Sînt o babă comunistă!

de Dan Lungu

În lucrarea de față ne-am propus să urmărim și să analizăm câteva aspecte ale vieții din
perioada comunistă ilustrate în romanul Sînt o babă comunistă! scris de Dan Lungu.
Dan Lungu, născut pe 15 septembrie 1969, la Botoșani, este un prozator, poet, eseist și
dramaturg, doctor în sociologie și conferențiar la Universitatea ieșeană. Acesta face parte din
grupul de sciitori romîni invitați la „Les belles etrangeres” alături de Simona Popescu, Mircea
Cărtărescu, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu și alți scriitori, precum și membru al
Asociației Scriitorilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România.
Debutează publicistic cu poezie în 1986, în revista „Clopotul” din Botoșani. Debutul editorial
are loc în 1996 cu volumul de versuri Muchii, la editura Junimea. Colaborează la revistele
„Hyperion” (unde este și redactor), „Monitorul de arte” (redactor), „Art-Panorama”,
„Convorbiri literare”, „Cuvîntul”, „Luceafărul” ș.a.
După cartea de debut, publică volumul de proză Chetă la flegmă și alte opere: Raiul
găinilor –fals roman de zvonuri și mistere (romanul cu care a debutat), Băieți de gașcă (proză
scurtă), Nuntă la parter (teatru), Cum să uiți o femeie (roman), Sunt o babă comunistă
(roman), În iad toate becurile sunt arse ș.a.
Dan Lungu este un scriitor care a fost tradus cu proză scurtă în italiană, germană,
franceză, engleză, maghiară. I s-au montat piesele Cu cuțitul la ochi (2002) și Nuntă la
parter (2003).
A fost nominalizat la numeroase premii, fiind distins cu următoarele: Premiul societății
Junimea pentru activitatea literară pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă
(1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut in proză (1999); Premiul Goethe
Zentrum pentru promovarea originalității, ca reprezentant al Club 8 (2001) ; premiul USR,
filiala Iași, pentru proză (2005).

„Indiferent de gen, toate scrierile lui Dan Lungu își propun să reliefeze o radiografie a
societății românești în comunism și postcomunism, urmărind relația între indivizi și instituții,
dintre privat și public.”1 (A. Terian)
Am ales Dan Lungu ca subiect al acestei lucrări, datorită originalității și ușurinței cu
care poate fi citit și înțeles. Sînt o babă comunistă este o dovadă a deschiderii scriitorului spre
trecut, dar și spre reflectarea vieții omului contemporant marcat de o epoca comunistă.
Textul reflectă latura de sociolog al scriitorului tocmai prin faptul că oferă o expunere vizibil
ancorată în realitate, acesta oferind numeroase detalii care dau veridicitate scriiturii.
Folosindu-se de tema comunismului, Dan Lungu își croiește drumul spre inima celor
care citesc acest roman, unii regăsindu-se în evenimentele frumos împletite, alții regretând
chiar vremurile de mult apuse, alții bucurându-se că au scăpat de limitările impuse de foștii
conducători.
Titlul Sînt o babă comunistă face referire la cuvintele Emiliei care nu se poate împăca
cu ideea că regimul comunist este de domeniul trecutului și se consideră „o babă comunistă”

1
Crăciun Boris, Daniela- Dicționarul scriitorilor români de azi, p.291
și are menirea de a-l atrage pe cititor ca într-o pânză de păianjen, stârnindu-i curiozitatea și
setea de a afla care este deznodamântul.
În centrul atenției se află Emilia, fata de la țară care evadează din universul sufocant al
satului și fuge la oraș, ajutată de mătușa Luctreția și unchiul Andrei. Povestea, spusă chiar de
protagonistă, are un stil natural și degajat. Întâlnim multe momente pline de umor savuros al
cărui caracter involuntar este bine redat. Mai puțin reușite sunt momentele de așa-zis umor, în
care nea Mitu spune bancuri cu Ceaușescu, bancuri care se intind pe pagini întregi. Devenită
orășeancă, Mica face o școală profesională, se angajează la o întreprindere de construcții
metalice, se căsătorește cu Țucu, primește apartament de la stat și are o fată pe nume Alice
care ajunge ingineră. Vine revoluția, Mica și Țucu ajung pensionari, viața devine tot mai grea.
Alice emigrează în Canada unde se și mărită. Ritmul istoriei se precipită, valorile se schimbă,
iar Mica nu mai pricepe nimic. Ea, ca și mulți alții, rămâne la ideea ca era mai bine înainte, în
ciuda eforturilor, de la distanță, pe care le face Alice de a o convinge să renunțe la aceste
gânduri. Viața linistită de provincie a soților Emilia şi Țucu este dată peste cap atunci când
fiica lor se intoarce din Canada împreună cu Alan. Ce ar fi trebuit să fie o întâlnire fericită se
transformă repede într-o situație complicată și în același timp amuzantă. Părinții fetei află că
tânărul cuplu trece prin probleme financiare grave, așa că sunt dispuși la orice sacrificiu
pentru ca fiica lor să nu ducă lipsă de nimic.

Nemulțumirea mamei este dată de îndârjirea cu care fiica ei respinge orice idee legată
de comunism și de valorile acestuia. În ciuda greutăților financiare pe care le are, Alice
susține democrația și nu își schimbă părerea. Atât ea cât și mama ei sunt de neinduplecat.
Fiecare militează pentru cauza ei, dar fără putere de convingere, căci nici una nu cedează în
favoarea celeilalte.

Romanul este structurat în trei planuri temporale: viața la țară a Emiliei Apostoae,
viața la serviciu și viața de azi, de pensionar post-comunist. Este de remarcat faptul că
romanul nu aderă la normele ortografice din 1993, cuvintele scrise cu î în loc de â și u stând
drept mărturie („Sînt”- titlul romanului, „cîțiva ani”, „mîncare” ș.a.).
În concluzie,