CÂTEVA CONSIDERAŢII ASUPRA CARACTERISTICILOR

MECANICE ALE UNOR MATERIALE CASANTE

SOME CONSIDERATIONS ABOUT THE MECHANICAL

CHARCTERISTICS OF BREACKABLE MATERIALS

Autori: Robert Hazotã , Gabriel Tofanã

Anul II,Tehnologia constructiilor de masini
Coordonatori: Prof.Dr.Ing. Augustin Creţu ; Conf.Dr.Ing.Liviu Brânduşan ; Asist.Drd.Ing.
Adrian Ioan Botean

Rezumat
Se prezintã câteva consideraţii asupra modului de determinare a caracteristicilor
mecanice ale unor materiale casante-cu referiri concrete la ceramici.Se subliniazã
dificultãţile încercãrii acestor materiale-puţin deformabile accentuându-se necesitatea
utilizãrii unor maşini de încercat performante.Altfel valorile obţinute-de exemplu-pentru
modulul de elasticitate longitudinal ,E, se rãsfrâng pe un evantai larg deschis.

Abstract
In the following shall be presented a few considerations on the determination
procedure of the mechanical characteristics of some breackable materials, with
special considerations to cheramics. The difficulties of testing these little deformable
materials will be evidenced, together with spoting out the necessity of using
performance testing machines. Thus, the obtained values - like for example for the
longitudinal elasticity module E - will cover a large spectrum.

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Ceramicele(a cãror denumire provine din grecescul “keramikos”- “de

argilã”) sunt materiale anorganice nemetalice,cu legãturi atomice şi ionice, a
cãror structurã complexã cristalinã se obţine prin sinterizare.
Criteriile dupã care se clasificã materialele ceramice pot fi: compoziţia
chimicã (silicaticã,oxidicã,neoxidicã),mãrimea componenţilor structurali
(grobã,finã), densitate (brutã-poroasã,faianţã,teracotã,gresie,porţelan),
culoare(diversã),domeniul de utilizare (ornamentalã,pentru menaj,pentru
construcţii,refractarã ,mecanoceramicã,electroceramicã,magentoceramicã
,bioceramicã , etc.)
Ceramica tehnicã se obţine parcurgând câteva etape tehnologice bine
stabilite: obţinerea pulberilor, prepararea masei ceramice (mãcinare,
amestecare ,aglomerare,uscare),fasonare (extrudare, presare), sinterizare
(presare la cald),finisare.
Materialele ceramice silicatice sau oxidice au în componenţã materiile
prime de bazã (cuarţ,argilã,feldspat) corespunzând sistemului ternar
SiO2-Al2O3-K2O sau CaO-MgO-Na2O.
Utilizate ca izolatoare în electrotehnicã materialele ceramice tehnice
sunt rezistente la variaţiile de temperaturã,destul de fragile şi , au în general, o
rezistenţã la compresiune de aproximativ cinci ori mai mare decât la tracţiune!

2. CARACTERISTICI MECANICE

Cunoaşterea cât mai exactã a proprietãţilor mecanice ale materialelor

utilizate în diverse produse industriale reprezintã o condiţie indispensabilã unei
utilizãri eficiente a acestora.Proprietãţile fizice ale materialelor determinã modul
de comportare al pieselor în care acestea sunt incluse, supuse unor solicitãri :
mecanice(rezistenţã,elasticitate,fragilitate,fluaj,duritate,oboseala
etc.),termice(dilataţie),electrice(conductivitate),tehnologice(prelucrabilitate),
chimice(corozivitate)etc.
Proprietãţile mecanice ale materialelor sunt definite printr-o serie de
caracteristici, reprezentând modul de comportatre a acestora în anumite
condiţii de lucru şi se exprimã,calitativ,printr-o serie de parametri.
Determinarea caracteristicilor mecanice se face în urma încercãrii
materialelor pe maşini speciale de încercat,corespunzând scopului propus,
urmãrindu-se modul de comportare a acestora pânã la ruperea epruvetelor şi
înregistrând parametri caracteristici,analizându-se atât modul cât şi aspectul
ruperii.
Încercãrile mecanice de rezistenţa materialelor-la tracţiune sau la
compresiune- dau posibilitatea de a urmãri modul de comportare şi parametrii
caracteristici prin diagrame care exprimã legãtura dintre tensiunile aplicate şi
deformaţiile specifice liniare corespunzãtoare.
La încercarea -staticã ,la temperaturã obişnuitã- la compresiune(cea mai
frecventã) a unor materiale fragile(casante)-cum ar fi fonta, betonul,
pietrele,sticla,ceramicele, polimericele etc-se determinã,de regulã,numai
rezistenţa la rupere şi ,eventual, deformaţia specificã totalã la rupere.
Examinãrile de structurã si analizele chimice se adaugã celor mai sus
descrise.
 3. EPRUVETE ŞI MAŞINI DE ÎNCERCAT

Încercarea la compresiune a unor epruvete cilindrice-cea mai

recomandatã în cazul materialelor cu deformabilitate redusã- impune maşinii
necesitatea îndeplinirii câtorva condiţii de fixare optimã a acestora între
platourile maşinii,care trebuie sã fie plane,dure şi netede; platoul inferior trebuie
sã fie prevãzut cu cercuri concentrice pentru centrarea epruvetei iar platoul
superior sã aibã calotã sfericã,în vederea asigurãrii paralelismului platourilor.
S-au încercat douã tipuri de materiale ceramice,cu ajutorul unor
epruvete cilindrice având diametrul nominal d=10[mm] şi lungimi diferite,adicã
epruvete de tip: scurte,mijlocii şi lungi-având factori dimensionali (l/d), respectiv
,1,2,3,5 şi 10.
Maşinile de încercãri mecanice universale au fost:
 “GALDABINI-Sun 5” cu forţa maxima care se poate aplica de
50[kN]5[tf];
 VEB-Werkzeugmaschinen-Leipzig- 400[kN] 40[tf].
O imagine a epruvetelor încercate cu diverşi factori dimensionali-poate
fi urmãritã în figura 1.

Fig.1. Epruvetele -cu diverşi factori dimensionali-pregãtite pentru încercat,la

compresiune
4. REZULTATELE ÎNCERCÃRILOR

Epruvetele cilindrice au fost fixate,pe rând, între platourile maşinii de

încercat, urmãrindu-se o cât mai bunã centrare a acestora. Apoi,li s-au aplicat
-lent, continuu şi progresiv- sarcini de compresiune
Parametrii unui lot de epruvete încercate sunt redaţi în tabelul 1.

Tabelul 1. Parametrii unui lot de epruvete(din ceramicã) comprimate

Simbol d A=d2/4 l Fmax r=Fmax/A E=/
epruvetã [mm] [mm2] [mm] [N] [N/ mm2] [N/ mm2]
1.66:0.00864=192
9.9:0.018398=697.2
3a 9.5 70.882 9.4 1068 15.07
12.43:0.00691=1797.8
15.07:0.0167=901.9
5.6:0.01059=528.8
4a 9.5 70.882 11.6 509.55 7.19 4.82:0.01=482
7.117:0.0138=515.8
5g 9.8 75.43 9.7 997 13.24 13.24:0.0153=863.46
3.8:0.0081=469.1
6g 9.8 75.43 10.6 651.8 8.65
8.65:0.0195=441.6
1.2:0.00757=158.4
7g 9.8 75.43 19.2 790.1 10.48 3.46:0.00757=456.7
5.77:0.00655=880.6
0.92:0.0044=216.4
8g 9.8 75.43 20.2 279.1 3.7
3.7:0.022=167.1
a-epruvete albe ; g-epruvete bej
O reprezentare graficã a modului de variaţie a deformaţiilor liniare
longitudinale,Δl,a epruvetelor în funcţie de forţa axialã ( de compresiune )
aplicatã,N, poate fi urmãritã în figura 2.

Fig.2. Diagrama de variaţie a scurtãrii longitudinale, Δl, în funcţie de sarcina axialã de

compresiune,N, aplicatã

Iar în figura 3-pentru prima dintre epruvetele din linia întâi a tabelului1-
este reprezentatã variaţia tensiunii normale,(la scara 10:1)-în [N/mm2]-în
funcţie de deformaţia specificã liniarã, (la scara 31:1) -în [%].
 Fig.3. Diagrama de variaţie a tensiunii normale, ,în funcţie de deformaţia specificã
liniarã,,-la încercarea la compresiune a unei epruvete din ceramicã
Aspectul câtorva epruvete rupte în urma încercãrii la compresiune este
redat în figura 4.

Fig.4.Aspect al câtorva epruvete rupte în urma încercãrii

Este de remarcat faptul cã valorile determinate ale rezistenţei de

rupere,r=N/A,precum şi cele ale modulului de elasticitate longitudinalã, E=/,
se extind-conform tabelului 1-pe un evantai destul de larg.

5. OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII

Comportarea fragilã(casantã) a materialelor sub acţiunea sarcinilor se

caracterizeazã prin faptul cã se deformeazã foarte puţin-sau,aproape, deloc-
înainte de a se rupe.În cazul materialelor fragile solicitate,tensiunile locale
cresc continuu-atunci când nu apare o curgere localã-formându-se fisuri în unul
sau mai multe puncte ale epruvetei.Se creazã,astfel, concentratori de tensiuni
care se propagã cu repeziciune,ducând la ruperea bruscã a epruvetei,atunci
când limita de curgere,c şi rezistenţa de rupere r, practic, se confundã.
Valorile parametrilor determinaţi pentru cele douã tipuri de ceramici
experimentale (elaborate la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimicã a
Universitãţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca) se situeazã sub cele cu care,
orientativ, au fost comparate-[1...5].Aceasta înseamnã ca tehnologiile originale
de obţinere a acestora vor trebui îmbunãtãţite.
Este de remarcat faptul cã,deşi încercarea la compresiune este simplã şi
,relativ, uşor de realizat,ea prezintã şi un dezavantaj care nu este de neglijat: se
înregistreazã o deformare neuniformã pe înãlţimea epruvetei,ceea ce
îngreuneazã atât mãsurarea rezistenţei la deformare cât şi a deformabilitãţii.
Se observã,totodatã-din figurile 2 şi 3-comportarea atipicã a epruvetelor,
din ceramicã-cu tronsoane succesive,în trepte,de cedare,urmatã de
consolidare - pânã la ruperea definitivã.
Aspectul câtorva dintre epruvetele rupte –figura 4 – denotã o curioasã
propagare a fisurilor şi a rupturilor,pe direcţie longitudinalã,paralelã axei
epruvetei si direcţiei de aplicare a sarcinii.
În final,sunt de subliniat dificultãţile realizãrii încercãrii la compresiune a
materialelor casante-cu referire la ceramicã-şi necesitatea îmbunãtãţirii modului
de obţinere a parametrilor-r,E ş.a.-care caracterizeazã comportarea acestora
la solicitãri mecanice,impunându-se utilizarea unor maşini de încercat înalt
performante.

Bibliografie

[1]. Atanasiu, C. ş.a. Încercarea materialelor( vol. I şi vol. II ). Editura Tehnicã,

Bucureşti,1982;
[2]. Bazant, P.,Z. Compression Failure of Quasibrittle Material: Nonlocal Microplane
Model. Journal of Engineering Mechanics, Vol. 118, No 3/1992, pp.540-556;
[3].Dieter, E.,G. Metalurgia mecanicã(traducere din limba englezã).Editura Tehnicã,
Bucureşti,1970;
[4]. Pissarenko, G.,Yakovlev, A., Matveev, V. Aide-memoire de résistance des
matériaux.Editions Mir,Moscou,1979;
[5]. *** Hütte. Manualul inginerului.Fundamente (traducere din limba germanã).
Editura Tehnicã,Bucureşti,1995.