Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concepţia psihosomatică în medicină provine din timpul lui Hipocrat, însă ca abordare
ştiinzţifică modernă este o orientare relativ nouă a medicinii, care studiază aspecte ale
patologiei generale în relaţie cu viaţa psihică conştientă şi inconştientă.
Concepţia psihosomatică are ca obiect de studiu, după von Bergman (apud. Iamandescu,
1999), atât rolul factorilor psihosomatici în edificarea unor tulburări, mergând până la
adevăratele boli somatice, cât şi mecanismele psihofiziologice prin care se produc aceste
dereglări iniţial reversibile, ce evoluează ulterior în veritabile leziuni la nivel de organ, aparat
şi sistem.
Simptomul are un rol simbolic, fiind expresia prin care individul alege să rezolve anumite
conflicte şi să-şi atingă anumite scopuri (obţinerea de afecţiune, mod de autopedepsire sau
autoagresiune, formă de refugiu sau imitativă).
Deşi concepţia psihosomatică este aplicabilă teoretic la orice boală umană, ea este utilă în
special pentru o serie de afecţiuni determinate, cu manifestări somatice evidente ca: diabetul,
hipertensiunea arterială, infarctul miocardic, afecţiunile alergice mai ales astmul bronşic şi
psoriazisul.
Bolile cardiovasculare
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), România şi Rusia înregistrează cea mai
ridicată rată de mortalitate prin boli cardiovasculare, la bărbaţi între 45 şi 74 de ani.
În 2001, bolile cardiovasculare au determinat o treime din totalul deceselor la nivel mondial.
Cea mai mare incidenţă a acestor afecţiuni, reprezentând 78% din totalul deceselor, se
manifestă în ţările cu venit scăzut şi mediu, cum este şi România. Printre cazurile de deces,
boala coronariană şi accidentul vascular cerebral sunt pe primul loc, respectiv pe al doilea
loc, cu 7,2 milioane, respectiv 5,5 milioane de decese la nivel mondial.
Bolile cardiovasculare reprezintă în ţara noastră una din problemele esenţiale ale asistenţei
medicale a populaţiei. Bolile cardiovasculare constituie încă o primă cauză de deces, iar
nivelul mortalităţii prin boli cardiovasculare este în creştere. Cele mai importante creşteri au
fost înregistrate de cardiopatia ischemică şi hipertensiunea arterială.
Toate ameninţările importante la adresa sănătăţii sunt legate, într – un fel sau altul, de
personalitate. Dovezile ştiinţifice ne oferă argumente clare, care ne conving că relaţia dintre
personalitate şi sănătate este reală şi importantă.
Inima a devenit de-a lungul timpului sinonimă cu sufletul omului, în ceea ce priveşte oglinda
nuanţată a vieţii afective umane, prin tulburări prompt instalate şi percepute de subiect, în
faptul că adesea, orice variaţie de frecvenţă cardiacă sau tensională, sesizată în plan subiectiv
de către un subiect sănătos, generează o anxietate de intensităţi variate. (Iamandescu, I.,
1999).
Un motiv pentru care personalitatea este deseori ignorată în tratamentul unui bolnav este
acela că, de obicei oamenii consideră mintea separată de restul corpului. “Chestiunile”
mentale sunt considerate teritoriul psihologilor şi psihiatrilor, nu al cardiologilor şi
oncologilor.
Motivul principal pentru care personalitatea pacientului e prea adesea ignorată este că
abordarea psihologică şi socială nu concordă cu abordarea tradiţională a bolii, care este una
mecanicistă .
Factori psiho-sociali:
- tabagism
- alcoolism
- tracasări cotidiene
- stres familial (conflicte de roluri, conflicte deschise, sarcini excesive, dificultăţi financiare
etc.)
¨ Cortizol ridicat
¨ Trigliceride ridicate
¨ Fibrinogen ridicat
¨ Estrogeni scăzuţi
Factorii biologici au consecinţe favorizante pentru grupa factorilor de risc biologici exprimaţi
prin:
¨ Rezistenţă la insulină
În psihosomatica cardiovasculară participarea factorilor psihogeni constituie cauze
fundamentale recunoscute ca fiind la originea celor mai frecvente boli CV:
¨ Cardiopatie ischemică
¨ Tahicardie paroxistică
¨ Astenie neuro-circulatorie
¨ Boala Raynauld
Planul terapeutic al pacienţilor cu risc CV sau diagnosticaţi deja impune intervenţii conjugate
pentru reducerea riscului de boală şi a riscului de complicaţii, invaliditate sau deces. Planul
general conţine următoarele obiective:
¨ ajustarea medicaţiei CV