Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

Facultatea de Istorie și Filologie

Specializarea Istorie

Metrologia

Student: Ungur Raul Mihai,

Anul I
 Metrologia este știința care se ocupă cu studiul unităților de măsură, și poate prevedea
istoria și evoluția unităților de masură. Vorbim de metrologie ca știință auxiliară a istoriei
deoarece se axează pe studierea vechilor unități de masură. Pentru istorici metrologia este
importană deoarece ne ajută să înțelegem atât raportul dintre unitățile folosite în trecut la cele
din prezent (respectiv sistrmul metric) cât și ne oferă o mai bună percepție la felul în care
măsurau în diferite perioade de timp. Necesitatea oamenilor de a calcula și măsura pare a fi
motivul pentru care încă din antichitate (sau chiar mai devreme) au apărut unitățile de măsură.
De la stabilirea distanței și lungimii, la stabilirea temperaturii, la aflarea greutății,
determinarea timpului și alte unități de măsură sunt mai mult decât o necesitate în viața de zi
cu zi a oamenilor.
Una dintre cele mai vechi metode de măusrare datează din Mesopotamia și este
cunoscută ca bilele de cley. Ca exemplu: pentru a determina dimensiunea unei trume de oi
proprietarul introducea într-o sferă de clei atâtea biluțe câte oi individuale erau în turmă.
Sistemul respectiv era bazat pe numărare1.
Pare în mod evident faptul că majoritatea civilizaților își creau propriile unități de
măsură, în alte cazuri le îmrpumutau de la alte civilizații sau le schimbau. Totuși ținând cont
de numărul mare de civilizații care au existat de-a lungul istoriei și toate unitățile și sistemele
de măsurare care au fost inventate, pe lângă faptul că unele sisteme au rămas necunoscute, mă
voi rezuma în această prezentare la unitățile de masură folosite de civilizațile și populațiile
care au luat contact cu teritoriul actual al României, incluzând și locuitorii teritoriului.
Epoca greacă. În coloniile grecești din zona dobrogei au fost printre primele unități de
masură complexe pentru lungime și greutate. O clară demonstrație a folosirii unor unități de
măsură o reprezintă plisurile întemeiate, care necesitau o masurare a teritoriului. Ideea
sistemului de măsură pentru lungime/ mărime era empirică, implicând mâini și picioare2.

Unitate de măsură grecească Comparație in sistem metric

1 deget (dactylos) 19,3mm
2 degete (kondylos) 38,5 mm

Unitate de măsură grecească În degete În sistem metric

1 palmă (palaisté) 4 degete 77,1 mm
2 palme (palaistai) 8 degete 154,2 mm
1 picior (pous) 16 degete/ 4 palme 308, 4 mm

1 THE EUROPEAN PHYSICAL JOURNAL - M.E. Himbert, A brief history of measurement, p. 26

2 NICOLAE STOICESCU, Cum măsurau strămoșii, p. 11-12
 Picioare Unitate precedentă Denumire nouă Metrii
1,1/2 picioare 24 degete 1 pehys 0,462 m
100 picioare (podes) 66 2/3 pehis 1 plethron 30,83 m
600 picioare 6 plethra 1 stadion 184,98 m
3

După cum se poate obesrva, unitățile sunt bazate pe organe, ca la majoritatea

popoarelor antice, totuși la greci predomina folosirea piciorului, comparativ cu egiptenii sau
everii care foloseau cotul4.

10 0002 picioare 1 plethron 0,0950 ha

20 0002 picioare 2 plethra 1,90 ha
5

Trebuie menționat faptul că propietățile unităților nu erau aceleași în toată lumea

grecească, ele puteau varia în funcție de regiune. Diferența de valori numerice este dată de
interacțiunea cu alte civilizații antice, de exemplu Egiptul antic6.
În ceea ce privește sistemul de greutăți au existat numeroase ponduri cu diferite unități
și subunități. Printre cele mai folosite era ponderea pe monedă. Ca unitate de măsură de
folosea mina. O mină standard era mina grea babiloneană și pornea de la 840 g. Astfel la
subunități avem:

Parte Din Mină Denumire Raportat la grame

1/2 hemi 420 g
1/3 trité 280 g
1/4 tetarte' 210 g
1/6 hecté 140 g
1/8 ogdó 105 g

3 Ibidem, p. 12
4 NICOLAE STOICESCU, Cum măsurau strămoșii, p. 13
5 Ibidem, p. 13
6 Ibidem, p. 12
 7

Alte ponderi și-au făcut apariția mai târziu în teritoriul dobrogei. Respectivele făcând
parte din sistemul: minei vechi antice (654,9 g), minei babilonene ușoare (504 g) și minei noi
antice (436,6 g)8. În unele cazuri în pondera aceluiași sistem apar diferențe semnificative9.
Mai trebuie adăugat și faptul că monedele aveau inscripții iconografice. Iar iconografia
ponderii la fel ca cea monetară este bazată pe mituri grecești sau diverse culte. În ce privește
însemnele iconografice se pot întâlnii: însemne de divinități ex: Capul lui Hermes, Atena,
Helios, Dioscur, etc; sau însemne animalice, ex: cap de leu, acvila cu delfin; sau obiecte ex:
stea, cerc perlat. Menționez acest factor, deoarece “inscripțiile gravate pe unele ponduri se
referă(...) la valoare ponderală”10.

Odată cu epoca romană valoarea pondereală suferă schimbări, precum și aspectul

monedelor. Mai mult inscripțiile din această epocă se referă la valoarea pondului, o valoare
care a fost întrodusă în sistem odată cu libra romană, de 327 g. Iar ca unitate de masură aici
avem asul (libral) care se împarte în 12 uncii.11.

În privința subdiviziunilor asului libral avem:

Unitate În alte unități În grame

1 libra (as) 12 uncii 327,45
1 deunx 11 uncii 300,16
1 dextans 10 uncii 272,88
1 dodrans 9 uncii 245,59
1 bes 8 uncii 218,30
1 septunx 7 uncii 191,02

7 Ibidem, p. 14
8 Ibidem, p. 14
9 Ibidem, p. 15
10 Ibidem, p.17
11 Ibidem, p. 17-18
 1 semis 6 uncii 163,73
1 quincunx 5 uncii 136,44
1 triens 4 uncii 109,15
1 quadrans 3 uncii 81,86
1 sextans 2 uncii 54,58
1 sescuncia 11/2 uncii 40,93
1 uncia 4 sicilici 27,28

La rândul ei uncia are propriile subdiviziuni:

Subdiviziune În alte unități În grame

1 semiuncia 2 sicilici 13,64
1 sicilicus 6 scripula 6,82
1 sextula 4 scripula 4,54
1 drahma 3 scripula 3,41
1 dimidia sextula 2 scripula 2,27
1 scripulum 1,13
1 dimidium scripulum 1 obolus/ 3 siliquae 0,56
1 siliqua 0,18
12

În caz opus, al multiplilor cel mai întâlnit este dupondius-ul, care este cât doi ași,
respectiv are 655 de grame13.
Dar să aducem în discuție și populația geto-dacă. Chiar dacă se poate să fi avut
anumite standarde pentru maruri nu se cunosc foarte multe. În privința negoțului acesta lua
forma trocului, totuși se poate vorbi de anumite obiecte monedă, cunoscute ca vârfuri de
săgeți totuși nu se poate spune exact dacă se încadrau într-un sistem precis de greutăți14.
În orice caz, nu se poate spune că dacii duceau lipsă de masurători, un exeplu bun fiind
calendarul dacic, în care săptămâna avea 6 zile, anul 60 de luni iar odată la 34 se completa o
eroare rezultată din acest calcul15.

12 NICOLAE STOICESCU - Cum măsurau strămoșii, p. 18-19

13 Ibidem
14 Ibidem, p. 9-10
15 Ibidem, p. 11
 Vorbind de calendare, este bine cunoscut faptul că în antichitate marea majoritate a
civilizaților și-au format proriile calendare. Un motiv ar fi pentru determinarea sezoanelor, de
exemplu în Egipt era sezonul când Nilul era o zonă cultivabilă. Pe lângă factorul de
prosperitate, mai era și cel religios,spre exemplu egiptenii au introdus un calendar civil (de
unde a rezultate anul civil) pentru a determina populația să practice ceremoni religioase, acest
calendar era schematic și considerat artificial16.
Cu toate că mi-am propus să vorbesc despre ciilizațiile care au avut contact cu
teritoriul actulei românii, dar consider că este important de monționat calendarul egiptean. Ce
trebuie menționat este faptul că inițial era bazat pe fazele lunii, dar nu reușea să predică
creșterea Nilului. Mai târziu au realizat că steaua Sirius era vizibilă într-o anumită perioadă
înainte de un “răsărit special”, ceea ce prevestea inundarea cu puține zile înainte. Din acest
motiv calendarul devine solar. Eventual mai aveau un sistem de marcare prin 36 de stele,
ajungânduse la 3 calendare, unul stelar pentru agricultură, unul solar pentru a indica anul cu
365 de zile (cu 5 zile în plus în anumiți ani) și cel lunar pentru a stabili festivalurile17.
Întorcândune la romani, calendarul lor la inceput bazat pe cel grecesc avea 10 luni și
anul avea 304 zile, mai târziu ajungând la 355 de zile, iar odată cu calendarul Iulian romanii
au ajuns la 365 de zile, ceea ce a rezultat într-un calendar complet solar18.

19

16 http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-ancient.html - 14.05.2017
17 http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-ancient.html - 14.05.2017
18 http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-roman.html - 14.05.2017
19 http://www.webexhibits.org/calendars/year-text-Fasti.html - 14.05.2017
 20

Marcarea zilelor in săptămână se făcea după fazele lunii.

Nicolae Stoicescu afirmă că “În epoca feudală, poporul român a avut un sistem
propriu de măsuri, destul de dezvoltat și unitar in comparație cu acelea ale statelor vecine”.
Mai mult ar fi că ajoritatea unităților aveau aceleași denumiri în diferite zone, totuși se putea
ca proprietățile lor să difere în funcție de zonă. Un factor pentru denumirea asemănătoare stă
în originea latină a termenilor21.

Stânjenul a fost principala unitate de măsură în țările române, acesta era un echivalent
al metrului, având submultiplii și multipui. Submultipli săi sunt: palma, degetul și linia; iar
multiplul său este prăjina. Un rol important la avut în secolele XVI-XVII dar a rămas utilizat
și după introducerea sistemului metric. Aparent erau unități similare în toată Europa acelei
perioade, în sensul în care se împărțeau în submultiplii22.

Denumire Mărimea Locul/Zona

raportată la
sistem metric
Stânjenul 2m Țările române
Toise 1,949m Franța
Tesa 1,991m Italia
Klafter 1,896m Austria
Sajen 2,154m Rusia (lui Petru
cel Mare)

20 http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-roman.html - 14.05.2017

21 NICOLAE STOICESCU - Cum măsurau strămoșii, p. 23

22 Ibidem, p. 44-45
 Mărimea stânjenului s-a schimbat în cursul timpului sub diferite domni, la fel cum au
apărut și alte diviziuni, precum stânjenul regal23.
În categoria unităților care nu erau folosite pentru distanțe avem următoarele:

Pentru măsurarea lichidelor:

 Ciubărul - folosit mai ales în Transilvania, avea circa 42 l;24
 Tina - 42,4 l folosită doar în zona Oradiei;25
 Acăiul - utilizat în Transilvania din secolu al XIII-lea, mai mare ca ciubărul;26
 Vadra - 12,289 l, pricipala unitate de măsurat lichide în țările române;27
 Cupa - unitate de măsură mică asemănătoare ocalei, care se folosea în Transilvania;28
 Ocaua - folosită în celelalte două provincii, împrumutată de la turci din secolul al
XVII-lea, inițial folosită pentru lichide, mai târziu ajugând să fie folosită și pentru grâu,
mei și altele. Pentru lichide măsura 1,288 l, iar pentru materii uscate avea 1,698 l;29
 Cofa - folosită în sudul Transilvaniei, de aproximativ aceeași mărime cu ocaua;30
 Pinta - măsură mică, folosită în Ungaria și implicit în Transilvania, si cuprindea între
1,30 și 1,51 l.31
Ocaua (1,271 kg) avea și proprii submultiplii, care sunt: litra (317,98 g), dramul (3,179 g) și
tenchiul (0,795 g)32.
Pentru măsurarea materiale uscate:
 Găleata sau cibla - cea mai utilizată unitate de măsură din Transilvania;33
 Coloda - utilizată doar în Moldova și doar pentru cereale;34
 Merța - o unitate/ capacitate comună celor trei regiuni;35

23
Ibidem, p. 46
24 Ibidem, p. 168-169
25
Ibidem, p. 169
26 Ibidem, p. 169
27 Ibidem, p. 171
28 Ibidem, p. 180
29
Ibidem, p. 181-182
30 Ibidem, p. 186
31 Ibidem, p. 186
32
Ibidem, p. 278
33 NICOLAE STOICESCU - Cum măsurau strămoșii, p. 188
34 Ibidem, p. 198
35
Ibidem, p. 198
 Chila - unitate de masurare a greutății, utilizată in Țara Românească și Moldova, pătrunsă
prin intermediul Imperiului Otoman,36 capacitatea ei varia în funcție de zonă, de fapt
pare a fi unitatea care variază cel mai mult în țările române;37
 Obrocul - folosit în Țara Românească și Moldova, cel mai des utilizat în Oltenia;38
 Banița - unul dintre cele mai folosite instrumente pentru măsurarea capacității din Țara
Românească, secolului al XVII-lea;39
 Ferdela - măsură și instrument de măsurare, avea rol similar baniței dar era folosită în
Transilvania;40
 Dimirlia - echivalentul din Moldova a baniței;41
 Cezverta - măsură de capacitate folosită numai în Țara Românească;42
 Sacul - chiar dacă nu era o măsură precisă, în Țara Românească și Moldova sacul a fost
catalogat drept o unitate de măsură a capacități cerealeor;43
Instrumente și unități de măsurare mai rar amintite (în documente) sunt: speia, primanul,
găvanul, brădia, modiusul, copul, beeza, sestarul, hemina44.

În ceea ce privește unitățile pentru greutăți folosite în teritoriul țărilor române amintesc
următoarele:
 Maja - împrumutată din Transilvnia de locuitorii celorlalte două regiuni, maja este una
dintre cele mai vechi unități de măsură a greutăți amintită în documente, mai târziu
ajunge sinonim cu termenul de car mare;45
 Carul - amintit mai des în Țara Românească și folosit pentru masurarea greutății și
volumului pentru: pește, fân, sare și lemne;46
 Povara - termenul se referă la povara purtată de un cal, și reprezintă diverse mărfuri,47
mai avea și sensul de povară de bani care reprezenta 100.000 de aspri;48

36 Ibidem, p. 205
37
Ibidem, p. 207
38 Ibidem, p. 221-222
39 Ibidem, p. 225
40 Ibidem, p. 235
41 Ibidem, p. 240
42 Ibidem, p. 246
43 Ibidem, p. 247-248
44 Ibidem, p. 248-250
45 Ibidem, p. 251-252
46 Ibidem, p. 254
47 Ibidem, p. 256
48 Ibidem, p. 257
 Cântarul - exista de mai multe tipuri și se folosea în mai multe părți ale lumii sub diverse
denumiri, în Transilvania s-au folosit diverse cântare49, cântarul turcesc folosit și în
Moldova și Țara Romînească, cântarul austriac (56,1229 kg) similar cu cel turcesc,
cântarul de Transilvănia (63,69 kg), cântarul de Buda care avea 120 de funcții sau
58,929 kg, iar după 1680 ajunge la 59,864 kg.50

Bibliografie:

1. THE EUROPEAN PHYSICAL JOURNAL, M.E. Himbert, A brief history of

measurement, p. 25-35, Special Topics 172, 2009
2. NICOLAE STOICESCU, Cum Măsurau Strămoși, Metrologia medievală pe teritoriul
româniei, Editura Științifică, București, 1971
3. http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-roman.html, 14.05.2017
4. http://www.webexhibits.org/calendars/calendar-ancient.html, 14.05.2017
5. http://www.webexhibits.org/calendars/year-text-Fasti.html, 14.05.2017

49 Ibidem, p. 259
50 Ibidem, p. 260-261