Carol I

S-a născut la data de 8/20 aprilie, 1839, fiind între frații săi al doilea fiu și al treilea
născut. Fiind în același timp și cel mai longeviv dintre ei.
Ajunge la Piteși la 9/21 mai unde este întâmpinat de Generalul Golescu, Locotenentul
Domnesc și Ion Ghica. Carol le mluțumește de întâmpinare și le mărturisește că speră să
realizeze “aspirațiunile Românilor” cu ajutorul lor. Tot către ei afirmă : “Din momentul în
care am pățit pe pământul nouăi Mele patrii, am devenit Român; viața Mea întreagă o voiu
consacra pentru fericirea Românilor și pentru prosperitatea lor, care de acum înainte au
devenit compatrioții Mei.” 1 Ziua următoare își depune jurământul, iar în 11/23 mai se
adresează românilor prin care își mărturisește recunoștința pentru națiune și le garantează să
aibă încredere în el. Tot în această zi Carol are o serie de întâlniri cu numeroase personalități
și grupuri (mitropolitul primat, episcopul catolic, adunarea deputaților, curtea de casațiune,
consiliul de stat, comunitatea israelită, etc.)2. Anul 1866 în esență este acomodarea lui Carol
cu nou stat, culminând cu aprobarea constituției, pentru care jură că o va păzii3. Întreprinde o
vizită la Iași, pentru mai multe zile, și li se adresează oamenilor cu mulțumiri.
În anul următor primește felicitări de la reprezentanții (agenții) a numeroase tățri
străine, la care le răspunde recunoscător. Întrevederile sa cu instituțiile statului vor continua
pe parcursul anilor, la unele (ca în cazul senatuui) fiind nevoit să le încheie. Continua și
convorbirile cu mitropolitul, ministrul de război, agenții diplomatici străini, miniștrii
reprezentanția ai armatei, corpurile legiuitoare și alții. Tot în acest an devine membru de
onoare al Societății Academiice Românești. Întreprinde vizite și ține discursuri la universităț,
intituții și în cadrul armatei. Își arată mulțumiri față de armata țării precum și de elevii școlii
militare, la care le oferă încurajări și mulțumiri într-o inspecție. De asemenea le prezintă
deviza pe care o dorește de la ei: “Onoarea, disciplina și simțământul datoriei”4. Într-o
întrevedere cu membrii bisericii elene își exprimă aprecierea pentru frumusețea bisericii și îi
asigură că ei (elenii) sunt bineveniți iar românii au o mare ospitalitete față de ei5.
Nu sunt foarte multe înformații care țin de familie printre cuvântările sale, dar un fapt
e cert, se bucura de ziua ficei sale, ca dovadă închinarea unui toast la adresa României în data
de 8/20 sept.6. Chiar și după moartea ficei sale, pentru care își exprimă regretul, dar mulțumir
celor care îi sunt aproape, el își continuă viața politică și implicarea în stat.
Lăsând la oparte întrunirile cu scopuri politice, domnul a participat la inaugurarea
Jockey-Clubului, pentru promovarea creșterii cailor de rasă7. De asemenea își face prezența la
numeroase premire școlare, precum și întrevederi cu profesori.

1 Cuvântările Regelui Carol I, Fundația pentru literatură si artă “Regele Carol II”, București, 1939, p. 5-6
2 Ibidem, p 7-11
3 Ibidem, p. 15
4 Ibidem, p. 163
5 Ibidem, p 165
6 Ibidem, p. 128
7 Ibidem, p 193
 În 1877 domnul face apel la regimente din armată să înainteze peste Dunăre, iar
întrând în luptă în Bulgaria, trimite pentru o mobilizare mai mare, încurajând populația cu
promisiunea apărarii drepturilor și obținerea independenței patriei. Pe perioada bătăliei Carol
încerca prin discursuri să crească moralul armatei române, însinund și că țarul Rusiei este
recunoscător. După câștigarea războiului, Carol ține toasturi în cinstea victoriei prin diferite
orașe ale țării, de asemenea odată cu alipirea Dobrogei el îi asigură pe dobrogeni că se vor
bucura libertate indiferent de etnia lor8.
În anii după război și proclamarea României care regat evenimentele din viața sa au
continuat pe o linie similareă. Întrunari cu persoane înalte, cu corpurile legiuitoare, primari,
capi religioși, armată etc.
În 10/22 mai, de ziua națională, 1879 primește din partea armatei ca omagiu și semn al
recunoștinței lor, spada de onoare. Carol le mulțumește onorat9.
La trei ani de la obținerea independenței, la 10/22 mai 1880 ține un toast la Teatrul
Național. Carol obișnuia să ofere cuvântări lungi la deschiderile corpurilor legiuitoare. În
1881, într-un discurs acordat acestora, le vorbește despre importanța pe care au avut-o marile
puteri, ș iamintește de eforturile românilor pentru a fi recunoscuți, dar în mod special vorbește
despre puterea de navigație a României10. Într-o altă întrunire (din 1884) dorește din partea
senatorilor și deputaților să ridice condițiile de viață la ale statului pentru asigurarea unui
viitor prosper. Dorea în special creșterea niveluli învățământului11.
La 18/30 august, 1884, regele Serbiei Milan, scoate în evidență legăturile între tara sa
și România prin numirea lui Carol ca proprietar al unui regiment sârbesc12.
În ziua comemorării Plevnei (28/10 decembrie) din 1886 regele încredințează steagul
românesc Școlii de Ofițeri. Face apel la sacrificiu și patrotism pentru a duce mosștenirea
steagului mai departe13.
La întâlnirele sale cu cropurile liguitoare, fie doar senatul sau adunarea deputaților,
Carol punea la discuție problemele și cerea rezolvarea lor, totul pentru prosperitatea României.
Efectuează de asemenea vizite în străinătate, în special în Germania și Austria.

Bibiliografie:
Cuvântările Regelui Carol I, Fundația pentru literatură si artă “Regele Carol II”,
București, 1939.
Jurnal - Carol I al României, volumul I 1881-1887, traducere de Vasile Docea, Editura
Polirom
http://www.familiaregala.ro/istorie/regele-carol-i 15.01.2018

8 Ibidem, p 296
9 Ibidem, p. 313
10 Ibidem, p. 372-376
11 Ibidem, p. 418
12 Ibidem, p 413
13 Ibidem, p. 446