SCRISOAREA BUCLUCAŞĂ

(Intreaga acţiune se desfăşoară într-un loc deschis. Poate fi o sală de clasa)

Un grup de copii veseli fac planuri pentru vacanţa de iarnă

SOFIA: Eu merg la munte!
IULIA Eu rămân în oraş fiindcă în fiecare zi voi merge la patinaj. Mă pregătesc pentru
concurs.
IONELA Şi eu particip la acest concurs, aşa că vom merge împreună la antrenamentele
zilnice.
CLAUDIA Eu am promis bunicilor mei că vacanţa de iarnă am să mi-o petrec la dânşii!
ANA MARIA Si eu voi merge la bunici, dar la vară. Acum rămân acasă fiindcă mi-am
propus să citesc mai multe cărţi ale căror titluri m-au făcut tare curios.
ROBERT Văd că toţi aveţi ceva planificat, dar cred că nimeni nu are o perspectivă a
vacanţei mai frumoasă ca a mea!!!
SERBĂNESCU Măi să fie? M-ai făcut curioasă. Ce poate să fie aşa deosebit încât să
crezi că tu eşti „cel mai-cel mai”?
– ROBERT: Eheeee! Eu am o mătuşă în Provincia Laponia din Fiinlanda şi în vacanţa
aceasta m-a invitat împreună cu toată familia acolo ca să-l vedem pe Moş Crăciun la el
acasă!!!
– TOTI : Adevărat???
ROBERT – Sigur şi precis! Sută-n sută… Garantat !
BIANCA – Intr-adevăr este extraordinar!
IULIA ROBERT, ştii, mi-a venit o idee! Dacă tu mergi în Laponia, nu vrei să duci cu
tine scrisorile noastre pentru Moş Crăciun?
– TOTI: DA, da, da!!!
DIANA – Ce idee bună!! Le vei pune direct în cutia poştală specială a lui Moş Crăciun!
Aşa vor ajunge mult mai repede şi sigur nu se vor rătăci!
ROBERT: Da, nu am nimic împotrivă, chiar mă bucur să pot face ceva pentru voi. Doar
îmi sunteţi colegi!
CLAUDIA Uite eu ti-o voi da chiar acum, fiindcă era scrisă.
– TOTI, (care mai de care, dezordonat, se grăbesc să îi dea scrisorile) : Şi eu… şi eu…
şi eu ! (ROBERT ia scrisorile de la toţi)
ROBERT: Eu nu mai pot întârzia fiindcă am de făcut bagajul. Chiar aztăzi vom pleca..
(Ies toţi din scena în directii diferite, făcându-şi semne de rămas bun cu mâna, strigând :
în mod neorganizat):
Andrei P Pa! La revedere! Pe curând! Sărbători fericite!
– (Intră 2 povestitori): DAMARISA, MARIO
– Hm! Observi ce linişte este? Parcă nici nu-mi vine să cred!
– Aşa esrte, dar e firesc: elevii sunt în vacanţă şi şcoala într-adevăr pare pustie fără ei.
– Nimic din gălăgia perioadelor de cursuri. Şi totuşi cineva se bucură! Nu ştii cine?
– Păi… spre exemplu:
– Uşile! Uşile răsuflă uşurate că nu mai sunt trântite!
– Pereţii! Şi ei se bucură! Nu-i vezi cum se privesc uimiţi ? Nici nu le vine să creadă că
nu se mai freacă nimeni de ei !
– Balustrada! Şi ea se bucură fiindcă se se simte în sfârşit „balustradă” şi nu tobogan!
– Parchetul e vesel şi el fiindcă nu mai stă pe post de patinoar.
– Aaa! Şi geamurile! Mai ales geamurile care nu mai tremură de teamă că o minge le
poate face ţăndări.!
– Ne-am luat cu vorba şi deja au trecut câteva zile de vacanţă.
– Oare ce- or mai face colegii noştri ?
– (In timp ce prezentatorii se retrag intră un grup de copii, mai mic decât cel initial
vorbind între ei în timp ce din directia opusă vine un alt elev fluturând o scrisoare):

– ANA MARIA 1:-Hei!! Am primit prin curier rapid o scrisoare de la ROBERT. Este
pentru noi toţi. Am, citit-o ce-i drept , dar …hm! Sunt ni;te probleme cu scrisoarea
aceasta….dar mai bine las să vedeţi singuri!
IONELA– Citeşte-o,! Citeşte-o!
– ANA MARIA 1: Aşaaa: Dragii mei MOLEGI …..
IULIA– Ce? Cum ai zis?
ANA MARIA 1. Păi… aşa scrie aici: dragii mei MO-LEGI. Probabil a vrut să scrie
dragii mei colegi, dar voi nu ştiţi cum caligrafiază ROBERT?
– TOTI ( dând din mână a lehamite) Daaaaaa!
CLAUDIA– Parcă scrie cu picioarele!
– ANA MARIA 1: Deci : Dragii mei molegi. Am ajuns cu bine în Rovaniemi
–FORAŞUL din Laponia în care LĂCUIEŞTE mătuşa mea.
BIANCA– Aoleuuuu! Stai aşa că nu înţeleg nimic: Cum ai zis? A ajuns cu bine în
foraşul în care lăcuieşte mătuşa?
ANDREI P– Ei, nu… Precis a vrut să spună că a ajuns în oraşul în care locuieşte mătuşa!
Nu LĂCUIEŞTE!
IONELA– AAAaaa! Da, mai departe!
ANA MARIA 1: RENUL nu a fost aglomerat şi am stat pe nişte TOCURI la
fereastră…
SOFIA– Păi a mers călare pe ren?
DIANA– Nuuuuu cu trenul , dar a mâncat o literă. Pe T şi trenul s-a transformat în
ren…!
SERBĂNESCU – Bine , bine, dar mai departe zice că a stat pe nişte TOCURI la
fereastră!
CLAUDIA– Probabil pe LOCURI la fereastră dar a nu făcut din bucla literei „ l” decât
o liniuţă şi a ieşit „t”
– ANA MARIA 1: Nu mă mai întrerupeţi! Deci…. am stat pe tocuri la fereastră aşa că
am putut PLIVI toate peisajele fără nici un fel de probleme. Nu ne-a scăpat nimic!
BIANCA– Vrei să spui că el şi familia lui au PLIVIT tot, fără să le scape nimic… chiar
aşa în mersul trenului?
ȘERBĂNESCU Uf! Ce nu înţelegi?: A PRIVIT nu a PLIVIT peisajele! A scris L în loc
de R!
– ANA MARIA 1 (citeşte mai departe) Hai ascultaţi mai departe: Când a oprit trenul în
BARĂ.. (se opreste puţin în timp ce ,
– TOŢI exclamă: Aoleu! A oprit trenul în bară? A fost un accident feroviar?
IULIA– Nu…a vrut să spună : „Când a oprit trenul în gară”.
– ANA MARIA 1 ::Când a oprit trenul în bară , pe peron ne aştepta MĂTURA mea şi
cei doi MERISORI. I-am îmbrăţişat cu mare drag.
CLAUDIA – Mătura lui?: şi merişorii? I-a îmbrăţişat cu drag? Dar cine i-a dus înainte
pe peron ?
SERBANESCU Nuuuu! Precis că a nu a vrut să spună că îl aştepta pe peron MĂTURA
ci mătuşa şi nu cei doi MERIŞORI, ci cei doi verişori.
IONELA– Daaaa! Vai şi amar cu scrisul lui! Ne trebuie un translator!
– ANA MARIA 1: Mai departe: Oraşul este minunat: străzile sunt ZEMOASE şi
copacii sunt ÎMBROBODIŢI cu CECURI multicolore care LAMINEAZĂ trecătorii.
DIANA Stai aşa că aici chiar că nu mai înţeleg nimic. Mai zi o dată:
– ANA MARIA 1: străzile sunt ZEMOASE şi copacii sunt ÎMBROBODIŢI cu
CECURI multicolore care LAMINEAZĂ trecătorii.
ANDREI P Adică vrea să spună că străzile sunt zemoase adică ude?
DIANA Nu zemoase ci frumoase, dar… aşa scrie el!
SOFIA Şi copacii nu sunt îmbrobodiţi ci împodobiti. Cu becuri multicolore nu cu
cecuri.
CLAUDIA Care laminează trecătorii? Adică îi striveşte aşa… ca la desene animate ?
IULIA Nu !!! Nu laminează ci îi luminează a vrut să zică!!!
SERBANESCU Aaaaahh! E o intreagă aventura cititul acestei scrisori!
–– ANA MARIA 1.. deja am transpirat citind aşa încâlcitură. Văleu! Ia… ia… ia uite ce
scrie aici…” In graba plecării am uitat acasă scrisorile pe care mi le-aţi dat pentru Moş
Crăciun, dar să nu vă faceţi griji pentru că eu am ţinut minte tot ce a cerut fiecare dintre
voi şi i-am scris eu o singură scrisoare în numele vostru .
– SOFIA: Vai de noi şi de noi! Mai bine nu i le dădeam! Cine ştie ce aiureli o să scrie!
– ANA MARIA 1.: Gata, uite că .. in sfârşit încheie scrisoarea:
RAG mult. MIE să vă scriu, dar acum trebuie să ies la LIMBARE cu matuşa fiindcă
afară LINGE frumos. Al vostru BOBERT !
IONELA Cum adică RAGE MULT?
CLAUDIA– Incerc si eu să descifrez. A! Uite: aici cred că a mancat o litera, a scis mi-a
împreunat si a pus şi un punct aiurea. A vrut să spună: DRAG MULT MI-E să vă scriu
dar trebuie să ies la … limbare … adică la plimbare cu MĂTUŞA FIINDCĂ LINGE
AFARĂ…phiii doar nu linge mătuşă-sa pe afară! Trebuia să pună virgulă după mătuşă
şi să scrie ninge afară, nu linge afară. Şi uite cum semnează : Işi zice BOBERT în loc de
ROBERT. De acum BOBERT să-l strigăm până când o învăţa să scrie corect.
– ANA MARIA 1 : (Aruncând scrisoarea jos) Abia aştept să vină înapoi. Am să merg la
el zilnic şi am să fac dictare cu el până când o învăţa să scrie corect.
– Da, ai dreptate, este un lucru bun. Dar trebuia să facem noi demult treaba asta. O să
vină Moş Crăciun şi cine ştie ce a scris ROBERT ! Mi-e şi frică să gândesc
– (Copii toţi ies din scenă vociferând)
– TOTI:aşa ceva nu se poate! Lasă că vine el înapoi…
– (Intră povestitorii): Aşa se întâmplă când nu se dă importanţă felului în care scriem.
Chiar şi la calculator! O mulţime de greşeli ! Este adevărat că poţi atinge greşit tastele,
dar nimic nu ne împiedică să recitim ce am scris şi să corectăm. Ca să nu mai vorbim de
temele pe care le avem de făcut, lucrările la examene, testele… Degeaba cunoaştem
subiectul dacă vom scrie un cuvânt greşit care să denatureze răspunsul!
– Mai sunt situaţii în care elevii au folosit cuvinte fără să le cunoască perfect sensul, sau
au uitat să pună o virgulă, sau nu pun cuvintele corect în frază din neatenţie dând
naştere la interpretzări greşite. Imi amintesc că într-o lucrare de control un elev scria:
– Impăratul avea o livadă mare şi un măr în fund. Sau ;”creierul este un organ oarecum
indispensabil capului”
– Ha-ha-ha! Cred că pe-asta ar trebui să o ştie şi ROBERT!!!!.
– Sau: Un fiu trimite telegramă tatălui şi-i cere să-i trimită urgent două paturi, când de
fapt îi trebuiau două pături!
– De-asta stau şi mă gândesc la scrisoarea pentru Moş Crăciu pe care a scris-o
ROBERT în numele colegilor lui. Oare o fi scris corect?
– Rămâne să vedem acum, fiindcă Moş Crăciun tocmai a sosit la ei….
– (Se retrag povestitorii şi din directii diferite se intră în scenă. Dintr-o parte copiii , din
cealaltă parte Moş Crăciun cu un sac mare…) MOS CRĂCIUN=ROBERT
– Copiii TOTI:scandează)Moş Cră-ciun! Moş Cră-ciun!
– Moş Crăciun: Ho-ho-ho! Bine v-am găsit dragii Moşului! Cât de mult îmi plac copiii
când sunt voioşi! Tare îmi place să vă aud glăscioarele! Eiiii… Măi copii, Spiriduşii
mei mi-au povestit multe despre voi. Şi bune şi mai puţin bune… dar eu am mare
încredere în voi şi sunt convins că vă veţi corecta greşelile, aşa că am încercat să vă
îndeplinesc dorinţele. Am primit scrisoarea voastră. Aveţi gusturi destul de ciudate,
dar… dacă voi aţi cerut, eu … am încercat să aduc tot. Şi ca să nu mai pierdem vremea,
că am muuuuult de umblat, am să vă strig pe fiecare în ordine…
– (Moş Crăciun strigă fiecare copil: IONELA, ţie ţi-am adus darul pe care l-ai cerut, dar
să ştii că spiriduşii mei au căutat mult până au găsit. Iată, aici în cutie este CĂPUŞA
cerută de tine..
– (-toţi râd) O căpuşă?
– IONELA: Poftim? Căpuşă? Dar eu am cerut o PĂPUŞĂ!
– Moş Crăciun: Imi pare rău , dar uite, am scrisoarea aici: Priveşte ce scrie! (Toţi
privesc şi spun: Da, aşa scrie…
– (Ioana i-a cutia şi se îndepărtează plângând)
– CLAUDIA, tu trebuie să fii un copil foarte vrednic! Tu cureţi vasele cu TIX?
–CLAUDIA : Eu? Nu!
– M.C- Atunci mama ta? Pentru dânsa mi-ai cerut TIX ?
– CLAUDIA. Nu…. eu am cerut un PIX deosebit, care să aibă patru mine diferite
– M.C… of, of… aşa scrie…..! Ia-l!Altceva nu ţi-am adus.
– M. C. SOFIA, tu mergi afară la sania mea. Ceea ce mi-ai cerut tu este prea voluminos
si nu puteam pune în sac. O să-ţi dea darul spiriduşul meu care mă ajută . .
– (SOFIA iese bucuroasă)
– MC (Moş Crăciun). IULIA, la tine este o problemă. Ce mi-ai cerut tu n-am putut
aduce. Cum ai crezut tu că pot aduce un CANION?
– IULIA: Moş Crăciun, cum puteam cere aşa ceva? Canionul este o vale îngustă și
adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu! Eu am cerut un CAMION!!!
– M-C. Vizibil necăjit. Of, of! Eu am adus numai ce scrie aici.
– Camion, canion… ! Este scris M în loc de N.
– (Copiii sunt din ce în ce mai neliniştiţi, şuşotesc între ei şi fac gesturi care exprimă
supărarea, grija.)
– M. Crăciun: ANDREI P, tu ce faci băiatule cu o haină ROASĂ? Uite, ţi-am adus-o!
– ANDREI P. Moş Crăciun , eu am vrut o haină GROASĂ!
– M.Cr. (Se ia cu mâinile da cap) Aşa ceva nu mai mi s-a întâmplat. Sunt atât de supărat
încât îmi vine să plec de aici! Să golesc totuşi sacul fiindcă trebuie să merg şi la alţi
copii!
– (Tocmai intră SOFIA furioasă ) Moş Crăciun! Spiriduşul mi-a dat din sanie o… Oaie!
Ce să fac eu cu oaia?
– -M. Cr. In scrisoare scrie negru pe alb că tu îţi doreşti o MIOARĂ, adică o oiţă .
Mioare se numesc oile mai tinere.
– SOFIA: dar eu am cerut o VIOARĂ, nu o mioară! (plânge)
– M.C.Nu, nu, nu! Aşa ceva nu se poate. N-am să mai vin nicodată la voi !
– (M. C. Este din ce în ce mai supărat) Poftim! DIANA îmi cere o SURCICĂ de
GUINEEA! Am trimis spiriduşul tocmai în Guineea să-i aduc o surcică DIANEI !
Poftim, ia-o!
– DIANA. Moş Crăciun, nu te supăra, dar eu am acasă un purceluş de guineea şi am
vrut să am pereche. Eu am cerut purcică de guineea , nu surcică de guineea!
– M. C. Nici nu mai comentez. V-am spus că sunt taaaare supărat. Poate la ANA S am
adus ce mi-a cerut. Ia această cuşcă mică. Ai un hamster?
– ANA S: Nu Moş Crăciun, eu nu o CUŞCĂ mică ci o puşcă mică am vrut.
– Moş Crăciun. Nici nu mai vreau să aud! Luaţi-vă lucrurile aşa cum le-aţi cerut şi să
plec mai repede de aici. DAMARISA! Ai aici în această cutie cei doi doi CÂRCEI din
sârmă ceruţi.
– DAMARISA, izbucnind în plâns. Eu vroiam CERCEI, nu cârcei!
– M.Cr. ANA MARIA 1 mi-a cerut un TREIULEŢ. I-am adus un treiuleţ din carton
sclipitor, dar acum mă gândesc să vă dea doamna învăţătoare la toţi câte un treiuleţ în
catalog pentru felul în care scrieţi să ţineţi minte!.
– TOŢI! Moş Crăciun, Moş Crăciun , te rugăm să nu mai fii supărat. Nu noi am scris, ci
colegul nostru care a fost în Laponia.
– Moş Crăciun. ( Se mai inseninează puţin.) Aaaaa! Aşadar un singur copil a făcut toate
aceste greşeli. Trist, foarte trist, dar bine că nu sunteţi toţi la fel, fiindcă eram hotărât să
nu mai vin deloc. Totuşi şi voi sunteţi vinovaţi. V-aţi amuzat probabil de greşelile de
scriere ale colegului vostru în loc să luaţi atitudine şi să-l ajutaţi să înţeleagă cât este de
important să scrie corect. Uite ce se poate întâmpla. Să vă fie învăţătură de minte şi la
anul să aveţi grijă cum scrieţi. Aaaaa! Uitasem ! Ho-ho-ho!