In spiritualitatea ortodoxa romana,credinta curata,graiul si datinile mostenite din strabuni, au constituit intotdeauna fundamentul unitatii etnice si

sufletesti a poporului nostru. Uniti in jurul sfintelor Altare , fiii Bisericii noastre au marturisit aceeasi credinta , s-au rugat in aceeasi limba si au creat
o cultura cunoscuta si recunoscuta pe toate meridianele lumii, au infruntat cu vitejie valurile istoriei , de multe ori pana la martiriu. In constiinta
neamului romanesc, raman mereu vii numele si exemplul tuturor celor care, cu pretul vietii, si-au aparat credinta si pamantul stramosesc. ,,Ca
niste ingeresti trambite au inviorat in suflete indraznirea marturisirii dreptei credinte si ca niste intelepti propovaduitori, pe popor l-au hranit cu
dreapta si luminata invatatura… ” (Din troparul Sf.Mart.Cuv. Visarion ,Sofronie si Mc.Oprea).
Ortodoxia credintei a facut parte intotdeauna din fiinta neamului nostru .Si aceasta nu intamplator. Poporul roman apare in istorie ca popor crestin.
Odata cu formarea lui de o parte si de alta a Muntilor Carpati si pana la Marea Neagra pe plaiurile vechii Dacii , s-a raspandit aici si crestinismul
care este de origine apostolica. Dupa o veche traditie, Sf.Apostol Andrei a propovaduit cuvantul lui Dumnezeu pana in Scitia Mica , (Dobrogea de
azi). Numeroase descoperiri arheologice-obiecte paleocrestine, inscriptii, bazilici- dovedesc cu prisosinta ca stramosii nostrii daco-romani au facut
parte dintr-o Biserica organizata cu ierarhie si lacasuri de cult cu o bogata viata spirituala. Acest tezaur spiritual s-a transmis in intregime din
generatie in generatie pana in zilele noastre. Acelasi crez, aceleasi idealuri au impodobit sufletele stramosilor nostri pe care ii pomenim cu
credinta. Implinim cu aceasta cuvantul Sf. Apostol Pavel care ne indeamna : ,,Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul
lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta ´´(Evr.13,7). ,,Urmarea credintei” inaintasilor inseamna legatura
spirituala permanenta cu Biserica parintilor nostri care este ,,stalp si temelia a adevarului” (I Tim.3,15). Marturisirea aceleeasi credinte si pregatirea
corespunzatoare (I Cor.11,27-28), invrednicesc pe fiecare drept-credincios sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Credinciosii se unesc prin
Sfanta Euharistie cu Hristos si unii cu altii(II Cor. 1,21), in iubirea atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu. ,,Astfel Euharistia este prin excelenta Taina
unitatii Bisericii” (Pr. Prof. D. Staniloae).
In rugaciunea Sa arhiereasca, Hristos Domnul s-a rugat pentru unitatea Bisericii. Dupa ce a anuntat pe Sfintii Apostoli ca s-a apropiat ceasul
patimilor Sale (Ioan 17,1) „Iisus ridicand ochii Sai la cer” s-a rugat pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii despre care stia ca vor
face parte din Biserica Sa. „Nu numai pentru acestia(Sf. Apostoli) Ma rog, ci pentru cei care vor crede in Mine prin cuvantul lor, ca toti sa fie una,
dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine…”(Ioan 17,20-21)…”Ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei”(16,26).”Ce minune,
fratilor-spune Sf. Simeon Noul Teolog- ce coborare de negrait a iubirii fata de noi, a Iubitorului de oameni Dumnezeu! Unirea pe care o are prin fire
cu Tatal Sau, fagaduieste sa o aiba prin har cu noi, daca vrem; si noi vom avea cu El la fel, daca vom lucra poruncile Lui” (Filocalia 6,p.146)
La Cincizecime, Sf. Apostoli „s-au imbracat cu putere de sus” dupa cum le a fost fagaduit si au raspandit cu fidelitate Cuvantul Domnului „pana la
marginea pamantului” (Luca 24,49; Fapte 1,8). Prin Puterea Duhului Sfant ei au devenit martori si marturisitori ai dreptei credinte (Fapte 2,32), iar
cei ce credeau, traiau in unitate si in curatia inimii (2,44-46).
Curand a fost chemat de Domnul la apostolie si Sfantul Pavel(F.Ap.9). Odata cu chemarea sa speciala prin glasul Fiului lui Dumnezeu inviat, a
devenit Apostol al dreptei credinte. „Viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit…”, spune marele Apostol
al neamurilor (Gal. 2,20). A dovedit-o prin cuvant si scris. Ori de cate ori citim Epistolele sale, ne intampina cu sfaturi si indemnuri ca acestea:
„Fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va , mantuindu-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi” (II Cor. 13,11).
„Toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus” (Gal. 3,27).
In teologia paulina, indeosebi in Epistolele pastorale, intalnim frecvent expresiile; „dreapta credinta” (I Tim. 4,8), „taina dreptei credinte” (3,16),
„sanatosi in credinta” (Tit 1,13-2,2), „frati in credinta” (I Tim. 6,2). Povatuirile Sf. Apostol Pavel privesc atat pe pastorii de suflete, ierarhia
bisericeasca, cat si pe credinciosii pastoriti. Cu totii sunt datori sa vegheze la pastrarea dreptei credinte, sa ramana statornici si sa staruiasca in
credinta cea adevarata, ferindu-se de certuri si mai ales de „omul eretic” (Tit 3,9-10)
Biserica Ortodoxa a ramas credincioasa dreptei invataturi mostenita de la Mantuitorul Hristos prin Sfintii Apostoli. Au aparut insa in lume si abateri
de la drepta credinta, ca urmare a interpretarii gresite a mesajului biblic sau chiar din mandrie(I Tim 6,4). Acest fapt a fost dureros pentru intreaga
Biserica. „Daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna” (I Cor. 12,26).
Astazi Biserica Ortodoxa Romana continua cu demnitate traditia de veacuri a stramosilor nostri, slujeste cu daruire poporului drept-credincios. Se
roaga pentru unitatea crestina, iar in activitatea ecumenica prezinta deschis si cu competenta adevarurile de credinta in toata puritatea lor.
Prin activitate misionara neobosita, poarta de grija fiilor sai, romanii ortodocsi de pretutindeni. Chiar si atunci cand din punct de vedere geografic
traiesc departe de locurile natale-ne referim la romanii ortodocsi din diaspora-Biserica-Mama le asigura asistenta religioasa. Ii intimpina pe toti cu
dragostea si sprijinul ei, si ii ajuta sa-si pastreze zestrea sufleteasca, credinta, cultura si datinile stramosesti. Tuturor le impartaseste prin slujitorii
ei lumina adevaratei invataturi, ii sfinteste si ii conduce pe calea desavarsirii. Pretutindeni au simtit grija, ocrotirea si iubirea Bisericii-Mame si au
raspuns cu aceeasi iubire. Uniti in jurul pastorilor lor sufletesti, credinciosii se roaga in limba proprie, fac cunoscute valorile ortodoxiei si culturii
romanesti in tarile in care s-au stabilit, contribuind la intarirea legaturilor de prietenie dintre poporul roman si popoarele acestor tari.
Un exemplu in acest sens este comunitatea ortodoxa romana din Salzburg. Prin participarea cu evlavie la bogata viata liturgica, credinciosii
dovedesc o buna cunoastere a traditiilor Bisericii in care s-au nascut si botezat. „pastreaza taina credintei cu cuget curat” (I Tim. 3,9), „pazesc
unitatea Duhului intru legatura pacii” (Efes. 4,3). In cadrul comunitatii, „cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator” (Evr. 4,12). Fiecare se simte
angajat in lucrarea spirituala dupa darul primit de la Creator, si toti contribuie „prin lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efes. 4,12). S-a
constituit o comunitate vie si pe acest fundament a fost posibila constructia Bisericii romanesti, sfintita anul acesta de Preafericitul Parinte Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Sa urmam cuvantul Sfintului Apostol Pavel care ne indeamna: „Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte,
cate sunt curate, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit, si ati
vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi”(Filip. 4,8-9).
Pr. Dr. Dumitru Viezuianu