HERBEI MIHAI VALENTIN ULAR ROXANA CLAUDIA

INTOCMIREA SI REDACTAREA
PLANURILOR SI HARTILOR
TOPOGRAFICE

EDITURA DALAMI 2011

 UNIT IăDEăM SUR ăŞI CALCULE TOPOGRAFICE DEăBAZ

1.1. Unit iădeăm sur ăutilizateăînătopografie

1.1.1. Unit iădeăm sur ăpentruălungimiăşiăsuprafe e.ă

Sistemul metric pentru lungimi, suprafe e şi volume, bazat pe diviziunea zecimală,

este utilizat în cele mai multe state de pe Glob. Metrul a fost determinat de Delambre în
1799, fiind definit ca a 40 000 000-a parte din lungimea meridianului terestru. Metrul
etalon depus la Sèvres, lângă Paris este construit dintr-un aliaj de platină (90%) şi iridiu
(10%). În anul 1960, Conferin a Interna ională de la Paris a stabilit noul etalon al
metrului (primul s-a dovedit a fi inexact) egal cu 1 650 763,73 lungimi de undă ale
radia iei portocalii, emise de gazul radioactiv Kripton 84.

Multiplii metrului sunt: 1 km = 10 hm = 100 dam = 1000 m, iar submultiplii

1mm = 10 dm = 100 cm = 1000 m.

Derivată din sistemul metric, unitateaădeăm sur ăpentruăsuprafe e este metrul

pătrat (m2) cu multiplii şi submultiplii:

1 km2 = 100 ha, 1 ha = 100 ari = 10.000 m2 ;

1 m2 = 100 dm2 = 10.000 cm2 = 1.000.000 mm2

În ările anglo-saxone şi într-o serie de alte state este folosit un sistem propriu de
măsurare a lungimilor şi suprafe elor, tradi ional, dar care se află în perspectiva de a fi
treptat înlocuit cu sistemul metric (Tabel 1.1). Şi în ările Române, în diferite perioade
istorice, au existat alte sisteme de măsurare a lungimilor şi suprafe elor (Tabel 1.2).
Aceste tabele de conversie dintr-un sistem în altul sunt utile pentru topografi atunci când
se află în fa a unui plan topografic cu unită i de măsură din alt sistem.
 Tabel 1.1
Sistemul Anglo-Saxon de măsurare a lungimilor şi suprafeţelor
UNIT IăDEăLUNGIMEă UNIT IăDEăSUPRAFA ă
Echivalentul în Echivalentul în sis.
Unitatea Subunită i Unitatea Subunită i
m metric
1 inch sau ol - 0,0254 1 square - 6,4516 cm
2

inch
2
1 foot 12 inches 0,3048 1 square 144 square inch 9,2903 dm
foot
2
1 yard 3 feet 0,9144 1 square 9 square feet 0,8361 m
yard
2
1 fathom 2 yards 1,8288 1 acre 4840 square 4046,94 m
yards
1 milă terestră 1760 1609,34 1 square 640 acres 2,5899 km
2

yards mile
1 milă marină - 1852 - - -

Tabel 1.2
Unităţi vechi româneşti de măsurare a lungimilor şi suprafeţelor ara Românească
UNIT IăDEăLUNGIMEă UNIT IăDEăSUPRAFA ă
Echivalentul Echivalentul
Unitatea Subunit iă Unitatea Subunit iă
în m în sis. metric
-
1 stânjen 8 palme 1,97 - -
Şerban Vodă
1 prăjină 3 stânjeni 5,90 1 prăjină 54 stânjeni 208,82 m
2

-
1 stânjen 8 palme 2,02 - -
Constantin
Vodă
1 prăjină 3 stânjeni 6,06 1 pogon 144 prăjini 5011,78 m
2

Molodova
1 stânjen 8 palme 2,23 1 prăjină 36 stânjeni 179,02 m
2

1 prăjină 4 stânjeni 8,92 1 falce 80 prăjini 14321,95 m

2

Transilvania
2
1 stânjen 6 picioare 1,89 1 stânjen - 3,59 m
 - - - 1 jugăr 1600 stânjeni 5754,64 m
2

cadastral
- - - 1 jugăr 576 prăjini 5754,64
cadastral

1.1.2. Unit iădeăm sur ăpentru unghiuri

În topografie se măsoară unghiuri orizontale şi verticale. Unghiurile verticale sunt

formate de o direc ie oarecare, cu proiec ia ei orizontală. Unghiul vertical format de o
dreaptă care constituie suportul unei distan e înclinate, între două puncte, cu proiec ia ei
orizontală, este numit unghi de pantă
De obicei teodolitele (aparatele topografice ce servesc la măsurarea unghiurilor)
înregistrează unghiul Z, denumit unghi zenital, unghiurile verticale rezultând din calcul.
Din punct de vedere geometric un unghi se defineşte ca figură formată din două
semidrepte ce au aceeaşi origine. Pentu uz topografic această defini ie este incompletă,
fiind necesară şi cunoaşterea semnului şi sensului de măsurare al unghiului.
Deci, unghiurile topografice sunt orientate, cunoscându-se prima latură a
unghiului şi sensul de măsurare. Prin măsurarea unui unghi, se în elege, compararea sa cu
un alt unghi, ales ca unitate.

Pentru exprimarea valorilor unghiulare se utilizează:

a) Sistemul sexagesimal - în care cercul este împăr it în 360 de păr i. A 360-a parte
se numeşte gradul sexagesimal (1) care se împarte în 60 de păr i, o parte numindu-se
minut sexagesimal (1’). Acesta se împarte în 60 de păr i, o parte numindu-se secunda
sexagesimală (1"). O secundă se împarte în 100 de păr i (1" ţ 100/100).

b) Sistemul centesimal - în care cercul se împarte în 400 de păr i, o parte numindu-

se grad centesimal (1g), care se împarte în 100 de păr i ob inându-se minutul centesimal
(1c). Un minut centesimal se împarte în 100 de păr i rezultând secunda centesimala (1cc).
Submultiplul secundei se ob ine prin împăr irea acesteia în 100 de păr i (1cc = 100/100).
Majoritatea instrumentelor de măsură în topografie sunt divizate în grade centesimale.
Avantajul acestui sistem constă în simplitatea opera iilor, divizarea gradelor fiind făcută
în sistem zecimal.
Exemplu:
110g25c40cc = 110g.2540
Submultiplii:
10 ţ 60’ (minute sexagesimale);
1’ ţ 60’’ (secunde sexagesimale).
Tabel 1.3
Unităţi de măsură pentru unghiuri
SISTEM SEXAGESIMAL SISTEM CENTEZIMAL
g
1 cerc 360 ° 1 cerc 400 (grade)
g c
1° 60'
1 100 (minute)
c cc
1' 60''
1 100 (secunde)
Tabel 1.4
Relaţiile dintre lungimile pe un cerc mare sau o elipsă meridiană a elipsoidului terestru
şi diviziunile centezimale
LUNGIME UNIT IăCENTEZIMALE
g
100 km
1 de arc
c
1 km
1 de arc
cc
10 m
1 de arc
De asemenea, pentru o mai uşoară transformare din sistemul sexagesimal în cel
centezimal şi invers se pot calcula coeficien iădeătransformareă(Tabel 1.5).
Tabel 1.5
Coeficienţi de transformare a valorii unghiurilor dintr-un sistem în altul
SEXAGESIMAL - CENTEZIMAL CENTEZIMAL - SEXAGESIMAL
cc cc
1'' = 3,0864 1 = 0,324''
c c
1' = 1,8518 1 = 0,54'
g g
1º = 1,111 1 = 0,9º
 c) Radianul - este unghiul la centru căruia îi corespunde lungimea unui arc egal cu
raza cercului. Un cerc are 2π radiani (π ţ 3,1415924). Pentru transformarea elementelor
de unghi în elemente de arc şi invers, se utilizează un coeficient de transformare notat cu
, care reprezintă raportul dintre elementul de unghi şi elementul de arc.
ˆ
 
360  60  60
a
''  206 .265 ' '
2
400  100  100
 cc   636 .620 cc
2

1.2. Calcululăorient riiălaturilorăînăre eleleădeătriangula ie

Cercul topografic este cercul având centrul într-un punct notat cu 0, raza egală
cu unitatea, având originea de măsurare a arcelor în punctul A şi sensul de măsurare
invers acelor de ceas.
În topografie cercul trigonometric este înlocuit cu cel topografic din următoarele
motive:
 direc ia de referin ă pe teren, deci şi în topografie, este direc ia Nordului
topografic – care coincide cu axa ordonatelor (din acest motiv această axă se
notează aici, cu OX);
 sensul de măsurare al unghiurilor, în topografie, este sensul orar.
Ordinea cadranelor este dată, deci, de sensul de măsurare al unghiurilor. Deoarece
una dintre caracteristicile cercului trigonometric este aceea că se poate schimba originea
şi sensul de măsurare a arcelor, fără ca regulile şi formulele stabilite să se modifice, pe
cadrane – în cele două cercuri formulele şi semnele func iilor trigonometrice sunt
identice.
Definim ca orientare a laturii AB (θAB) unghiul măsurat de la direc ia nordului (axa
Ox) în sensul acelor de ceasornic până la latura considerată.
Pentru calculul orientărilor reconsiderăm re eaua de triangula ie de forma unui
poligon cu punct central la care este necesar să se cunoască orientarea unei laturi θ AB sau
această orientare să fie calculată din coordonatele x şi y ale punctelor A şi B, puncte care
apar in unei re ele de triangula ie(Figura 1.1.).
 BC
x N N
C D
N BD CB
B C
3 4
2 5

A B
N
12
11 F
13
1
10 15 14 6
A 7 D

9 8
O E y
Figuraă1.1.ăRe eaădeătriangula ie

Considerăm punctele A şi B definite de coordonatele xA, yA şi xB, yB în sistemul

de referin ă xOy (Figura 1.2.).
Notăm cu:

ΔXAB = XB - XA – coordonata relativă pe X.

ΔYAB = YB - YA - coordonata relativă pe Y.
Din defini ia orientării se observă că aceasta se poate calcula din Δ dreptunghic
haşurat, cu rela ia:
Y AB y  yA
tg AB   B
X AB x B  x A

Din schi ă se observă că: θBA ţ θAB + 200g

unde:
θBA – orientare inversă.
θAB – orientare directă.
  AB
x
''x
N B

 BA
 AB
N

X AB
200 g
XB
XA A

yA yAB y
yB

Figura 1.2.ăCalcululăorient rii

În func ie de pozi ia laturii AB în raport cu sistemul de referin ă xOy, orientarea

θAB poate lua valori cuprinse între 0g şi 400g, iar coordonatele relative vor avea atât valori
pozitive cât şi negative.
Pentru definirea orientărilor în cele 4 cadrane ale cercului topografic considerăm
latura AB ocupând pozi ii succesive în fiecare cadran (Figura 1.3.).
x
- y AB
+ y AB
B
N  AB
N B

N I

 AB
+ x AB

c
+ x AB

AB c

 AB
IV I
IV
A A
y
 AB
N N
 II
III
A A
III AB II
 AB
AB


c
- x

- x

c
AB
AB

B B
- y AB
+ y AB

Figuraă1.3.ăCalcululăorient riiăînăfunc ieădeăcadran

 Dacă direc ia AB este în primul cadran coordonatele relative sunt +ΔX AB şi
+ΔYAB, deci pozitive, iar orientarea ob inută cu rela ia anterioară numită şi orientarea de
calcul  AB
c
este chiar orientarea adevărată. Deci, pentru primul cadran:

 AB
I
  AB
c

Dacă direc ia AB este în cadranul II, coordonatele relative vor fi -ΔXAB şi

+ΔYAB. Semnele acestor coordonate relative arată că orientarea se situează în cadranul II,
iar aceasta se poate calcula cu rela ia:
 AB
II
 200 g   AB
c

Orientarea de calcul  AB
c
se va ob ine ca şi în cazul anterior cu precizarea că, în
rela ia de calcul, se vor folosi valorile pozitive ale coordonatelor relative.
Dacă direc ia AB este în cadranul III, coordonatele relative vor fi -ΔXAB şi -
ΔYAB. Cu valorile lor pozitive se ob ine orientarea  AB
c
, iar orientarea adevărată este:

 AB
III
  AB
c
 200 g
Dacă direc ia AB este în cadranul IV, coordonatele relative vor fi: +ΔX AB şi -
ΔYAB. Cu valorile lor pozitive se ob ine orientarea  AB
c
, iar orientarea adevărată este:

 AB
IV
 400 g   AB
c

Sintetizând cele men ionate, ob inem tabelul următor:

Cadran Coordonate relative Orientarea
ΔXAB ΔYAB
I + +  AB
I
  AB
c

II - +  AB
II
 200 g   AB
c

III - -  AB
III
  AB
c
 200 g

IV + -  AB
IV
 400 g   AB
c

yB  yA
tg Ac    AB
xB  xA
c
Unde :

Utilizând no iunile prezentate se poate calcula deci din coordonatele punctelor A

şi B de triangula ie orientarea laturii θAB.
 Pornind de la orientarea acestei laturi, se calculează orientarea laturii exterioare
astfel:
θ BC ţ θBA – [(2̂)  (3̂)] ţ θAB – [(2̂)  (3̂)] ± 200g

θ CD ţ θCB – [(4̂)  (5̂)] ţ θBC – [(4̂)  (5̂)] ± 200g

θ DE ţ θDC – [(6̂)  (7̂)] ţ θCD – [(6̂)  (7̂)] ± 200g

θ EA ţ θED – [(8̂)  (9̂)] ţ θAB – [(8̂)  (9̂)] ± 200g

θ AB ţ θAE – [(1̂)  (10̂)] ţ θDE – [(1̂)  (10̂)] ± 200g

Prin ultima orientare ob inută θAB se vor verifica orientările calculate pe traseul A
– B – C –D –E –A.
În continuare se calculează orientările laturilor interioare AF, BF, CF, DF, EF din
două posibilită i:
θ BF ţ θBA – (2̂) şi θBF ţ θBC + (3̂)

θ CF ţ θCB – (4̂) şi θCF ţ θCD + (5̂)

…………………………………………….
θ AF ţ θAB + (1̂) şi θAF ţ θAE - (10̂)

Se observă că, la calculul orientărilor, se vor folosi valorile compensate ale

unghiurilor.

1.3. Calcululălungimiiălaturilorăînăre eleleădeătriangula ie

Pentru determinarea lungimii laturilor în re eaua de triangula ie considerată este

necesar să cunoaştem cel pu in lungimea unei laturi care în general se numeşte bază de
triangula ie. Bazele de triangula ie se măsoară în teren utilizând metoda directă cu firul de
INVAR sau metoda indirectă prin unde.
Lungimea bazei de triangula ie se poate determina şi prin calcul din coordonatele
punctelor A şi B dacă acestea sunt cunoscute din lucrări topografice anterioare.
 x
N y
B

 xAB
x AB
xB AB

A(xA,yB)
xA

yA  yAB y
yB

Figura 1.4 Calculul lungimii laturii

A(xA, yA) şi B(xB, yB)
DAB – distan a orizontală între AB.
θAB – orientarea laturii AB fa ă de Nord.

Rela iile de calcul ale lungimii DAB se deduc din triunghiul haşurat (Figura 1.4).
x AB
AB 
cos  AB
sau
y AB
AB 
sin  AB
Cele două rela ii se utilizează pentru calcul verificându-se totodată şi orientarea.
Ca rela ie de verificare a lungimii, se foloseşte rela ia:

AB  X AB
2
 YAB
2
 ( xB  x A ) 2  ( y B  y A ) 2

Pentru aflarea lungimii celorlalte laturi din re ea, se va aplica teorema sinusului în
fiecare triunghi calculându-se ini ial lungimile laturilor interioare AF, BF, CF, DF, EF.

  BF 
AB BF AB sin( 1̂)
sin( 11̂) sin( 1̂) sin( 11̂)
   BC 
BC BF BF sin( 12̂)
sin( 12̂) sin( 4̂) sin( 4̂)

  CF 
BF CF BF sin( 3̂)
sin( 4̂) sin( 3̂) sin( 4̂)

  CF 
BC CF BC sin( 3̂)
sin( 12̂) sin( 3̂) sin( 12̂)
……………………………………..

  AF 
EF AF EF sin( 9̂)
sin( 10̂) sin( 9̂) sin( 10̂)

1.4. Calcululăcoordonatelorăpunctelorăînăre eleleădeătriangula ie

Pentru calculul coordonatelor punctelor folosim următorul ra ionament:

În sistemul de referin ă xOy, considerăm cunoscute coordonatele punctului A(x A,
yA), orientarea θAB şi lungimea laturii AB (Figura 1.5.).

x
N y
B
 xAB

x AB
xB AB

A(xA,yB)
xA

yA  yAB y
yB

Figura 1.5. Calculul coordonatelor

Se observă că:
xB = xA + ΔxAB
yB = yA + ΔyAB
Din triunghiul dreptunghic haşurat, valorile coordonatelor relative în func ie de
lungimea DAB şi orientarea θAB sunt:
 ΔxAB ţ AB cos θAB
ΔyAB ţ AB sin θAB
Înlocuind valorile coordonatelor relative în rela iile anterioare, ob inem rela iile
finale de calcul:
xB = xA + AB cos θAB
yB = yA + AB sin θAB
Pe baza acestor rela ii se vor calcula coordonatele punctelor exterioare A, B, C, D,
E din re eaua considerată, astfel:
xC = xB + BC cos θBC yC = yB + BC sin θBC
xD = xC + CD cos θCD yD = yC + CD sin θCD
xE = xD + DE cos θDE yE = yD + DE sin θDE
xA = xE+ AE cos θAE yE = yE + AE sin θAE

Ultimele două rela ii sunt pentru control, deoarece s-a pornit calculul de pe
coordonatele punctului A şi s-a închis calculul pe acelaşi punct. Dacă valorile
coordonatelor calculate pentru A diferă de valorile date cu ± 10 cm, atunci calculul
coordonatelor este corect.
În final se vor calcula coordonatele punctului central F din cel pu in două
posibilită i.
x F  x A  AF cos  AF

 y F  y A  AF sin  AF
x F  x B  BF cos  BF

 y F  y B  BF sin  BF

2. SISTEME DE COORDONATE ŞIăSISTEMEăDEăPROIEC IE

2.1. Coordonate geografice

Considerăm suprafa a globului terestru la care notăm axa polilor PP'.

Prin intersec ia planelor ce con in axa polilor şi suprafa a terestră, rezulta
meridianele. Din infinitatea de meridiane, se considera în mod conven ional ca meridian
„0” meridianul care trece prin observatorul Greenwich. Pozi ia celorlalte meridiane este
dată de unghiul diedru format între planul meridianului respectiv şi planul meridianului
origine. Unghiul diedru este exprimat în grade sexagesimale, iar sensul de măsurare este
de la vest la est.
Unghiul diedru format de planul meridian ce trece prin Greenwich, şi planul
meridian al locului, se numeşte longitudine, notată cu „” sau „L”. Prin intersec ia
globului terestru cu planele paralele la Ecuator, rezultă paralelele. Paralela „0” sau
paralela medie este considerată Ecuatorul EE'. Unghiul format de verticala locului şi
proiec ia acesteia pe planul ecuatorial, se numeşte latitudine, notată cu „” sau „B”.
Latitudinea în raport cu Ecuatorul este N sau S (Figura 2.1 şi Figura 2.2.).

Figura 2.1. Coordonate geografice

 Figura 2.2. Re eaua cartografica de paralele si meridiane

2.2. Coordonateăcartezieneăşiăpolare

Sistemul de coordonate carteziene este sistemul a cărui axe sunt ortogonale.

Sistemul de referin ă cartezian este folosit la suprafe ele plane de proiec ie.
Sistemul de referin ă cartezian este constituit astfel: axele x şi y formează planul de
referin ă care este tangent în punctul 0 la suprafa a topografică (Figura 2.3). Axa x este
dirijată după direc ia meridianului ce trece prin 0, iar axa y este tangentă la paralela
corespunzătoare punctului 0. Axa Oz este dirijată după verticala locului. Fa ă de sistemul
de referin ă, pozi ia unui punct P este definită de următoarele elemente:
 xp, yp, zp - coordonatele carteziene ale punctului P;
 d - distan a măsurată în planul de proiec ie;
 φ- unghiul format de segmentul OP cu planul de proiec ie;
 θ- orientarea topografică - unghiul format de proiec ia segmentului OP cu direc ia
nordului, respectiv axa Ox.
 d  x 2p  y 2p  z 2p ; tg  ; tg  
yp zp zp
xp s x 2p  y 2p

z
x
P z x
P N

O y zp
d

E E'


x s yp
p y
P' O

Figura 2.3.ăCoordonateăcartezieneăşiăpolare

Se observă din figură că pozi ia punctului P este bine determinată, dacă sunt
cunoscute fie coordonatele carteziene (xp, yp, zp), fie coordonatele polare (d, , φ).

Legătura ce există între aceste coordonate este:

 x p  s  cos 

P  y p  s  sin 

 z p  d  sin 

 x p  d  cos   cos 
s  d  cos   
Dar: P  y p  d  cos   sin 

 z p  d  sin 

2.3. Proiec iaăcilindric ătransversal ăGauss-Kruger

Acest sistem de proiec ie a fost conceput in anii 1825-1830 de către celebrul

matematician german Karl Friedrich Gauss (1777-1855), iar mai târziu Johannes
Kriiger (1857-1923), a elaborat, in anul 1912, formulele necesare pentru trecerea
coordonatelor punctelor de pe elipsoidul de rota i în planul de proiec ie. Deoarece
primele formule de calcul au fost elaborate de către J. Kruger, a fost adoptată denumirea
de "proiec ia Gauss - Kruger", precum şi "reprezentarea conformă Gauss", iar în
practica curentă, "proiec ia Gauss".
In România, proiec ia Gauss a fost introdusa în anul 1951, când s-a adoptat şi
elipsoidul de referin Krasovski - 1940. Sistemul de proiec ie Gauss s-a folosit la
întocmirea planului topografic de baza la scara 1:10000, a hăr ii topografice de bază la
scara 1:25000, precum şi a hăr ilor unitare la diferite scări, până în anul 1973.
Reprezentarea se caracterizează prin aceea că o anumită por iune din suprafa a
terestră se reprezintă pe suprafa a unui cilindru tangent şi transversal la suprafa a de
referin ă considerată sferică (Figura 2.4)

a1 M a2

Figura 2.4. Proiec iaăGaussăKruger

2.3.1. Elementele geometrice

Se consideră elipsoidul de rota ie ca formă matematică a Pământului, iar pentru

proiectare, suprafa a interioară desfăşurată în plan a unui cilindru imaginar, tangent la un
meridian, adică în pozi ie transversală (Figura 2.5);
Pentru reprezentarea unitară a elipsoidului terestru în planul de proiec ie au fost
stabilite meridianele de tangen ă pentru întregul Glob, rezultând un număr de 60 de fuse
geografice de câte 6° longitudine, începând cu meridianul de origine Greenwich;
Pentru proiectarea celor 60 de fuse se consideră elipsoidul înfăşurat în 60 de
cilindri succesivi, în pozi ie orizontală, unde fiecare cilindru este tangent la meridianul
axial corespunzător fusului.
 a) b)
Figura 2.5. Proiectarea elipsoidului pe fuse geografice de 6° (a) si aspectul fuselor in
planul de proiec ie (b)

In cadrul acestui sistem de proiec ie se consideră că elipsoidul se roteşte spre vest,

până când fiecare meridian axial multiplu de 6° longitudine devine tangent la cilindru.
După tăierea cilindrului pe direc ia unei generatoare care trece prin polii geografici şi
desfăşurarea acestuia în plan, se ob ine planul de proiec ie al fuselor de 6° longitudine.

 Sistemul de numerotare al fuselor de 60 longitudine

In baza unei în elegeri interna ionale, pe care a adoptat-o şi ara noastră,

numerotarea fuselor de 6° se face cu cifre arabe, de la 1, 2,..., la 60, începând cu fusul 1
limitat de meridianele de 180° şi de -174° longitudine vestică. Numerotarea fuselor se
continuă spre est până la fusul 30 (cuprins între -6° longitudine vestică şi 0° - meridianul
Greenwich). Se observă din schema numerotării, că meridianul Greenwich este un
meridian marginal, care separă fusul 30, situat la vest, de fusul 31, situat la est.
Se continuă numerotarea fuselor de 6° longitudine cu fusul 31 (cuprins între
meridianul Greenwich de 0° longitudine şi meridianul de 6° longitudine estică) şi până la
fusul 60, limitat de meridianul de 174° longitudine estică şi de meridianul de 180° (Figura
4.4).
 Teritoriul României se reprezintă cartografic în doua fuse de cate 6° longitudine
cu numerele 34 şi 35 cu meridianele axiale de 21° şi 27° longitudine est Greenwich şi în
patru fuse de cate 3 ° longitudine cu numerele 7, 8, 9 şi 10 şi cu meridianele axiale de
21°, 24°, 27° şi 30° longitudine est Greenwich. (Figura 2.7).
Fusul 34 cu meridianul axial de 21° est Greenwich, care trece la vest de
Timișoara şi fusul 35 cu meridianul axial de 27° est Greenwich, ce trece pe linia est -
Roman ; est Bacău ; vest Focșani; vest Râmnicu - Sărat; est - Buzău şi est - Oltenița se
racordează pe meridianul marginal cu longitudinea de 24 ° est Greenwich. Pentru
realizarea racordării dintre fusele vecine de la marginile de est şi de vest ale fiecărui fus
de 6° longitudine, se creează o zona de acoperire între cele doua fuse alăturate. În ,,zona
de acoperire" se calculează coordonatele rectangulare plane Gauss (x,y) ale punctelor
geodezice în ambele fuse, iar la marginea cadrului hăr ii şi planurilor sunt înscrise
coordonatele liniilor caroiajului kilometric din cele doua fuse alăturate.

Figura 2.7. Numerotareaăfuselorădeă6°ăăînăproiec iaăGauss

 2.3.2. Sistemulăşiăorigineaăaxeloră

În proiec ia Gauss, se consideră pentru fiecare fus de 6° longitudine un sistem

propriu axe de coordonate rectangulare plane, a cărui origine O se găseşte la intersec ia
meridianului axial, care reprezintă axa OX cu Ecuatorul, ce reprezintă axa OY (Figura
2.8).
Deci, pentru reprezentarea întregii suprafe e a Globului terestru, se vor utiliza un
număr de 60 sisteme de coordonate rectangulare plane.
Coordonatele rectangulare plane ale unui punct oarecare P(xp,yp) din emisfera
nordica a Globului terestru, se vor exprima, în cazul absciselor X numai prin valori
pozitive, care la latitudinea României sunt mai mari de 5000km.
Valorile ordonatelor y, sunt pozitive sau negative, în func ie de pozi ia punctelor
fa ă de meridianul axial, care sunt situate în dreapta (ordonate pozitive) sau în stânga
(ordonate negative).

x' x
6o

N 3
yp 2
1
2
x x
p p
y
1
2 1
yp

2
1

3
500 km

Figura 2.8. Sistemul si originea axelor de coordonate plane Gauss

Pentru pozitivarea valorilor negative ale ordonatelor Y din stânga meridianului

axial al unui fus de 6° longitudine, s-a efectuat translarea originii sistemului de axe cu +
500 km spre vest. Deci, ordonatele tuturor punctelor se vor modifica prin adăugarea
valorii de + 500 km, func ie de coordonatele originii translate :
O' ( X0 ţă0,ă000ămăşiăY0 = 500 000, 000 m ).
 În func ie de originea translatată a coordonatelor plane, se observa că toate
punctele situate în dreapta meridianului axial vor avea ordonata y mai mare cu 500 km,
iar cele din stânga vor avea ordonata y mai mica de 500 km. Deoarece este posibil ca din
punct de vedere practic sa se ob ină aceeaşi valoare a ordonatei Y pentru mai multe
puncte, ce sunt situate în fuse diferite, s-a convenit sa se scrie în fa ă valorii ordonatei Y
şi numărul de ordine al fusului de 6°. Cifrele (4) şi (5) înscrise în fa a ordonatei Y,
semnifică numărul de ordine al fusului 34 şi 35.
Spre exemplu, coordonatele plane Gauss ale unui punct din dreapta meridianului
axial al fusului 35, au valorile :Xpţ5 244 670,219 m şi Yp = (5) 556 687, 082 m.

2.3.3. Nomenclaturaăh r ilorăînăproiec iaăGauss-Kruger

 Pentru harta 1/500.000 s-a împăr it trapezul 1/1.000.000 în 4 păr i şi

fiecare parte s-a notat prin primele 4 litere mari ale alfabetului: A, B, C, D. Deci,
dimensiunile acestei foi vor fi 20/30, iar nomenclatura uneia va fi de exemplu: L – A.
 Pentru harta 1/200.000 s-a împăr it trapezul 1/1.000.000 în 36 păr i,
notându-se fiecare parte în cifre romane de la I – XXXVI. Dimensiunile acestei hăr i vor
fi 40/10, iar nomenclatura L – 34 – XI.
 Pentru harta 1/100.000 s-a împăr it trapezul 1/1.000.000 în 144 păr i, deci
fiecare latură a trapezului în 12 păr i. S-au ob inut astfel foile la 1/100.000 cu
dimensiunile 20/30, iar pentru nomenclatură s-a stabilit a se numerota fiecare planşă cu
cifre arabe de la 1 – 144, de exemplu L – 34 – 144.
 Pentru harta 1/50.000 s-a împăr it harta 1/100.000 în 4 păr i, notându-se
aceste păr i cu primele 4 litere mari ale alfabetului. Exemplu: L – 34 – 94 – B, cu
dimensiunile 10/15.
 Pentru harta 1/25.000 s-a împăr it trapezul 1/50.000 în 4 păr i, notându-se
acestea cu primele 4 litere mici ale alfabetului. Exemplu: L – 34 – 116 – B – c, cu
dimensiunile 5/730.
 În fine, pentru harta 1/10.000 s-a împăr it trapezul 1/25.000 în 4 păr i,
notându-se prin primele 4 cifre arabe. De exemplu: L – 34 – 131 – B – G – 4,
dimensiunile fiind 230/345.
  Pentru harta 1/5.000 se împarte trapezul 1/10.000 în 4 păr i. Fiecare trapez
rezultat va avea dimensiunea 1’15’’/1’15’’,5 notându-se cu cifre romane I,II,III şi IV. De
exemplu L-34-144-A-a-4-IV
 Pentru harta 1/2.000 fiecare trapez 1/5.000 se împarte în 4 trapeze notate
cu cifre 1,2,3,4. Dimensiunile sunt 25’’/37’’,5. De exemplu L-34-144-A-a-4-IV-4
O hartă ( trapez ) la scara 1: 1 000 000 se împarte în 4 trapeze la scara 1: 500 000,
notate cu A, B, C, D ( Figura 2.9), în 9 trapeze la scara 1: 300 000, notate cu cifre romane
I.......IX, în 36 trapeze la scara 1: 200 000 şi în 144 trapeze la scara 1: 100 000. Datele
sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul.2.1.
Nomenclatura şi dimensiunile trapezelor în proiecţia Gauss
Scara Numărul de Nomenclatura Dimensiunile cadrelor Notarea în
hăr ii trapeze ultimului trapez trapezelor cadrul
cuprinse în Pe Pe fiecărui
trapezul longitudine latitudine trapez
1:100 000
1:50 000 4 L-34-144-D 15 ' 10 ' A,B,C,D
1:25 000 16 L-34-144-D-d 7 ' ,5 5' a,b,c,d
1:10 000 64 L-34-144-D-d-4 3 ' ,45’’ 2 ' ,30’’ 1,2,3,4
1:5 000 256 L-34-144-256 1’,15 '' ,5 1 ' ,15’’ I, II, III, IV
1:2 000 2304 L-34-144-i 37 '' ,5 ' 25 '' 1,2,3,4
 Figura 2.9. Nomenclatura trapezelor la sc. 1:1.000.000

Foaia de hartă la scara 1:100 000 serveşte drept bază la impartorea şi la

nomenclatura foilor de hartă sau plan la scări mai mari – 1:50 000, 1:25 000, 1:10 000, 1:
5 000, 1: 2 000 – tabelul 2.2. şi figura 2.10.
Tabelul 2.2.
Nomenclatura şi dimensiunile trapezelor în proiecţia Gauss având drept bază
scara 1:100 000
Numărul de Nomenclatura Dimensiunile cadrelor Notarea în
Scara hăr ii trapeze cuprinse ultimului trapezelor cadrul
în trapezul trapez Pe Pe fiecărui
1:1 000 000 longitudine latitudine trapez
1:1 000 000 - L-34 60 40 -

1:500 000 4 L-34-D 30 20 A,B,C,D

1:300 000 9 L-34-IX 20 1 0 20 ' I-IX

1:200 000 36 L-34-XXXVI 1g 40 ' I-XXXVI

1:100 000 144 L-34-144 30 ' 20 ' 1-144

 s40'

s22'30"

s35'

s30' s21'15"

s25'

s20' s20'
s s7'30" s15' s22'15" s30' s s15'52,5" s3'45"

Figura 2.10. Nomenclatura trapezelor la sc. 1:50.000, 1:25.000, 1:10.000 (a)

si la sc. 1:5.000, 1:2.000 (b)

2.4. Proiec iaăStereografic ă1970

Proiecția azimutală perspectivă stereografică oblică conformă, cu planul de

proiec ie secant unic 1970, fiind denumita şi „ Proiec ia STEREO - 70 ", a fost folosită
începând cu anul 1973 la întocmirea planurilor topografice de baza la scările 1 : 2 000, 1 :
5 000 şi 1 : 10 000, precum şi a hăr ii cadastrale la scara 1 : 50 000. Acest sistem de
proiec ie s-a adoptat, având la baza elementele elipsoidului Krasovski -1940 şi planul de
referin ă pentru cote MAREA NEAGRA - 1975.
La adoptarea proiec iei stereografice - 1970 s-au avut în vedere o serie de
principii, care satisfac atât cerin ele de precizie, cat şi avantajele reprezentărilor
cartografice, din care se men ionează :
• Teritoriul de reprezentat are o forma aproximativ rotundă, ce poate fi încadrat
într-un cere cu raza de circa 300 km ;
• Suprafa ă teritoriului României se poate reprezenta pe un singur plan de
proiec ie, ob inându-se un sistem unic de coordonate plane rectangulare, cu originea în
punctul central al proiec iei;
• Suprafa ă terestra se proiectează după legile perspectivei liniare, în cazul
proiec iilor azimutale perspective stereografice oblice, cu latitudinea punctului central al
proiec iei φ0 cuprinsa intre 0° şi 90°;
 • Proiec ia fiind conformă (w ţ 0), îndeplineşte condi iile de simetrie fa ă de
meridianul de longitudine λ0 al punctului central;
• Deforma iile liniare şi areolare din planul secant al proiec iei nu influen ează
precizia elementelor reprezentate pe planurile topografice de baza la scările 1 : 2 000 ; 1 :
5 000 şi 1 : 10 000 ;
• Valorile deforma iilor liniare şi areolare, ce se produc pe planul secant unic la
marginile teritoriului României au fost analizate în vederea optimizării lor, în cazul
distantelor de 275 km, 300 km şi 380 km dintre centrul de proiec ie Q0 (φ0,ă λ0) şi
punctele extreme;
• Distan ele măsurate de la centrul de proiec ie la punctele extreme, încadrează în
cea mai mare parte (90 %) limitele de hotar ale tarii în cercuri cu raza de 280 - 300 km ,
iar cele maxime sunt de circa 380 km la Beba Veche, Mangalia şi Sulina ;
Deforma iile liniare negative ce se produc în centrul de proiec ie sunt aproximativ
egale cu deforma iile liniare pozitive de la marginile zonei de reprezentat;
• Deforma iile areolare negative şi pozitive trebuie să fie relativ egale şi să se
compenseze, adică prin reprezentarea teritoriului considerat în planul de proiec ie să fie
men inută valoarea suprafe ei totale a ării noastre.
În etapa actuală de introducere a lucrărilor de cadastru general şi de publicitate
imobiliară, în baza prevederilor din Legea nr. 7/1996, se preconizează efectuarea de noi
măsurători geodezice şi topografice, care să asigure cartografierea completă şi exactă a
teritoriilor cadastrale.

2.4.1. Elemente geometrice

Sistemul de proiec ie stereografic - 1970 are la baza principiile şi formulele

aplicate şi în sistemul de proiec ie stereografic - 1930, ce au fast definite de geodezul
francez H. Roussilhe, în 1924. Parametrii proiec iei stereografice - 1970 au fost
determina i în func ie de elementele elipsoidului de referin ă, de pozi ia punctului central
Q0 (φ0,ă λ0), şi de adâncimea planului secant unic fa ă de planul tangent din punctul
central.
 În vederea racordării şi utilizării foilor hăr ii şi planurilor întocmite în proiec ia
stereografica - 1970 cu cele vechi din proiec ia Gauss, s-a men inut împăr irea foilor de
harta şi de plan pe trapeze, ce sunt limitate de proiec iile meridianelor şi paralelelor.
Reprezentarea (proiec ia) stereografică se caracterizează prin aceea că o anumită
por iune din suprafa a terestră se reprezintă pe suprafa a unui plan care poate fi tangent
sau secant la suprafa a de referin ă (Figura 2.11).

Elementeleăgeometriceăaleăreprezent rii sunt:

 H - planul de proiec ie tangent sau secant la suprafa a de referin ă;
 C - centrul de proiec ie;
 O1 - punctul de vedere din care pornesc razele de proiec ie, situat pe suprafa a de
referin ă diametral opus punctului C;
 P - punctul care se reprezintă;
 P' - proiec ia punctului P pe planul H.
 axa x pe direc ia meridianului punctului C;
 axa y pe direc ia paralelului punctului C;
 pentru realizarea anumitor probleme tehnice cât şi economice s-a păstrat
împăr irea foilor pe hartă din proiec ia Gauss. La stabilirea planului secant s-a
avut în vedere ca deformările liniare de la periferie să fie egale cu deformările de
la centrul de proiec ie ( fig. 2.12. ).
Pentru ca toate coordonatele să fie pozitive originea axelor se translatează şi
devine O (500Km; 500Km).
Coordonatele geografice ale punctului C sunt:
0  460

λ 0  25
0
(2.6)

Punctul C este situat în apropierea oraşului Făgăraş.

 Figura 2.11 Proiec iaăstereograficãăcuăplanătangentăşiăplanăsecant

 Punctul central al proiec iei

Punctul central al proiec iei este un punct fictiv (nematerializat pe teren), fiind
situat aproximativ în centrul geometric al României, la Nord de oraşul Făgăraş, ceea ce
permite încadrarea teritoriului de reprezentat intr-un cerc cu raza de 400 km, care din
punct de vedere principial satisface cerin ele optime ale reprezentării cartografice (Figura
2.12).
 Figura 2.12. Punctul central al proiec iei stereografice 19 70

Coordonatele geografice ale punctului central al proiec iei, denumit si polul

proiec iei Qo (fo,lo), sunt următoarele :
o  46o 00’00”, 000 LATITUDINE NORDICA

o  25o 00’00”, 000 LONGITUDINE EST GREENWICH

 Elipsoidul de referinta
Elipsoidul de referin ă Krasovski - 1940, care s-a folosit în proiec ia Gauss, în
perioada 1951 - 1973, a fost men inut şi în proiec ia Stereografica - 1970, fiind orientat la
PULKOVO (RUSIA) şi având următorii parametrii de baza :
•ăSemiaxaămare: a = 6 378 245,000 000 m
•ăSemiaxaămica: b - 6 356 863,018 770 m
•ăTurtireaăgeometric : αţăăă0,003ă352ă329ă869
•ăPrima excentricitate: e2=0, 006 693 421 623
•ăRazaămedieădeăcurbur : Ro =6 378 956, 681 m
  Sistemul axelor de coordonate rectangulare plane

Originea sistemului (O) reprezintă imaginea plană a punctului central al proiec iei
Q0 (φ0,ăλ0), fiind situat aproximativ în centrul tarii, unde :
- axa absciselor (XX') orientata pe direc ia Nord - Sud reprezintă imaginea plană
a meridianului punctului central Qo, de longitudine λ0 = 25°;
- axa ordonatelor (YY') orientata pe direc ia Est - Vest reprezintă tangenta la
proiec ia paralelei punctului central Qo, de latitudine φ0 = 46°.
Pentru lucrările topo-cadastrale şi pentru unele calcule cartografice se foloseşte
sistemul conven ional de axe, care a rezultat din translarea sistemului cu originea în
punctul O (Xo = 0,000 m şi Yo ţ 0,000 m) cu cate + 500 000, 000 m spre vest şi
respectiv spre sud, ob inându-se punctul O' cu Xo ţ 500 000,000 m şi Yo = 500 000,000
m (Figura 2.13).

X' X

O
-Y Y
500 000 m
500 000 m

-X
O Y'

Figura 2.13. Sistemul de axe de coordonate plane in proiec ia

Stereografica 1970
 3. FORMATELE DESENELOR

Formatele de hârtie pe care se execută desenele topografice, au dimensiunile,

modul de notare, regulile de prezentare şi utilizare a acestora, stabilite prin STAS 1 – 76.

Figura 3.1 Dimensiunile pentru coala de desen

Prin format (Figura 3.1) se în elege spa iul delimitat pe coala de hârtie prin
conturul (trasat cu linie sub ire) pentru decuparea copiei desenului original. Dimensiunile
acestui contur sunt a  b , iar valorile lor sunt următoarele:
Numerele de pozi ie de pe figura 1 indică:
1 – coala de desen
2 – conturul pentru decuparea desenului original
3 – conturul pentru decuparea copiei
4 – formatul
Sunt stabilite două tipuri de formate: formate normale, având dimensiunile indicate
în tabelul 3.1 (cu recomandarea ca utilizarea formatului A5 să fie evitată pe cât posibil) şi
formate derivate.
Pentru definirea formatelor, se ia drept modul formatul A4(STAS 1-76). În cazul în
care, pentru desene, nu este posibilă folosirea formatelor normale, se vor utiliza formatele
derivate.
 Tabel 3.1.
Formatul desenelor
SIMBOL DIMENSIUNI axb SUPRAFA A NUM Ră SCHI A
mm m2 DE
MODULE

A0 841 X 1.189 1 16

A1 594 X 841 0,5 8

A2 420 X 594 0,25 4

A3 297 X 420 0,125 2

A4 210 X 297 0,0625 1

A5 148 X 210 0,03125 0,5

 Figura 3.2. Formatele standard

Formatele derivate se ob in din formatele normale prin mărirea uneia din

dimensiunile a sau b ale acestora cu un multiplu întreg al dimensiunii corespunzătoare
modulului. Excep ie de la această regulă o fac formatele A4 şi A5.
Dimensiunea a a formatelor derivate nu poate avea valoare mai mare de 841 mm.
Atât la formatele normale ca şi la cele derivate, dimensiunea a este considerată
dimensiunea laturii mici a formatului respectiv.
Dimensiunile a şi b ale formatelor pot avea următoarele abateri limită:
- dimensiuni până la 150 mm...........................  1,5 mm
- dimensiuni 150 – 600 mm............................  2 mm
- dimensiuni peste 600 mm.............................  3 mm
Conturul pentru decuparea desenului original (poz. 2, Figura 3.1, poz. 6, Figura
3.5). Se trasează cu linie continuă, vizibil mai sub ire decât cea pentru decuparea copiei
desenului original (poz. 3, Figura 3.1 şi poz. 5, Figura 3.5) sau pot fi figurate numai
col urile acestuia pe coala de desen . Dimensiunile c  d ale acestui contur vor fi mai
mari cu câte 10 mm decât ale formatului respectiv.
 Se recomandă ca dimensiunile e  f ale colii de desen (Figura 3.1) să fie cu cel
pu in 16 mm mai mari decât ale formatului respectiv.

Notarea formatelor se face în col ul dreapta jos sub indicator (poz. 3, Figura 3.5).
Pe formatele normale se înscrie simbolul formatului din tabelul 3.1, partea numerică a
simbolului reprezentând conven ional dimensiunile formatului respectiv, în succesiunea
în care acestea sunt indicate în tabel ( a  b ).
La formatele derivate, înainte de simbolul formatului de bază corespunzător, se
înscrie un număr întreg sau zecimal, care reprezintă raportul dintre suprafa a formatului
derivat şi suprafa a celui de bază, aceasta din urmă fiind considerată drept unitate.

Formatul de bază este acel format normal care are aceeaşi dimensiune a ca şi
formatul derivat respectiv.
Formatul derivat din figura 3.3.a, se notează 0,75 A1. La stabilirea păr ii numerice a
formatului respectiv, s-a pornit de la suprafa a celor două formate de bază şi derivat
inându-se seama de numărul de module ale fiecărui format.

Figura 3.3. Formatădeăbaz ăşiăformatăderivat

Astfel formatul derivat con ine 6 module iar cel de bază A1 are 8 module. Raportul

 0,75 .
6
dintre suprafe ele celor două formate este
8
 La stabilirea formatului de bază s-a inut seama de faptul că dimensiunea a pentru
acest format trebuie să fie aceeaşi cu dimensiunea a pentru formatul derivat.
În mod analog s-a procedat şi pentru formatul din figura 3.3.b care se notează cu (

1,5 A2)( unde 1,5 

6
). În figura 3a, formatul de bază este formatul A2 iar cel derivat se
4

notează cu 2,5A2 ( unde 1,25 

10
).
8
În figura 3.7. sunt date exemple de înscriere a simbolurilor formatelor.

Figura 3.4.ăFormatădeăbaz ăşiăformatăderivat

Literele şi cifrele simbolurilor se scriu ca dimensiune nominală de 3,5 mm.

Elementele grafice permanente, pe care trebuie să le con ină atât formatele normale cât şi
cele derivate, pot fi urmărite în figura 3.5., unde este reprezentat un format A0.
 7 6 5

5
8 7 6 5 4 3 2 1
H H

G G

F F
1
E E
Câmpul desenului

841
D 2 D

C C

B B

5
A A

5
20
148,5 4 3
1189

Figura 3.5.

Linia chenarului se trasează cu linie continuă groasă, la distan a de 5 mm fa ă de

conturul pentru decuparea copiei (poz. 1, Figura 3.5.).
Fâşia de îndosariere (poz. 2, Figura 3.5.) este formată dintr-un spa iu liber de
20  297 mm, rezervat pentru perforarea copiei. În vederea aşezării mai precise a
desenului la perforare, mijlocul fâşiei de îndosariere se indică, pe toată lă imea sa, printr-
o linie de reper continuă sub ire
Fâşia de îndosariere se prevede la toate formatele, pe latura din stânga formatului
(poz. 4, Figura 3.5.). De regulă fâşia de îndosariere se delimitează pe desen printr-o linie
continuă sub ire. Excep ie de la această regulă o fac formatele A5 şi A4, cât şi formatul A3
şi derivatele sale, folosite cu dimensiunea b drept bază şi în care cazuri fâşia de
îndosariere este delimitată de linia chenarului (Figura 3.6.).
 Figura 3.6. AşezareaăformatuluiăA4

Prin baza formatului de în elege, latura inferioară a acestuia, în pozi ia normală de

citire a desenului, adică de jos în sus şi de la dreapta, latura pe care este amplasat
indicatorul. Formatele pot fi utilizate având ca bază oricare dintre dimensiunile a şi b.
Excep ie de la această regulă o fac formatele A4 la care întotdeauna latura de dimensiune
a se ia ca bază şi la formatele A5 a căror bază este întotdeauna latura de dimensiune b.
Pe formatele A0...A3 şi pe derivatele lor, în vederea identificării rapide a diferitelor
păr i ale desenului, se recomandă să se traseze, cu linii continue sub iri, o re ea de
coordonate (poz. 7, Figura 3.5.). Re eaua de coordonate împarte formatul în zone de
105  148,5 mm.
Zonele de pe latura formatului care este multiplu de 297 mm, se notează prin cifre
arabe, iar zonele de pe latura aceluiaşi format care este multiplu de 210 mm , se notează
cu litere majuscule, exceptând literele I şi O.
Dimensiunea nominală a acestor cifre şi litere este de 3,5 mm. În figura 3.7. se
indică modul de folosire a unei coli de hârtie, când pe aceasta, în cadrul unui contur unic
pentru decuparea desenului original, pot fi executate mai multe desene originale şi ale
căror copii vor fi separate prin decupare.
 Figura 3.7. Modul de folosire a unei coli de hârtie

În aceste cazuri, la fiecare desen se vor respecta regulile privind mărimea

formatului şi elementele grafice pe care trebuie să le con ină.

3.1. INDICATORUL DESENELOR TEHNICE

Indicatorul este un tabel care are drept scop identificarea desenului şi a obiectului
reprezentat de acesta şi se foloseşte obligatoriu la toate desenele de documenta ie tehnică.
El se aplică în col ul din dreapta jos lipit de chenar având latura lungă perpendiculară pe
fâşia de îndosariere.

Proiectat Scara: NR.

Desenat
Verificat PLANSEI
Control STAS
Aprobat Masa neta

INSTITUTIA TITLUL PLANSEI

Data:

Figura 3.8. Indicatorulăşiătabelulădeăcomponen ăînădesenulăindustrialăpentru

formatele A4 şiămaiămari
 4. ELEMENTELE H R ILORăŞIăPLANURILOR

Harta topografică este tot o reprezentare conven ională redusă la scară care însă
dă o imagine generalizată a întregii suprafe e a Pământului sau numai a unei por iuni mari
din el.
Ea dă o vedere de ansamblu a suprafe elor de teren, con inând mult mai pu ine
detalii în compara ie cu planul topografic, la întocmirea hăr ilor se ine seama de curbura
Pământului. Practic, deosebirea dintre planuri şi hăr i constă în scările de reprezentare;
hăr ile se întocmesc la scări mai mici, începând de la 1:25 000 (Figura 4.1.).
După con inutul şi destina ia lor hăr ile pot fi : hăr i în relief, topografice,
geografice, hipsometrice, geobotanice, climatice, geofizice, economice, politice,
etnografice, istorice, politico-administrative etc.

Figuraă4.1.ăHartaătopografic
1- Cadrul planului, 2- Scara planului, 3 – Caroiaj geografic, 4 – Caroiaj rectangular,
5- Scara grafică, 6 – Echidistan a curbelor de nivel, 7- Semne şi simboluri
conven ionale, 8 – Curbe de nivel
 Planul topografic (Figura 4.2.) este reprezentarea conven ională care, prin detaliile
ce le con ine, redate la scară şi pe conturul lor natural, redă fidel por iunea din scoar a
terestra care se reprezintă planimetric şi altimetric, servind în general în scopuri tehnice (
proiectare, organizare, eviden a etc. ), datorită preciziei ridicate pe care o asigură şi
scările mari la care se întocmeşte ( 1:50 până la 1:10 000 ).

Figura 4.2. Plan topografic

După con inutul şi natura lor, planurile topografice pot fi:

- plan topografic de bază – planul întocmit unitar pe întregul teritoriu al unei
ări, într-un singur sistem de proiec ie cartografică, la o scară astfel aleasă
încât să satisfacă, prin con inutul şi forma de redactare, majoritatea cerin elor
sectoarelor economiei na ionale;
- plan cadastral – plan ce cuprinde în principal limitele de proiectare ale
diferitelor parcele şi categoriile de folosin ă;
- plan general de trasare – planul în care sunt înscrise elementele de trasare
necesare aplicării pe teren a construc iilor proiectate;
 - plan de detaliu – planul topografic executat la scară mare, con inând anumite
elemente redate în mod detaliat;
- plan cotat etc.
Hăr ile şi planurile topografice sunt delimitate de cadru care se trasează după
anumite principii, în func ie de scara şi de suprafa a reprezentată.
De regulă, planurile de situa ie la scări mai mari de 1:2 000, care se execută pe
suprafe ele liniate, se întocmesc pe formate STAS: A0 (841  1189 mm ) : A1 (594  841mm) :

A2 (420  594mm) , fiind delimitate de caroiajul rectangular, iar hăr ile şi planurile
topografice la scări mai mici de 1:5 000, care sunt lucrări de ansamblu, sunt delimitate de
caroiajul geografic, având forma unor trapeze.

4.1. ELEMENTELE PLANURILORăŞIăH R ILOR

1. Elementele matematice reprezintă baza geometrică a hăr ii. Sunt cuprinse

în această categorie următoarele elemente:
- scara de propor ie
- cadrul hăr ii
- nomenclatura
- baza geodezo-topografică
- elementele de orientare
- graficul înclinării versan ilor
- canevasul
2. Elementele de con inut sunt considerate a fi cele reprezentate în interiorul
cadrului hăr ii, respectiv în cuprinsul spa iului desenat. Aceste elemente se pot grupa în
două categorii: fizico-geografice (relief, hidrografie, vegeta ie, soluri) şi socio-economice
(localită i, căi de comunica ie, detalii economice şi cultuale, grani e).
3. Elementele de întocmire sau de montare a hăr ii cuprind informa ii
absolut necesare pentru în elegerea şi utilizarea hăr ii. Dintre ele unele se referă la
întocmirea hăr ii. Aici sunt incluse: titlul, felul hăr ii, destina ia, legenda, autorul,
materialele documentare folosite.
 4.2. SCARAăH R II

Trecerea de la dimensiunile măsurate în teren la cele de pe plan sau hartă se face cu

ajutorul unui raport constant de micşorare numit scară de propor ie.
Ca element matematic, se poate exprima în 3 moduri:
 Numeric
 Grafic
 Direct

4.2.1. SCARAăNUMERIC ă

Scara numerică ( 1: n ) este raportul constant dintre valoarea numerică a lungimii

unui segment oarecare dintr-un desen, hartă, plan etc. şi valoarea numerică a mărimii
reprezentate de acel segment. Scara numerică nu depinde de sistemul de unitate de
măsură liniară. Scara se exprima sub formă de raport, având numărătorul egal cu unitatea.
Numitorul este acela care precizează de câte ori este micşorată lungimea naturală pe plan.
De exemplu, la scara 1; 1 000, unui segment de 1 mm pe plan îi va corespunde pe
teren o proiec ie orizontală de Dţ 1 000 mm. Dacă segmentul este de 1 cm, Dţ 1 000 cm.
Scara numerică se scrie, de obicei, sub cadrul de jos al planului, la mijloc.
Formula scării numerice este :

 ,
d 1
D n
Numitorul n al scării numerice arată de câte ori proiec iile orizontale D ale
lungimilor de pe teren sunt micşorate pe hartă sau plan.
Cunoscând două valori, se poate deci determina a treia.
Regula practică de ob inere a valorii, în metri, corespunzătoare unui milimetru
măsurat pe hăr i sau planuri, se bazează pe următorul calcul simplu; dacă se împarte
n
numitorul n din rela ia 1:n al unei scări, cu 1 000 deci , se ob ine un număr care
1000
arată câ i metri corespund pe teren unui milimetru de pe hartă sau plan.
În tabelul 4.1 se dau exemple de folosire a acestei reguli pentru scările mai uzuale.
 Tabelul 4.1. Regula folosiri scării
Scara 1: 500 1: 1 000 1: 2 000 1: 5 000 1: 10 000 1: 25 000

Unui milimetru de 0,5 m 1,00 m 2,00 m 5,0 m 10 m 25 m

plan îi corespunde
pe teren:

Cunoscând rela ia scării numerice, se pot rezolva diverse probleme:

1) Determinarea distan ei orizontale D pe teren, când se cunoaşte distan a d de pe

plan şi scara planului ( 1: n ).
De exemplu, pe un plan la scara 1: 2 000 s-a măsurat un segment
d= 115,7 mm.
Din rela ia scării se ob ine:
D  d  n  115 ,7  2000  231400 mm  231,400 m;
sau cu regula practică de împăr ire a numitorului scării prin 1 000:
1 mm in plan = 2 m pe teren,
D  115 ,7 mm  2m  231,4m.

2) Determinarea distan ei d de pe plan când se cunoaşte distan a D de pe teren şi

scara planului.
De exemplu: Dţ 500 m şi nţ 10 000.
Din formula generală a scării, rezultă:

d
D
n
d   50mm
D 500000mm
n 10000
n
sau aplicând regula lui :1 mm în plan = 10 m pe teren,
1000

d  50 mm .
500
10
 3) Determinarea scării unui plan când se cunoaşte distan a d de pe plan şi
omoloaga ei pe teren D.
De exemplu: d=400 m; d= 40 mm

n
D
d
Din formula scării se ob ine:

n   10000
D 400000 mm
d 40
Caracteristicile scărilor mari şi mici
Cu cât numitorul este mai mic, cu atât frac ia este mai mare şi deci scara se
măreşte ( tabelul 4.2 ). Astfel, scara 1: 500 este mai mare decât scara 1: 10 000.
Tabelul 4.2.
Scara n 1: n Suprafa aădeăterenăcuprins ăpeă
1 cm 2 de plan
Mare Mică Mare Mică
Mică Mare Mică Mare

Într-un mod arbitrar scările se pot clasifica în:

 Scări mari:
1: 10 – 1: 20 – pentru detalii de construc ii;
1 50 – 1: 100; 1: 200 – pentru planuri de arhitectură;
1: 500 – 1:1 000; 1: 2 000; 1: 2 500 – pentru detalii de sistematizare a oraşelor,
planuri pentru proiectarea construc iilor civile şi industriale, planuri cadastrale ale
localită ilor ( 1: 500, 1: 1 000, 1: 2 000 );
1: 5 000 – pentru planuri topografice de bază, schi e de sistematizare şi pentru
planurile cadastrale din extravilan.
 Scări mijlocii:
1: 10 000 – planuri topografice de bază, planuri pentru studiul căilor de comunica ii,
construc ii industriale, hidrotehnice etc.
1: 20 000; 1:25 000 – pentru studii de amplasament
1: 25 000 – 1: 50 000 – hăr i topografice.
  Scările mici încep de la 1: 500 000
1: 100 000 – 1: 1 000 000 – hăr i geografice, tematice etc.

4.2.2. SCARAăGRAFIC ă

Scara grafică este reprezentarea grafică a scării numerice. Aceasta reprezintă

lungimile naturale de pe teren la scara planului. Scara grafică poate fi liniară sau simplă şi
scara grafică transversală sau compusă.

 Scaraăgrafic ăliniar ăsauăsimpl

Este o linie divizată de regulă din centimetru în centimetru, care este desenată la
mijloc în partea de jos a planului sau hăr ii sau lângă legendă.
În figura 4.3 este reprezentată scara grafică simplă pentru scara numerică
1:100000.

Figura 4.3. Scaraăgrafic simpl

Pentru construc ia ei se procedează astfel:

Se trasează o linie de circa 10 cm, la mijlocul său lângă legendă în partea de jos
a planului hăr ii. Se divide din centimetru în centimetru iar prima diviziune din
stânga, din milimetru în milimetru.
Diviziunea gradată în milimetri se numeşte tabloul scării, iar valoarea naturală
a unei diviziuni corespunzătoare scării planului se numeşte modulul scării.
Diviziunile situate la dreapta talonului se notează prin valorile crescânde ale
acestuia reprezentând valorile naturale ale fiecărei lungimi.
În cazul scării 1:100000 modulul are valoarea 1000 m iar celelalte valori vor fi
respectiv de 1000, 2000, 3000, 4000 m.
 Cu ajutorul scării grafice se pot rezolva două probleme
1. Cunoscând lungimea d=25 mm/m de pe plan se poate afla direct
lungimea D, corespunzătoare de pe teren. Pentru aceasta se ia cu compasul lungimea
respectivă de pe plan şi se aplică pe scara grafică citindu-se pe scară distanţa de pe
teren D=2500m.
2. Problema inversă, cunoscând distanţa D de pe teren, se poate afla
distanţa d de pe plan.

 Scara grafic ătransversal ăsauăcompus

Poziţia acesteia pe plan sau hartă este identică cu poziţia scării liniare sau
simplă. Construcţia scării grafice transversale este impusă de a se obţine o mai mare
precizie faţă de scara grafică simplă.
\\

Figura 4.4 Scaraăgrafic ăcompus

Scara grafică transversală (Figura 4.4) se construieşte astfel:

Se desenează o scară grafică simplă, iar deasupra sau dedesubtul ei se trasează
un număr de linii paralele şi echidistante fa ă de linia scării simple. Numărul liniilor
paralele se ia în func ie de precizia scării. Prin punctele de diviziune ale scării grafice
simple se trasează perpendiculare pe liniile paralele. În dreptul talonului ultima
paralelă se împarte ca şi talonul, în acelaşi număr de păr i egale. Se uneşte diviziunea
0 de pe scara simplă cu diviziunea a doua de pe ultima paralelă. Se trasează apoi
paralele la această linie unind diviziunile de pe cele două linii extreme în mod
decalat.
Cu ajutorul scării grafice transversale, se rezolvă aceleaşi probleme ca şi cu
scara grafică simpla.
 4.2.3. SCARAăDIRECT

Scara directă se exprimă prin indicarea directă a lungimii de pe hartă şi a

coresponden ei ei din teren
De exemplu: 1 cm pe hartă ţ 250 m în teren (egalitate valabilă pentru o hartă la
scara 1:25000).
În func ie de scara la care au fost realizate, hăr ile se grupează în 3 categorii:
 de la 1:25000 până la 1:200000: hărţi la scară mare (hăr i topografice)
 între 1:200000 – 1:1000000: hărţi la scară mijlocie (hăr i topografice de
ansamblu)
 de la scara 1:1000000 până la scări foarte mici: hărţi la scară mică (hăr i
geografice). Acestea sunt în general, hăr ile murale şi cele din atlase.
Reprezentările cartografice la scări mai mari de 1:25000 se numesc planuri.
Acestea se clasifică după cum urmează:
 1:10000 până la 1:5000 planuri topografice propriu-zise;
 1:2500 până la 1:2000 planuri de situaţie;
 1:1000 până la 1:500 planuri urbane;
 1:100 până la 1:50 planuri de detaliu, utilizate în construc ii.

4.3. CADRULăH R II

Cadrul hăr ilor şi planurilor topografice este un sistem complex care limitează
reprezentarea şi pe care se trec anumite date geografice şi numerice.
Conceptul de cadru al hăr ii a evoluat în timp. În secolele XVII, XVIII şi chiar
XIX, cadrul hăr ii avea un pronun at caracter decorativ, pictural. În timp acest concept a
evoluat, rolul cadrului hăr ii mergând de la decorativ la func ional (localizarea pozi iei
unui punct pe hartă etc.).
În prezent se acceptă concep ia conform căreia cadrul hă ii se compune din trei
sisteme de linii. Acestea se constituie pe rând în:
În fiecare col al hăr ii sunt notate coordonatele geografice.
Forma cadrului hăr ii poate fi variabilă (trapez, dreptunghi, elipsă, cerc etc.) în
func ie de sistemul de proiec ie în care este realizată harta. În situa ia în care cadrul are
formă de pătrat, dreptunghi sau trapez, în col urile sale sunt trecute cu mare precizie
coordonatele geografice.
De obicei, peste cadrul hăr ii nu se trece cu desene decât în situa ii excep ionale.
Cadrul (Figura 4.5.) este format din trei păr i:
- cadrul interior limitează reprezentarea pe hartă sau pe planul respectiv. El
reprezintă re eaua geografică - paralele şi meridiane – sau re eaua rectangulară. Se
trasează prin linii drepte, unind col urile care s-au raportat prin coordonate.
- cadrul geografic se trasează prin linie dublă ( cu interval de 1 mm) la distan a de
7 mm de cadrul interior. Pe aceasta sunt marcate prin segmente valorile de latitudine şi
longitudine. Linia dublă se înnegreşte alternativ, pe intervale de 1 minut, şi anume pentru
cele aflate deasupra şi la dreapta valorilor pare.
- cadrul ornamental se trasează printr-o linie groasă de 1mm la de 1 mm de
cadrul geografic.

Figura 4.5.ăCadrulăh r ii

Între cadrul geografic şi cel ornamental se marchează re eaua geografică, divizată

în func ie de scară.
 Între cadrul interior şi cel geografic se trasează liniile care marchează re eaua
rectangulară ( a fusului vecin ), la intervale corespunzătoare scării.
La hăr ile şi planurile topografice întocmite în proiec ia Gauss, situate până la 2 0
depărtare pe longitudine fa ă de meridianul marginal al fusului, se marchează re eaua
rectangulară a fusului vecin, prin segmente desenate în afara cadrului ornamental.
Re eaua geografică şi rectangulară trasată pe cadru este înso ită de valorile
respective.
Între cadrul interior şi cel geografic se scriu:
- numele statelor de o parte şi de lata a frontierei.
- numele jude elor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, de o parte şi de lata a
limitelor acestora.
- numele localită ilor reprezentate pe mai multe planşe, dacă nu are numele
scris pe planşa respectivă sau dacă numele nu este titlu planului. Numele acestora se
înso eşte de prepozi ia de.
- numele localită ilor prin care merg căile de comunica ie şi distan a până la
aceste localită i.
Cadrul poate coincide cu paralele şi meridianele, situa ie în care se numeşte cadru
geografic (Figura 4.6.). În situa ia în care cadrul nu corespunde cu paralele şi meridianele
acesta se numeşte cadru geometric.

Figura 4.6. Cadrul geografic

 Ca formă, cadrul poate fi elipsoid, trapezoidal, dreptunghiular, pătrat, circular, în
func ie de sistemul de proiec ie în care a fost realizată harta. În situa ia în care cadrul are
formă de pătrat, dreptunghi sau trapez, în colturile sale sunt trecute cu mare precizie
coordonatele geografice.
În afara cadrului ornamental al hăr ilor şi al planurilor topografice mai sunt
necesare unele inscrip ii:
- Nomenclatura hăr ii sau a planului
- Codul, stabilit pentru eviden ă automată
- Caracterul hăr ii ( nesecret, secret de serviciu, secret )

Figura 4.7.ăNomenclatura,ăCodulăşiăCaracterulăh r ii

 Valorileăconvergen eiămeridianelorăşiădeclina ieiămagnetice ( Figura 4.8 ).

Graficul convergen ei meridianelor face posibilă orientarea hăr ii la birou, cu
ajutorul unei busole. Este cunoscut faptul că nordul magnetic nu este similar cu nordul
geografic, între cele două direc ii existând un unghi denumit unghiul de declina ie
magnetică. În func ie de pozi ia pe glob a punctului considerat, declina ia magnetică
poate fi estică (sau negativă) şi vestică sau pozitivă.
Pentru a corecta orientarea hăr ii, este necesar să fie cunoscute unghiul de
declina ie magnetică şi convergen a meridianelor.
Pentru orientarea hăr ii la birou se foloseşte busola.
Orientarea cu busola constă în aşezarea acesteia cu marginea rectilinie paralelă cu
cadrul vertical al hăr ii sau cu meridianul. Apoi harta este rotită până când nordul
magnetic se dispune pe direc ia 0o – 180o. În felul acesta, nordul meridianului de pe hartă
va corespunde cu nordul meridianului din natură.
 În acest caz se înregistrează o anumită eroare dată de necoresponden a dintre
meridianul magnetic dat de busolă şi meridianul geografic. Dacă este vorba de o simplă
orientare a hăr ii şi nu de măsurători precise, eroarea respectivă este neglijabilă.
Se deosebesc trei direc ii nord: nordul geografic (Ng), nordul magnetic (Nm) şi
nordul topografic sau al caroiajului hăr ii (Nt).
Nordul geografic este dat de direc ia meridianului geografic care trece prin polii
geografici ai Pământului (Ng, Sg).
Nordul magnetic este dat de direc ia meridianului magnetic, indicat de acul
busolei, meridian care trece prin polii magnetici ai Pământului (Nm, Sm), diferi i de polii
geografici.
Nordul topografic este dat de meridianul caroiajului hăr ii care reprezintă
tangente la meridianul geografic într-un punct dat.
De exemplu:
- convergen a medie a meridianelor--------------- 0 0 52 '
- declina ia magnetică în 1974-------------------- 2 014 '
- abaterea acului magnetic------------------------- 3 0 06 '
- varia ia anuală a declina iei---------------------- 0 0 03'

Figura 4.8.ăDeclina iaămagnetic

 Schi aăanomaliilorămagnetice ( acolo unde este cazul )

 Scaraă numeric ,ă scaraă grafic ,ă sistemulă deă proiec ieă şi sistemul deă referin ă
altimetric ( Figura 4.9 )
 Figura 4.9.ăReprezentareaăsc rii

 Schema pantelor, cu ajutorul acesteia se ob in valorile unghiurilor de pantă în

func ie de distan a dintre curbele de nivel şi de echidistan ă. Sub schemă se scrie valoarea
echidistan ei ( Figura 4.10).

Figura 4.10. Schema pantelor

 Schema limitelor administrative

Figura 4.11. Schema limitelor administrative

 Date privind întocmirea planului, referitoare la opera iile efectuate în anul execu iei

Figura 4.12. Date privind întocmirea planului

 Nomenclatura hăr ilor sau a planurilor cu care se racordează.

Figura 4.13.ăNomenclaturaăh r ilor sauăplanurilorăcuăcareăseăracordeaz

Figura 4.14.ăDispunereaăpeăhart ă

La planurile topografice la scări mai mari de 1:5 000 care se întocmesc pe

formatele STAS, cadrul acestora va fi format din cadrul interior şi cadrul ornamental.
Cadrul ornamental poate fi chenarul planşei. Deasupra laturii de nord se trec inscrip iile
prevăzute la a,b şi d, iar în indicator se trec datele la h şi k.
 5. ÎMP TURIREAăFORMATELOR

Prin STAS 74 – 76 se stabilesc regulile după care se face împăturirea copiilor

desenelor topografice executate pe formate conform STAS 1 – 76 şi care urmează a fi
îndosariate, broşate sau păstrate în mape. Împăturirea se face în aşa fel încât să se ajungă
în final la formatul A4 (210  297) considerat modul de pliaj, iar pe latura de jos a
desenului împăturit, trebuie să apară indicatorul în întregime, în pozi ie normală de citire
a desenului. Fâşia de îndosariere, în cazul împăturirii în scopul perforării trebuie să
rămână neacoperită complet, pe toată lungimea sa.
Împăturirea se poate face şi la alte formate, caz în care se alege drept modul de
pliaj unul din formatele prevăzute în STAS 1 – 76, cu excep ia formatelor A5 şi A0 .
La împăturirea desenelor, se poate folosi una din următoarele metode, prevăzute în
STAS 74 – 76;
- împăturirea la dimensiuni
- împăturirea modulară
- împăturire în scopul perforării
- împăturire în scopul aplicării unei benzi adezive perforate

Primele două metode se utilizează în cazul în care desenele urmează a fi pătrate în

mape, în plicuri sau broşate. Se poate observa metoda de împăturire în scopul perforării,
aplicată la formatele :A3 (Figura 5.1. şi Figura 5.2.), A2( Figura 5.3. şi Figura 5.4. ) şi A1(
Figura 5.5. şi Figura 5.6.).
În aceste figuri, liniile de pliere sunt trasate cu linie întreruptă sub ire, iar
numerele, cu care au fost marcate aceste linii, indică succesiunea opera iilor de
împăturire.
În cazul utilizării formatelor derivate, împăturirea acestora se face după aceleaşi
reguli.
Figura 5.1. Împ turireaăformatuluiăA3

Figuraă5.2.ăÎmp turireaăformatuluiăA3
Figuraă5.3.ăÎmp turireaăformatuluiăA2

Figuraă5.4.ăÎmp turireaăformatului A2
Figuraă5.5.ăÎmp turireaăformatuluiăA1

Figuraă5.6.ăÎmp turireaăformatuluiăA1
 6. METODE PENTRU RAPORTAREA PUNCTELOR PE PLAN

În studiul terenului, pentru cunoaşterea elementelor topografice în scopul

reprezentării lui pe hartă se deosebesc detaliile de planimetrie şi relieful.
Detaliile planimetrice sunt reprezentate pe planul sau harta topografică prin
puncte; pentru raportarea cărora cunoscându-se două metode:
- metoda grafică
- metoda coordonatelor

6.1. METODAăGRAFIC

Este o metodă aproximativă care se aplică cu rigla gradată în milimetri,

compasul şi raportorul simplu sau numai cu rigla şi compasul atunci când ridicarea în
plan s-a făcut numai cu panglica. În general metoda constă în a reprezenta pe plan
lungimile laturilor măsurate în teren reduse la orizont şi apoi la scara planului,
precum şi a unghiurilor măsurate între laturi sau a unghiurilor de orientare a laturilor
fa ă de direc ia nordului.
6.2. METODA COORDONATELOR

Este o metodă exactă, pentru aplicarea căreia sunt folosite coordonatele

rectangulare şi coordonatele polare.
Folosirea coordonatelor rectangulare sau a coordonatelor polare este func ie de
metoda de ridicare folosită, de modul cum au fost stabilite elementele ce determină
pozi ia în plan a punctelor. Pentru că în cele mai frecvente cazuri punctele sunt
stabilite calculându-se coordonatele lor rectangulare, este cea mai frecvent folosită
asigurând în acelaşi timp un maxim de precizie la orice scară.
Pentru raportarea punctelor se trasează pe foaia albă de hârtie mai întâi un
caroiaj de coordonate.
Trasarea caroiajului se face cu ajutorul compasului de distan ă mare în modul
următor:
 Se aleg dimensiunile planului şi cu ajutorul compasului de distan e mari se
trasează linia AB, egală cu 50 cm(dacă planul are dimensiuni de 50 X 50 cm)
Din A se trasează un arc cu raza de 50 cm, iar din B un arc cu raza egală cu
diagonala pătratului(70,711 cm). La intersec ia acestor două arce se ob ine punctul D.
În mod analog se procedează cu fixarea punctului C (Figura 6.1.)

Figura 6.1.
În acest fel s-a ob inut pătratul ABCD, în interiorul căruia urmând să se traseze
cu maximum de precizie re eaua de coordonate rectangulare.
De modul cum este trasată re eaua de coordonate depinde precizia întregului
plan topografic. Pătratul cu dimensiunile de 50 X 50 cm, astfel caroiat are sistemul de
axe(x0y) cu originea în col ul din stânga jos. Celelalte linii de caroiaj în punctele
unde se întâlnesc cu axele se notează cu valorile corespunzătoare diviziunilor la scara
planului (Figura 6.2.)

Figura 6.2.
 7. REPREZENTAREA RELIEFULUI

Ca alcătuire generală, relieful se prezintă ca o combinare de neregularită i

concave şi convexe, cu forme destul de variate.
Întinderi de teren absolut orizontale se întâlnesc foarte rar şi numai pe suprafe e
relativ mici.
Relieful împreună cu forma şi suprafa a definesc imaginea completă a unui
teren.
Forma şi suprafa a se reprezintă pe plan prin proiec ia orizontală în cazul
terenurilor mici şi prin diferite proiec ii cartografice în cazul terenurilor mici şi în
cazul terenurilor cu întinderi mari.
Reprezentarea reliefului este o problemă care a preocupat secole de-a rândul, pe
cartograf şi care în zilele noastre se rezolvă folosindu-se mai multe metode:
 metoda haşurilor
 metoda planurilor cotate
 metoda curbelor de nivel
 metoda tentelor
 metoda hipsometrică
 metoda planurilor sau hăr ilor în relief

METODAă HAŞURILOR, elaborată de Lehman (1765-1811), se bazează pe

gradul de luminare a razelor solare ce cad vertical pe teren. Principiul acestei metode
constă în aceea că, cu cât panta reliefului este mai înclinată cu atât primeşte mai pu ină
lumină şi cu cât panta este mai pu in înclinată primeşte mai multă lumină. Haşurile se
trasează între curbele de nivel fiind proiec ia orizontală a liniilor de cea mai mare pantă
cu dimensiunile(lungime, distan ă între ele, grosime), stabilite conven ional.
Când terenul este mai înclinat, haşurile sunt mai scurte, mai îngroşate şi mai
dense(planul apare întunecat), iar în cazul când terenul este mai pu in înclinat haşurile
sunt mai lungi, mai sub iri şi mai rare(planul este mai luminat).
Grosimea şi desimea haşurilor se execută după o scară sau diapazon al haşurilor
care cuprinde 10 categorii de pante din 50 în 50 , de la 0 - 450 (Figura 7.1)
 Figura 7.1. Reprezentarea reliefului prin metoda haşurilor

Pentru desenarea haşurilor se trasează mai întâi curbe de nivel în creion supă care
se desenează haşurile perpendicular pe liniile de nivel şi în mod intercalat odată cu
trecerea de la o pantă la alta. După ce haşurile au fost desenate curbele de nivel se şterg.
Metoda de reprezentare a reliefului prin haşuri are o răspândire redusă din cauza
greută ilor în executare fiind nevoie în acest sens de specialişti cu o înaltă calificare şi cu
o practică îndelungată. În afară de acestea se citeşte cu dificultate, nu se poate determina
cota diferitelor puncte.
Pentru o redare mai sugestivă a reliefului sunt hăr i care se întocmesc printr-o
combinare a metodei curbelor de nivel cu metoda haşurilor.

METODA TENTELOR (UMBRELOR), are la bază, ca şi metoda haşurilor,

îngroşarea umbrelor în func ie de înclinarea pantei. În cazul acesta lumina nu se
consideră căzând vertical ci venind din partea N – V. Se folosesc culorile cenuşiu deschis
până la cenuşiu închis. Metoda este mai uşoară decât metoda haşurilor însă prezintă în
rest aceleaşi dezavantaje.
 Figura 7.2. Reprezentarea reliefului prin metoda tentelor

METODAă HIPSOMETRIC , are la bază colorarea spa iilor, dintre curbele de

nivel pe por iuni de înăl imi stabilite, în aşa fel încât pe por iuni cu înăl ime mai mare
culoarea este mai închisă. Sunt folosite trei culori: albastru, verde, maro, de diferite
nuan e. De obicei şesurile se colorează în verde care devin cu atât mai închise cu cât
altitudinea absolută este mai mică, regiunile de dealuri şi podişuri se colorează în galben
iar regiunile se colorează în maro.
Prin metoda hipsometică relieful în ansamblu are o imagine mai reală.

Figuraă7.3.ăReprezentareaăreliefuluiăprinămetodaăhipsometric
 METODA PLANURILOR SAUă H R ILORă ÎNă RELIEF, constă în a
reprezenta relieful prin machete sau mulaje. Planul sau harta în relief se execută după un
plan sau hartă pe care relieful este reprezentat prin curbe de nivel.
Precizia cu care se redă relieful în machetă este mai mică decât precizia reliefului
reprezentat în planul după care s-a executat, în schimb apare redat mai sugestiv şi mai
expresiv.

METODA PLANURILOR COTATE, constă în a raporta pe plan punctele

determinate nivelitic şi a scrie lângă fiecare cota respectivă (Figura 7.4).

Figura 7.4. Metoda planurilor cotate

Acest sistem de reprezentare este simplu, rapid şi precis însă cu metoda prin
scrierea cotelor, planul este foarte încărcat iar formele terenurilor nu apar în ansamblu în
mod sugestiv.

METODA CURBELOR DE NIVEL, folosită cel mai frecvent în reprezentarea

reliefului pe toate planurile inginereşti, este metoda care serveşte la reprezentarea în mod
sugestiv a reliefului terenului.
 Curbele de nivel se definesc ca fiind linii ce unesc puncte de egală altitudine sau ca
fiind curbe închise ce iau naştere prin intersec ia suprafe ei terestre cu o serie de planuri
orizontale echidistante.

Figura 7.5. Reprezentarea reliefului prin curbe de nivel

Pentru ca reprezentarea reliefului să fie unitară şi în elegerea formelor de teren de

pe plan uşurată, se cere ca distan ele, pe înăl ime, între suprafe ele de nivel de sec ionare,
ce definesc curbele de nivel, să fie egale, motiv pentru care această distan a se numeşte
echidistan ă.
Deci, echidistan a ( E ) reprezintă distan a verticală constantă dintre suprafe ele
plane orizontale de sec ionare a formelor de relief – numită şi echidistan ă naturală sau
numerică – care, de obicei, este de 1,2,5,10,20 m etc.
Echidistan a curbelor de nivel se alege în func ie de scara la care se construieşte
harta respectivă.
Echidistan a formei de relief, exprimată în metri se numeşte echidistan ă
naturală(E), iar reducerea ei la scară dă echidistan ă grafică(e). Între aceste două
echidistan e există o legătură matematică de forma:
  e
1 1 E
de unde
E n n
n numitorul scării la care se întocmeşte harta.
Pentru construirea hăr ilor la scară mare se aleg echidistan e mici(până la 4 m) iar
pentru hăr ile care se întocmesc la scări mici se iau echidistan e mari(până la 300 m).
Echidistan aănatural Echidistan aănatural
Scara Teren Teren Teren Teren Teren Teren
Şes Mijl. Munt. Scara Şes Mijl. Munt.
1:200 0,10 0,20 0,50 1:2000 1,00 2,00 5,00
0,25 2,50
1:500 0,20 0,50 1,00 1:5000 2,00 5,00 10,00
0,25 2,50
1:1000 0,50 1,00 2,00 1:10000 5,00 10,00 20,00
1:2 000 1,00 2,00 4,00 1:50 000 10 20 20
(0,5) (2,50) (5,00) (10)

După importan a lor în reprezentarea pe hartă a reliefului, curbele de nivel sunt de

patru feluri:
 curbe de nivel normale care se trasează pe plan sau hartă cu echidistan a
normală stabilită
 curbe de nivel principale care sunt curbe de nivel normale din metru în
metru, din 5 în 5 metri, din 10 în 10 metri, etc. care se desenează mai gros pentru a reda o
imagine mai reală a diferen ei de nivel şi pentru a se urmări mai uşor relieful terenului
 curbe de nivel ajutătoare care au echidistan a egală cu jumătate din
echidistan a curbelor normale
 curbe de nivel accidentale care au echidistan a egală cu ¼ din echidistan a
normală.

Figura 7.6. Tipuri de curbe de nivel

a – principal ă;ăbă– normal ă;ăcă– ajut toareă;ădă– accidental
 7.1. DETERMINAREA ALTITUDINII PUNCTELOR PE PLANURILE CU
CURBE DE NIVEL

Dacă punctul se găseşte pe curba de nivel atunci cota lui este egală cu cota curbei
de nivel.
Dacă punctul M se găseşte între două curbe de nivel - de exemplu între curbele de
nivel 122 şi 124 - pentru determinarea cotei se duce prin punctul M dreapta
perpendiculară la curbele de nivel 122 şi 124 m, deci dreapta cea mai scurtă a-b care
reprezintă linia de cea mai mare pantă. Apoi se măsoară distan ele d1 şi d2. Diferen a de
nivel dintre punctele a-b este Dhţ2m , tocmai echidistan a Eţ2m.
SCARA 1:10.000
B 124

h=E=2m
M
b
x
d2 A b
a 122
M d1 d2
124 d1 d
a

122

120

Figura 7.7.ăăDeterminareaăcotelorăpunctelorădup ăcurbeleădeănivel

(planăşiăsec iune)

Cota punctului M se determină prin interpolare între cele două curbe de nivel:
HB  HA
HM  H A 
d1  d 2
d1

Ha  Hb
H M  Hb 
d1  d 2
d2

Din figura 7.4 se observă că:

HB  HA
d1  d1  x  H M  H A  x
E
d1  d 2 d
 7.2. DETERMINAREA PANTEI TERENULUIăDUP ăH R I ŞIăăPLANURIă
CU CURBE DE NIVEL

Panta p este tangenta trigonometrică a unghiului de pantă – declivitatea – şi poate fi

mică sau mare:
Bb E H A B
p  tg    
d d d A B
Adică este raportul dintre diferen a de înăl ime între punctele A şi B şi distan a
redusă la orizont dA-B.
În practică panta se notează cu p 0 0 şi p 0 00 care se exprimă prin rela iile:

100 H
p 0 0  100  tg 

1000 H
d
p 0 00  1000  tg 
d
Înlocuind în rela ia p 0 0 datele din figura 7.7. se ob ine:

100 H 100  2
p 0 0  100  tg    1 .7 0 0
d 120 m

Adică la distan a de 100m unghiului α îi corespunde o diferen ă de nivel de 1.7m.

Linia de cea mai mare pantă este perpendiculara comună la două curbe de nivel sau
distan a cea mai scurtă între două curbe de nivel.

7.3. CONSTRUIREA UNUI PROFIL TOPOGRAFIC AL TERENULUIăDUP ă

UN PLAN CU CURBE DE NIVEL

Pentru construirea unui profil al terenului după linia M – N de pe planul cu curbe

de nivel ( Figura 7.8 ), se unesc punctele M şi N printr-o linie dreaptă. Se notează
intersec ia dreptei cu curbele de nivel cu 1,2,3 etc.
Se foloseşte o scară a lungimilor ( pe orizontală ) şi o scară a înăl imilor (pe
verticală). În mod obişnuit, scara înăl imilor este de 10 ori mai mare decât scara
lungimilor. De exemplu, dacă scara lungimilor este 1: 2 000, scara înăl imilor va fi de
1: 200. Scara lungimilor profilului poate fi egală cu scara hăr ilor sau poate fi diferită.
Se trasează două drepte perpendiculare una pe alta. Pe dreapta lungimilor, în
stânga, se notează primul punct M, apoi cu compasul se iau celelalte distan e de pe
profilul: M – 1, 1 – 2, 2 – 3, şi se trec la scară, pe dreapta lungimilor.
18
5
180

175
170

M N
H 3 4 5 6 7 9 10
165

1 2 8
16
0
Scara înaltimilor (1:1 000)

180

175

170

165
160
Numarul punctului M 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 N Distante
Scara lungimilor (1:10 000)

177,2
167,2

175

170

165

175
170
165

175

165

170
165

Cota punctului
Distanta între puncte

Distanta cumulata 0 90 236 281 351 459 529 584 656 707 757 789

Panta p%=+1,45%

Figura 7.8. Construirea unui profil topografic de pe un plan cu curbe de nivel.

Pe dreapta înăl imilor se trec cotele de la cea mai mică la cea mai mare, la scara
respectivă. Din punctul M,1,2,3.......... se ridică perpendiculare până în dreptul cotelor
respective şi prin unirea lor, se ob ine profilul topografic al terenului între punctele M şi
N.
Când scara lungimilor profilului este diferită de scara planului, distan ele dintre
puncte se transformă de la scara planului la scara profilului.
 8. SEMNEăCONVEN IONALE

Indiferent de tipul ei orice hartă trebuie să fie înso ită de o legendă care să
cuprindă explica ii clare şi precise cu privire la semnele conven ionale utilizate.
Legenda în cele mai multe cazuri este trecută direct pe hartă, dar pot fi şi situa ii
în care legenda este cuprinsă într-o lucrare specială ataşată hăr ii (cum este în cazul
atlaselor de semne conven ionale ce înso esc hăr ile topografice). Uneori, din diverse
motive, pe hăr ile generale lipseşte legenda. Această situa ie poate fi acceptată deoarece
hăr ile generale utilizează semne conven ionale standardizate.
Spre deosebire de ele, hăr ile tematice obligatoriu trebuie înso ite de o legendă,
deoarece încă nu există o standardizare a semnelor conven ionale pentru toate hăr ile
tematice.
Semnele conven ionale sunt simboluri prin care sunt reprezentate pe planuri şi hăr i
detaliile planimetrice şi nivelitice.
Pentru ca semnele conven ionale să răspundă nevoilor pentru care sunt
utilizate, ele trebuie să îndeplinească o serie de cerin e: simplitate, compactitate,
contrast şi nu în ultimul rând estetice (elegan a). În acelaşi timp semnele
conven ionale trebuie să se deosebească uşor unele de altele şi să nu ocupe mult loc
(atunci când ele nu sunt reprezentate la scară).
Ceea ce caracterizează semnele conven ionale este mărimea, forma şi culoarea lor.
Prin mărime se reliefează importan a obiectului cel reprezintă iar prin formă şi
culoare destina ia acestuia.
Semnele conven ionale sunt foarte variate ca formă. Ele por fi intuitive, adică să
sugereze prin forma lor obiectul reprezentat; geometrice , sub formă de cercuri, de
pătrate, dreptunghiuri; sub formă de literă ini ială a denumirii fenomenului reprezentat.

Se disting treiăgrupeădeăsemneăconven ionale, şi anume:

- semne conven ionale la scara hăr ii;
- semne conven ionale care nu sunt la scara hăr ii;
- semne conven ionale explicative.
 Semne convenţionale la scara hărţii, sunt acelea care reproduc imaginea micşorată
a obiectivelor reprezentate, de exemplu: păduri, lacuri, grădini, etc.

Semne convenţionale care nu sunt la scara hărţii, sunt folosite la reprezentarea

detaliilor mai mici, care nu pot fi reprezentate la scara hăr ii. Ele sugerează prin trăsături
simple caracteristica obiectului.
Astfel o cale ferată la scara 1:100 000 al cărui semn este figurat prin două linii
paralele desenate la o distan ă de cca. 1mm una de cealaltă şi înnegrite din loc în loc ar
reprezenta la scara hăr ii o distan ă de 100m, ceea ce în realitate nu este posibil.

Semne convenţionale explicative, sunt notări conven ionale ce se fac pe hartă şi care
sunt folosite întotdeauna împreună cu celelalte semne de contur. Exemplu: un semn în
formă de copac indică felul pădurii reprezentate de foioase, conifere, etc.
De asemenea inscrip iile şi cifrele care înso esc unele semne conven ionale au tot
caracter explicativ.
De men ionat că nici semnele conven ionale explicative nu in seama de scara
planului sau hăr ii.
Respectarea dimensiunilor, culorilor şi a tuturor detaliilor legate de semne se
realizează cu ajutorul atlasului, desene conven ionale care imprimă unitatea de vedere în
executarea lor la scările stabilite.
 ANEXA 1

EXEMPLEăDEăSEMNEăCONVEN IONALE

puncte astronomice la sol şi pe movile;178,0 şi 173,0 ţ

cota; +15 ţ înăl imea movilei în m;
puncte geodezice; 1-la sol; 2-pe movile; 3-pe biserici;
puncte geodezice; 4-pe clădiri; 5-pe clădiri
proeminente;
puncte topografice; 1-la sol; 2-pe movile; 3-pe biserici;

puncte topografice; 4-pe clădiri; 5-pe clădiri

proeminente; 6-pe coşuri;
puncte de nivelment; 167,75 = cota în m;
puncte cotate în metri situate deasupra nivelului mării;
1-pe înăl imi dominante; 2-pe alte forme de teren;

curbe de nivel principale (cele groase), normale (cele

sub iri) şi valorile lor;
movile şi gropi care nu pot fi reprezentate prin curbe de
nivel; 1-nu se pot reprezenta la scara hăr ii; 2-se pot
reprezenta la scara hăr ii; +5 înăl imea movilei în m; -5
adâncimea gropii în m;
1-suprafe e cu ondula ii mici; 2-sprâncene;

faruri; 1-pe construc ii în formă de turn; 2-plutitoare; 3-

balize plutitoare;
1-izvoare amenajate; min. = mineral; 2-pu uri pentru
captarea apei; 3-fântâni fără cumpănă; 4-fântâni cu cumpănă;
8 m adâncimea până la suprafa a apei;
râuri, pâraie canalizate cu diguri neconsolidate;

canale de iriga ie, desecări cu maluri neconsolidate; 20

lă imea în m; -3,0 adâncimea în m;
canale de iriga ie; desecări cu maluri consolidate;
diguri de-a lungul apelor reprezentate cu două linii;

vaduri la apele reprezentate cu o linie;

 albiile lacurilor, râurilor sau pâraielor secate;

diguri cu maluri neconsolidate şi consolidate ce nu se

pot reprezenta la scara hăr ii; 4,0 lă imea coronamentului în
m; +3,0 înăl imea digului în m;
diguri cu maluri neconsolidate care se pot reprezenta la
scara hăr ii;
zone inundabile;

1-ro i pentru iriga ii; 2-ecluze; 2 numărul camerelor de

ecluzare; 65-15 lungimea camerei de ecluzare şi lă imea
por ilor în m; -3,7 adâncimea apei în m;

terenuri sărate; 1-inaccesibile, greu accesibile; 2-

accesibile;
terenuri umede; 1-cu iarbă; 2-cu muşchi; 3-cu stuf;

mlaştini; 1-inaccesibile, greu accesibile; 2-accesibile; 2

şi 0,6 adâncimea în m;
păduri şi linii de somiere; 5 lă imea liniei somierei în
m; 17 şi 20 numărul parchetelor; stj. ţ stejar, adică esen a
copacilor; 18 înăl imea medie a copacilor în m; 0,30
diametrul mediu al copacilor în m; 5 distan a medie între
copaci în m;
1-păduri care nu se pot reprezenta la scara hăr ii; 2-fâşii
de pădure, perdele de protec ie a căror lă ime nu se poate
reprezenta la scara hăr ii; 8 înăl imea medie a copacilor în m;
păduri rare; stj. ţ esen a copacilor;

1-livezi, pepiniere de pomi fructiferi; 2-planta ii

diverse (trandafiri, coacăze, hamei, zmeură);

vii; 1-cu pomi; 2-fără pomi;

1-fâne e, ierburi înalte; 2-izlazuri, păşuni;

limite; 1-ale rezerva iilor naturale şi parcurilor

na ionale; 2-ale elementelor de vegeta ie;

clădiri fără cur i;

1-clădiri izolate cu cur i; 2-clădiri proeminente;
1-biserici, mănăstiri; 2-capele; 3-moschei;
 străzi principale; 1-se pot reprezenta la scara hăr ii; 2-
nu se pot reprezenta la scara hăr ii;
treceri subterane;
fabrici; chim. = chimice; siderg. = siderurgie;

mori, motoare, gatere; 1-ac ionate de vânt; 2-ac ionate

de apă; 3-cuptoare de var, mangal;
sonde de petrol, gaze; 1-cu turle; 2-fără turle;

mine; 1-în exploatare; 2-scoase din exploatare; Pb. =

plumb;
exploatări la suprafa ă; 1-de turbă; 2-de sare;
1-aeroporturi, aerodromuri, hidroscale; 2-locuri de
aterizare, amerizare;
1-antene de radioemisie, relee de televiziune; 2-oficii
telegrafice, telefonice, radio-telegrafice; 3-sta ii meteo;
cimitire; 1-fără arbori; 2-cu arbori;
linii electrice; 1-pe stâlpi de lemn; 2-pe stâlpi metalici
sau de beton; 20 kv ţ tensiunea curentului în kilova i; 15 =
înăl imea stâlpilor în m;
conducte de gaze la suprafa ă cu sta ii de compresiune;
conducte de gaze subterane sau sub apă;
conducte de apă la suprafa ă cu sta ii de pompare;

conducte de apă subterane sau sub apă;

garduri; 1-vii; 2-de lemn sau sârmă;

limite de jude e;
căi ferate cu ecartament normal; 1-duble neelectificate;
2-duble electrificate;
căi ferate cu ecartament normal; 3-simple
neelectrificate; 4-simple electrificate;
linii de tramvai;
1-sta ii de cale ferată; 2-halte; 3-cantoane;

autostrăzi; 2 numărul benzilor pe un sens de circula ie;

4 lă imea unei benzi în metri;
B = beton, materialul de acoperire;
1-poduri; B ţ beton, materialul de construc ie; 15-9,1
lungimea şi lă imea carosabilă a podului în m; 50 rezisten a
la sarcină în tone; 2-poduri cu dispozitiv de deschidere sau de
ridicare;
 ANEXA 2

UNIT IăDEăM SUR ăPENTRU LUNGIMI

Lungimea şi
simbolul mm cm m dam hm km in ft yd mi Mm
acesteia
1 metru (m) 1000 100 1 0,1 0,01 0,001 39,3701 3,28084 1,09361 0,621x10-4 0,540x10-4
1 centimetru
10 1 0,01 0,001 0,0001 0,00001 0,393701 0,0328084 0,0109361 0,621x10-6 0,540x10-6
(cm)
1 milimetru
1 0,1 0,001 0,0001 0,00001 0,000001 0,0393701 0,0032808 0,0010936 0,621x10-7 0,540x10-7
(mm)
1 decametru
104 103 10 1 0,1 0,01 393,701 32,8084 10,9361 0,621x10-3 0,540x10-3
(dam)
1 hectometru
105 104 102 10 1 0,1 3937,01 328,084 109,361 0,621x10-2 0,540x10-2
(hm)
1 kilometru
106 105 103 102 10 1 39370,1 3280,84 1093,61 1,60934 1,852
(km)
1 inch (in) 25,4 2,54 0,0254 0,00254 0,000254 0,0000254 1 0,083333 0,027777 0,158x10-5 0,137x10-5

1 foot (ft) 308,4 30,84 0,3084 0,03084 0,003084 0,0003084 12 1 0,33333 0,192x10-4 0,167x10-4

1 yard (yd) 914,4 91,44 0,9144 0,09144 0,009144 0,0009144 3,6 3 1 0,568x10-4 0,494x10-4
1 milă terestră
1,6x106 161x103 1609,344 160,9344 16,09344 1,609344 63360 5280 1760 1 0,869
(mi)
1 mila marină
1,85x106 185x103 1853,184 18531,84 18,531844 1,853184 72960 6080 2025,4 1,151 1
(Mm)
foot – picior – lungime de 304,8 mm = 12 inches = 0,333 yd
 ANEXA 2

UNIT IăDEăM SUR ăPENTRUăSUPRAFE E

Aria
cm2 m2 a ha km2 in2 ft2 yd2 mi2 ac
şi simbolul acesteia
1 metru patrat (m2) 104 1 0,01 10-4 10-6 1550 10,764 1,196 0,386x10-6 -
1 centimetru patrat
1 10+4 10-6 10-8 10-10 0,155 1,076x10-3 119,6x10-6 38,6x10-12 -
(cm2)
1 ar (a) 106 102 1 10-2 10-4 155x103 1076 119,6 - -

a hectar (ha) 108 104 102 1 0,01 15,5x106 107,6x103 11959,9 - 2,47105
1 kilometru patrat
1010 106 104 100 1 1,55x109 10,76x106 11,96x106 0,386 -
(km2)
1 square patrat (in2) 6,4516 6,452x10-4 6,45x10-6 6,45x10-9 465x10-12 1 0,006944 0,000772 249x10-12 -

1 square feat (ft2) 929,03 0,0929 929x10-6 9,29x10-6 92,9x10-9 144 1 0,111 35,8x10-9 -

1 square yard (yd2) 8361,27 0,836127 8,36x10-3 83,6x10-6 83,6x10-8 1296 9 1 323x10-9 -

1 square mile (mi2) 25,9x109 2,59x106 25,9x103 259 2,59 4,01x109 27,9x106 3,10x106 1 640

1 acru (ac) - 4046,86 40,47 0,4047 - - 43760 4840 - 1

acru (ac) – unitate de măsură engleză ţ 0,4046862 ha
square (sq) – patrat