Constituția de la 1866

Constituția reprezintă legea fundamentală a nunui stat care stabilește modul de

coducere al acestuia. În mare parte în constituție se stabilesc atribuțiile și drepturile
instituțiilor statului, dar și cele ale cetățenilor.
Camera Deputaților este aleasă în felul următor: sunt corpuri elctorale împărțite în 4
colegiuri -cu sensul la clase de oameni împărțite după un venit sau stare, primul pornind de la
300 de galbeni în sus, al doilea de la 300 la 100, din al treilea fac parte comercianții care
plătesc către stat o sumă de 80 de lei, iar din al patrulea fac parte toți cei care plătesc o dare la
stat oricât de mică dar nu sunt printre categoriile menționate- primele trei colegii aleg direct,
cel de al patruleaalegea al doilea grad de deputași. De amintit că primele colegiuri alegeu căte
un deputat fiecare iar cel de al treilea alegea un număr stabilit pe orașe. Pentru elgibilitate
deputaților, ei trebuie să fie români și domiciliat în România, să aibă cel puțin 25 de ani, să
aibă drepturi civile și politice. Membrii sunt aleși pe 4 ani.
Senatul este ales de către două colegii care votează separat câte un membru. Mai este
specificat că la Universitățile din Iași și București se alege, separat, câte un membru de către
profesori. Pentru a putea fi ales cineva senator trebiue să îndeplinească câteva calități, unele
regăsinduse și la camera deputaților: să fie români, domiciliați în România, să aibă drepturi
civile. Dar întervin și scimbări, persoana respectivă trebuie să aibă cel puțin 40 de ani și să
aibă un venit de cel puțin 800 de galbeni. Membrii sunt aleși pe 8 ani și sunt reeligibili. Ei nu
vor primii nici o donație sau indemnitate. De asemenea mitropoliții și episcoplii ajung
automat membrii ai senatului, la fel și moștenitorul tronului odată ce împlinește 18 ani dar
numai de la 25 va putea vot deliberativ. Constituția mai prevede și cine este scutit din adunare:
preșdinții și vice președinții ai unei adunări legislative, corpuri militare înalte (generalii și
coloneii), foști miniștrii și agenți diplomați, prospăt doctoranții sau cu licență în orice
specialitate care exercită profesia lor pe 6 ani. În caz de dizolvare din diverse motive, Senatul
se va reînnoii. Iar în cele din urmă, orice întrunire a senstului în afara Adunării deputaților,
este nulă.
Considerând că un factor importnt în adoptarea constituției a fost venirea unui nou
domn, este destul de clar că actul va cuprinde o secțiune vastă despre Domnul țării. În
constituție se prevede că acesta este Carol I de Hohenzoller, iar tronul este ereditar și pe linie
masculină și în ordinea nașterilor, de asemenea moștenitorii vor fi botezați ortodoxi. Dacă se
întâmplă să nu aibă fiu, atunci se va alege din rândul fraților săi, dacă nu are frați domnul
poate numi moștenitor o persoană dintr-o dinastie suverana a Europei. Totuși dacă are
moștenitor, Domnul poate să numească o regență pentru actualul său moștenitor până acesta
împlinește 18 ani, vârsta la care este considerat major. Dacă nu se va întâmpla nici una din
cele amintite, atunci tronul rămâne vacant. Dacă se ajunge aici atunci cele două adunări, se
întrunesc chiar fără convoare și aleg un domn dintr-o familie suverană Europeană. În caz că
tronul rămâne vacant prea mult timp până la numie, adunările numesc o Locotenență
Domnească, formată din 3 persoane, care vor exercita funcțile domnului până la venirea la
tron a unui nou suveran, mai mult, puterile constituționale ale domnului până la repunere, vor
fi exercitate de în numele poporului de către miniștrii.
Înainte de urcarea pe tron el va depune un jurământ, și are nevoie de consimțământul
Adunărilor pentru a domnii. El numește și revocă miniștri, sancționează și promulgă legiel,
numește și confirmă funcțile publice, poate să intervină în pedeapsa criminalilor, dar numai să
îi ierte sau să le micșoreze pedeaps, are dreputl de a bate moneda, încheie cu tratate cu alte
state însă cu condiția ca actele să fie supuse puterii legislative. Persaona sa este inviolabilă. El
este și liderul suprem al armatei. În schimb el nu poate să intervină în administrația justiției și
nu poate să creeze o nouă funcție fără o lege specială.
Mai este și faptul că în fiecare an la 14 noiembrie Adunarea deputților și Senatul se
îtrunesc pentru o sesiune. Domnul e cel care pronunță închiderea sesiunii, și are dreptul de a
dizolva cele două Adunări, la fel cum poate să le amâne.
În privința Miniștrilor la fel nu poate fi ministru cineva care nu e român sau nu a
dobândit împămâtărire. De asemenea membrii familiei Domnului nu pot să fie miniștrii.
Miniștrii au dreptul să ia parte la confeirnțele Adunărilor, însă nu au drept de vot. Ministrul
are propria răspundere, și nici domnul nu poate intervenii în micșorarea pedepselor lor,
stabilite de Înalta Curte de Casțiune și Justiție. De asemeneap unerea miniștrilor sub acuzație
se poate face numai sub sub pronunțarea a două treimi din membrii facțiunei.
Despre armata țării, în constituție se prevede că toți românii fac perte din armata
regulată sau din alte uvități (miliți, garda cetățenească). Gradele și onorurile militarilor nu pot
fi luate decât în privința unor chestiuni juridice. În fiecare an se recrutează cetățeni. Numai
rpin lege se poate mobiliza garda cetățenească. Iar truple străine nu sunt admsie pe teritoriul
României.
Constituția mai prevedea capitala României drept Bucureștiu.