UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Programul de studii: Ingineria Dezvoltării Rurale Durabile

PROIECT
INSTALAȚII PENTRU REDUCEREA
DIMENSIUNILOR DEȘEURILOR

Coordonator Ştiinţific:
S. l. dr. ing. Dinca Mirela

Student:
Toma Claudia-Ionela

1
 Cuprins

Capitolul 1. Consideratii generale ....................................................................................................... 3

1.1. Definiție și clasificarea deșeurilor .................................................................................... 3
1.2. Metode de gestionare a deșeurilor .................................................................................. 4
1.3 Gestionarea deşeurilor în România ................................................................................ 10
Capitolul 2. Instalație pentru reducerea dimensiunilor deșeurilor .................................................... 11
2.1 Mori cu ciocane. ............................................................................................................... 11
2.2. Concasoare.….................................................................................................................11
Capitolul 3. Fluxul tehnologic de obtinere a brichetelor din biomasa lemnoasa …….................….14
3.1. Defintia biomasei.……………………………………………………....………………14
3.2. Materii prime utilizate la producerea brichetelor............................................................14
3.3. Fluxul tehnologic al fabricarii brichetelor.......................................................................15
3.3.1 Colectare............................................................................................................15
3.3.2 Transport............................................................................................................16
3.3.3. Sortare...............................................................................................................17
3.3.4. Uscarea rumegusului........................................................................................18
3.3.5. Stocarea şi mărunţire a rumeguşului................................................................22
3.3.6.Macinare rumegus uscat....................................................................................23
3.3.8. Răcirea brichetelor............................................................................................24
3.3.9. Ambalarea brichetelor......................................................................................24
Bibliografie…………………………………………………….........................................................26

2
 Capitolul 1. Considerații generale

1.1.Definiție și clasificarea deșeurilor

Deșeurile sunt resturi materiale rezultate dintr-un proces tehnologic (sau casnic) de realizare a
unui anumit produs, care nu mai pot fi valorificate direct în realizarea produsului respectiv. Ele pot
fi substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitățile economice,
menajere și de consum. Majoritatea activităților umane reprezintă și surse de producere de deșeuri.

Clasificarea deșeurilor
Clasificarea deșeurilor se poate face după mai multe criterii, dar in general deșeurile sunt încadrate
în următoarele categorii:

A. după proveniență:
1.deșeuri industriale provenite din procese tehonlogice anorganice;
2.deșeuri industriale provenite din procese tehnologice organice;
3.deșeuri urbane;
4.deșeuri agricole și din industria alimentară;
5.deșeuri din construcții

Deșeurile industriale anorganice sunt constituite în principal din deșeuri de la producerea,

prepararea, furnizarea și utilizarea acizilor, oxizilor, bazelor și sărurilor, deșeuri de la producerea
materialelor plastice, cauciucului sintetic și fibrelor artificiale, deșeuri de la producerea vopselelor,
deșeuri de la producerea pigmenților anorganici, cărbune activ epuizat etc.

Deșeurile industriale organice sunt constituite din reziduuri din industrica chimică organică:
deșeuri de la producerea, prepararea, furnizarea și utilizarea produșilor chimici organici de baza, de
la detergent, produse farmaceutice, solvenți organici halogenati, nămoluri de la epurarea efluentilor
în incinta, cu conținut de substanțe periculoase, turte de filtrare halogenate și absorbanti epuizați.

Deșeuri urbane reprezintă totalitatea reziduurilor colectate din glomerari urbane și cuprin
deșeuri menajere (produse de către populație, dar și deșeuri similar generate de agenți economici și
comerciali: alimentație publică, hoteluri, cantine, magazine, instituții de învățământ etc.), deșeuri
stradale rezultate în locuri publice, nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești.
Deșeurile agricole sunt reprezentate în principal de reziduuri din zootehnie, dar și deșeuri din
producția vegetală.

3
 Deșeuri din procesele termice sunt constituite de deșeurile rezultate de la centralele termice și
de la alte instalații de combustie: zgura, cenușă de vatra, deșeuri solide, pe baza de calciu, de la
desuflarea gazelor de ardere, namoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere cu conținut de
substanțe periculoase, deșeuri de la epurareaapelor de răcire etc. [1]

B. după posibilitățile de valorificare

1. deșeuri care se pretează la o valorificare superioară: aceste deșeuri pot fi intorduse în procese
tehnologice de obținere a unor produse finite (deșeuri din lemn, deșeuri metalice feroase și
neferoase);

2. deșeuri care nu pot fi valorificate și care trebuie distruse sau neutralizate. Procedeele de
neutralizare cele mai utilizate sunt cele termice, în unele cazuri cantitatea de căldură rezultată fiind
folosită.

C.după compoziție
1.deșeuri organice de origine animală și vegetală: dejecții animaliere, deșeuri de la prepararea și
procesarea cărnii, peștelui, și altor alimente de origine animală, deșeuri de la prepararea și
procesarea fructelor, legumelor, cerealelor etc.

2. deșeuri minerale sau metalice: parf și suspensii de metale feroase și neferoase, piese de polizare
uzate mărunțite și materiale de polizare mărunțite cu conținut de substanțe periculoase etc.;

3.deșeuri provenite din transformări chimice: rășini schimbătoare de ioni săturate sau epuizate,
deșeuri de degresare, deșeuri de la tratarea chimică de suprafață, acizi și baze de decapare, nămoluri
cu conținut de fosfați etc.

4. deșeuri radioactive: rezultă din numeroase activități industriale, medicale și de cercetare. Cele
mai mari cantități rezultă din activitatea de producere a energiei electrice și din extracția și
prelucrarea minereului radioactive.

1.2. Metode de gestionare a deșeurilor

Gestionarea deșeurilor, conform Directivei 208/98/CE, este un termen complex care
presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea
acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare.

Depozitare simplă
Depozitarea simplă constă în descărcarea simplă, neorganizată a reziduurilor menajere pe
maidane, în diverse gropi, foste cariere, sau pe alte terenuri, fără a se lua unele măsuri speciale
pentru protecția mediului înconjurător. Acest sistem de depozitare, este sistemul cel mai larg folosit,
pentru că este și cel mai ieftin, mai comod, dar și cel mai neigienic. Substanțele organice existente
în componentă reziduurilor menajere constituie locul prielnic de adăpostire și înmulțire a tot felul de
insecte, muște și șobolani. În același timp, resturile alimentare prin conținutul lor atrag turme de
porci și alte animale (oi) care, consumându-le odată cu microorganismele infestate, se pot

4
îmbolnăvi și pot răspândi diferite boli și la populație. Acest sistem de colectare simplă este
recunoscut că periculos pentru igienă publică, este inestetic și răspândește mirosul neplăcut. Când
bate vântul din direcția acestor depozite ajung odată cu mirosul urat, tot felul de hărții, textile,
plastic și praf până în localitatea apropiată. Aceste depozite simple este cazul să dispară și să devină
depozite de reziduuri controlate, acceptate pe plan mondial.

Depozitarea controlată
Depozitarea controlată este folosită din ce în ce mai mult în lume și rămâne încă sistemul
principal de depozitare și neutralizare de reziduuri menajere până când sistemele de prelucrare a
reziduurilor menajere, în scopul selectării și valorificării materialelor refolosibile și a energiei
potențiale, se vor dezvoltă și vor câștigă prioritate în aplicare, dar și atunci vor mai fi anumite
depozite pentru 'refuzuri' care apar chiar și în urmă incinerarii (cenușă).

Pentru alegerea amplasamentului rampei de gunoi se va ține seama de următoarele condiții:

1. distanță față de periferia centrelor populate - 1000 m;
2. poziția rampei față de vânturile dominante;
3. evitarea zonelor în care se pot produce inundații.
În funcție de tehnologia adoptată, realizarea rampelor de depozitare controlate, se pot utiliza
următoarele procedee:
• de depozitare controlate obișnuite (fără executarea unor prelucrări speciale ale rampe
reziduurilor);
• rampe de depozitare controlate compactate;
• rampe de depozitare controlată a reziduurilor, în prealabil măcinate.
Înainte de începerea depozitării se decupează stratul vegetal, care să fie folosit la
acoperirea finală a unui depozit mai vechi sau să fie depozitat în apropiere pentru acoperirea finală a
depozitului.
Aducerea reziduurilor și descărcarea pe teren, depozitul urmând să ocupe o suprafață mică,
strict necesară pentru operațiile de împrăștiere (repartizarea pe zone), eventual compactate.
Umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontală sau inelară, fiecare nou strat de reziduuri de
0,25 - 0,3 m urmând să fie început din același loc că și precedentul. Se vor efectua amenajările
indicate în studiul hidrogeologic privind protecția apelor subterane și de suprafață și șanțuri de
garda pentru protecția reziduurilor împotriva scurgerii apelor meteorice care ar putea veni din
amonte, de pe versanți și eventualele îndiguiri ale rampei de depozitare. Suprafață de teren trebuie
să fie împărțită în parcele de 1000 - 10000 mp., în funcție de cantitatea zilnică de reziduuri care se
depozitează. Reziduurile trebuie să fie depozitate în straturi de 1,5 - 2m. înălțime separate prin
straturi intermediare de material inert, în grosime de 0,2 - 0,3 m.
Reziduurile să fie descărcate cât mai aproape de locul de depozitare de unde să fie împrăștiate
și compactate cu buldozerul zilnic, atingând înălțimea de 1,5 m - 2 m, după care se acoperă cu
material; inert, 0,2 - 0,3 m. Zilnic se va amenaja că depozit o suprafață corespunzătoare înălțimii de

5
1,5 - 2 m. strat de reziduuri. După depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea finală
cu un strat de pământ vegetal de 0,6 - 1,2 m grosime împrăștiat și compactat cu aceleași mijloace
care sunt folosite pentru reziduuri.
După depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea finală cu un strat de pământ
vegetal de 0,6 - 1,2 m grosime împrăștiat și compactat cu aceleași mijloace care sunt folosite pentru
reziduuri.
Rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie să fie împrejmuite cu garduri demontabile care
trebuie să limiteze, de regulă, suprafețele pe care se face depozitarea pe o perioada de 1 - 2 ani.
Depozitul trebuie să fie dotat cu tractoare pe senile echipate cu lama cu buldozer pentru împrăștiat
și compactat zilnic. Pentru o bună exploatare a rampelor de depozitare controlate este necesar să se
realizeze drumuri de acces corespunzătoare și grupuri de exploatare care să cuprindă: cantar
bascula, remiză pentru tractoare, depozit pentru scule, depozit de carburant pentru tractoare, grup
sanitar cu spălător și WC, aparate de stins incendiile, depozit de nisip.

Compostarea
Prin compostare se înţelege procesul de transformare pe cale biologică a deşeurilor
menajere într-un produs nepoluant, cu înalta valoare nutritivă pentru plante (în special cereale) și un
bun adaos la starea fizică și chimică a solurilor În timpul operaţiei de compostare
se desfășoară două procese biologice (de descompunere și de sinteză), care se întrepătrund și se
intercondiţionează. Compostarea deşeurilor solide în scopul folosirii că amendament
pentru sol, îngrășământ, sau suport pentru culturi este importantă în multe țări. În mod
deosebit, țările asiatice au o tradiţie în producerea și utilizarea compostului. În Europa de Vest se
folosesc multe tehnologii moderne pentru producerea de compost. [3]

Etapele compostării:

 Identificarea deşeurilor biodegradabile de prelucrat, din punct de vedere al naturii şi

cantităţii lor;
 Determinarea suprafeţei platformei necesare şi a utilajelor ce urmează a fi folosite
 Evaluarea condiţiilor climatice din zonă (zonă ploioasă, secetoasă, foarte caldă etc.);
 Mărunţirea materialului de compostat şi dispunerea lui în şire în lungul platformei;
 Răscolirea continua a materialului (de 2 – 3 ori pe săptămână, funcţie de condiţiile
climatice)
 Adăugarea de apă în cazul în care este nevoie;
 Evaluarea nivelului de prelucrare şi stabilirea momentului în care prelucrarea s-a
finalizat.

Sunt necesare următoarele echipamente:

6
 Fig 1.2.1. Echipament pentru materiale grele şi umede

Fig 1.2. Echipamentele sunt concepute pentru capacităţi deosebit de variate, de la 400 la 6.000
mc/oră

Fermentarea anaeroba
Fermentarea anaeroba este o opţiune de compostare care poate fi considerată o practică
ecologică pentru țările industrializate. Un număr de amenajări în Franţa și Belgia par a fi capabile să
composteze deşeuri mixte, sub presiune, în condiţii anaerobe, recuperând atât compost cât și gaz
metan. Majoritatea sistemelor anaerobe includ pre-procesarea similară cu cea din sistemele
centralizate aerobe, urmată de deplasarea materialelor destinate compostării la o cisternă sau la un
recipient sub presiune. În mod normal trebuie să se adauge lichid (apă) având în vedere că bacteriile
anaerobe pretind în general un mediu lichid sau semilichid. [4]

Incinerarea

Incinerarea este una dintre cele mai vechi și eficiente metode pentru eliminarea deşeurilor.
Pe baza tipului de deşeuri, incinerarea poate fi: incinerare la scară mică, la scară medie şi pe scară
largă.

7
 Incinerării îi revine sarcina de a trata deșeurile reziduale ce nu pot fi valorificate, pentru
a se ajunge la:
- distrugerea materialelor nocive organice;
- inertizarea deșeurilor reziduale, minimalizând emisiile din aer și apă;
- reducerea masei deșeurilor de depozit;
- folosirea valorii calorice a deșeurilor reziduale în vederea protejării resurselor de energie;

- transformarea deșeurilor reziduale în materii prime secundare, în vederea protejării celorlalte

resurse naturale.

Categoriile de deșeuri ce se pot incinera sunt:

- deșeuri de țesuturi vegetale și animale;
- deșeuri agrochimice;
- deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile,
pulberilor de cacao, cafelei, ceaiului și tutunului; producerea conservelor; prepararea și fermentarea
drojdiei și extractului de drojdie și melasei;
- deșeuri de ambalaje care conțîn reziduri sau sunt contaminate cu substanțe periculoase;
- deșeuri de cauciuc și anvelope scoase din uz;

Incinerarea se poate aplica atât deșeurilor municipale colectate în amestec, cât și fracției de
deșeuri reziduale. Având în vedere că în deșeurile municipale predomină componentă
biodegradabilă, această împiedică incinerarea deșeurilor municipal fără alți combustibili, conducând
astfel la creșterea costurilor de incinerare pe tonă de deșeuri municipale. În cazul deșeurilor
periculoase, incineratoarele trebuie să atingă o temperatură de ardere mai ridicată decât în cazul
deșeurilor nepericuloase.O instalație de incinerare a deșeurilor constă în următoarele domenii de
funcționare:

- preluarea deșeurilor;

- alimentarea în unitatea de incinerare;

- eliminarea și tratarea cenușei reziduale;

- tratarea și valorificarea emisiilor.

Incinerarea prezintă atât avantaje, cât și dezavantaje.

Avantajele incinerării:
-Cantitatea de material solid rezultat în urma arderii (cenușa solidă) reprezintă doar 15-20% din
greutatea inițială a deșeurilor;
-Incinerarea generează energie termică sau electrică, asigurându-se transformarea foarte rapidă a
deșeurilor în energie, acesta fiind un avantaj al comunităților locale din vecinătatea incineratorului-
Deșeurile medicale (periculoase), nămolul din stațiile de epurare și celelalte deșeuri incinerate sunt

8
transformate într-o cenușă solidă, un produs final steril, inert, nepericulos, care poate fi folosită ca
material de construcție;-Fluxurile de gaze sunt filtrate înainte de a fi dispersate în atmosferă;

-Incinerarea este rapidă, putând fi distruse cantități foarte mari de deșeuri într-un timp relativ
scurt.
Dezavantajele incinerării:
- Este o metodă controversată din cauza problemelor legate de emisia poluanților gazoși;
- Este o metodă scumpă, iar costurile investiției se amortizează în perioade lungi de timp;
- Emisiile rezultate în urma arderii conțin: CO, CO2, apă, cenușă, halogeni, sulf, fluor;
- Dioxidul de carbon (CO2) este un gaz cu efect de seră – contribuie la distrugerea stratului de
ozon. Prin incinerarea unei tone de deșeuri menajere solide, se elimină în atmosferă aproximativ o
tonă de CO2;
- O parte din cenușa rezultată rămâne în incinerator, sub formă solidă, iar cealaltă parte se elimină
în atmosferă;
-Incinerarea produce particule fine, toxice, care se emit în atmosferă chiar și de la instalațiile
moderne; tehnologia modernă încă nu a dezvoltat niște metode sau filtre care să blocheze în
proporție de 100% emisia de substanțe toxice în atmosferă;
- Emisiile cu potențial toxic ridicat afectează sănătatea umană și calitatea pășunilor din apropiere.

Piroliza
Piroliză este un procedeu tehnologic de natură termochimică foarte cunoscut, constând în
descompunerea termică a deşeurilor în prezența oxigenului atmosferic, cu scopul obținerii unui
combustibil gazos. Procesul de piroliză este un procedeu endoterm şi se realizează într-o incintă,
fără oxigen sau cu aport scăzut de oxigen. Deoarece este un proces endotermic, este necesară o
cantitate considerabilă de energie pentru a atinge temperaturi ridicate necesare volatilizării
compuşilor organici. Reprezintă, în prezent, singură metodă de valorificare a
deşeurilor din materiale plastice, fără o separare prealabilă perfectă a 526 acestora pe compoziții
chimice. Volumul deşeurilor se reduce considerabil, acestea transformându-se într-o formă ce face
posibilă o depozitare fără impact semnificativ asupra mediului [2]. În prezent se cunosc două
procedee de piroliză a deşeurilor solide cu conținut de C, acestea sunt „Kiener” şi „Purox”
Gazeificarea
Gazeificarea reprezintă procesul de transformare a materialelor care conțîn carbon,
cum sunt cărbunele, petrolul, biomasă și deșeurile, în gaze combustibile (monoxid de
carbon și hidrogen) care conțîn, in mod ideal, toată energia înmagazinată in materia prima.
În practică, procesul de transformare a energiei are o eficientă de 70 - 90%. Gazeificarea are
loc prin intermediul procesului de descompunere termică a materialelor organice într-o
atmsofera săracă în oxigen, pentru a împiedică arderea completă.
Nu este prima oară când este abordat procesul de gazeificare a materialelor organice. Este
bine cunoscut din perioada celui de-al doilea Raboi Mondial, când au funcționat aproximativ un

9
milion de gazeificatoare pentru alimentarea cu combustibil a mașinilor, camioanelor, vapoarelor,
trenurilor și a generatoarelor electrice din Europa.

Posibilitatea de utilizare a gazeificarii în vederea eliminării deșeurilor organice, reprezintă o

aplicație care a luat naștere că rezultat al presiunilor publice pentru îmbunătățirea calității mediului,
împreună cu dorința de a obține avantaje comerciale prin valorificarea conținutului energetic al unor
asemenea deșeuri.
Prin dezvoltarea propriei tehnologii inovative IMG, compania noastră utilizează procesul de
gazeificare în vederea transformării oricărui tip de deșeuri calorice într-un gaz combustibil curat, în
zgura vitrificată și în produși valorificabili din punct de vedere energetic, neavând impact negativ
asupra mediului. [5]

1.3 Gestionarea deşeurilor în România

CE susţine că autorităţile române trebuiau să revizuiască şi să actualizeze planul naţional de

gestionare a deşeurilor şi programul de prevenire a generării de deşeuri, cel târziu în 2013. Comisia
a iniţiat procedura de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în septembrie 2015 şi a trimis României
un aviz motivat în mai 2016, solicitându-le autorităţilor să adopte rapid aceste instrumente de baza
prevăzute de legislaţia în materie de deşeuri. România este unul dintre cele mai neperformante state
membre în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor municipale solide. În 2015, aceasta a înregistrat
cea mai mare rata de depozitare a deşeurilor din UE, mai exact 72%, cu mult peste media UE de
25,6%.
Directiva-cadru privind deşeurile are ca scop protejarea mediului şi a sănătăţii umane prin
prevenirea sau reducerea efectelor adverse în contextul generării şi al gestionarii deşeurilor, precum
şi prin reducerea impactului general şi creşterea eficienţei folosirii resurselor. [6]

10
 Capitolul 2- INSTALAȚII PENTRU REDUCEREA DIMENSIUNILOR DEȘEURILOR

2.1 Mori cu ciocane

Moara este o instalaţie industrialã complexã, care are ca scop transformarea cerealelor, dar mai
ales a grâului, secarei şi porumbului în produse finite ca fãinã şi mãlai. Pentru ca o moarã sã
rãspundã întrutotul scopului, ea trebuie sã transforme prin mijloace tehnice şi tehnologice bobul de
grâu, secarã şi porumb în fãinã şi mãlai de cea mai bunã calitate.

Morãritul este cunoscut din timpuri foarte vechi, evoluţia lui a urmat societatea umanã şi
dezvoltarea tehnico-economicã a acesteia. Omul modern consumã fãina provenitã din cereale
mãcinate sub formã de pâine şi o numeroasã gamã de produse speciale de panificaţie şi patiserie.
Pâinea şi celelalte produse de panificaţie ocupã aproximativ 15-30% din totalul alimentelor
consumate de om ca hranã zilnicã. Nu sunt mai puţin importante produsele secundare obţinute ca
tãrâţa şi germenii. De asemenea, produsele obţinute prin mãcinarea porumbului, orezului şi orzului,
constituie material primã pentru prepararea multor alimente.

Măcinarea cerealelor este operaţia prin care sunt reduse dimensiunile geometrice ale cerealelor
sub acţiunea unor eforturi mecanice exterioare în urma operaţiei de mărunţire rezultând un amestec
de particule, forme, dimensiuni şi calităţi diferite.

2.2 Concasoare

Concasoarele prin impact sunt maşini relativ uşoare, cu funcţionare liniştită (în cazul în care
sunt corect echilibrate), care au un domeniu larg de utilizare (calcar, lemn, var ars, minereuri etc.).
De aceea se realizează o mare varietate constructiva de astfel de maşini cu un rotor şi cu
doua rotoare. Concasorul se compune din carcasa căptuşită acolo unde este cazul, cu plăci de
blindaj, în care se roteşte rotorul, prevazut cu ciocanele3, fixe, având forma unor bare de şoc cu
lungimea egală cu lungimea rotorului. Aceste bare lovesc bucăţile de material alimentate care
dispuse după o spirală. Lovind nicovalele, bucăţile de material sunt mărunţite în continuare şi
fragmentele rezultate ajung în contact cu barele de şoc (ciocane) care le arunca din nou spre
nicovale şi aşa mai departe. Concasorul nu are grătar de evacuare, reglarea granulaţiei produsului
putându-se realiza prin modificarea fantei dintre barele de şoc şi peretele de lovire inferior 1, cu
ajutorul dispozitivului de reglare. Perdeaua de lanţuri plasată la intrarea în pâlnia de alimentare 8
are rolul de a împiedica ieşirea din spaţiul de lucru al maşinii a unor fragmente de material şi,
totodată, de a uniformiza alimentarea.

Concasoare cu ciocane fixe (concasoare prin impact ) se caracterizează prin fixarea rigidă a
ciocanelor în rotor, ceea ce face ca întreaga masă a rotorului să participe la impact mărindu-se în
acest mod eficienţa concasării bulgărilor mari. Pentru acest motiv, diametrul rotorului poate fi mai
mic decât la concasoarele cu ciocane articulate, la gabarit de alimentare egal.

11
 Fig. 2.2.1 Concasor cu ciocane fixe

1 – rotor; 2 – bare de soc 3 – carcasa; 4 – pereţi de otel; 1 – dispozitiv de reglare a jocului dintre
rotor şi peretele de lovire.

Concasoarele cu ciocane oferă următoarele avantaje construcţie simpla, compactă, consum

specific de energie relativ scăzut, uzura relativ redusă a părţilor active. Dezavantajele acestor
maşini: sensibilitate ridicată fată de materialele abrazive (de exemplu cele care conţin silice),
tendinţa de înfundare a grătarului şi chiar a spaţiului de lucru în cazul mărunţirii unor material
plastice, umede (de exemplu, materiale care conţin argilă, excepţie făcând construcţiile destinate
special acestui scop). [7]

12
 Fig. 2.2.2. Concasor de ciocane articulate, cu doua rotoare:
1-rotor; 2-gratar de alimentare; 3-nicovala; 4-gratar de evacuare.

Fig. 2.2.3 Concasor cu ciocane articulate, cu un rotor(reversibil)

1-rotor; 2-ciocane; 3-perete de lovire superior; 4-perete

13
 Capitolul 3- Fluxul tehnologic de obținere a brichetelor din biomasă lemnoasă

3.1. Definiţia biomasei

Biomasa conform legislaţiei europene este alcătuită din partea degradabilă a produselor,
deşeurilor şi reziduurilor din agricultură, din domeniul forestier şi industriile conexe, din deşeurile
municipale şi cele industriale.
Pe glob situaţia cantităţii de biomasă, a energiei acumulate şi a utilizării ei se prezintă
astfel: masa totală, – peste 2000 tone, din care masa plantelor terestre 1800 mld tone; cantitatea de
energie acumulată în biomasa terestră 25.000x1018 Jouli; 20,7 % din biomasa pământului este
utilizată pentru hrană şi peste 90 % constituie o rezervă pentru folosirea ei în scopuri energetice,
industriale şi pentru funcţionarea celorlalte sisteme bioenergetice.Aproape jumătate din producţia
mondială de biomasă primară, estimată la 100-140 mil tone este concentrată în zona ecuatorială
între 00-150 latitudine, iar un sfert între 150-300 nord şi sud. Biomasa mediului continental la
rândul ei este alcătuită din biomasa diverselor ecosisteme: păduri, savane, stepe, tundră, deşerturi,
agroecosisteme, deşeurile şi reziduurile din agricultură, cele industriale şi urbane. Principala sursă
de biomasă o constituie pădurile.
Culturile cele mai utilizate în scopuri energetice sunt cele de grâu, porumb, orez, orz,
secară, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr, cartoful, plantele oleaginoase, plantele erbacee.
Compoziţia chimică a biomasei diferă mult în funcţie de cultură, însă se poate spune că plantele
conţin în stare uscată: celuloză 65 %, hemiceluloză 17 %, lignină 17 %, alte substanţe 1 %. Puterea
calorică a biomasei este strâns legată de conţinutul ei de lignină. Sub aspect energetic, dintre
culturile utilizate pentru biomasă se remarcă: plopul şi salcia repede crescătoare, Miscanthus,
urmate de ierburile perene şi cerealele. Dintre reziduuri, paiele de grâu şi cele de rapiţă dau o
producţie de energie la ha mai ridicată. [8]

3.2. Materii prime utilizate la producerea brichetelor

Principalul motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia
de materii prime naturale devenind astfel mai mică. Studiile arheologice prezintă dovezi că
deşeurile erau mai puţin numeroase, nu numai datorită numărului mai mic de locuitori ai Planetei, ci
şi datorită faptului că accesul la resurse era limitat şi, ca atare, oamenii erau nevoiţi să recicleze şi să
reutilizeze deşeurile în absenţa unor materiale noi. Deșeurile din lemn sunt o materie complexă:
coajă care poate fi arsă sau compostata, rumegușul care poate fi valorificat sub formă de PAF, de
combustibil, sau în agricultură că litieră pentru animale și talasul care poate fi folosit pentru cazane
de lemn, pentru panouri de PAL sau pentru pastă de hârtie.

Deșeurile din lemn sunt o materie complexa: coaja care poate fi arsa sau compostata, rumegusul
care poate fi valorificat sub forma de PAF, de combustibil, sau in agricultura ca litiera pentru
animale si talasul care poate fi folosit pentru cazane de lemn, pentru panouri de PAL sau pentru
pasta de hartie.
Lemnul nu este poluant in sine cu exceptia cazurilor in care nu este folosit sub forma naturala.
In plus, aditivii care se adauga la finisaj produc uneori substante periculoase care poate avea efecte

14
directe asupra sanatatii. De exemplu, prin fabricarea PAL ului sunt riscuri de expunere la
formaldehida, gaz generator de cancer al gatului. Deseurile din lemn se mai clasifica in functia de
tipul de tratarea a lemnului, de lacurile sau vopselele care au fost folosite la impregnare sau la
finisaj.
Se clasifica astfel 3 tipuri de deseuri:

-Deseuri ne-impregnate: precum deseurile generate de prelucrarea lemnului: praf, rumegus, talas:
(61% din total generat)

-Deseuri slab impregnate: au fost tratate cu produse ne-periculoase sanatatii precum grinzi de
lemn, mobilier masiv, deseuri de PAL si de PAF. Acestedeseuri pot fi folosite pentru combustie:
(28%)

-Deseuri foarte impregnate: stalpi telefonici tratati cu creozot sau cupru, talascare a servit pentru a
absorbi un produs periculos, etc... Acesti deseuri nu poate fi folosite pentru combustie si merg la
groapa de gunoi sau un alt centru specializat: (11%)

3.3. Fluxul tehnologic al fabricarii brichetelor

Linia de brichetare

Pe scurt, procesul de brichetare presupune o linie de producţie formată dintr-un sortator de

deşeuri, o centrală termică, un uscător de rumeguş, o maşină de brichetare şi elementele auxiliare de
transport între utilaje, cu următoarele etape:
1. Prima etapă constă în separarea rumeguşului de toate celelalte deşeuri care pot afecta buna
funcţionare a utilajelor (în cazul în care celelalte deşeuri de lemn sunt în cantitate mare este nevoie
de un tocător)
2. Urmează apoi operaţiunea de încălzire şi uscare a deşeurilor, deoarece rumeguşul umed nu se
poate prelucra sub formă de brichete. Din acest motiv, sunt foarte utile o centrală termică şi un
uscător de rumeguş, care conferă o umiditate de maximum 17%, astfel încât procesul tehnologic se
poate desfaşura în condiţii optime.
3. Etapa finală presupune intrarea în funcţiune a maşinii de brichetat, care transformă rumeguşul
în brichete, adică îl presează până la evacuarea totală a aerului existent între aşchiile de lemn.

3.3.1 Colectare

În cazul deşeurilor provenite de la prelucrarea lemnului, respectiv a rumeguşului,

colectarea se poate face prin amplasarea de containere (fig. 3.3.1.1)

15
 (fig.3.3.1.1) Containere pentru colectare rumeguş

Rumeguşul mai poate fi colectat şi în halde, care în ultimul timp sunt tot mai numeroase.
Acestea sunt considerate surse de poluare agresivă pentru solul forestier şi pentru cursurile de
apă. Poluarea cu rumeguş are următoarele consecinţe:
-scoaterea din circuitul productiv a unor suprafeţe de teren, pe care vegetaţia dispare sau se
reinstaleazăcu dificultate,
- se modifică circuitul normal al apelor de suprafaţă, direcţia vântului şistarea de însorire a
terenului.
De asemenea, au loc schimbări în forma zonei în cauză, simultan cu dezvoltarea bacteriilor,
larvelor, insectelor şi a ciupercilor, precum şi reducerea covorului vegetal şi dezvoltarea
buruienilor.

3.3.2. Transport

Transportul rumeguşului se face cu ajutorul unor utilaje de transport (fig. 3.3.2.1), prevăzute cu
sistem de descărcare.

Fig 3.3.2.1 Utilaj pentru transportul rumegusului

Rumeguşul poate fi transportat pe distante mai lungi, cu ajutorul unor vagoane care pot să fie cu
descărcare automată. Rumeguşul poate fi uşor contaminat, de aceea este indicată colectarea
separată aacestuia. Trebuie evitată colectarea în amestec cu alte deşeuri lichide cum ar fi: vopsele,
lacuri, deşeuri rezultate din construcţii şi demolări.
Unele probleme apar atunci când rumeguşul conţine fragmente lemnoase dedimensiuni mai
mari, pietre sau chiar nisip, ceea ce înseamnă că sunt necesare mai multe lucrări de întreţinere.

16
 Problematica utilizării deşeurilor în fabricile de cherestea, în special a rumeguşului rezultat la
debitarea cherestelei cu umiditate mare, precum şi în fabricile de placaj, furnir
şi panel unde rezultă deşeuri în amestec (umed şi uscat) este cu atât maimare, cu cât cantitatea de
deşeuri rezultată şi transformată în energie termică este mult peste necesarul pentru încălzirea
spaţială. [5]

3.3.3. Sortare

Pe lângă funcţia de dozare a materialului sortat dimensional şi magnetic, sortatorul are şi

rolul de îndepărtare a deşeurilor, cojilor de copac, bucăţilor din materiale lemnoase şi nelemnoase,
existente în masa de material granular lemnos, învederea obţinerii unui rumeguş curat de o anumită
granulaţie.
Tamburul perforat dindotare asigură un material sortat dimensional cu o granulaţie maximă
de 15 mm, funcţiede granulaţia materialului la intrare. Sortatorul elimină din materialul granular
lemnos, odată cu sortarea dimensională şi impurităţi ca de exemplu deşeuri de lemn,
materialenelemnoase, metale, pietre, pământ, sticlă, plastic şi altele.
Unitatea va trebui să fi realimentată cu rumeguş, prin intermediul unui utilaj, prevăzut cu o
cupă, evacuarea rumeguşului sortat fiind realizată prin intermediul unui transportor, direct la
următoarea unitate de lucru, uscătorul de rumeguş.
În cazul în care umiditatea materialului este de 55%, iar densitatea este de 300 kg/mc,
cantitatea de material ce poate fi sortată este demaxim 2000 kg/h, funcţie de granulaţie, impurităţi şi
corpuri străine. Puterea totalăelectrică instalată a unităţii de sortare este de 21 kW.

Fig 3.3.3.1
Unitate de sortare si dozare a rumegusulu

Sortatorul dimensional este o instalaţie de sortare dimensională cu sistem tambur perforat

pentru materiale tambur granulare lemnoase
. Materialul bun sortat este evacuat pe ogură centrală poziţionată sub tambur către un
transportor cu şnec şi transferată la silozulde stocare orizontal. Materialul necorespunzător
dimensional este evacuat longitudinal urmând a fi colectat într-o cuvă.
Capacitatea maximă de alimentare cu material umed la intrare este de 7 m3/h.Transportorul
de transfer este un transportor cu şnec înclinat ce preia materialulsortat de la sortatorul dimensional
şi îl transferă către silozul de stocare material umed.

17
 Construcţia este din tablă ambutisată, ranforsată, sudată electric şi vopsită. Silozul de stocare
orizontal este construit dintr-un container paralelipipedic executat din profile şi table de oţel.
Materialul stocat asigură o alimentare dozată şirealizează o independenţă în funcţionarea
uscătorului de rumeguş, faţă de alimentărilediscontinue ale sortatorului. Alimentarea silozului cu
material granular lemnos umedsortat se realizează pe la partea superioară prin intermediul
transportorului de transfer.
Extractorul hidraulic tip pieptene, amplasat pe fundul silozului de stocare este prevăzut
cu braţe de evacuare, executate din pofile cu forme speciale, acţionate de la ungrup hidraulic, prin
intermediul unui cilindru hidraulic de forţă.
Debitul de extracţie este reglabil până la maxim 2000 kg/h în cazul materialului cu
umiditatea de 55% şi densitatea de 300 kg/m3.
Materialul extras este preluat de un transportor cu melc amplasat sub gura dedeversare a
extractorului ce transmite materialul mai departe către următorul transportor de evacuare.
Transportorul de evacuare este construit din tablă ambutisată, ranforsată, sudată, electric şi
vopsită. Este un transportor cu şnec înclinat ce preia materialul deversat deextractorul hidraulic şi îl
transferă către următoarea unitate de lucru, respectiv uscătorulde rumeguş.
Panoul de comandă metalic cuprinde toată aparatură electrică de comandă şicontrol pentru
echipamentele întregii unităţi de sortare şi dozare, întrerupătorul secţiunii principale, butoane de
pornit şi oprit, indicatori termici cu alarmă.

3.3.4. Uscarea rumegusului

Unitatea de uscare a rumeguşului umed (fig..2.2.4.0-pag.18) este alimentată cu rumeguş, pe
gura de alimentare, prin intermediul transportorului de transfer de la unitatea de sortare şi dozare
material umed. În cazul în care uscătorul este alimentat cu o cantitate de material de 1691 kg/h la
umiditatea de 55%, şi densitatea de 300 kg/m3, cantitatea evacuată de rumeguş uscat, la umiditatea
de 10%, este de maxim 1200 kg/h, cantitate din care uscătorul utilizează 172 kg/h pentru consumul
propriu. Puterea totală electrică instalată a unităţii de uscare este de 38 kW.
Conţine următoarele echipamente, după cum urmează:
- Gura alimentare uscător;
- Uscător rotativ;
- Generator de aer cald;
- Minisiloz alimentare generator;
- Separator gravitaţional;
- Transportor alimentare minisiloz;
- Cos evacuare aer cald;
- Ciclon evacuare rumeguş uscat;
- Panou de comandă

Gura de alimentare a uscătorului este prevăzută cu o supapă stelară ce preia rumeguşul umed
şi îl introduce în conducta de aer cald pentru a fi transferat către corpul rotativ al uscătorului de
rumeguş. Deoarece se utilizează pentru alimentare o unitate de sortare şi dozare, materialul granular
lemnos va fi introdus pe gura de alimentare a uscătorului, în mod continuu, de către transportorul cu
melc înclinat, prevăzut la evacuarea materialului din unitatea de sortare.

18
 Uscătorul rotativ este destinat pentru uscarea materialelor granuloase rezultate din
tehnologiile de prelucrare a lemnului. Umiditatea şi densitatea materialului umed la intrarea în
uscător influenţează în mod semnificativ capacitatea de uscare a uscătorului, în schimb sortimentele
de lemn ce se pot utiliza, nu sunt restricţionate ca specie şi pot fi clasificate după cum urmează:
-rumeguşul de lemn rezultat din prelucrarea primară a lemnului de la fabricile de producţie a
cherestelei;
-talaş şi aşchii de lemn rezultate din fabricile de prelucrare a lemnului;
-tocătură de lemn rezultată din tocarea deşeurilor lemnoase;
Materialul umed destinat uscării nu trebuie sa conţină impurităţi, ca de exemplu: bucăţi de
lemn, materiale nelemnoase, metale, pietre, pământ, sticla şi/sau plastic. Agentul termic utilizat este
aerul cald, la o temperatură adecvată, în funcţie de programul de uscare dorit, aerul cald este produs
de un generator propriu. Generatorul pentru producerea de aer cald utilizează drept combustibil
pentru funcţionare rumeguşul de lemn uscat de uscătorul de rumeguş, ceea ce conduce la importante
economii în exploatare.
Rumeguşul umed introdus în gura de alimentare a uscătorului este preluat de sistemul
rotativ al corpului principal de uscare, format din trei cilindrii concentrici, executaţi din tablă groasă
de oţel, special nervurată şi purtat în suspensie de aer cald, suspensie realizată cu un sistem de
electroventilatoare, controlate cu invertoare electronice de variere a turaţiei, în funcţie de viteza
impusă particulelor lemnoase, de către ciclul de uscare programat. Rumeguşul astfel uscat este
evacuat în mod continuu pe gura de evacuare a uscătorului în ciclonul de evacuare de unde este mai
apoi transportat pneumatic în exteriorul unităţii de uscare. Uscătorul rotativ este prevăzut cu sonde
pentru măsurarea temperaturii aerului cald şi a materialului granular lemnos precum şi cu sisteme
de protecţie antifoc. Întregul proces de uscare este complet automatizat fiind controlat prin
intermediul unui calculator de proces prevăzut în tabloul de comandă.
Generatorul de aer cald este executat din tablă specială de cazane, rezistentă la temperaturi
înalte şi căptuşit cu materiale refractare. El funcţionează utilizând drept combustibil, rumeguşul ce
alimentează focarul de ardere, prin insuflare de aer forţat, produs de un sistem de electroventilatoare
centrifugale, conduse complet automat. Minisilozul de alimentare generator este executat din
tablă de oţel sudată şi ranforsată şi este prevăzut cu sistem de insuflare a rumeguşului destinat
alimentarii focarului de ardere a generatorului de aer cald. Include senzor de nivel ce comandă
alimentarea automată cu material.
Separatorul gravitaţional este destinat separării elementelor cu o greutate mai mare decât
materialul granular lemnos uscat, prin metoda gravitaţiei, fiind executat din tablă zincată şi montat
între ciclonul de evacuare rumeguş uscat şi electroventilatorul pentru transferul materialului la
ciclonul de evacuare.
Transportorul de alimentare minisiloz - generator este proiectat şi executat în conformitate
cu cerinţele specifice transportului pneumatic de material granular lemnos. Electroventilatorul este
construit dintr-o carcasă ranforsată robustă şi dimensionată pentru o valoare superioară a vitezei de
exerciţiu.
Ventilator cu autocurăţare cu pale deschise, echilibrat static şi dinamic pentru a asigura
minime vibraţii şi durată ridicată a lagărelor. Electroventilatorul are o curbă de funcţionare de
ridicată stabilitate şi cu randament maxim.
Coşul de evacuare aer cald este destinat evacuării atât a aburului rezultat din uscarea
rumeguşului cât şi amestecului de aer cald şi gaze arse produse de generatorul de aer cald.

19
 Construcţia este executată din tronsoane de tablă din oţel roluită şi sudată longitudinal,
prevăzute cu flanşe şi asamblate prin şuruburi. Este fixată în fundaţie şi asigurată prin cabluri de
oţel. Coşul de evacuare are o înălţime maximă de 8 m.
Ciclonul de evacuare rumeguş uscat este un separator centrifugal destinat separării de aer a
materialului granular lemnos din amestecul de aer şi material extras din corpul rotativ al uscătorului
de rumeguş. Extracţia materialului uscat se realizează prin intermediul unui electroventilator de
putere, dimensionat corespunzător, care transmite aerul separat de ciclon către coş, materialul uscat
fiind dirijat de către separatorul centrifugal către gura de evacuare. Ciclonul de evacuare este
construit din tablă de oţel ambutisată şi ranforsată, protejată prin mai multe straturi de vopsea.
Panoul de comandă este un dulap metalic ce cuprinde toată aparatura electrică de comandă
şi control pentru echipamentele întregii unităţi de uscare.
Unitatea de uscarea a rumeguşului umed va trebui sa fie alimentată pe gura de alimentare,
fie prin intermediul transportorului pneumatic prevăzut la unitatea de sortare a rumeguşului, fie prin
intermediul altui sistem de transport al utilizatorului cu melc sau cu bandă care să asigure un debit
maxim continuu şi uniform, în funcţie de umiditatea materialului.
Unitatea de uscare conţine următoarele echipamente, amplasate intr-un container standard,
după cum urmează:
- Ciclon alimentare uscător;
- Uscător rotativ;
- Generator de aer cald;
- Coş evacuare gaze arse;
- Minisiloz alimentare generator;
- Transportor alimentare minisiloz generator;
- Ciclon evacuare rumeguş uscat;
- Transportor evacuare rumeguş uscat;
- Panou comandă;
- Container metalic;

Fig 3.3.4.1. Unitate de uscare a rumegusului

Ciclonul de alimentare uscător este un separator centrifugal destinat separării de aer a

materialului granular lemnos din amestecul de aer şi material granular lemnos din instalaţiile de
transport pneumatic. Construcţia este din tablă de oţel ambutisată şi ranforsată protejată prin mai
multe straturi de vopsea. Ciclonul este destinat alimentării cu rumeguş umed a uscătorului de
rumeguş, fiind conectat la gura de alimentare a uscătorului prin intermediul unei supape stelare.
Gura de alimentare este poziţionată deasupra containerului.

20
 Rumeguşul astfel uscat este evacuat în mod continuu pe gura de evacuare a uscătorului în
ciclonul de evacuare de unde este mai apoi transportat pneumatic în exteriorul unităţii de uscare.
Ciclonul de evacuare rumeguş uscat este un separator centrifugal destinat separării de aer a
materialului granular lemnos din amestecul de aer şi material granular lemnos extras din corpul
uscătorului de rumeguş.
Transportorul de evacuare a rumeguşului uscat este proiectat şi executat în conformitate cu
cerinţele specifice transportului pneumatic de material granular lemnos. Conţine un
electroventilator construit din o carcasă ranforsată şi dimensionată pentru o valoare superioară
vitezei de exerciţiu.
Ventilatorul cu autocurăţare cu pale deschise este echilibrat static şi dinamic pentru a
asigura minime vibraţii şi durată ridicată a lagărelor. Ventilatorul foloseste un motor electric de
putere adecvată. Electroventilatorul are o curbă de funcţionare de stabilitate ridicată şi cu randament
maxim. Puterea electrică instalată este de 4 kW.
Containerul metalic are pereţi din tablă presată, rame din pofile de oţel, podea din tablă de
oţel. Puterea electrică totală este de 20 kW.

3.3.5. Stocarea şi mărunţire a rumeguşului

Unitatea de stocare şi mărunţire a rumeguşului uscat (fig.2.2.5.0) este alimentată cu

rumeguş, direct de la gura ciclonului de evacuare a unităţii de uscare a rumeguşului. Puterea totala
electrică instalată a unităţii de stocare şi mărunţire este de 25 kW

Unitatea de stocare şi mărunţire conţine următoarele echipamente:

- Siloz de stocare;
- Extractor hidraulic;
- Transportor de evacuare;
- Separator magnetic;
- Moară de mărunţire cu ciocane;
- Panou comandă

Fig. 3.3.5.1 Unitate de stocare şi mărunţire

Silozul de stocare orizontal este construit dintr-un container paralelipipedic executat din
pofile şi table de oţel ambutisate, sudate şi vopsite. Materialul stocat, asigură o alimentare dozată şi
realizează o independenţă în funcţionarea extruderului, faţă de alimentările discontinue ale
uscătorului. Alimentarea cu material granular lemnos uscat se realizează pe la partea superioară a

21
silozului, prin intermediul ciclonului de descărcare a materialului provenit de la uscătorul de
rumeguş, iar descărcarea prin intermediul unui extractor hidraulic.
Extractorul hidraulic tip pieptene, amplasat pe fundul silozului de stocare este prevăzut cu
braţe de evacuare, executate din profile cu forme speciale, acţionate de la un grup hidraulic, prin
intermediul unui cilindru hidraulic de forţă. Materialul extras, astfel dozat, este deversat către un
transportor de evacuare, cu şnec, amplasat sub gura extractorului.
Transportorul de evacuare este construit din tablă ambutisată, ranforsată, sudată electric şi
vopsită. Este un transportor cu şnec orizontal ce preia materialul deversat de extractorul hidraulic şi
îl transferă către moara cu ciocane.
Separatorul magnetic conţine un sistem de bare magnetice ce permit obţinerea unui câmp
magnetic profund, adaptat pentru toate tipurile de forme geometrice de materiale feroase. Materialul
granular lemnos preluat de transportorul cu melc orizontal este aspirat de moară cu ciocane prin
gura la care este poziţionat şi separatorul magnetic. Separatorul magnetic este prevăzut cu o uşa de
curăţare periodică.
Rotor echilibrat cu lagăre şi rulmenţi speciali. Axe orizontale cu ciocane din material dur şi
plăcuţe contraciocane. Sită perforată interschimbabilă in funcţie de necesităţile granulaţiei la ieşirea
din moara de mărunţire. Gura de descărcare este din tabla de otel.
Transportorul evacuare rumeguş uscat este proiectat şi executat în conformitate cu cerinţele
specifice transportului pneumatic de material granular lemnos. Conţine tubulatura necesară
transferului de rumeguş mărunţit la următoarea unitate de lucru precum şi ciclonul pentru
descărcarea materialului mărunţit.

3.3.6. Măcinare rumeguş uscat

Unitatea de măcinare a rumeguşului uscat preia rumeguşul de la sistemul de transport şi

dozare elicoidal al silozului de stocare şi după măcinare la granulaţia cerută de extruderul de
fabricat brichete este transferat către separatorul de nisip prin intermediul unui separator centrifugal.
Puterea electrică totală instalată este de 15 kW.

Componentele unităţii de măcinare a rumeguşului uscat sunt:

- moara cu ciocane -valvă stelară
- ventilator extracţie
- separator centrifugal

Fig. 3.3. 6.1. Moara cu ciocane

22
 3.3.7. Brichetarea rumeguşului

Există trei procedee de brichetare: mecanic (prin plastifierea aşchiilor de lemn şi sintetizarea
lor termică), cu liant şi hidraulic. Primele două presupun costuri de producţie foarte mari şi din acest
motiv sunt foarte rar utilizate, pe când cel de-al treilea este folosit pe scară largă în România şi în
ţările din jur. În zona Europei de Vest, tehnologia de brichetare a rumeguşului este foarte des
întâlnită, deoarece există un sistem prin care deşeurile rezultate în urma prelucrării lemnului sunt
transportate automat la centralele termice pe baza de rumeguş, la fabricile de PAL sau în instalaţiile
de brichetat şi paletat.
Pe scurt, procesul de brichetare presupune o linie de producţie formată dintr-un sortator de
deşeuri, o centrală termică, un uscător de rumeguş, o maşină de brichetare şi elementele auxiliare de
transport între utilaje, cu următoarele etape:
1. Prima etapă constă în separarea rumeguşului de toate celelalte deşeuri care pot afecta buna
funcţionare a utilajelor.
2. Urmează apoi operaţiunea de încălzire şi uscare a deşeurilor, deoarece rumeguşul umed nu se
poate prelucra sub formă de brichete. Din acest motiv, sunt foarte utile o centrală termică şi un
uscător de rumeguş, care conferă o umiditate de maximum 17%, astfel încât procesul tehnologic se
poate desfaşura în condiţii optime.
3. Etapa finală presupune intrarea în funcţiune a maşinii de brichetat, care transformă rumeguşul
în brichete, adică îl presează până la evacuarea totală a aerului existent între aşchiile de lemn.

Fig. 3.3.7.1 Schema instalaţiei de brichetare cu melc

1-batiu; 2-pâlnie; 3-melc principal; 4-melc secundar; 5-motor electric; 6-reductor;
7-matrita pentru brichetare; 8-sistem de încălzire.

La început, alimentarea cu materie primă a maşinilor poate fi facută manual, dar pe măsură
ce volumul de producţie creşte, se impune achiziţionarea de transportoare. De remarcat este faptul
că producătorii de mobilă sau de cherestea şi cei care deţin ateliere de tâmplărie nu folosesc din
întreaga linie tehnologică decât maşina de brichetat, deoarece celelalte operaţiuni nu sunt necesare
în cazul lor.

23
 3.3.8. Răcirea brichetelor
Răcirea după operaţia de brichetare, este operaţia obligatorie în fluxul tehnologic de
fabricaţie datorită temperaturii ridicate a produsului finit la ieşirea din matriţa de extrudere.
Temperatura de ieşire poate ajunge la 90 – 100 °C ceea ce produce deteriorarea produsului
finit dacă va fi în continuare stocat sau ambalat la această temperatură. Sunt prezentate diferite
sisteme de răcire în curent de aer de capacităţi diferite în funcţie de producţia ce se doreşte a se
realiza.

Fig..3.3.8.1. Ventilator pentru racire

1-suport supapa montare radiator A; 2-tampon superior; 3-şurub hexagonal; 4-tampon inferior; 5-
ventilator principal A; 6-difuzor aer radiator; 7-scut; 8-ventilator A; 9-piuliţă; 10-ventilator auxiliar
A; 11-scut; 12-ventilator A; 13-şurub hexagonal

3.3.9. Ambalarea brichetelor

Ambalarea se realizează semiautomat în saci de plastic cu greutatea cuprinsă între 10 – 25

kg. De asemenea se mai utilizeaza si amblarea in saci mari din material special cu greutatea de 500
– 1000 kg pentru uzul industrial al acestor combustibili.
Operatorul reglează cântarul electronic la greutatea dorită, poziţionează sacul cu gura
deschisă la gura de evacuare iar prin apăsarea pe pedală declanşează deversarea peletului din siloz,
oprirea deversării fiind realizată automat de maşină la atingerea greutăţii reglate. Prin poziţionarea
şi menţinerea apăsată a barei de sudură termică se realizează sigilarea sacului umplut. Capacitatea
de procesare este de 2 saci/min.

24
 Depozitarea este operaţia necesară în special pentru clientul final, înainte ca bricheta să fie
utilizată pentru alimentarea centralelor termice respective. Se pot utiliza diferite sisteme de
depozitare cu conditii stricte de controlare a umiditatii, spre a nu dauna produsului finit.

25
 BIBLIOGRAFIE

[4]. Aleveiciuc, N. Velișco, Ecologia și protecția mediului, Școlile Asociate UNESCO, Chișinău,
2003
[2] Andrei V., Deșeurile radioactive. Mituri și adevăruri, Ed. Modelism, București, 2003

[3] Bădilenau M, Economia protecției mediului, Ed. Sylvi, București, 2002

[1] Căpățână Camelia, Deșeuri, Editura Matrix Rom, București, 2003

[5] Cotiga C., Ecologie și protecția mediului, Ed. Sitech, Creiova 2005

[9] UNDERSTANDING BRIQUETTING by Mac Cosgrove-Davies Technical Reviewer: Dr. Ben

Brvant Published by: Volunteers in Technical Assistance (IIrA) 115 North Lynn Street. Suite 200
Arlington, Virginia 22209 USA

[6] Păunescu, Ioan; Atudorel, Alexei (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura
Matrix Rom

[8] Antonescu N.N., Gestiunea și tratarea deșeurilor urbane. Gestiunea regională, Ed. Matrix Rom,
București, 2006

[7] Wehry, Andrei; Orlescu, Mircea (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor.
Timișoara: Editura Orizonturi Universitare

26