MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE” 1918 ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
ASISTENȚĂ MANAGERIALĂ ÎN SECTOARELE PUBLIC ȘI PRIVAT

DREPTURILE REALE ÎN ROMÂNIA

COORDONATOR: MASTERAND:

ALBA IULIA
2018
Literatura de specialitate clasifică drepturile reale, în principal, după două criterii: ținând
seama de natura bunurilor care constituie obiectul lor și după cum au sau nu o existență
independentă, de sine stătătoare.
A. Având în vedere natura bunurilor asupra cărora poartă, drepturile reale pot fi:
imobiliare și mobiliare. Drepturile imobiliare au ca obiect bunuri imobile. Drepturile
mobile au ca obiect bunuri mobile corporale sau incorporale. Această clasificare
prezintă importanță datorită regimului juridic în bună parte diferit a celor două
categorii de drepturi.
B. Principala clasificare a drepturilor reale este însă aceea care se face după cum au sau
nu o existență independentă, de sine stătătoare. Astfel, deosebim: drepturi reale
principale și drepturi reale accesorii. De altfel, această clasificare o vom lua în
considerare atunci când vom prezenta sistemul drepturilor reale.
Drepturile reale principale sunt acele drepturi eale care au o existență independentă, de sine
stătătoare, în raport cu alte drepturi reale sau de creanță. Cel mai important drept real principal
este dreptul de proprietate, el constituind izvorul necesar și temeiul nașterii și existenței
tuturor celorlalte drepturi reale.
Drepturile reale accesorii sunt acele drepturi reale care se constituie pentru a însoți și garanta
alte drepturi (de creanță), fără a avea independență sau existență de sine stătătoare. Dreptul de
creanță a cărui ființă o însoțesc și a cărui realizare o garantează este dreptul principal, de
existența căruia depinde și existența dreptului real accesoriu.
Stingerea dreptului principal are ca efect automat și stingerea dreptului accesoriu. Așadar,
drepturile reale accesorii nu sunt independente, ele urmând, de regulă, soarta dreptului
principal, potrivit principiului, „accesorium sequitur principale”.
Sistemul drepturilor reale este alcătuit dintr-un număr determinat de drepturi reale principale
așezate într-o anumită ordine și din drepturile reale accesorii.

Drepturile reale principale

În această fază a demersului nostru, ne vom limita numai la enumerarea drepturilor reale
principale.
Dreptul civil român reglementează două categorii de drepturi reale principale: dreptul de
proprietate și drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate.
Dreptul de proprietate este cel mai important drept real principal. Dreptul de proprietate se
prezintă sub două forme: dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată.

2
Dreptul de proprietate privată se subdivide în: drept de proprietate privată, care aparține
persoanelor fizice și persoanelor juridice de tip privat, și drept de proprietate privată al
statului, unităților administrativ-teritoriale (județul, municipiul, orașul și comuna) precum și a
altor persoane juridice înființate de către stat și autoritățile locale, cum sunt regiile autonome
sau societățile naționale.
Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate. De multe ori dreptul de
proprietate se exercită în plenitudinea atributelor sale direct și nemijlocit de către proprietar.
Sunt însă situații când dreptul de proprietate se exercită, de regulă, în ce privește unele dintre
atributele sale – posesia și folosința – prin intermediul altor persoane decât proprietarul. În
acest scop, adeseori proprietarul încredințează unele bunuri ale sale prin acte de autoritate,
sau, după caz, de temeiul unor acte și fapte juridice civile, unei persoane fizice sau juridice, în
vederea punerii lor în valoare. Persoanele care primesc bunurile respective dobândesc asupra
lor fie un drept personal, fie un drept real principal.
Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate sunt de două feluri:
a) Drepturi reale pricipale derivate din dreptul de proprietate publică. Potrivit
reglementărilor în vigoare există trei drepturi reale principale derivate din dreptul de
proprietate publică:
 Dreptul real de administrare al regiilor autonome și instituțiilor publice
asupra bunurilor din domeniul public;
 Dreptul de concesiune asupra bunurilor din domeniul public;
 Dreptul real de folosință asupra unor bunuri imobile constitut în favoarea
persoanelor juridice fără scop lucrativ.
Aceste drepturi reale principale se constituie prin acte administrative, în cadrul unor raporturi
juridice de putere. De aceea, nu dezmembrează dreptul de proprietate publică, fiind
inopozabile proprietarului. Fiind însă drepturi reale, sunt opozabile tututor subiectelor de
drept civil, indiferent că sunt persoane juridice sau persoane fizice.
b) Drepturile reale principale derivate din dreptul de proprietate privată sunt opozabile
tuturor, inclusiv proprietarului. Așa fiind, într-o teriminologie consacrată ele se mai
numesc dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.