șase poansoane cu diametrul exterior, dp, diferit (deci între elementele active se realizează trei
43
jocuri, j, diferite), s-au obținut trei seturi de piese din oţel inoxidabil austenitic X5CrNi18-10, oţel
de construcţie nealiat, S235JR, alama CW508L. Deoarece experiențele s-au realizat în condiții
identice, pentru fiecare material și fiecare poanson, au fost executate câte trei piese (probe), fiecare
set cuprinde câte 9 piese. Respectând în continuare matricea ortogonală L̂9 , analiza se realizează
pentru jocul dintre placa activă și poanson de 0,60 mm; 1,10 mm; 1,35 mm.
Valoarea medie a grosimii rezultată (tabelul 5.1.) pentru cele trei probe, la jocul j=1,60mm,
pentru semifabricatul din oțel inoxidabil X5CrNi18-10, precum și variația grosimii simulări este
determinată în cele 12 puncte de măsurare. În mod similar este calculată valoarea medie a grosimii
în cele 12 puncte de măsurare (tabelul 5.2; 5.3). Grosimea variază pentru toate cele trei jocuri, de la
o grosime minimă de 1,447 mm (j = 0,60 mm) la o valoare maximă 1,460 mm pentru j = 1,35 mm,
în partea superioară corespunzător punctului 1, cu tendință de subțiere minimă 0,827 mm (j = 1,35
mm), corespunzător punctului 8 (zonă de racordare), apoi există o tendință de creștere ușoară,
variind de la o valoare minimă 0,917 (j = 0,60 mm), la 0,930 mm (j = 1,35 mm).
Tabel 5.1. Variația grosimii obținută experimental și prin simulare cu element finit
X5CrNi18-10 pentru j=0,60 mm
Poziția Grosimea Grosimea Grosimea Media Grosimea
punctului experimentală experimentală experimentală grosimii simulare
Proba 1 [mm] Proba 2 [mm] Proba 3 [mm] [mm] EF [mm]
1 1,46 1,44 1,44 1,447 1,7148
2 1,31 1,29 1,30 1,300 1,5734
3 1,19 1,16 1,18 1,177 1,4732
4 1,14 1,11 1,12 1,123 1,3396
5 1,10 1,08 1,08 1,087 1,2358
6 0,97 1,00 1,05 1,007 1,0415
7 0,88 0,90 0,91 0,897 0,7224
8 0,81 0,85 0,84 0,833 0,6568
9 0,87 0,89 0,86 0,873 0,7289
10 0,87 0,89 0,86 0,873 0,7514
11 0,90 0,92 0,93 0,917 0,8216
12 0,90 0,92 0,93 0,917 0,8749
Tabel 5.4. Variația diametrului interior obținută experimental și prin simulare cu element finit
X5CrNi18-10 pentru j=0,60 mm
Poziția Diametrul Diametrul Diametrul Media Diametrul
punctului experimental experimental experimental diametrului simulare
Proba 1 Proba 2 Proba 3 [mm] EF [mm]
[mm] [mm] [mm]
1 33,18 33,16 33,21 33,1833 36,8335
2 33,31 33,29 33,30 33,3000 36,9630
3 33,44 33,42 33,39 33,4167 37,0925
4 33,50 33,50 33,48 33,4933 37,1776
5 33,55 33,53 33,51 33,5300 37,2183
6 32,89 32,91 32,87 32,8900 36,5079
7 32,15 32,17 32,58 32,3000 35,8530
8 31,04 31,08 31,05 31,0567 34,4729
44
Din compararea grosimii medii pentru toate cele trei jocuri dintre elementele active obținută
experimental cu variația grosimii obținute prin simulare cu element finit utilizând programul Ansys
(figura 5.1; 5.2; 5.3; 5.4) se constată că marja de eroare pentru oțelul inoxidabil X5CrNi18-10 este
de ±18% deoarece semifabricatele nu au avut o deformaţie uniformă. A fost selectat un material
din biblioteca de materiale, un oțel oarecare în care s-au introdus proprietățile mecanice
corespunzătoare oțelului inoxidabil X5CrNi18-10. Materialul a fost considerat cu anizotropie –axial
simetrică. Compararea diametrelor interioare pentru fiecare joc în parte (figura 5.5; 5.6; 5.7), în
care se constată o creștere din punctul 1 de măsurare până în punctul 5 cu valoarea maximă de
33,580 mm, pentru j = 1,10 mm, după care are loc o micșorare la o valoare minimă 31,057 mm
pentru j = 0,60 mm. Această variație de diametru se datorează procesului de arcuire a piesei din
momentul ieșirii din matriță.
Fig. 5.1. Compararea grosimii medii obținută Fig. 5.2. Compararea grosimii medii obținută
experimental cu grosimea obținută prin simulare experimental cu grosimea obținută prin simulare
cu EF pentru j=0,60 mm în cazul oțelului cu EF pentru j=1,10 mm în cazul oțelului
inoxidabil X5CrNi18-10 inoxidabil X5CrNi18-10
Fig. 5.3. Compararea grosimii medii obținută Fig. 5.4. Compararea grosimii pentru cele trei
experimental cu grosimea obținută prin simulare jocuri j= 0,60; 1,10; 1,35 mm, obținută
cu EF pentru j=1,35 mm în cazul oțelului experimental cu cea obținută prin simulare cu EF
inoxidabil X5CrNi18-10 în cazul oțelului inoxidabil X5CrNi18-10
45
Fig. 5.5. Compararea diametrului mediu obținut Fig. 5.6. Compararea diametrului mediu obținut
experimental cu diametrul obținut prin simulare experimental cu diametrul obținut prin simulare
cu EF pentru j=0,60 mm în cazul oțelului cu EF pentru j=1,10 mm în cazul oțelului
inoxidabil X5CrNi18-10 inoxidabil X5CrNi18-10
Fig. 5.7. Compararea diametrului mediu obținut

experimental cu diametrul obținut prin simulare cu EF
pentru j=1,35 mm în cazul oțelului inoxidabil
X5CrNi18-10
experimental cu grosimea obținută prin experimental cu grosimea obținută prin
simulare cu EF pentru j=0,60 mm în cazul simulare cu EF pentru j=1,10 mm în cazul
oțelului S235JR oțelului S235JR
46
Fig. 5.10. Compararea grosimii medii obținută Fig. 5.11. Compararea diametrului mediu
experimental cu grosimea obținută prin obținut experimental cu diametrul obținut
simulare cu EF pentru j=1,35 mm în cazul prin simulare cu EF pentru j=0,60 mm în
oțelului S235JR cazul oțelului S235JR
Fig. 5.12. Compararea diametrului mediu Fig. 5.13. Compararea diametrului mediu
obținut experimental cu diametrul obținut prin obținut experimental cu diametrul obținut
simulare cu EF pentru j=1,10 mm în cazul prin simulare cu EF pentru j=1,35 mm în
oțelului S235JR cazul oțelului S235JR
experimental cu grosimea obținută prin simulare experimental cu grosimea obținută prin simulare
cu EF pentru j=0,60 mm în cazul cu EF pentru j=1,10 mm în cazul
alamei CW508L alamei CW508L
47
Fig. 5.16. Compararea grosimii medii obținută Fig. 5.17. Compararea diametrului mediu
experimental cu grosimea obținută prin simulare obținut experimental cu diametrul obținut prin
cu EF pentru j=1,35 mm în cazul simulare cu EF pentru j=0,60 mm în cazul
Fig. 5.18. Compararea diametrului mediu Fig. 5.19. Compararea diametrului mediu
obținut experimental cu diametrul obținut prin obținut experimental cu diametrul obținut prin
simulare cu EF pentru j=1,10 mm în cazul simulare cu EF pentru j=1,35 mm în cazul
5.1.4. Compararea forței de ambutisare obținută experimental cu cea obținută

prin simulare cu element finit funcție de joc pentru CW508L
Din analiza graficelor corelațiilor dintre forța de ambutisare maximă şi joc, în vederea unui
studiu cantitativ detaliat al preciziei, s-a selectat aceleaşi trei tipuri de corelații redate prin relaţiile
(2.61)÷(2.63), pentru care a fost elaborat modelul matematic redat prin relaţiile (2.64)÷(2.76).
S-a exemplificat aplicarea modelului matematic expus mai sus la a doua operaţie de
ambutisare corespunzător lui CW508L, pentru determinarea corelaţiilor dintre forța de ambutisare
simulată și joc atât în varianta fără ungere (FU), cât şi în cea cu ungere (U) (două dependențe).
Rezultatele referitoare la coeficienții şi indicatorii de precizie ai celor trei tipuri de corelaţii,
sunt centralizate în (tabelele 5.18, 5.19 și 5.20). Pentru fiecare din cele două dependenţe, au fost
determinate câte nouă corelații.
Datele referitoare la indicatorii de precizie ai fiecăreia din cele nouă corelaţii pentru fiecare
dependență, au fost sistematizate în (tabelele 5.21 şi 5.22); astfel a fost stabilită corelația optimală
pentru fiecare din cele două dependenţe, precizată prin abaterea standard minimă.
48
Tabel 5.18. Corelații între F=f(joc)

FU Coeficienții corelației polinomiale Abaterea
Grad
Tabel medie |R|
U polinom a b c d
pătratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 -4,6074 45,3033 - - 0,5978 0,9723
FU 2 2,2781 -14,1754 54,7802 - 0,1294
CW508L 3 0,1762 1,1678 -11,9276 53,3206 0,12841
1 -4,2577 42,9581 - - 1,5966 0,9456
U
2 2,7962 -16,0017 54,5902 - 0,3360
Tabel 5.19. Corelații între F=f(ln(joc))
Grad
Tabel medie |R|
U polinom a b c d
pătratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 -9,4435 42,3529 - - 0,3220 0,9921
FU 2 4,3766 -15,3209 44,0625 - 0,1643
CW508L 3 8,5028 -12,8844 -4,6244 42,0965 0,1292
1 -8,7906 40,2745 - - 0,5731 0,9718
U
2 6,1043 -16,9881 42,6590 - 0,4235
Tabel 5.20. Corelații între ln(F)=f(ln(joc))
Grad
Tabel medie |R|
U polinom a b c d
pătratică, σ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 -0,2612 3,7571 - - 0,2591 0,9944
FU 2 0,0901 -0,3823 3,7924 - 0,1716
3 0,2623 -0,4424 -0,0523 3,7317 0,1293
CW508L
1 -0,2542 3,7059 - - 0,5294 0,9729
U 2 0,1537 -0,4606 3,7659 - 0,4374
3 0,8932 -1,6596 0,6631 3,5594 0,2621
Tabel 5.21. Compararea preciziei corelațiilor pentru (F)=f(joc) pentru CW508L fără ungere
F  Pn  j  0,9723 0,5978 0,1294 317,7707 0,1284 49,20456
F  Pn ln  j   0,9921 0,3220 0,1643 244,5957 0,1292 232,3902
P ln  j  
F  e n  0,9944 0,2591 0,1716 32,8125 0,1293 276,4706
Tabel 5.22. Compararea preciziei corelațiilor pentru (F)=f(joc) pentru CW508L cu ungere
F  Pn  j  0,9456 1,5966 0,3360 284,9144 0,2035 0,033591
F  Pn ln  j   0,9718 0,5731 0,4235 290,9978 0,2499 22,66643
Pn ln  j  
F e 0,9729 0,5294 0,4374 39,53488 0,2621 26,47059
49

În urma analizei experimentale se constată pentru cele trei materiale o neuniformitate a
grosimii, caracterizată printr-o îngroșare la capătul liber a piesei, urmată de o subțiere maximă în
zona de racordare a peretelui lateral cu fundul piesei ( punctul 8 de măsurare ), alternând cu o
ușoară creștere, dar sub grosimea inițială a semifabricatului.
Realizând compararea grosimii obținută experimental cu cea obținută prin simulare cu
element finit, se constată că marja de eroare pentru toate cele trei materiale este cuprinsă între ±17 ÷
18 % (pentru: oțelul inoxidabil X5CrNi18-10 marja de eroare este de ±18,00%, oțelul de construcții
S235JR marja de eroare este de ±17,00%., iar pentru alama CW508L marja de eroare este de
17,02% ).
Valorile diametrelor interioare rezultate experimental, variază constatându-se o creștere
corespunzător părții libere a piesei, până la valoarea maximă de 32,913 mm pentru inox, de 33,580
mm pentru oțelul de construcție și de 33,373 mm, pentru alamă.
Marja de eroare ce apare în urma comparării diametrelor interioare rezultate experimental cu
cele obținute prin simulare variază între 8% -12%.
Marja de eroare ce apare în urma comparării grosimilor şi diametrelor interioare se justifică
datorită faptului că în simulări materialele au fost considerate cu anizotropie axial-simetrică. Dar,
în realitate, proprietățile de material ale semifabricatului pot varia şi după direcţia radială datorită
procesului de laminare.
Valorile forței de ambutisare maxime rezultate experimental în comparație cu cele rezultate
în urma simulării cu element finit au o eroare neglijabilă pentru jocurile (j = 0,35; 0,60; 0,85 mm),
iar pentru jocurile (j = 1,10; 1,35; 1,85 mm) eroarea este de maxim ±6 %, datorită unor constrângeri
ale fenomenului de ungere introdus în programul Ansys diferit de cel real.
Alura corelației optimale a forței de ambutisare în funcție de joc este descrescătoare până la
valoarea jocului (j =1,6 mm), urmată de o ușoară creștere, fiind sub formă ecuație exponențialo-
polinomială de gradul doi în cazul ungerii și de gradul trei pentru cazul fără ungere.
Corelaţiile optimale privind dependența forței de ambutisare maxime de joc, rezultată
experimental, pentru cele două operaţii ale procesului de ambutisare adâncă şi pentru toate cele trei
semifabricate studiate - X5CrNi18-10, S235JR şi CW508L - au fost analizate din punct de vedere al
preciziei. Astfel, considerând valorile aferente pentru coeficientul de corelație R și abaterea medie
pătratică σ, s-a constatat că precizia tuturor acestor corelații este foarte bună pe domeniul de
analiză, j ∈ [ 0,35 -1,85 ] mm.
Corelaţiile optimale analizate pot fi aplicate şi prin extrapolare, dar numai pentru estimări
orientative, deoarece în acest caz precizia se poate micşora semnificativ.
Importanța corelațiilor redate sub formă analitică și/sau grafică constă în posibilitatea de
evaluare directă a forței de ambutisare în funcție de modificarea jocului, dar cu condiția menținerii
aceloraşi valori atât pentru parametrii geometrici ai semifabricatului (grosime și diametru) cât și
pentru diametrul interior al piesei finale.
CAPITOLUL 6
CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN DEZVOLTAREA TEMEI ȘI
CONCLUZII FINALE
6.1. CONTRIBUȚII PERSONALE

În urma cercetărilor teoretice și experimentale ce s-au realizat în prezenta teză de doctorat
s-au obținut rezultate ce aduc unele contribuții științifice privind procesul de ambutisare a pieselor
cilindrice adânci, pe care autorul le apreciază că ar putea constitui elemente de originalitate.
50
Realizarea obiectivelor propuse s-a bazat pe un amplu studiu documentar cu privire la

stadiul actual al cercetărilor privind procesul de ambutisare a pieselor cilindrice adânci. Analiza
sistemică a informațiilor obținute prin consultarea literaturii de specialitate a permis identificarea și
clarificarea principalelor aspecte legate de calitatea și precizia de executare a procesului luat în
studiu.
Cu ajutorul metodei elementului finit s-a realizat analiza la nivel teoretic a modului de
comportare al parametrilor de ieșire influențați de factorii acestui proces. Această metodă a avut un
rol important deoarece a permis obținerea de rezultate ce au reliefat evoluția tensiunilor și
deformațiilor din timpul procesului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci.
Stabilirea corectă a factorilor de influență din cadrul procesul de ambutisare a pieselor
cilindrice adânci și a parametrilor de precizie și de calitate a piesei obținute a permis elaborarea de
noi soluţii constructive utilizând metoda diagramei de idei, ce facilitează alegerea variantei optime
din punct de vedere constructiv.
Pentru obținerea unei mai bune calități a produselor finite s-a proiectat și realizat matrița
care să permită producerea de piese ce se încadrează în categoria celor ambutisate adânc.
Cercetările experimentale au fost desfășurate pe baza unui plan experimental stabilit prin
intermediul metodei TAGUCHI, adaptat pentru un set optimal de factori de influență pentru patru
tipuri de materiale. S-a urmărit compararea comportării acestor materiale prin analiza forței de
ambutisare, deplasării poansonului şi timpului necesar operației de ambutisare. Facilitarea a fost
oferită de software-ul E.S.A.M. (Electronic Signal Acquisition Module), versiunea 3.0. Totodată s-a
urmărit și determinarea influienței și a valorilor optimale pentru factorii de control ai ambutisării
utilizând un program calculator original elaborat în MATLAB.
Din punct de vedere teoretic, contribuțiile aduse în domeniul ambutisării pieselor cilindrice
adânci ar putea fi următoarele:
- s-a realizat o strategie preliminară de cercetare pe baza identificării oportunității și
importanței temei abordate;
- pe baza informațiilor din literatura de specialitate a fost pus în evidență rolul procedeului
de ambutisare în cadrul operațiilor de deformare plastică la rece, pentru obținerea
pieselor cilindrice adânci;
- au fost investigate tendințele actuale de dezvoltare în prelucrarea pieselor cilindrice
adânci prin operația de ambutisare;
- s-a efectuat un studiu documentar ce a facilitat elaborarea, în primul capitol al prezentei
teze de doctorat, unei sinteze a cercetărilor efectuate în domeniul ambutisării pieselor
cilindrice adânci, cu axare pe aspectele esențiale în definirea temei abordate;
- s-a realizat o analiză a stadiului actual ce a avut în vedere parametrii tehnologici ce
influențează procesul de ambutisare;
- s-a conceput o strategie de cercetare, ce a permis autorului atingerea obiectivelor vizate;
- s-a realizat o analiză sistemică care să faciliteze identificarea parametrilor de intrare și
de ieșire ai procesului de ambutisare a pieselor cilindrice adânci, precum şi stabilirea
parametrilor și a factorilor ce influențează procesul de ambutisate cilindrică adâncă;
- s-au determinat, utilizând software-ul original elaborat în MATLAB, atât influența unor
factori de control asupra ambutisării cât și valorile optimale atribuite acestor factori;
- s-a identificat o funcție care pune în evidenţă variația forței de ambutisare în raport cu
raza relativă şi unghiul de racordare a plăcii de ambutisare;
- s-a demonstrat că metoda lui Hill este un caz particular al metodei rezidurilor ponderate;
- s-a realizat, cu ajutorul programelor de proiectare specializate, un model 3D pentru
ansamblul placă matriță – semifabricat – poanson, model care respectă principalele
caracteristici ale prototipului utilizat în încercările experimentale;
51
- s-a pus în evidenţă un model matematic pentru deformarea elasto-plastice a pieselor de

revoluție cilindrice cu anizotropie axial simetrică, aplicabil în simularea numerică,
utilizând MEF, a stării de tensiuni şi de deformaţii din material, cu scopul determinării
parametrului de calitate reprezentat de variaţia de grosime a piesei finale;
- s-a conceput un model matematic bazat pe coeficientul de corelație R și abaterea medie
pătratică σ aplicat, utilizând un program calculator original elaborat în MATLAB, la
determinarea corelaţiilor optimale pentru dependențele, rezultate prin simulare numerică
şi/sau experimental, dintre forța de ambutisare maximă şi joc, precum şi dintre tensiunea
normală maximă şi joc.
Contribuțiile experimentale ale autorului aduse domeniului ambutisării pieselor
cilindrice adânci se concretizează prin:
- conceperea și executarea unui program de cercetare experimental de studiu a
parametrilor rezultați în urma ambutisării;
- deducerea și utilizarea unui plan de încercări experimentale redat prin matricea
ortogonală L̂9 (1 factor cu 2 niveluri și 2 factori cu 3 niveluri);
- proiectarea și realizarea matriței care a permis realizarea pieselor cilindrice adânci din
cadrul experiențelor;
- realizarea unui studiu comparativ între valorile experimentale și cele simulate pentru
principalii parametri caracteristici ai ambutisării: forță de ambutisare maximă, precum şi
variaţia de grosime şi de diametru interior;
- stabilirea dependențelor parametrilor ambutisării studiați și reprezentarea grafică a
tendințelor acestora, pentru diferite valori ale jocului, în diferite puncte de măsurare;
- captarea și interpretarea parametrilor ambutisării: deplasare, forță și timp pentru studiul
experimental al procesului de ambutisare cu ajutorul software-ul E.S.A.M. 3.0.
6.2. CONCLUZII FINALE
Starea de tensiuni precum şi deformaţiile apărute în procesul de ambutisare sunt complexe şi

diferite de la o zonă la alta a semifabricatului. Datorită neuniformităţii stării de tensiuni a
materialului, care rezultă ca efect al aplicării forței de apăsare - reținere şi/sau a forței de
ambutisare, neadaptate condițiilor impuse pentru ambutisarea unor piese, apare pericolul de fisurare
şi/sau cutare (ondulare) a materialului în anumite zone. Prevenirea acestor defecte se asigură prin
utilizarea unor matriţe cu raze mari de racordare, precum și prin determinarea valorilor optime a
forței de apăsare - reținere și a forței de ambutisare utilizând un algoritm de optimizare ce combină
metoda elementului finit cu metoda suprafeței de răspuns, algoritm ce trebuie validat cu rezultatele
experimentale.
Utilizarea de diverși lubrifianți oferă posibilitatea de obținere a unui grad mare de utilizare
a sculelor (placă matriţă şi poanson), obținându-se astfel o calitate superioară a suprafeței piesei
finale. Valoarea coeficientului de frecare variază în funcție de presiunea de contact, de diametrul
poansonului, de temperatura elementelor active și de viteza de ambutisare.
Studiile au demonstrat că indicatorul LDR (coeficientul limită de ambutisare) are o
deosebită importanță pentru a putea identifica ambutisarea adâncă, depinzând de materialul
semifabricatului, și de procedeul de ambutisare. Acesta variază de la valoarea 1,72 până la 2,
pentru materiale cum ar fi aluminiu şi cupru. LDR poate atinge valoarea de 3,13 pentru oțel slab
aliat 08Al, în cazul ambutisării electromagnetice; la operația de deformare plastică prin
hidroformare LDR = 3,16 pentru aluminiu şi cupru, iar pentru alamă variază de la valoarea de 4,97
până la 9 în cazul unor operații suplimentare de recoacere a materialulu.
52
Astfel, în cazul materialelor experimentate putem constata următoarele: pentru oțelul

inoxidabil X5CrNi18-10 valoarea LDR variază în intervalul 1,58 ÷ 1,61; pentru oțelul de construcții
S235JR valoarea LDR variază între 1,58 şi 1,62, iar în cazul celui de -al treilea material, CW508L,
valoarea LDR este cuprinsă în intervalul 1,59 ÷ 1,60. Neîndeplinindu-se condiția ca valoarea
coeficientului limită de ambutisare LDR să fie superioară valorii de 1,72, a fost necesară
realizarea unei operații suplimentare pentru a satisface condiția de ambutisare adâncă.
Analiza cu element finit a procesului de ambutisare cilindrică adâncă conferă sprijin pentru
îmbunătăţirea atât a modului de proiectare a elementelor active ale procesului de ambutisare, cât şi
a procesului de producţie pentru fabricarea diferitelor piese, pentru a reduce costurile de fabricație.
În studiul ambutisării cilindrice adânci s-au aplicat metoda reziduurilor ponderate și metoda
lui Hill ce are la bază ecuaţia lucrului mecanic virtual, iar prin aplicarea teoremei divergenței a
rezultat o formă particulară a ecuației fundamentale aferente metodei reziduurilor ponderate.
Pentru evaluarea precisă a comportamentului semifabricatului s-a folosit pachetul de
programe calculator Ansys care a ajutat la identificarea și interpretarea reacției apărute asupra
semifabricatului în concordanță cu solicitarea dată. Ȋn acest scop, s-au avut în vedere următorii
parametri: coeficientul de curgere, limita de rupere, limitele corespunzătoare tensiunilor,
deformațiile și alungirile. Simulările s-au realizat cu aplicarea unor forțe de ambutisare corelate atât
cu semifabricatul utilizat, cât şi cu operația de ambutisare: 22 ÷ 55 KN la prima operație și 30 ÷ 70
KN pentru a doua operație.
Cercetările experimentale au fost desfășurate pentru toate cele trei materiale considerate, pe
baza unui plan experimental stabilit prin metoda TAGUCHI, utilizând matricea ortogonală L̂9 ,
ataşată unui plan factorial fracționat fără interacțiuni şi aferentă la 1 factor cu 2 niveluri (fără
ungere, FU; cu ungere, U) și 2 factori (jocul dintre placa activă și poanson, Jmp; viteza medie din
faza activa, V ) cu 3 niveluri. Corespunzător acestor materiale, în a doua operație de ambutisare,
s-au efectuat câte nouă experiențe din care au rezultat tot atâtea piese finale şi apoi, pentru fiecare
piesă, au fost efectuate măsurători ale grosimii în câte 12 puncte.
Pentru fiecare din cele trei materiale experimentate, valorile optimale atribuite factorilor de
control sunt cei corespunzători experimentului i = 6, în care forța de ambutisare este minimă (F =
64,07 KN - pentru X5CrNi18-10, F = 41,75 KN – pentru S235JR şi F =35,88 KN - pentru
CW508L) abaterea medie pătratică σi a grosimii este minimă şi prezintă, respectiv, următoarele
valori: 0,1845 mm – pentru oțelul tip X5CrNi18-10, σi = 0,2153 mm – pentru oțelul S235JR şi
0,1813 mm – pentru alama tip CW508L. Nivelurile şi, respectiv, valorile optime aferente fiecăruia
din cei trei factori sunt următoarele: 2 – FU, 1 – (Jmp = 0,60 mm - pentru X5CrNi18-10, Jmp =
0,35 mm – pentru S235JR şi Jmp = 0,85 mm - pentru CW508L) şi 2 – (V = 2,982 mm/s - pentru
X5CrNi18-10, V = 3,579 mm/s – pentru S235JR şi V = 4,175 mm/s – pentru CW508L ).
Referitor la ponderea, în ordine descrescătoare, fiecăruia din cei trei factori asupra calității
ambutisării prefabricatelor din cele trei materiale experimentate, au rezultat: pentru X5CrNi18-10
(Jmp - 62,8686 %, U/FU - 36,8585 % şi V - 0,2729 % ); pentru S235JR (V - 48,3015 %, Jmp -
38,6584 % şi U/FU - 13,0401 % ), iar pentru CW508L (U/FU - 56,2292 %, Jmp - 42,3867 % şi V -
13,0401 %).
Aplicarea unui tratament intermediar de înmuiere prin recoacere pentru detensionare este
necesar deoarece s-au identificat fisuri nedorite în zona de racordare la operația a doua de
ambutisare datorită ecruisări oţelului inoxidabil X5CrNi18-10 ce a fost supus unei deformaţii
plastice mari.
Realizând o comparație între cele două oțeluri pentru prima operația de ambutisare, s-a
constatat că este necesară o forță de ambutisare cu circa 80% mai mare pentru deformarea oţelului
inoxidabil X5CrNi18-10, față de oţelul de construcţie S235JR.
53
Pentru alama CW508L, valorile forței maxime de ambutisare la operația a doua sunt mai
mari în comparație cu cele de la prima ambutisare cu cca 20% deoarece materialul obținut la prima
ambutisare este ecruisat.
Din măsurătorile efectuat în cele 12 puncte, în fiecare experiment s-a observat o variație a
grosimii peretelui și a fundului piesei ambutisate, adică o îngroșare de material la capătul liber al
piesei, iar zona critică, de subțiere a materialului apare în zona de racordare corespunzător punctului
de măsurare 8.
Analizând valorile pentru coeficientul de corelație R și abaterea medie pătratică σ, s-a
constatat că precizia corelaţiilor optimale privind dependențele, rezultate prin simulare numerică
şi/sau experimental, dintre forța de ambutisare maximă şi joc, precum şi dintre tensiunea normală
maximă şi joc, sunt foarte bune pe domeniul de analiză, j ∈ [ 0,35 -1,85 ] mm.
Reprezentările grafice ale corelațiilor optimale precizate mai sus ilustrează elocvent că atât
forța de ambutisare maximă cât şi tensiunea normală maximă sunt funcții monoton descrescătoare
de joc, iar la acelaşi joc în cazul ambutisării fără ungere valorile acestor mărimi fizice sunt mai mari
cu cca. 5% comparativ cu cele din cazul ambutisării cu ungere; de asemenea, aceste reprezentări
evidențiază o bună concordanţă dintre valorile pentru forța de ambutisare maximă rezultate
experimental cu cele din simulările cu Ansys.
6.3. DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE

Rezultatele experimentale cât și cele teoretice obținute în acestă teză, oferă o gamă de
informații care pot fi folosite pe mai departe în studiul operației de ambutisare și permite extinderea
cercetărilor; în acest sens, se pot face următoarele menţiuni:
- este necesar studiul influenței și a altor parametrii ai procesului de ambutisare fără reținere:
frecarea, raza poansonului, raza plăcii matriței;
- este necesar un studiu amănunțit al anizotropiei semifabricatului în așa fel încât să se poată
îmbunătăţi concordanța dintre parametrii rezultați la simulare cu cei obținuți experimental;
- extinderea studiului influențelor parametrilor procesului de ambutisate şi asupra pieselor
cilindrice cu flanșă;
- este necesar studiul fenomenului de arcuire ce apare în urma procesului de ambutisare;
- este necesară îmbunătățirea soluției constructive a matriței de ambutisare.
BIBLIOGRAFIE
1. Alexis, J., Metoda Taguchi în practica industrială, Editura Tehnică, ISBN 973-31-1352-2,
București, 1999.
2. Amino, H., Nakamura, K., Nakagawa, T., Counter-Pressure Deep Drawing and Its
Application in the Forming and Automobile Parts, J Mater Proc Technol, 23: pp. 243–265,
1990.
3. Axinte, M. Cercetări teoretice şi experimentale privind fenomenul de revenire elastică la
ambutisarea pieselor cilindrice, Teză de doctorat, Universitatea Politehnică Bucureşti, 2006.
4. Ayed L. Ben, Delamézière A., Batoz J.-L., Knopf-Lenoir C., Modified maximum force
criterion for prediction of FLC and for optimization of blankholder forces in stamping,2006.
5. Azaouzi M, Naceur H, Delameziere A, Batoz JL, Belouettar S., An Heuristic Optimization
Algorithm for the blank shape design of high precision metallic parts obtained by a
particular stamping process. Finite Elem Anal Des 44(14): pp. 842–850, 2008.
54
6. Banabic, D., Bunge, H.J., Pöhlandt, K., Tekkaya, A.E. , Formability of Metallic Materials,
Springer, Berlin, 2000.
7. Barlet , O., Batoz, J.L., Optimum design of blank contour using the inverse approach and a
mathematical programming technique, Numisheet’96, pp. 178–185, 1996.
8. Bauer, D., Mueller, M., Computer-optimized hold-down force prevents wrinkling in deep
drawing , Baender Bleche Rohre, Vol. 31, no. 9, pp. 48-51,1990.
9. Bauer, D., Krebs, R., Optimization of deep drawing conditions for aluminium auto body
sheets using statistical design of experiments , Metall, Vol. 47, no. 12, pp. 1107-1112, 1993
10. Bonte MHA, Vanden Boogaard AH, Huétink J, Meta-modelling techniques for the
optimisation of metal forming processes. Proceedings of the Esaform’05,Cluj-
Napoca,pp155–158, 2005.
11. Brabie G., F.Ene, Application of the neural network method in optimization of the drawing
process of hemispherical parts made from metal sheets, Archives of Civil and Mechanical
Engineering, Polish Academy of Sciences, VI, 2, pp. 87-92, 2006.
12. Brabie G., Schnakovszky C., Chiriţă B., Chirilă C., Axinte C. – Application of the Taguchi
method for the compensation of errors determined by springback in the case of a conical
lied made from metal sheets, MOCM 11, vol. 1, Technical Sciences Academy of Romania,
University of Bacău, pp. 49-56, ISSN 1224-7480, 2005.
13. Brabie G., Ene F., Chirita B., Blankholder force influence on the springback intensity in the
case of hemispherical draw parts made from metal sheets, TSTM 12, Academia de Ştiinte
Tehnice, pp. 22-25, 2006.
14. Brabie G., Optimizarea proceselor si echipamentelor de prelucrare mecanica, Ed. Agir
Bucureşti, 2006.
15. Braha, V., Îndrumar pentru lucrări de laborator la disciplina Tehnologia presării la rece,
Iaşi: Institutul Politehnic, Rotaprint, 1984.
16. Braha, V., Nagîţ, Gh., Analiza creativă a proceselor de ştanţare şi matriţare la rece,
îndrumar pentru lucrări practice. Chişinău : Editura Tehnica-Info, 2001.
17. Braha, V., Nagîţ, Gh., Tehnologii de ştanţare şi matriţare, îndrumar de proiectare.
Chişinău: Editura Tehnica - Info, 2002.
18. Braha, V., Nagîţ, Gh., Tehnologia Presării la Rece, Iaşi, Editura Tehnică, Ştiinţifică şi
Didactică CERMI, 2003.
19. Brakman, C.M., de Bruin, B.A., Borsboom, C.G., High drawing ratio in single stroke deep
drawing of tinplate and steel and aluminum sheet materials, Ann. CIRP 37/1, pp. 275–280,
1988.
20. Brezobnik M, J. Balib, Kampuš Z., Modeling of forming efficiency using genetic
programming. J. mater. process. technol.. [Print ed.], 2001, vol. 109, no. pp. 20-29.
21. Cao, J., Li, S. ,Xia, Z.C., Tang, S.C. , Analysis of an axisymmetric deep-drawn part forming
using reduced forming steps, Journal of Materials Processing Technology, 117, pp. 193-200,
2001.
22. Chambard A., Guyon P., Khaldi F. El, Lambriks M., Ling D., Effective stamping simulation
using automatic blank and process optimization techniques, 2005.
23. Chengzhi S., Guanlong C., Determining the optimum variable blank-holder forces using
adaptive response surface methodology (ARSM), Springer-Verlag London Limited , Int J
Adv Manuf Technol , 2004.
24. Chiorescu D., Nagîț Gh., The influence of process parameters on the quality of deep drawn
cylindrical cup, 6th International Conference On Manufacturing Science And Education,
June 12-15, Sibiu, 2013.
55
25. Chiorescu D., Nagîț Gh., Analysis of drawing force variation for cylindrical cups in
relation to die relative radius and angle, 11th International Conference On Modern
Technologies In Manufacturing, October 17-19, Cluj Napoca, 2013.
26. Chiorescu D., Nagîț Gh., The influence of dimensional-type mathematical model for
cylindrical deep drawing on the distribution of extreme unitary stresses, IManE,
International Conference, May 29-30, Chişinău, Republic of Moldova, 2014, Applied
Mechanics and Materials Vol. 657 (2014) pp 168-172, (2014) Trans Tech Publications,
Switzerland :10.4028/ www.scientific.net/AMM.657.168.
27. Chiorescu D., Nagîț Gh., The determination of the optimal values for some parameters in
deep drawing of cylindrical cups without a blank holder, New Technologies and Products
in Machine Manufacturing Technologies, TEHNOMUS, Suceava, 2015.
28. Chiorescu D., Nagîț Gh., The influnce of some parameters on the quality of deep drawing of
cylindrical cups without a blank holder, IManE, International Conference, May 21-22, Iași,
Romania, 2015.
29. Chung, K., Richmond, O., Ideal forming. I. Homogeneous deformation with minimum
plastic work, Int. J. Mech. Sci. 34 (7), pp. 575–591, 1992.
30. Chung, K., Richmond, O., Ideal forming. II. Sheet forming with optimum deformation, Int.J.
Mech. Sci. 34 (8), pp. 617–633, 1992.
31. Ciocârdia, C., ş.a., Tehnologia Presării la Rece, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1991.
32. Cirillo, A., ş.a., Tehnologia matriţării şi ştanţarii la rece, Bucureşti, Editura didactică şi
pedagogică, 1966.
33. Colgan, M., John, M. - Deep Drawing Process, Journal of Material Processing Technology,
132 , pp. 35-47, 2003.
34. Cosserat, E., Cosserat, F., Theorie des corps deformables, In: Chwolson’s Traite de
Physique, 2nd Edition, Paris, pp. 953–1173, 1909.
35. Doege E., Elend E., L. E. - Design and application of pliable blank holder systems for the
optimization of process conditions in sheet metal forming, Journal of Materials Processing
Technology, Volume 111, Issues 1-3, pp.182-187, 2006.
36. Du R, Guo WZ, Xu D, Liasi E. Snake skeleton graph: a new method for analyzing signals
that contain spatial information, Journal of Dynamic Systems Measurement and Control,
125: pp. 294–302, 2003.
37. Duchêne Laurent, Habraken Anne Marie, Analysis of the sensitivity of FEM predictions to
numerical parameters in deep drawing simulations, European Journal of Mechanics
A/Solids 24, pp. 614–629, 2005.
38. El. Sebaie M.G.,, Mellor, P.B., Pressure Assisted Deep Drawing, Ann CIRP, 22/1: pp.71–
72, 1973.
39. Firat Mehmet, Mete Osman H., Stamping process design using FEA in conjunction with
orthogonal regression, Finite Elements in Analysis and Design, vol. 46(11), pp. 992-1000,
2010.
40. Gao En-zhi, LI Hong-wei, Influences of material parameters on deep drawing of thin-walled
hemispheric surface part, Transactions of Nonferrous Metals Society of China 19, pp. 433-
437, 2009.
41. Ghader Faraji , Mahmud M. Mashhadi, Using the finite element method for achieving an
extra high limiting drawing ratio (LDR) of 9 for cylindrical components, CIRP Journal of
Manufacturing Science and Technology 3 , pp. 262–267, 2011.
42. Goldan A., Nagîț Gh., Chiorescu D., Dry ice blasting a new cleaning tehnology in machinery
manufacturing, Buletinul Institutului Politehnic Iași, Tomul LXI (LXV), Fascicolul 1,
,Secția Construcții de Mașini, pag. 23-30, 2015.
56
43. Green, A.E., Naghdi, P.M., Wenner, M.L., On the theory of rods—Part I: derivations from
the three-dimensional equations, Proc. Roy. Soc. London A 337, pp. 451–483, 1974a.
44. Green, A.E., Naghdi, P.M., Wenner, M.L., On the theory of rods—Part II: developments by
direct approach, Proc. Roy. Soc. London A 337, pp. 485–507, 1974b.
45. Guangyong Sun, Guangyao Li, Multi-fidelity optimization for sheet metal forming process,
Springer-Verlag, 2010.
46. Guo YQ, Batoz JL, Naceur H, Bouabdallah S, Mercier F, Barlet O ., Recent developments
on the analysis and optimum design of sheet metal forming parts using a simplified inverse
approach.Comput Struct 78: pp.133–148, 2000.
47. Habraken A.M., Modelling the Plastic Anisotropy of Metals, Archives of Computational
Methods in Engineering, Vol. 11, 1, 3-96, 2004.
48. Hari Raman, A.J. Barnes, Finite Element Modeling, Simulation, Tools,and Capabilities at
Superform, Journal of Materials Engineering and Performance Volume 19(4) June, 2010.
49. Hashimoto K., Yoshida T., Usuda M., A New Sheet Metal Formability Estimation System
Using Three-Dimensional Finite Element Method, Journal of Materials Processing
Technology, 29: pp. 43-50, 1996.
50. Hassan, M. A., s.a. - A novel process on friction aided deep drawing using tapered blank
holder divided into four segments, Journal of Materials Processing Technology 159, pp.
418–425, 2005.
51. Hassan, M.A., K.I.E. Ahmed, N. Takakura, A developed process for deep drawing of metal
foil square cups, Journal of Materials Processing Technology 212: pp. 295– 307, 2012.
52. Hazek V.V., Lange K., Use of slip line field method in deep drawing of large irregular
shaped components, Proc. 7th NAMRC, 65, 1979.
53. Hoffmann H., Ersoyl K., Advanced Wear Simulation in Sheet Metal Forming, Springer-
Verlag London Limited, 2002.
54. Ho K.C., Lin J., Dean T.A., Modelling of springback in creep forming thick aluminum
sheets, International Journal of Plasticity 20, pp. 733–751, 2003.
55. H.S. Liu, Z.W. Xing, J. Bao, Investigation of the Hot-Stamping Process for Advanced High-
Strength Steel Sheet by Numerical Simulation, Journal of Materials Engineering and
Performance, Volume 19(3), 2010.
56. Huan G, Yuung-ming, Shiao-cheng LU, Analysis of elliptical cup drawing process of
stainless sheet metal, Transactions of Nonferrous Metals Society of China , Vol. 21(2), pp.
371-37, 2011.
57. Huang Ying, Chen Yi-Ping, A new approach to solve key issues in multi-step inverse finite-
element method in sheet metal stamping, International Journal of Mechanical Sciences 48 ,
pp. 591–600, 2006.
58. Hu Xiaohua , Wilkinson David S., A parametric finite element study and an analytical
model of particle distributions on post-necking deformation and failure mode in AA5754
aluminum alloy sheets, Springer Science, Business Media B.V., 2010.
59. Ihsan Irthiea, Graham Green, Safa Hashim, Abdulbast Kriama, Experimental and numerical
investigation on micro deep drawing process of stainless steel 304 foil using ﬂexible tools,
International Journal of Machine Tools & Manufacture 76: pp. 21-33, 2014.
60. Iliescu, C, Cold - Pressing Technology. Elsevier, Amsterdam - Oxford - New York - Tokio,
1999.
61. I1iescu, C., Tehnologia presării la rece, Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1984.
62. Iliescu, C,Tehnologia ştanţării şi matriţării la rece, Bucureşti, Editura didactică şi
pedagogică, 1977.
63. Iliescu, C, Debitarea prin forfecare de precizie,Braşov: Editura Universităţii „Transilvania",
57
1997.
64. Jadhav Sanjay, Goebel Roland, Werner Homberg, Matthias Kleiner, Process Optimization
and Control For Incremental Sheet Metal Forming, 2003.
65. Jansson T, Andersson A, Nilsson L., Optimization of draw-in for an automotive sheet metal
part An evaluation using surro-gate models and response surfaces. J Mater Process Technol
159(3): pp. 426–434, 2005.
66. Jensen, M.R., Olovsson, L., Danckert, J.,Numerical Model for the Oil Pressure Distribution
in the Hydromechanical Deep Drawing Process, J Mater Proc Technol, 103:7 pp. 4–79,
2000.
67. Kang J, Hadfield M., Parameter optimization by Taguchi methods for finishing advanced
ceramic balls using a novel eccentric lapping machine, Journal of Engineering Manufacture,
Vol. 215(B1), pp. 69-78, 2001.
68. Karima M., Blank development and tooling design drawn parts using a modified slip line
field based approach, ASME Trans. J. Eng. Ind.111, 1989.
69. Kato K., Hokkirigawa K., Abrasive wear diagram, Proceedings of the Eurotrib’85,
September 9–12, Elsevier, Amsterdam, 1985.
70. Kecman, V., Learning and Soft Computing, MIT Press, Cambridge, MA, 2001.
71. Khelifa M., Oudjene M., Fracture in sheet metal forming: Effect of ductile damage
evolution, Computers and Structures 85 , pp. 205–212, 2006.
72. Kim HS, Koc M, Ni J., A hybrid multi-fidelity approach to the optimal design of warm
forming processes using a knowledge-based artificial neural network. Int J Mach Tools
Manuf 47(2): pp. 211–222, 2007.
73. Kok S, Stander N., Optimization of a sheet metal forming process using successive
multipoint approximations. Struct Optim 18(4): pp. 277–295, 1999.
74. Kulkarni, A., Jayaraman, V.K., Kulkarni, B.D., Control of Chaotic Dynamical Systems
Using Support Vector Machines, Phys Lett A, 317: pp. 429–435, 2003.
75. Kwansoo Chung, Dongun Kim, Analytical derivation of earing in circular cup drawing
based on simple tension properties, European Journal of Mechanics A/Solids 30, pp. 275-
280, 2011.
76. Lee , C.H., Huh, H., Blank design and strain prediction of automobile stamping parts by an
inverse finite element approach, J. Mater. Proc. Tech., 63, pp. 645-650, 1997.
77. Li D.Y., Peng Y.H., Numerical simulation of sheet metal stamping by using ODF data,
International Journal of Mechanical Sciences 51, pp. 41-51, 2009.
78. Liao K.-C., Applications of planar anisotropic yield criteria to porous sheet metal forming
simulations, European Journal of Mechanics A/Solids 28, pp. 806-810, 2009.
79. Liao XT, Li Q, Yang XJ, Zhang WG, Li W ., Multiobjective optimization for crash safety
design of vehicles using stepwise regression model. Struct Multidiscipl Optim 35(6):
pp.561–569, 2008.
80. Liu Da-hai, LI Chun-feng, Numerical modeling and deformation analysis for
electromagnetically assisted deep drawing of AA5052 sheet, Transactions of Nonferrous
Metals Society of China 19, pp. 1294-1302, 2009.
81. Marciniak, Z., Duncan, J.L., Hu, S. J. - Mechanics of Sheet Metal Forming, Butterworth
Heinemann, London, 2002.
82. Marques B. M. J. M., Baptista R. M. S. O., Theoretical and experimental analysis of
axisymmetrical deep drawing, Journal of Materials Processing Technology, 24: pp. 53-63,
1990.
83. Makinouchi A., Sheet metal forming simulation in industry, J Mater Process Technol 60 (1–
4): pp. 19–26, 1996.
58
84. Marzouki M., Kowandy C., Experimental simulation of tool/product interface during hot
drawing, Wear 262 , pp. 235–241, 2006.
85. Masen M.A., M.B. de Rooij, Abrasive wear between rough surfaces in deep drawing, Wear
pp. 639–646, 2004.
86. Mason BH, Haftka RT, Johnson ER, Farley GL., Variable com-plexity design of composite
fuselage frames by response surface techniques, Thin-Walled Struct 32(4): pp. 235–261,
1998.
87. Merklein M., Lechler J., Characterisation of the Flow Properties of the Quenchenable Ultra
High Strength Steel 22MnB5, Annals of the CIRP Vol. 55/1/2006.
88. Miehe Christian, Schotte Jan, Anisotropic finite elastoplastic analysis of shells: simulation
of earing in deep-drawing of single- and polycrystalline sheets by Taylor-type micro-to-
macro transitions, Computer Methods Applied Mechanics Engineering, 2003.
89. Mihalache Ș., Nagîț Gh., Chiorescu D., The springback analyse on sheet aluminum v
bending using an systemic analysis on bending operation, New Technologies and Products
in Machine Manufacturing Technologies, TEHNOMUS, Suceava, pp. 178-184, 2014.
90. Mihalache Ș., Nagîț Gh., Chiorescu D.,The sringback analyse at v-bending operation. The
uniformisation and diminuation of springback phenomen, New Technologies and Products
in Machine Manufacturing Technologies, TEHNOMUS, Suceava, 2015.
91. Moon S. J., Lee M. G., Equivalent Drawbead Models for Sheet Forming Simulation, Met.
Mater. Int., Vol. 16, No. 4 , pp. 595- 603, 2010.
92. Mori K. , Tsuji H., Cold Deep Drawing of Commercial Magnesium Alloy Sheets, Annals of
the CIRP Vol. 56/1/2007.
93. Naceur H, GuoYQ, Batoz JL , Blank optimization in sheet metalforming using an
evolutionary algorithm, Jmater ProcessTechnol151(1–3): pp.183–191, 2004.
94. Naghdi, P.M., The theory of plates and shells, In: Truesdell, C. (Ed.), S. Flugge’s Handbuch
der Physik, Vol. VIa/2. Springer, Berlin, pp. 425–640, 1972.
95. Nagîţ, Gh.., Braha, V., Deformarea plastică superficială la rece cu vârfuri sferice din
diamant., Editura Tehnică - Info, Chişinău, 2000.
96. Nagîţ, Gh.., Braha, V., Analiza creativă a proceselor de ştanţare şi matriţare la rece.,
Îndrumar pentru lucrări practice la Tehnologia presării la rece, Editura Tehnică - Info,
Chişinău, 2001.
97. Nagîţ, Gh., Braha, V., Rusu, B., Tehnologii de ştanţare şi matriţare. Bazele prelucrării prin
deformare plastică, Editura Tehnică - Info, Chişinău, 2002.
98. Nakamura, K., Nakagawa, T., Reverse deep drawing with hydraulic counter pressure using
peripheral pushing effect, Ann. CIRP 35/1, pp. 173–176, 1986.
99. Nakamura, K., Nakagawa, T., Sheet Metal Forming with Hydraulic Counter Pressure in
Japan, Ann CIRP, 36/1: pp. 191–194, 1987.
100. Ohata T., Nakamura Y, Katayama T, Nakamachi E, Development of optimum process
design system for sheet fabrication using response surface method, J Mater Process
Technol 143(Sp. Iss.SI):667–672, 2003.
101. Padmanabhana R., Oliveira M.C., Influence of process parameters on the deep drawing of
stainless steel, Finite Elements in Analysis and Design 43 , pp. 1062 – 1067, 2007.
102. Panthi S.K., Ramakrishnan N., An analysis of springback in sheet metal bending using
finite element method (FEM), J Mater Process Technol 186(1–3): pp.120–124, 2007.
103. Parrella, F., Online Support Vector Regression, A Thesis Presented for the Degree of
Information Science, University of Genoa, Italy, 2007.
104. Păunoiu, V. şi Nicoară, D., Tehnologii de presare la rece a tablelor. Bucureşti, Cartea
Universitară, 2004.
59
105. Păunoiu, V., Nicoară, D., Spiridonescu, C., Epureanu, A., Virtual Deep Drawing Process
with Combined Restraint, ESAFORM, Cluj Napoca, Romania, 2005.
106. Păunoiu, V., Oancea, N., Nicoară, D. , Simulation of Plate’s Deformation Using Discrete
Surfaces, Materials Processing and Design: Simulation and Application, NUMIFORM, ,
OHIO State University, American Institute of Physics 0-7354-0188-8, 2004.
107. Peled A., Rubin M.B., Analysis of blank thickening in deep drawing processes using the
theory of a Cosserat generalized membrane, Journal of the Mechanics and Physics of
Solids 52, pp. 317 – 340, 2003.
108. Pepelnjak T. &. Kampus, Z , Analysing the Quality of Sheet-Metal Holding during Deep
Drawing, Journal of Mechanical Engineering 47, pp. 94-105, ISSN 0039-2480, 2001.
109. Pereira Michael P., Wenyi Yanb, Contact pressure evolution and its relation to wear in
sheet metal forming, Wear 265, pp. 1687–1699, 2008.
110. Prete Antonio Del, Primo Teresa, The use of FEA packages in the simulation of a drawing
operation with springback, in the presence of random uncertainty, Finite Elements in
Analysis and Design, 2010.
111. Raju S., Ganesan G., Influence of variables in deep drawing of AA 6061 sheet,
Transactions of Nonferrous Metals Society of China, pp. 1856-1862, 2010.
112. Ravilson Antonio, Chemin Filho, Heber Castro Silva, Experimental and numerical true
strain assessment on sheet forming for different tool design, Springer-Verlag London
Limited, Int J Adv Manuf Technol 48, pp. 473-479, 2010.
113. Ravindra K.Saxena, P.M.Dixit, Numerical analysis of damage for prediction of fracture
initiation in deep drawing, Finite Elements in Analysis and Design, pp. 798-840, 2011.
114. Romanovschi P.V., Ştanţarea şi matriţarea la rece, Ed Tehnică Bucureşti, 1970.
115. Rubin, M.B., Cosserat Theories: Shells, Rods and Points, In: Solid Mechanics and its
Applications,Vol. 79. Kluwer, The Netherlands, 2000.
116. Rubin, M.B., A simple derivation of Cosserat theories of shells, rods and points, In: D.
Durban, D. Givoli, J.G. Simmonds (Eds.), Advances in the Mechanics of Plates and Shells,
The Avinoam Libai Anniversary Volume. Solid Mechanics and Its Applications, Vol. 88,
Kluwer, The Netherlands, pp. 277–294, 2001.
117. Sah S, Gao R. 3D interpolation techniques for analysis of contact pressure on tool–
workpiece interfaces, In: Proc. 2010 ASME International Symposium on Flexible
Automation (ISFA), pp. 49-56, 2010.
118. Shiro Kobayashi, Soo-Ik Oh, Taylan Altan, Metal forming and the finite-element method,
Oxford University Press, ISBN 0-19-504402-9, New York, 1989.
119. Salehinia I., Shahani A.R., Effect of sheet anisotropy on the wear in deep-drawing process
of a cylindrical cup , International Journal of Mechanical Sciences 5: pp. 856–868, 2009.
120. Spiridonescu Cornelia, Cercetări privind parametrii şi eficienţa unui proces de ambutisare
adâncă, Teză doctorat, Galaţi, 2010.
121. Sripati Sah, Robert X. Gao, Model-augmented methods for estimation of contact pressure
distribution, Journal of Manufacturing Systems, 2011.
122. Sripati Sah, Robert X. Gao, Process monitoring in stamping operations through tooling
integrated sensing, Journal of Manufacturing Systems 27, pp. 123-129, 2009.
123. Sun GY, Li GY, Gong ZH, Cui XY, Yang XJ, Li Q., Multiobjec-tive robust optimization
method for drawbead design. Mater Des 31(4): pp.1917–1929, 2010.
124. Sun GY, Li GY, Hou SJ, Zhou SW, Li W, Li Q., Crashwor-thiness design for functionally
graded foam-filled thin-walled structures. Mater Sci Eng A 527(7–8): pp. 1911–1919,
2010.
125. Sun GY, Li GY, Stone M., Li Q., A two-stage multi-fidelity optimization procedure for
honeycomb-type cellular materials. Comput Mater Sci 49:500–511, 2010.
60
126. Swadesh Kumar Singh, Amit Kumar Gupta, Application of support vector regression in
predicting thickness strains in hydro-mechanical deep drawing and comparison with ANN
and FEM, CIRP Journal of Manufacturing Science and Technology 3, pp. 66-72, 2010.
127. Takayuki Hama, Hitoshi Fujimotoa, Finite-element simulation of the elliptical cup deep
drawing process by sheet hydroforming, Finite Elements in Analysis and Design 43, pp.
234 – 246, 2006.
128. Tang Yucheng, Chen Jun, Robust design of sheet metal forming process based on adaptive
importance sampling, Springer-Verlag, 2009.
129. Tang B.T., Zha Z., Fast thickness prediction and blank design in sheet metal forming
based on an enhanced inverse analysis method, International Journal of Mechanical
Sciences 49 , pp. 1018–1028, 2007.
130. Teodorescu, M., ş.a., Prelucrări prin deformare plastică la rece., Bucureşti, Editura
Tehnică, 1988.
131. Teodorescu, M., Zgură, Gh., Tehnologia presării la rece, Bucureşti, Ed Didactică şi
Pedagogică, 1980.
132. Thiruvarudchelvan, S., Wang, H.B., Seat, G., Hydraulic pressure enhancement of the deep
drawing process to yield deeper cups, J. Mater. Process. Technol. 82, pp. 156–164, 1998.
133. Tian Xiaowei, Zhang Yisheng, Investigation on Tribological Behavior of Advanced High
Strength Steels: Influence of Hot Stamping Process Parameters, Springer Science,Business
Media, LLC, Tribol Lett, 2012.
134. Vafaeesefat A., Optimum blank shape design in sheet metal forming by boundary
projection method, Springer/Esaform, Int J Mater Form, pp. 189-192, 2008.
135. Vafaeesefat A, Morteza Khanahmadlu, Comparison of the Numerical and Experimental
Results of the Sheet Metal Flange Forming Based on Shell-elements Types, International
Journal of Precision Engineering and Manufacturing Vol. 12, No. 5, pp. 857-863, 2011.
136. Vapnik, V., The Nature of Statistical Learning Theory, Springer, NewYork, pp. 136-143,
1995.
137. Vitali R, Haftka RT, Sankar BV., Multi-fidelity design of stiffened composite panel with a
crack. Struct Multidiscipl Optim 23(5): pp. 347–356, 2002.
138. Vollertsen F., Hu Z., Tribological Size Effects in Sheet Metal Forming Measured by a Strip
Drawing Test, Annals of the CIRP Vol. 55/1, pp. 79- 84, 2006.
139. Wahab Abdel, El-Morsy, Manabe Ken-Ichi, Finite element analysis of magnesium AZ31
alloy sheet in warm deep-drawing process considering heat transfer effect, Materials
Letters 60 , pp. 1866–1870, 2006.
140. Wang Chun-ju, Guo Bin, Effect of die cavity dimension on micro U deep drawing
behaviour with T2 foil, Transactions of Nonferrous Metals Society of China 19, pp. 790-
794, 2009.
141. Wifi A. S., Study on large strain elasto-plasticity and finite element analysis of
deformation process, University of Tokyo, Tokyo, in Japanese, 1978.
142. Wifi, A., Mosallam, A., Some aspects of blank-holder force schemes in deep drawing
process”, Journal of Achievements in Materials and Manufacturing Engineering, Vol. 24,
no. 1, pp. 315-323, 2007.
143. Witulski J., Trompeter M., Tekkaya A.E., High wear resistant deep drawing tools made of
coated polymers, CIRP Annals - Manufacturing Technology, pp. 145- 148, 2011.
144. Yang, D.Y., Kim, J.B., Lee, D.W., Investigation into manufacturing of very long cups by
hydromechanical deep drawing and ironing with controlled radial pressure, Ann. CIRP
44/1, pp. 255–258, 1995.
61
145. Yang Lian. F., Mori K. I., Deformation behaviors of magnesium alloy AZ31 sheet in cold
deep drawing, Transactions of Nonferrous Metals Society of China, 18(1): pp. 86-91,
2008.
146. Yang RJ, Chen CJ, Lee CH ., Bead pattern optimization. Struct Optim 12(4): pp.217–221,
1996.
147. Yossifon, S., Tirosh, J., Rupture instability in hydroforming deep drawing process, Int. J.
Mech. Sci. 27, pp. 559–570, 1985.
148. Zabaras N, Ganapathysubramanian G, Li Q., A continuum sensitivity method for the design
of multi-stage metal processes. Int J Mech Sci 45(2): pp. 325–358, 2003.
149. Zadeh PM, Toropov VV, Wood AS., Metamodel-based collaborative optimization
framework. Struct Multidiscipl Optim 38(2): pp. 103–115, 2009.
150. Zheng Jinqiao, Yilin Wang, KBE-based stamping process paths generated for automobile
panels, Springer-Verlag London Limited, 2006.
151. Zhenyu Hu, Realisation and application of size dependent FEM-simulation for deep
drawing of rectangular work pieces, CIRP Journal of Manufacturing Science and
Technology 4, pp. 90-95, 2011.
152. Zimniak Z. - Problems of multi-step forming sheet metal process design, Journal of
Materials Processing Technology, 106, 1-3, pp. 152-158, 2000.
153. ***http://www.gemmfg.com/metal.htm.
154. ***Presă hidraulică 60t. Carte tehnică.
155. ***SR EN 10025-2:2004.
156. ***SR EN 10083-1,2.
157. ***SR EN 10088-1.
158. ***rasfoiesc.com/inginerie/tehnico-mecanica/.
159. ***actrus.ro/reviste/1_2002/art31.pdf/
160. ***traductoare/4_2007/24.pdf/
62

Easy Boost ENG

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Easy Boost ENG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI”- IAŞI

ŞCOALA DOCTORALĂ A FACULTĂŢII

CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE

Rezumatul tezei de doctorat

Ing. DAN CHIORESCU

CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE PRIVIND

Rezumatul tezei de doctorat

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GHEORGHE ASACHI” - IAŞI

“ CERCETĂRI TEORETICE ȘI EXPERIMENTALE PRIVIND AMBUTISAREA

PIESELOR CILINDRICE ADÂNCI”

elaborată de domnul CHIORESCU DAN în vederea conferirii titlului ştiinţific de doctor.

Comisia de doctorat este alcătuită din:

Cu această ocazie vă invităm să participaţi la susţinerea publică a tezei de doctorat.

Iași, iulie 2015

Cap.2 CONTRIBUȚII TEORETICE LA STUDIUL PROCESULUI DE 59 10

2.5.3 Stabilirea sistemelor de axe.......................................................................... 87

Cap.3 MATERIALE ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL 115 34

Cap.4 CONTRIBUŢII EXPERIMENTALE PRIVIND PROCESUL DE 131 37

Cap.5 COMPARAREA REZULTATELOR TEORETICE CU CELE 170 43

realizat prin simularea cu element finit pentru S235 JR…………………..

Cap.6 CONTRIBUȚII PERSONALE ÎN DEZVOLTAREA TEMEI ȘI CONCLUZII 193 50

Deformarea prin ambutisare cilindrică adâncă a tablelor metalice reprezintă o metodă cu un

Fig. 1.2 Imagini cu diferite piese ambutisate [158]

În funcție de tipul de energie utilizată, procedeul de ambutisare poate fi diferențiat în:

Fig.1.3. Parametrii de lucru la ambutisare [120]

1.2 DETERMINAREA FORMEI OPTIME ȘI A DIMENSIUNILOR

Forma semifabricatului are o importanță deosebită pentru ateliere și întreprinderi

este diferită în funcție de materialul utilizat și în funcție de procedeul de ambutisare aplicat, în

1.12 OBIECTIVELE CERCETĂRII

2.1.2 Analiza sistemică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă

Pentru reprezentarea grafică a procesului de ambutisare cilindrică adâncă, considerat ca un

Fig. 2.1. Reprezentarea schematică a factorilor de influență a procesului de

2.1.3 Identificarea unor soluţii constructive utilizând metoda diagramei de idei

Diagrama de idei este o reprezentare grafică imagistică, deschisă, de tip arborescent, ce

Fig. 2.2. Diagrama de idei pentru alegerea echipamentului procesului de ambutisare

Tabel 2.1. Matricea subansamblurilor ABC

2.1.4. Alegerea variantei optime din punct de vedere constructiv

Tabel 2.2 Stabilirea coeficienților de importanță

2.2. CONTRIBUȚII TEORETICE PRIVIND VARIAȚIA FORȚEI DE AMBUTISARE ÎN

d = diametrul exterior al piesei finale; D = diametrul semifabricatului; σc = tensiunea de

Pentru a deduce monotonia funcţiei   x  efectuăm derivarea şi obţinem (2.9):

2.3. CONTRIBUȚII TEORETICE PRIVIND FORMULAREA PROBLEMELOR DE

Studiul procesului de ambutisare adâncă a pieselor de revoluţie cilindrice, se realizează în

2.3.1. Modele conceptuale

2.3.2. Ecuaţiile de guvernare pentru materiale rigid-plastice

În 3D avem 9 necunoscute: 6 componente ale eforturilor unitare şi 3 componente ale vitezei

Conturul domeniului, S, în funcţie de natura condiţiilor de contur, este subdivizat astfel: S  Su  S F

ui  x j   ui*  x j  , pentru x j  Su (2.16)

2.3.4. Condiţii iniţiale

Procesul de ambutisare dinamic este echivalat printr-o succesiune de regimuri cvasi-statice,

2.5. CONTRIBUȚII LA STUDIUL AMBUTISĂRII ADÂNCI CU AJUTORUL MEF

Sistemele moderne de proiectare și simulare cu ajutorul MEF oferă posibilitatea efectuării

2.5.7. Analiza cu ajutorul elementului finit a procesului de ambutisare și interpretarea

Tabel 2.11. Rezultatele simulării numerice la prima operaţie a procesului de ambutisare

Fig.2.17. Deformarea maximă pentru EN AW 1050

Tabel 2.12. Rezultatele simulării numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

Tabel 2.13. Rezultatele simulării numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

Tensiunii normale maxime de 342,26 MPa (figura 2.20) îi corespunde o deformare pe

La operația a doua de ambutisare, pentru CW508L se utilizează ca și în cazurile precedente

Rezultatele experiențelor sunt structurate în parametrii de intrare și cei de ieșire (tabelul

Tabel 2.14. Rezultatele simulărilor numerice la operația a doua a procesului de ambutisare

2.5.8. Modelarea matematică a rezultatelor obținute prin simulări numerice

unde σ1, σ2 şi σ3 reprezintă abaterea medie pătratică corespunzătoare, respectiv, polinoamelor de

Pentru o eficientă analiză comparativă, datele referitoare la indicatorii de precizie ai