Omul a fost creat de Dumnezeu cu duh, suflet și trup.

Există trei tipuri de oameni, oameni duhovnicești, oameni

sufletești și oameni carnali. Se pune întrebarea cum să faci să nu trăiești după poftele trupului, ale sufletului și
totuși să fii duhovnicesc.
În Vechiul Testament Dumnezeu a dat lui Moise modelul Cortului. Tabernacol înseamnă locuință. Dumnezeu voia
să locuiască acolo. Spunea cineva într-o predică, explicând frumos, faptul că imaginea unui om este reprezentată
de cortul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a dat modelul cortului, a fost împărțit în trei părți, curtea pe care o
vedeau toți, apoi două părți acoperite, invizibile, adică Locul Sfânt și Locul Preasfânt. Așa e creat și omul. Există
o parte vizibilă, adică trupul și o parte invizibilă, adică sufletul și duhul. Dumnezeu locuia printr-un stâlp de nor și
foc numai în Locul Preasfânt, nu în curtea din interiorul cortului nici în Locul Sfânt. Acest lucru ne învață că în
Noul Legământ Dumnezeu nu va locui în trupul nostru, pentru că nu Îl poți atinge, nici în sufletul nostru ceea ce
mulți nu vor să înțeleagă astăzi.
Dumnezeu locuiește în cel mai adânc loc din noi, în duhul nostru. Din duhul nostru luminează sufletul și ne dă
putere în trup.
Sufletul e alcătuit din minte, emoții și voință. Prin autosugestie unii își spun că Dumnezeu e cu ei și își reamintesc
asta de multe ori. Se concentrează la Dumnezeu în mintea lor, dar degeaba. Se întâmplă asta pentru că ei cred
că Dumnezeu e în mintea lor. Un om se gândește la multe lucruri, ce-ar însemna ca atunci când se gândește la
altceva și nu la Dumnezeu, Hristos să nu mai fie în el?!
Dumnezeu nu locuiește nici în emoțiile noastre. Atunci când ne rugăm sau când cântăm e important să înțelegem
asta. Unii oameni au capacitatea să predice în așa fel încât să ne facă să plângem sau să râdem, dar Dumnezeu
nu este nici în plânsul nici în râsul nostru. Sau putem asculta o poezie impresionantă. Există frați care se ceartă
cu soția iar apoi la biserică se simt emoționați. Hristos nu este în emoțiile noastre. Mulți cred că au avut un timp
minunat cu Dumnezeu dar ei au avut un timp deosebit cu emoțiile lor.
Musulmanii, budiștii, toți au emoții în închinarea lor. Prin yoga de exemplu oamenii își dezvoltă atât de tare
sufletul încât fac lucruri mari prin el, dar Dumnezeu nu e cu ei. În acest fel există mulți oameni care trăiesc un
creștinism emoțional. Ei consideră că dacă sunt emoționați, Dumnezeu e aproape de ei. Dacă se cântă o cântare
frumoasă si ei plâng, ei cred că Dumnezeu e cu ei.
Prezența Domnului, dacă e cu tine sau nu, nu depinde de minte sau emoții ci de duh, iar cea mai importantă parte
a duhului e cugetul. Dacă avem cugetul curat, adică orice păcat posibil știut e mărturisit lui Hristos, ai îndreptat
prejudiciile față de altă persoană, ai mărturisit minciunile, răul, tot, atunci ai cugetul curat și dacă ai cugetul curat,
Dumnezeu e cu tine. N-are nimic de-a face cu gândirea sau simțurile.
Sângele lui Isus spală orice păcat.
Alexandru Fintoiu